România literară, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 14-26)

1971-04-08 / nr. 15

Intîlnirile „României literare“ La Casa de cultură a studenţilor NICOLAE BREBAN : Vă mulţumesc că aţi părăsit cu atîta simţ al sacri­ficiului frumoasa zi de primăvară de afară şi v-aţi închis cu noi în aceas­tă sală ! Sperăm să nu regretaţi prea mult acest lucru. Sîntem bucuroşi să vă cunoaştem şi sperăm să rămînem prie­teni. Sînt aici cîţiva dintre redactorii României literare, cîţiva dintre prie­tenii apropiaţi ai revistei şi cîţiva din­tre colaboratorii noştri din Timişoara. O să începem prin a-i ruga pe prietenii noştri poeţi să citească din creaţia lor ; noi, prozatorii, avem bunul obicei de a nu citi din propria noastră creaţie pen­tru ca, în felul acesta, să ne păstrăm cîţiva din prietenii pe care îi mai a­­vem printre dv.! Au citit apoi din versurile lor poeţii Ana Blandiana, Nina Cassian, Franyo Zoltán, Saşa Pană, Marin Sorescu. NICOL­AE BREBAN : Am dori, în continuare, să avem o discuţie priete­nească, sinceră şi realistă despre re­vista noastră, revista România lite­rară, organ al Uniunii Scriitorilor din România. Iniţiind acest ciclu de intîl­­niri ale României literare cu publi­cul din Bucureşti şi, mai ales, cu cel din ţară, întîlniri închinate aniversării se­micentenarului P.C.R., am dorit să venim în întîmpinarea dorinţelor dv., de a ne cunoaşte şi de a purta un dia­log viu şi lucid. ION BOLDEA : Am considerat chiar şi numai pentru faptul că aţi venit de la Bucureşti pină aici că merită ca noi să revedem multe din numerele revistei dv., pentru a veni acum, nu cu nişte păreri de moment, ci cu opinii formate în timp. II. numele celor cîţiva colegi şi prieteni ai mei — toţi avem o me­serie industrială — vreau să vă spun că vă căutăm cărţile cu sincera dorinţă de a vă cunoaşte mai mult, şi nu ca „bibliografie obligatorie“. Lucrînd cu maşinile, simţim de multe ori cum obo­seala şi slăbiciunile îşi fac loc, şi atunci ne îndreptăm către cărţile dv. cu gîndul să ne regăsim în ele, să ne regăsim gîndurile şi sentimentele, să ne regăsim pe noi înşine. Rolul dv., al scriitorilor, precum şi al revistei Ro­mânia literară, a sporit foarte mult în ultimii ani. Faptul că noi avem timpul limitat ne impune să alegem ceea ce citim. Venim la dv. să ne orientaţi, să să ne îndrumaţi. Consider deosebit de utilă, din acest punct de vedere, dis­cuţia în jurul Absenţilor lui Au­gustin Buc­ura. După ce am citit-o m-ara oprit direct la librărie . Doresc o astfel de discuţie despre Pasările lui Al. Ivasiuc şi despre alte cărţi, fireşte. De ce ? Pentru că le socotesc scrieri inte­resante, foarte actuale. Şi mă refer mai ales la scriitori din tînăra generaţie, unde simt,­ echităţii are valoare maximă. Subliniez cu satisfacţie recep­tivitatea revistei dv. (determinată, de­sigur, şi de tinereţea dv. !). Mai cred, apoi, că aţi putea renunţa la rubricile radio-tv şi aş dori să văd în locul lor creionul foarte ascuţit al lui Fănuş Neagu îndreptat asupra slăbiciunilor, greşelilor şi răutăţilor noastre ; şi am vrea ca Fănuş Neagu să se manifeste şi în alt domeniu decit cel al „discu­ţiilor“ cu Ţopescu. O dorinţă : dacă aţi găsi pe cineva ale cărui texte să ne treacă în fiecare săptămînă direct prin Inimă, cum sunt confesiunile lui Geo Bogza, am fi fericiţi ! Alte observaţii : la discuţia despre social, autorii de teatru s-au socotit puţin uitaţi şi ne­dreptăţiţi : dacă puteţi, discutaţi o dată numai despre dramaturgie. Cred că peste tot discuţia sinceră, părerea sin­ceră trebuie să fie încurajată. îmi plac foarte mult, din acest motiv, articolele severe ale profesorului Al. Piru. Viaţa noastră de astăzi este mult mai complexă şi mai profundă , a cres­cut enorm rolul personalităţii umane, căruia i se acordă o importanţă tot mai accentuată. Iată de ce eu nu aş­tept un „roman-frescă“, aşa cum