România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)
1971-04-08 / nr. 15
Întâlnirile „României literare“ (Urmare din pagina 11terară nu face o selecţie riguroasă, pe măsura titulaturii ei de revistă principală a Uniunii Scriitorilor. ADRIANA SIMLOVICI (studentă): Mie mi se pare că în paginile revistei au fost judicios reflectate cele mai importante fapte petrecute în culturile şi în literaturile străine ; în schimb, cred, efortul de a discuta literatura română în contextul european şi universal este mai puţin susţinut. Una dintre marile probleme ale actualităţii noastre literare este tocmai integrarea în circuitul valoric mondial ; ce şanse avem să ne impunem în această competiţie acerbă ? încă o întrebare, referitoare la proza pe care o publică revista România literară : A existat în urmă cu 5—6 ani un reviriment al prozei, manifestat în primul rînd prin apariţia masivă a unor viguroase talente ; unii dintre reprezentanţii acestei generaţii se află in faţa noastră. Se poate vorbi despre o diferenţă notabilă între aceştia şi creaţia prozatorilor mai tineri, care şi-au inaugurat recent cariera literară ? Care este atitudinea României litrare faţă de ei ? LIVIU TEGHIU (student): Am impresia că am rămas datori cu un răspuns. Ni s-a pus o întrebare în legătură cu opinia noastră despre revistă. Vreau să vă spun că în momentul în care revista apare, ea se epuizează în cîteva clipe. Acesta este un prim semn că revista e așteptată și citită. Nutresc convingerea că paginile realmente interesante ale revistei sunt cele care aduc în discuţie fenomene ale vieţii culturale contemporane. Să dau acum nişte exemple ca să nu rămîn la nivelul afirmaţiilor. Studenţii facultăţii noastre, şi vorbesc in special de cei ai anului nostru, au fost deosebit de interesaţi de acea dezbatere despre socialul în literatură, publicată nu demult pe numeroase pagini, ca şi de o dezbatere pe marginea romanului lui Augustin Buzura. O altă pagină deosebită, pagină semnalată şi de tovarăşul lector Birăescu aici, este cea care ne ţine la curent cu noutăţile din cultura diferitelor ţări. Am impresia că această iniţiativă se va continua şi ea va deveni o permanenţă în paginile revistei. Acum am să pun cîteva întrebări: de ce s-a abandonat metoda aceea a interviurilor care se încetăţenise la România literară, interviuri pe care le lua Adrian Păunescu, pentru că îmi face mie impresia că o revistă, şi mai ales o revistă ca a dv. cu o atît de mare afluenţă la public, trăieşte prin dinamism, şi interviului îi este caracteristic acest dinamism. în locul acestor interviuri s-a încetăţenit modalitatea aceea de a prezenta memoriile unor personalităţi de seamă. Mi se pare că între acest gen publicistic şi interviul cu personalităţi de seamă are de ciştigat interviul, pentru că, aşa cum spuneam, dinamizează revista, stîrnind mult mai mult interesul cititorilor. O altă întrebare ar fi în legătură cu proza tînără: în ultimul timp au apărut o seamă de reviste studenţeşti. Mă gîndesc că in paginile acestor reviste este imposibil să nu găsim o literatură a studenţimii care să definească o generaţie şi cred că România literară ar trebui să studieze posibilitatea de a acorda atenţie literaturii tinere şi literaturii studenţeşti, chiar cu cîştiguri imediate pentru întreaga viaţă literară a ţării. Vă mai cer permisiunea de a mai adresa o întrebare, de această dată poetului Saşa Pană. Care sunt, după părerea domniei-sale, perspectivele apariţiei unor monografii, să zicem critice, în legătură cu avangarda literară ? Pentru că a citi o revistă de avangardă de pe nişte microfilme pe care le posedă biblioteca, necesită un efort deosebit şi care pînă la urmă este inutil pentru că, să ştiţi, practic nu se pot descifra cu lupa nişte pagini de revistă. Or, editarea unor monografii ar aduce o lumină nouă asupra încadrării literaturii române intr-un fenomen mai larg. ION NEAŢA (lector) : Să-mi permiteţi să fac şi eu unele aprecieri şi, mai ales, să adresez cîteva întrebări. Aş vrea să fac şi eu observaţia, aici, în faţa dv., că în Timişoara vine un număr extrem de redus de exemplare din cărţile tipărite. Cartea colegului şi criticului Ungheanu a venit în Timişoara într-un număr de mai puţin de lite de exemplare. Este foarte greu de procurat dacă nu ai „relaţii“ la librărie, nu poţi să cumperi o carte, şi în special cartea de critică literară bună, de poezie bună, cărţile prozatorilor consacraţi. Sunt tipărite în tiraje derizorii, şi poate că România literară va deschide coloanele unor comentarii în legătură cu această anomalie. Am putea face un sondaj să vedem cine de aici din sală a reuşit să procure cartea lui Sorescu, Tuşiţi, sau ultima sa carte de teatru? Nu ştim unde se duc, poate la Abrud, cum spunea tovarăşul Creţu. Aş vrea să fac o propunere redacţiei în legătură