România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)

1971-04-08 / nr. 15

Întâlnirile „României literare“ (Urmare din pagina 11­­terară nu face o selecţie riguroasă, pe măsura titulaturii ei de revistă princi­pală a Uniunii Scriitorilor. ADRIANA SIMLOVICI (studentă): Mie mi se pare că în paginile revistei au fost judicios reflectate cele mai importante fapte petrecute în culturile şi în literaturile străine ; în schimb, cred, efortul de a discuta literatura ro­mână în contextul european şi uni­versal este mai puţin susţinut. Una din­tre marile probleme ale actualităţii noastre literare este tocmai integrarea în circuitul valoric mondial ; ce şanse avem să ne impunem în această com­petiţie acerbă ? încă o întrebare, referitoare la pro­za pe care o publică revista România literară : A existat în urmă cu 5—6 ani un reviriment al prozei, manifes­tat în primul rînd prin apariţia masivă a unor viguroase talente ; unii dintre reprezentanţii acestei generaţii se află in faţa noastră. Se poate vorbi despre o diferenţă notabilă între aceştia şi creaţia prozatorilor mai tineri, care şi-au inaugurat recent cariera literară ? Care este atitudinea României litrare faţă de ei ? LIVIU TEGHIU (student): Am im­presia că am rămas datori cu un răs­puns. Ni s-a pus o întrebare în legă­tură cu opinia noastră despre revistă. Vreau să vă spun că în momentul în care revista apare, ea se epuizează în cîteva clipe. Acesta este un prim semn că revista e așteptată și citită. Nutresc convingerea că paginile realmente in­teresante ale revistei sunt cele care aduc în discuţie fenomene ale vieţii culturale contemporane. Să dau acum nişte exemple ca să nu rămîn la nive­lul afirmaţiilor. Studenţii facultăţii noastre, şi vorbesc in special de cei ai anului nostru, au fost deosebit de interesaţi de acea dezbatere despre socialul în literatură, publicată nu de­mult pe numeroase pagini, ca şi de o dezbatere pe marginea romanului lui Augustin Buzura. O altă pagină deose­bită, pagină semnalată şi de tovară­şul lector Birăescu aici, este cea care ne ţine la curent cu noutăţile din cul­tura diferitelor ţări. Am impresia că această iniţiativă se va continua şi ea va deveni o permanenţă în paginile revistei. Acum am să pun cîteva între­bări: de ce s-a abandonat metoda aceea a interviurilor care se încetăţenise la România literară, interviuri pe care le lua Adrian Păunescu, pentru că îmi face mie impresia că o revistă, şi mai ales o revistă ca a dv. cu o atît de mare afluenţă la public, trăieşte prin dinamism, şi interviului îi este carac­teristic acest dinamism. în locul aces­tor interviuri s-a încetăţenit modalita­tea aceea de a prezenta memoriile u­­nor personalităţi de seamă. Mi se pare că între acest gen publicistic şi inter­viul cu personalităţi de seamă are de ciştigat interviul, pentru că, aşa cum spuneam, dinamizează revista, stîrnind mult mai mult interesul cititorilor. O altă întrebare ar fi în legătură cu proza tînără: în ultimul timp au apă­rut o seamă de reviste studenţeşti. Mă gîndesc că in paginile acestor reviste este imposibil să nu găsim o literatu­ră a studenţimii care să definească o generaţie şi cred că România litera­ră ar trebui să studieze posibilitatea de a acorda atenţie literaturii tinere şi literaturii studenţeşti, chiar cu cîş­­tiguri imediate pentru întreaga viaţă literară a ţării. Vă mai cer permisiunea de a mai a­­dresa o întrebare, de această dată poe­tului Sa­şa Pană. Care sunt, după pă­rerea domniei-sale, perspectivele apa­riţiei unor monografii, să zicem criti­ce, în legătură cu avangarda literară ? Pentru că a citi o revistă de avangardă de pe nişte microfilme pe care le po­sedă biblioteca, necesită un efort deo­sebit şi care pînă la urmă este inutil pentru că, să ştiţi, practic nu se pot descifra cu lupa nişte pagini de revis­tă. Or, editarea unor monografii ar a­duce o lumină nouă asupra încadrării literaturii române intr-un fenomen mai larg. ION NEAŢA (lector) : Să-mi permi­teţi să fac şi eu unele aprecieri şi, mai ales, să adresez cîteva întrebări. Aş vrea să fac şi eu observaţia, aici, în faţa dv., că în Timişoara vine un nu­măr extrem de redus de exemplare din cărţile tipărite. Cartea colegului şi criticului Ungheanu a venit în Ti­mişoara într-un număr de mai puţin de lite de exemplare. Este foarte greu de procurat dacă nu ai „relaţii“ la li­brărie, nu poţi să cumperi o carte, şi în special cartea de critică literară bu­nă, de poezie bună, cărţile prozatori­lor consacraţi. Sunt tipărite în tiraje derizorii, şi poate că România lite­rară va deschide coloanele unor co­mentarii în legătură cu această ano­malie. Am putea face un sondaj să ve­dem cine de aici din sală a reuşit să procure cartea lui Sorescu, Tuşiţi, sau ultima sa carte de teatru? Nu ştim unde se duc, poate la Abrud, cum spu­nea tovarăşul Creţu. Aş vrea să fac o propunere redacţiei în