România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)
1971-04-08 / nr. 15
neşti era foarte joasă. In ultimii ani însă, ea a renăscut, iar revistele care împînzesc ţara sînt tocmai o dovadă a acestui lucru. Totuşi, provincia românească mai are încă mult de luptat pe plan spiritual, pentru a-şi egala foarte importantele realizări industriale, economice. Sunt de părere că studenţimea din Timişoara are un tonus intelectual şi un entuziasm faţă de literatură, faţă de scris, faţă de artă, de pictură, cu totul deosebite, că există aici un nucleu spiritual foarte puternic. Spun provincie intr-un sens admirativ. ANA BLANDIANA : Şi totuşi, din punct de vedere literar, provincia mi se pare mai închisă Am impresia că unui tînăr scriitor îi este mai uşor să pătrundă în cercurile literare din Bucureşti decît în cele din provincie. Cunosc situaţia din Cluj şi pot să vă înşir cîteva nume de scriitori care s-au făcut cunoscuţi mai întîi în Capitală. Poate părea paradoxal, dar aşa este. M-aş întoarce cu tot sufletul la Cluj dacă nu mi-ar fi frică de clujeni. Clujul, pentru mine, rămîne oraşul pe care nu poţi să-l uiţi niciodată, dar suport mai uşor viaţa literară din Bucureşti. EDGAR PAPU : Problema trebuie legată şi de dimensiunile volumului intelectual : cu cît volumul este mai larg, cu atît te mişti mai uşor în el. In provincie, unde există un cerc intelectual foarte închis, a „pătrunde“ în el e o adevărată problemă, mai ales că, de multe ori, e unic. In Bucureşti sînt foarte multe centre şi atunci te poţi deplasa mai uşor, mişcarea este mai liberă pentru un tînăr intelectual care vrea să intre în cultură. NICOLAE BREBAN : Ne putem referi şi la volumul sferei intelectuale. Provincia şi-a pierdut în anii 1950— 1960 acest volum prin migraţia spre Bucureşti, înainte de război, Clujul avea un grup de intelectuali mult mai compact decît Bucureştiul. Eu cunosc scriitori buni care au plecat din Cluj pentru că nu găseau un mediu care să-i recepteze. De exemplu — dar ce exemplu ! ’ — e Blaga, care nu era publicat şi care în acea perioadă nu avea asigurate nici măcar condiţii limită de existenţă, şi era singur, în ultimii ani, cumplit de singur. S-au pierdut astfel zeci şi sute de ginduri mari ale poetului. NICOLAE CIOBANU : Am gustat din plin dulceaţa vieţii literare din provincie. Cred că problema este mult mai complicată. A fi scriitor în Timişoara este un lucru foarte sigur şi, în acelaşi timp, foarte nesigur. S-a păstrat bine conservat mitul gloriei locale. Această situaţie generează nişte confuzii între care aş numi două : nu se creează o conştiinţă estetică şi oamenii nu mai au simţul măsurii, toţi se cred la fel de talentaţi. Se spune : dumneata ai scos două volume, eu numai unul, aşa că acum îmi vine mie rîndul ! Apoi, nu sînt acceptate anumite modalităţi literare, anumite căutări. Numai cutare formulă devine bună, exact cea care place şefului secţiei poezie de la revista Orizont, de pildă. (Evident, vorbesc la modul teoretic.) Din această pricină s-a creat o „fascinaţie” a Capitalei, care nici ea nu este ferită de neajunsuri. Dar acolo omul se simte mai bine, chiar dacă ambianţa e mai complicată, el este mai stăpîn pe propria-i conştiinţă estetică, pe propriile idealuri. Ceea ce este de o importanţă fundamentală. ION MARIN ALMAJAN : Mediul cultural la Timişoara nu este foarte propice, nu creează o ambianţă intelectuală care să-i îngăduie unui scriitor să-şi desfăşoare optim activitatea. Poate că nu sunt tocmai oamenii cei mai potriviţi la reviste şi mai competenţi — şi mă refer, în general, la ceea ce ţine de literatură — cei care ar trebui să-i asigure literaturii o dezvoltare în toată frumuseţea şi amploarea ei. In aceasta, cred eu, rezidă complexul „provinciei“ pe care noi încă nu l-am înlăturat. NICOLAE BREBAN: Una din modalităţile de a ajuta, de a diversifica viaţa literară, de a risipi un grup care ar putea să se ţină prea închis, aparţine presei. In ce fel ajută oare ziarul dvs alături de revistele Forum şi Orizont, viaţa literar-artistică ? ION ARIEŞEANU : Faptul că manifestarea celor cîţiva scriitori de aici se face atît de meschin îi determină să plece uneori din Timişoara, fie să se îndrepte spre alte meserii. Intr-o revistă cu apariţie lunară fenomenul artistic nu poate fi bine urmărit şi un scriitor poate să publice 20 de ani în şir fără să-l ştie nimeni. Ar fi necesară, deci, apariţia unui săptămînal de cultură la Timişoara. NICOLAE BREBAN: Putem adresa această dorinţă Uniunii Scriitorilor. Eu, Marin Sorescu şi Arnold Hauser suntem membri în biroul Uniunii şi primim sugestia dv., deşi nu-mi explic de ce dv. nu aveţi o revistă cum e Cronica de la Iaşi, cum de municipalitatea de aici nu poate găsi fonduri pentru o revistă săptămânală. SORIN