se spune adesea, ci romane care să con­tinue linia inaugurată de Absenţii, Animale bolnave, Intrusul, Păsările, Prins, în care accentul este pus pe des­cifrarea conexiunilor existente între individ şi societate, pe scoaterea la lu­mină a universurilor lăuntrice. Apoi, vreau să vă întreb dacă veţi discuta şi despre modul de editare a cărţilor, unde să fie puternică reprezen­tarea editorilor; iubim poeţii de azi, spuneţi-ne că-i vrem în librării pe Ni­­chita Stănescu, Ion Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Dan Lauren­­ţiu. NICOLAE BREBAN : Ii mulţumesc lui Ion Boldea pentru atenţia serioasă pe care a acordat-o acestei discuţii. Se vor împlini cîteva din­­dorinţele dom­niei sale ; vom organiza în curînd o discuţie despre Păsările ; de altfel, era în planul nostru. Un Geo Bogza la re­vista noastră e foarte greu de procu­rat ; mai publică din cînd în cînd, îl solicităm, dar e ocupat şi bolnav ; şi, după cum vedeţi, revista Contempora­nul l-a capturat cu totul ! O discuţie despre editori, despre carte, avem de asemenea în plan, dar trebuie foarte bine pregătită, în sensul că va fi nece­sar să ne înarmăm cu „puşti“ , vom invita şi editori, dar şi cronicari cu­ mai mulţi. Mă bucur că apreciaţi ar­ticolele lui Al. Piru şi mi-a plăcut de asemenea, punctul dv. de vedere despre romanul-frescă. Este o mare cu­cerire a prozei noastre de astăzi­­şi a îndrumării de partid dacă ne gîndim la modul în care sînt orientate astăzi des­tinele literaturii) această înţelegere a faptului că o epocă atît de complicată, de complexă, de dramatică şi de nouă nu poate fi cuprinsă într-un singur ro­man : realitatea noastră de astăzi nu poate fi cuprinsă decît prin eforturi conjugate, prin intermediul unor per­sonaje semnificative. BOGDAN HERŢOG (librar, Timi­şoara) : Aştept cu nerăbdare, în fieca­re vineri, să apară în oraş revista dv. Vă rog să vedeţi aici o apreciere deo­sebită a României literare, însă de la o vreme constat că lipsesc acele exce­lente interviuri consemnate de către Adrian Păunescu ; sunt convins că e­­xistă condeie tot atît de ascuţite care ar putea susţine în continuare această rubrică. O propunere pe care vreau s-o adresez : nu puteţi prezenta în fiecare număr o fişă bibliografică a scriitorilor de astăzi ? Această rubrică, foarte re­dusă ca spaţiu, ar fi foarte utilă ele­vilor şi studenţilor. De asemenea, foar­te utilă ne-ar fi şi nouă, librarilor, cei care ne ocupăm de difuzarea cărţilor, în sensul că azi ştim foarte puţin des­pre scriitorii ale căror opere le răspîn­­dim în masa cititorilor, le propunem atenţiei lor. Aceste fişe ne-ar ajuta foarte mult. Profit de ocazie şi adresez o invitaţie tuturor scriitorilor să parti­cipe şi la Timişoara la ceea ce se nu­meşte o „lansare“ a unei cărţi. Sîntem nerăbdători şi dorim să vă avem în mijlocul nostru cit mai des ! ION NEAŢA : România literară este o revistă relativ tînără, dar ne a­­minteşte de nume de mare prestigiu : astfel se chema, aşa cum bine este ştiut, revista apărută la jumătatea secolului trecut sub conducerea lui Vasile Alec­­sandri, după cum tot aşa se intitula cea condusă de către marele prozator Liviu Rebreanu. România literară de azi are o ţinută artistică deosebită şi se bucură de mult prestigiu. Apreciem de aceea efortul deosebit pe care îl face redacţia de a se apropia de cititori nu numai prin mijlocirea cuvîntului scris. Pentru noi este o adevărată încîntare să știm că sugestiile pe care le-am dat, aprecierile, ca și opiniile critice, vor fi luate în seamă, că vom contribui la o sporire calitativă a paginilor revistei. Personal, consider că revista s-a ridi­cat, în ultima vreme, cu mult deasupra celorlalte reviste din ţară. Acum aş vrea să rog pe cîţiva dintre distinşii oaspeţi să răspundă unor între­bări care interesează foarte mult publi­cul cititor de la noi. Pentru că în sală se găsesc