legătură cu pu­blicarea în viitor, pe cît este posibil, a unei largi informaţii despre literatu­ra română contemporană. N-ar fi rău, cred, ca unor scriitori cunoscuţi să li se consacre studii mai ample despre operă, însoţite de indicaţii biografice. Am să dau un exemplu : noi primim numeroase scrisori de la colegi din străinătate care ne cer informaţii des­pre unii scriitori care au publicat unul sau mai multe volume şi pe care, din păcate, nici noi nu le avem. Probabil că la edituri există fişe care ar putea fi puse la dispoziţia revistei. De ase­menea, aş face observaţia, şi probabil că redacţia se va supăra pe mine, dar cred că ultima pagină a revistei ar trebui să capete o altă turnură, am impresia că e prea ternă. Şi acum aş vrea să întreb pe cîţiva dintre cei de faţă unele lucruri, poate puţin indis­crete. Aş ruga-o pe distinsa poetă Nina Cassian să ne răspundă dacă acceptă o „acuză“ emisă mai demult că unele versuri ale domniei-sale au un exces de luciditate ; şi încă o întrebare, total indiscretă: care sunt volumele sau, in ultimă instanţă, titluri de poezii pe care domnia-sa le consideră cele mai dragi ? Pe Ana Blandiana şi Marin So­rescu, pentru că au fost studenţi şi au debutat în studenţie, îi rog să ne spu­nă cum au debutat şi cum au reuşit să se desprindă de modele? Au versu­rile lui Marin Sorescu vreo legătură cu existenţialismul? îl rog pe poetul Saşa Pană să ne spună care este con­tribuţia domniei-sale la dezvoltarea li­teraturii de avangardă de la noi. Pe Mihai Ungheanu şi Mircea Iorgulescu i-aş ruga să ne spună care sunt, după opinia d-lor, criticii „cei mai serioşi", altfel spus, cei mai valoroşi? Iar pe tovarăşul Nicolae Breban l-aş ruga să ne vorbească despre opera domniei­­sale. Dv., cei de faţă, aţi luat cunoş­tinţă de părerile domniei-sale şi din publicarea unui interviu realizat la Universitatea noastră. L-am ruga să ne spună ce crede despre relaţia om­­destin sau destin-istorie reflectate în proza română contemporană. NICOLAE BREBAN: Lucian Blaga avea o maximă foarte instructivă în sensul ăsta. Sunt astfel: ideale sunt ingrate. După ce că le naştem, ele mai aşteaptă să şi murim pentru ele. ION NEAŢA: Aş vrea să vă mai în­treb, cum vedeţi perspectiva literatu­rii timişorene în paginile viitoare ale României literare, iar pe domnul pro­fesor Edgar Papu l-am ruga, dacă bi­nevoieşte, să ne spună care sînt direc­ţiile lirismului contemporan românesc în virtutea originii şi formelor poeziei lirice despre care domnia-sa a scris atît de interesant. ION ARDELEANU (student) : Mi se pare că din România literară lip­seşte poezia marilor poeţi actuali ai noştri. Publică destul de rar Nichita Stănescu, dar şi mai rar Ana Blandiana sau alţii din poeţii pe care noi, tinerii, îi apreciem foarte mult. Poezia este slab reprezentată uneori în revistă. Aş vrea să pun o întrebare : de ce, dacă cel care răspunde la Poşta redacţiei este o foarte mare personalitate, nu-şi dă numele ? Mi se pare că pierde din prestigiu. Răspunsul acela prin „In­dex" nu mi se pare semnificativ. ION CHERA (student) : Aşa cum a spus şi tovarăşul lector Birăescu, ne bucurăm că în paginile României li­terare, în ultimul timp, şi-a găsit lo­cul acea frumoasă iniţiativă de a ne pune în legătură cu ceea ce se întîm­­plă în cultura lumii. Dar am vrea să ştim, totodată, şi cum este receptat fe­nomenul literar românesc în străină­tate. Nu putem găsi în nici o revistă o apreciere ca aceasta, de exemplu, dacă Sorescu nu are vreun cuvînt de spus în fenomenul literar european? nu găsim informaţii de acest fel. Unii colegi spun că proza lui Sorin Titel este strins legată de structuralismul din literatura franceză, mai ales. Noi nu găsim asemenea informaţii nici chiar în revistele noastre timişorene. I. CRLŢU : Se intîmplă un fenomen ciudat. Cărţile apar foarte tîrziu la Ti­mişoara şi într-un tiraj foarte mic. Fiecare încercăm să ne punem bine cu librarul. Este un fenomen semnificativ pentru cultură, dar se intîmplă un fe­nomen foarte curios , tocmai studenţii, care au mare nevoie de aceste cărţi, nu au de unde să le cumpere. NICOLAE BREBAN : Cred că ar fi bine să se facă anumite sondaje. Răs­punderea pentru tiraj ar trebui să şi-o ia editura, dar această răspundere şi-o ia astăzi numai librarul. Este bine să se arunce vina pe aceştia ? Există un ghem întreg de contradicţii şi situaţia este încă foarte neclară. Cred că şi C.S.C.A. ar trebui să iasă — în acest sector — dintr-o veche şi comodă iner­ţie. In ceea ce priveşte revista noastră, am angajat un administrator care se va ocupa cu stabilirea exactă a exemplare­lor difuzate în diferite judeţe. Aşadar, redacţia s-a văzut nevoită să se ocupe ea însăşi de aceste lucruri. Avem încă multe deficienţe şi în privinţa paginilor de literatură străină. A fost greu de organizat un grup de • Sperăm să răminem prieteni 12 România literară

Next