România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)

1971-04-08 / nr. 15

neşti era foarte joasă. In ultimii ani însă, ea a renăscut, iar revistele care împînzesc ţara sînt tocmai o dovadă a acestui lucru. Totuşi, provincia româ­nească mai are încă mult de luptat pe plan spiritual, pentru a-şi egala foarte importantele realizări industriale, eco­nomice. Sunt de părere că studenţimea din Timişoara are un tonus intelectual şi un entuziasm faţă de literatură, faţă de scris, faţă de artă, de pictură, cu totul deosebite, că există aici un nucleu spi­ritual foarte puternic. Spun provincie intr-un sens admirativ. ANA BLANDIANA : Şi totuşi, din punct de vedere literar, provincia mi se pare mai închisă Am impresia că unui tînăr scriitor îi este mai uşor să pătrun­dă în cercurile literare din Bucureşti decît în cele din provincie. Cunosc si­tuaţia din Cluj şi pot să vă înşir cîteva nume de scriitori care s-au făcut cunos­cuţi mai întîi în Capitală. Poate părea paradoxal, dar aşa este. M-aş întoarce cu tot sufletul la Cluj dacă nu mi-ar fi frică de clujeni. Clu­jul, pentru mine, rămîne oraşul pe care nu poţi să-l uiţi niciodată, dar suport mai uşor viaţa literară din Bucureşti. EDGAR PAPU : Problema trebuie le­gată şi de dimensiunile volumului inte­lectual : cu cît volumul este mai larg, cu atît te mişti mai uşor în el. In pro­vincie, unde există un cerc intelectual foarte închis, a „pătrunde“ în el e o adevărată problemă, mai ales că, de multe ori, e unic. In Bucureşti sînt foarte multe centre şi atunci te poţi deplasa mai uşor, mişcarea este mai li­beră pentru un tînăr intelectual care vrea să intre în cultură. NICOLAE BREBAN : Ne putem re­feri şi la volumul sferei intelectuale. Provincia şi-a pierdut în anii 1950— 1960 acest volum prin migraţia spre Bucureşti, înainte de război, Clujul a­­vea un grup de intelectuali mult mai compact decît Bucureştiul.­ Eu cunosc scriitori buni care au plecat din Cluj pentru că nu găseau un mediu care să-i recepteze. De exemplu — dar ce exem­plu ! ’ — e Blaga, care nu era publicat şi care în acea perioadă nu avea asi­gurate nici măcar condiţii limită de existenţă, şi era singur, în ultimii ani, cumplit de singur. S-au pierdut astfel zeci şi sute de gin­duri mari ale poetu­lui. NICOLAE CIOBANU­ : Am gustat din plin dulceaţa vieţii literare din provincie. Cred că problema este mult mai complicată. A fi scriitor în Timi­şoara este un lucru foarte sigur şi, în acelaşi timp, foarte nesigur. S-a păs­trat bine conservat mitul gloriei loca­le. Această situaţie generează nişte confuzii între care aş numi două : nu se creează o conştiinţă estetică şi oamenii nu mai au simţul măsurii, toţi se cred la fel de talentaţi. Se spune : dumneata ai scos două volume, eu nu­mai unul, aşa că acum îmi vine mie rîndul ! Apoi, nu sînt acceptate anumi­te modalităţi literare, anumite căutări. Numai cutare formulă devine bună, exact cea care place şefului secţiei po­ezie de la revista Orizont, de pildă. (E­­vident, vorbesc la modul teoretic.) Din această pricină s-a creat o „fascinaţie” a Capitalei, care nici ea nu este ferită de neajunsuri. Dar acolo omul se simte mai bine, chiar dacă ambianţa e mai complicată, el este mai stăpîn pe propria-i conştiinţă estetică, pe pro­priile idealuri. Ceea ce este de o im­portanţă fundamentală. ION MARIN ALMAJAN : Mediul cultural la Timişoara nu este foarte propice, nu creează o ambianţă intelec­tuală care să-i îngăduie unui scriitor să-şi desfăşoare optim activitatea. Poa­te că nu­ sunt tocmai oamenii cei mai potriviţi la reviste şi mai competenţi — şi mă refer, în general, la ceea ce ţine de literatură — cei care ar trebui să-i asigure literaturii o dezvoltare în toată frumuseţea şi amploarea ei. In aceasta, cred eu, rezidă complexul „pro­vinciei“ pe care noi încă nu l-am în­lăturat. NICOLAE BREBAN: Una din mo­dalităţile de a ajuta, de a diversifica viaţa literară, de a risipi un grup care ar putea să se ţină prea închis, aparţi­ne presei. In ce fel ajută oare ziarul dvs alături de revistele Forum şi Ori­zont, viaţa literar-artistică ? ION ARIEŞEANU : Faptul că manifes­tarea celor cîţiva scriitori de aici se face atît de meschin îi determină să plece uneori din Timişoara, fie să se îndrepte spre alte meserii. Intr-o revis­tă cu apariţie lunară fenomenul artistic nu poate fi bine urmărit şi un scriitor poate să publice 20 de ani în şir fără să-l ştie nimeni. Ar fi necesară, deci, apariţia unui săptămînal de cultură la Timişoara. NICOLAE BREBAN: Putem adresa această dorinţă Uniunii Scriitorilor. Eu, Marin Sorescu şi Arnold Hauser suntem­ membri în biroul Uniunii şi primim sugestia dv., deşi nu-mi explic de ce dv. nu aveţi o revistă cum e Cronica de la Iaşi, cum de municipalitatea de aici nu poate găsi fonduri pentru o revistă săp­tămânală. SORIN TITEL : Se poate aduce o cri­tică Uniunii pentru că nu a dat aju­tor revistei Orizont în dorinţa ei de a se restructura. Dacă în Bucureşti se poate vorbi de o „ierarhie“ pe valori, aici se conservă nişte tipare vechi, ani­­hilante pentru viaţa literară. NICOLAE BREBAN : Trebuie să fa­ceţi o revistă foarte bună cum e Croni­ca. Aveţi nevoie de un săptămînal, dar trebuie ca în primul rînd forurile loca­le să se lupte pentru dv. Nu se poate, nu e admisibil, ca un municipiu atît de important să nu aibă o revistă săptă­­minală. Iaşul a intrat în circuitul mare literar prin Cronica, Clujul prin Tribu­na. Asta e părerea mea şi cred că este şi una practică. Se poate schimba re­dactorul şef de la Orizont, dar, esen­­ţialmente, nu se schimbă nimic. Tre­buie însă să vă luptaţi pentru asta. Dacă vreţi, noi, România literară, vă vom ajuta pe cît se poate, căci e de mirare ca Timişoara să nu aibă o re­vistă săptămînală. Fără ea, se va su­foca din punct de vedere cultural şi, după cum vedeţi, din aceeaşi cauză se risipesc şi oamenii. PETRU M.­HAŞ : In ce priveşte îm­bunătăţirea ţinutei revistei nu ştim încă ce vom face, căci riscul imediat este să nu mai apară revista. Dacă scrii intr-un fel care, după părerea mea, nu este chiar cel mai evoluat, ţi se poate reproşa repede că ai tendinţa să faci „curent literar". MARCEL pop CORNIŞ : Există, în Timişoara, o mare inerţie. Din ne­norocire, acest climat este sprijinit, in­direct, şi de către forurile din Bucureşti. Noi am avut, la Forum, foarte multe dificultăţi şi ceea ce vedeţi în faţă, a­­cest număr de revistă, nu ne reprezin­tă întrutotul, deşi studenţimea noastră, mişcarea culturală din centrul nos­tru este totuşi mai bine oglindită de­cît în numerele precedente. Deci, pri­cinile ar fi două : pe de o parte, iner­ţia pe plan local şi pe de altă parte, un anumit climat de centralism care se mai menţine încă la Bucureşti. Un exemplu edificator : un factor de cultu­ră republican, cum e televiziunea, pro­gramează emisiunile care ne interesea­ză pe noi, emisiunile literare, numai pe programul II care la new, la Timişoa­ra, nu poate fi recepţionat. NICOLAE BREBAN : Trebuie să con­vingeţi forurile de aici şi sunt sigur că vă vor ajuta. Ele au multe treburi im­portante, dar şi acesta este un lucru de maximă importanţă. SORIN TITEL : Mişcarea literară stu­denţească este mai vie decît se reflectă în revistele studenţeşti. Vorbesc oare­cum în cunoştinţă de cauză. Am parti­cipat la un cenaclu literar foarte bun,­ aici la Timişoara. Acest cenaclu, la care mă duceam în fiecare duminică, ar trebui, cred, să se „regăsească" în en­tuziasmul de acum 3—4 ani. NICOLAE BREBAN : Cei care con­duc revista Forum trebuie să manifeste nu numai deschiderea faţă de nou, ci şi un anumit tip de maturitate estetică şi politică. EDGAR PAPU : Am văzut că în re­vista Forum aveţi şi unele colaborări externe, l-am văzut semnînd pe Leo­nid Dimov. Cred că ar fi avantajos să se sporească aceste colaborări din afară din două motive : există nume consa­crate şi nume cunoscute care pot atra­ge, iar în al doilea rînd, aduc în revis­tă culori mai variate. ANA BLANDIANA : Dar interesul stu­denţilor este să facă ei revista. MARCEL POP CORNIŞ : Să ştiţi că aveţi dreptate. Am încercat să creştem prestigiul revistei. Am încercat să fim o revistă a studenţilor. Participarea prin materiale a unor nume consacrate este benevolă. Noi nu avem posibilitatea să recompensăm. NICOLAE BREBAN : Revista trebuie să rămînă a studenţilor. Cred că aveţi destule resurse. Să ştiţi că şi la Bucu­reşti majoritatea celor talentaţi sînt din provincie. ILDIKÓ SZATMÁRI : Consider că re­vista Orizont este o revistă obosită şi obositoare şi cîteodată inutilă. Se naşte un soi de dubiu : de ce să mai facem o revistă, şi încă una săptămîna­lă din moment ce revista nu este ci­tită decît de colaboratorii interni şi externi ? Nu credeţi că ar trebui plecat de la stabilirea noţiunii însăşi de re­­vistă literară ? NICOLAE BREBAN : Repet, nicioda­tă un lunar, oricît de bun ar fi, nu poate suplini un săptămînal. Noi i-am rugat şi pe studenţii de la Cluj, la în­­tîlnirea pe care am avut-o acolo, să ne trimită materiale pentru publicare. Nu ne-au trimis. Deşi în discuţia avută s-au plîns — şi ei — că sînt nedreptăţiţi de soartă. Trimiteţi şi dv. asemenea materiale şi le publicăm, însă cu o sin­gură condiţie­­ să aveţi talent. Noi toţi am fost, cîndva, refuzaţi. Şi eu am fost refuzat de multe ori. Veneam însă zil­nic, perseveram. Pentru cine publicarea e vitală, uită de orgoliu. Vom publica cîţiva studenţi lansaţi de revista dv., deşi avem la dispoziţie un spaţiu foarte restrîns. Trimiteţi, deci, materiale. (Continuare în pagina 16) SAŞA FANĂ MIN­AI UNGHEANU FRANYO ZOLTÁN ARNOLD HAUSER MARIN SORESCU întâlnirile „României literare”* România literară 15

Next