TITEL : Se poate aduce o critică Uniunii pentru că nu a dat ajutor revistei Orizont în dorinţa ei de a se restructura. Dacă în Bucureşti se poate vorbi de o „ierarhie“ pe valori, aici se conservă nişte tipare vechi, anihilante pentru viaţa literară. NICOLAE BREBAN : Trebuie să faceţi o revistă foarte bună cum e Cronica. Aveţi nevoie de un săptămînal, dar trebuie ca în primul rînd forurile locale să se lupte pentru dv. Nu se poate, nu e admisibil, ca un municipiu atît de important să nu aibă o revistă săptăminală. Iaşul a intrat în circuitul mare literar prin Cronica, Clujul prin Tribuna. Asta e părerea mea şi cred că este şi una practică. Se poate schimba redactorul şef de la Orizont, dar, esenţialmente, nu se schimbă nimic. Trebuie însă să vă luptaţi pentru asta. Dacă vreţi, noi, România literară, vă vom ajuta pe cît se poate, căci e de mirare ca Timişoara să nu aibă o revistă săptămînală. Fără ea, se va sufoca din punct de vedere cultural şi, după cum vedeţi, din aceeaşi cauză se risipesc şi oamenii. PETRU M.HAŞ : In ce priveşte îmbunătăţirea ţinutei revistei nu ştim încă ce vom face, căci riscul imediat este să nu mai apară revista. Dacă scrii intr-un fel care, după părerea mea, nu este chiar cel mai evoluat, ţi se poate reproşa repede că ai tendinţa să faci „curent literar". MARCEL pop CORNIŞ : Există, în Timişoara, o mare inerţie. Din nenorocire, acest climat este sprijinit, indirect, şi de către forurile din Bucureşti. Noi am avut, la Forum, foarte multe dificultăţi şi ceea ce vedeţi în faţă, acest număr de revistă, nu ne reprezintă întrutotul, deşi studenţimea noastră, mişcarea culturală din centrul nostru este totuşi mai bine oglindită decît în numerele precedente. Deci, pricinile ar fi două : pe de o parte, inerţia pe plan local şi pe de altă parte, un anumit climat de centralism care se mai menţine încă la Bucureşti. Un exemplu edificator : un factor de cultură republican, cum e televiziunea, programează emisiunile care ne interesează pe noi, emisiunile literare, numai pe programul II care la new, la Timişoara, nu poate fi recepţionat. NICOLAE BREBAN : Trebuie să convingeţi forurile de aici şi sunt sigur că vă vor ajuta. Ele au multe treburi importante, dar şi acesta este un lucru de maximă importanţă. SORIN TITEL : Mişcarea literară studenţească este mai vie decît se reflectă în revistele studenţeşti. Vorbesc oarecum în cunoştinţă de cauză. Am participat la un cenaclu literar foarte bun, aici la Timişoara. Acest cenaclu, la care mă duceam în fiecare duminică, ar trebui, cred, să se „regăsească" în entuziasmul de acum 3—4 ani. NICOLAE BREBAN : Cei care conduc revista Forum trebuie să manifeste nu numai deschiderea faţă de nou, ci şi un anumit tip de maturitate estetică şi politică. EDGAR PAPU : Am văzut că în revista Forum aveţi şi unele colaborări externe, l-am văzut semnînd pe Leonid Dimov. Cred că ar fi avantajos să se sporească aceste colaborări din afară din două motive : există nume consacrate şi nume cunoscute care pot atrage, iar în al doilea rînd, aduc în revistă culori mai variate. ANA BLANDIANA : Dar interesul studenţilor este să facă ei revista. MARCEL POP CORNIŞ : Să ştiţi că aveţi dreptate. Am încercat să creştem prestigiul revistei. Am încercat să fim o revistă a studenţilor. Participarea prin materiale a unor nume consacrate este benevolă. Noi nu avem posibilitatea să recompensăm. NICOLAE BREBAN : Revista trebuie să rămînă a studenţilor. Cred că aveţi destule resurse. Să ştiţi că şi la Bucureşti majoritatea celor talentaţi sînt din provincie. ILDIKÓ SZATMÁRI : Consider că revista Orizont este o revistă obosită şi obositoare şi cîteodată inutilă. Se naşte un soi de dubiu : de ce să mai facem o revistă, şi încă una săptămînală din moment ce revista nu este citită decît de colaboratorii interni şi externi ? Nu credeţi că ar trebui plecat de la stabilirea noţiunii însăşi de revistă literară ? NICOLAE BREBAN : Repet, niciodată un lunar, oricît de bun ar fi, nu poate suplini un săptămînal. Noi i-am rugat şi pe studenţii de la Cluj, la întîlnirea pe care am avut-o acolo, să ne trimită materiale pentru publicare. Nu ne-au trimis. Deşi în discuţia avută s-au plîns — şi ei — că sînt nedreptăţiţi de soartă. Trimiteţi şi dv. asemenea materiale şi le publicăm, însă cu o singură condiţie să aveţi talent. Noi toţi am fost, cîndva, refuzaţi. Şi eu am fost refuzat de multe ori. Veneam însă zilnic, perseveram. Pentru cine publicarea e vitală, uită de orgoliu. Vom publica cîţiva studenţi lansaţi de revista dv., deşi avem la dispoziţie un spaţiu foarte restrîns. Trimiteţi, deci, materiale. (Continuare în pagina 16) SAŞA FANĂ MINAI UNGHEANU FRANYO ZOLTÁN ARNOLD HAUSER MARIN SORESCU întâlnirile „României literare”* România literară 15