cu publicarea în viitor, pe cît este posibil, a unei largi informaţii despre literatura română contemporană. N-ar fi rău, cred, ca unor scriitori cunoscuţi să li se consacre studii mai ample despre operă, însoţite de indicaţii biografice. Am să dau un exemplu : noi primim numeroase scrisori de la colegi din străinătate care ne cer informaţii despre unii scriitori care au publicat unul sau mai multe volume şi pe care, din păcate, nici noi nu le avem. Probabil că la edituri există fişe care ar putea fi puse la dispoziţia revistei. De asemenea, aş face observaţia, şi probabil că redacţia se va supăra pe mine, dar cred că ultima pagină a revistei ar trebui să capete o altă turnură, am impresia că e prea ternă. Şi acum aş vrea să întreb pe cîţiva dintre cei de faţă unele lucruri, poate puţin indiscrete. Aş ruga-o pe distinsa poetă Nina Cassian să ne răspundă dacă acceptă o „acuză“ emisă mai demult că unele versuri ale domniei-sale au un exces de luciditate ; şi încă o întrebare, total indiscretă: care sunt volumele sau, in ultimă instanţă, titluri de poezii pe care domnia-sa le consideră cele mai dragi ? Pe Ana Blandiana şi Marin Sorescu, pentru că au fost studenţi şi au debutat în studenţie, îi rog să ne spună cum au debutat şi cum au reuşit să se desprindă de modele? Au versurile lui Marin Sorescu vreo legătură cu existenţialismul? îl rog pe poetul Saşa Pană să ne spună care este contribuţia domniei-sale la dezvoltarea literaturii de avangardă de la noi. Pe Mihai Ungheanu şi Mircea Iorgulescu i-aş ruga să ne spună care sunt, după opinia d-lor, criticii „cei mai serioşi", altfel spus, cei mai valoroşi? Iar pe tovarăşul Nicolae Breban l-aş ruga să ne vorbească despre opera domnieisale. Dv., cei de faţă, aţi luat cunoştinţă de părerile domniei-sale şi din publicarea unui interviu realizat la Universitatea noastră. L-am ruga să ne spună ce crede despre relaţia omdestin sau destin-istorie reflectate în proza română contemporană. NICOLAE BREBAN: Lucian Blaga avea o maximă foarte instructivă în sensul ăsta. Sunt astfel: ideale sunt ingrate. După ce că le naştem, ele mai aşteaptă să şi murim pentru ele. ION NEAŢA: Aş vrea să vă mai întreb, cum vedeţi perspectiva literaturii timişorene în paginile viitoare ale României literare, iar pe domnul profesor Edgar Papu l-am ruga, dacă binevoieşte, să ne spună care sînt direcţiile lirismului contemporan românesc în virtutea originii şi formelor poeziei lirice despre care domnia-sa a scris atît de interesant. ION ARDELEANU (student) : Mi se pare că din România literară lipseşte poezia marilor poeţi actuali ai noştri. Publică destul de rar Nichita Stănescu, dar şi mai rar Ana Blandiana sau alţii din poeţii pe care noi, tinerii, îi apreciem foarte mult. Poezia este slab reprezentată uneori în revistă. Aş vrea să pun o întrebare : de ce, dacă cel care răspunde la Poşta redacţiei este o foarte mare personalitate, nu-şi dă numele ? Mi se pare că pierde din prestigiu. Răspunsul acela prin „Index" nu mi se pare semnificativ. ION CHERA (student) : Aşa cum a spus şi tovarăşul lector Birăescu, ne bucurăm că în paginile României literare, în ultimul timp, şi-a găsit locul acea frumoasă iniţiativă de a ne pune în legătură cu ceea ce se întîmplă în cultura lumii. Dar am vrea să ştim, totodată, şi cum este receptat fenomenul literar românesc în străinătate. Nu putem găsi în nici o revistă o apreciere ca aceasta, de exemplu, dacă Sorescu nu are vreun cuvînt de spus în fenomenul literar european? nu găsim informaţii de acest fel. Unii colegi spun că proza lui Sorin Titel este strins legată de structuralismul din literatura franceză, mai ales. Noi nu găsim asemenea informaţii nici chiar în revistele noastre timişorene. I. CRLŢU : Se intîmplă un fenomen ciudat. Cărţile apar foarte tîrziu la Timişoara şi într-un tiraj foarte mic. Fiecare încercăm să ne punem bine cu librarul. Este un fenomen semnificativ pentru cultură, dar se intîmplă un fenomen foarte curios , tocmai studenţii, care au mare nevoie de aceste cărţi, nu au de unde să le cumpere. NICOLAE BREBAN : Cred că ar fi bine să se facă anumite sondaje. Răspunderea pentru tiraj ar trebui să şi-o ia editura, dar această răspundere şi-o ia astăzi numai librarul. Este bine să se arunce vina pe aceştia ? Există un ghem întreg de contradicţii şi situaţia este încă foarte neclară. Cred că şi C.S.C.A. ar trebui să iasă — în acest sector — dintr-o veche şi comodă inerţie. In ceea ce priveşte revista noastră, am angajat un administrator care se va ocupa cu stabilirea exactă a exemplarelor difuzate în diferite judeţe. Aşadar, redacţia s-a văzut nevoită să se ocupe ea însăşi de aceste lucruri. Avem încă multe deficienţe şi în privinţa paginilor de literatură străină. A fost greu de organizat un grup de • Sperăm să răminem prieteni 12 România literară