mulţi cunoscători ai limbii şi literaturii germane, pentru că avem în faţă un reprezentant al scriitorilor de limbă germană de la noi, l-am ruga pe tov. Arnold Hauser să ne vorbească despre literatura de limbă germană de la noi. In altă ordine de idei, vreau să-l rog pe tov. profesor Edgar Papu să ne schiţeze, în cîteva cuvinte, direcţiile mari ale lirismului românesc de azi. Pe distinsa poetă Nina Cassian o rog să ne împărtăşească opiniile domniei-sale despre tinerele poete de astăzi ; pe Ma­rin Sorescu îl rog să ne spună cum a debutat şi apoi dacă existenţialismul a influenţat cu ceva poezia domniei-sale ; pe Mircea Iorgulescu îl rog să schiţeze un succint profil al criticii literare ac­tuale. ARNOLD HAUSER : Observ cu bucu­rie că există interes şi pentru literatura de limba germană din ţara noastră, li­teratură care, poate, pe mulţi îi intere­sează numai tangenţial, dat fiind faptul că nu este cunoscută limba. In această sală, sunt convins, se află însă mulţi cunoscători ai limbii germane. îmi a­­mintesc acum de o întrebare care mi s-a pus anul trecut în R.F.G.: anume, am fost întrebat care sunt momentele cele mai interesante ale literaturii ro­mâneşti de azi, şi acolo am vorbit ca mesager al literaturii româneşti ! Nu am evocat întîmplător această împreju­rare. Noi, cei care scriem în limba ger­mană, sîntem în primul rînd reprezen­tanţi ai culturii româneşti. Literatura română în limba germană există ca o emanaţie firească a convieţuirii dintre populaţia de limbă germană şi poporul român, de cînd există pe meleagurile noastre această convieţuire. Ştiţi, desi­gur, că în oraşul dv. sînt cîţiva scriitori care scriu în această limbă ; maestrul Franyo Zoltán, spre exemplu, este un strălucit mijlocitor între limbile ger­mană, maghiară şi română, slujind de fapt literatura română prin multele sale tălmăciri ; tot aici, în sală, se află scriitorul român de limbă germană An­drei Lilin, care scrie atît în limba ger­mană, cit şi in limba română. Cîteva cuvinte despre încercările şi reuşitele noastre. S-au scris cîteva romane de valoare în limba germană, care s-au­ bucurat de succes ; în ultimul timp au apărut foarte mulţi poeţi tineri care, firesc, se îndreaptă către revista noas­tră. Eu nu sunt în redacţia României literare, dar sunt un prieten al acestei prestigioase reviste ; sunt redactor şef adjunct la Nene literatur și noi în­cercăm, în cadrul acestei reviste, să pu­blicăm în­ traducere cele mai bune pa­gini din literatura scrisă în limba ro­mână. Uitîndu-mă în jur îmi amintesc de faptul că în ultimele numere au apă­rut în revista noastră texte de Marin Sorescu, Nicolae Breban, Nina Cassian, Saşa Pană şi încă mulţi alţii. Dorinţa noastră este de a folosi limba în care scriem pentru a înfăţişa viaţa şi preo­cupările din România de astăzi. NINA CASSIAN : Poate că este nor­mal — sau poate că e anormal ! — să fiu întrebată despre tinerele poete. Am o mare preţuire pentru consorele mele, pentru colegele mele care sunt, în ace­laşi timp, colege de vocaţie şi de sufe­rinţă. Am să numesc, dintre preferin­ţele mele, Cinci poete. Mai întîi, Ana Blandiana, nu pentru că este de faţ nici pentru că numele ei începe cu Ceea ce apreciez în mod esenţial această poetă este faptul că nu vrei mintă ; este un om care refuză comi­misurile şi are un fel de patimă chiar un sadism al adevărului . C­atanţa Buzea, apoi, care în Agonicei, de o foarte înaltă ţinută estetică şi o sfîşiere stăpînită, posedă un dar­a­tul de rar întîlnit la poete, de obicei dezlănţuite şi mai direct confesion Nu vreau să omit pe Ileana Mălănci poetă cu un ascuţit simţ al­dran aş aminti-o pe Victoria Ana Tău poetă mai puţin cunoscută, de o n nobleţe şi sensibilitate ; evident, place Gabriela Melinescu, a cărei ventivitate este sclipitoare, uneori­­ la orbire. Dacă ar fi să le găsesc o satură comună, ar fi aceea că nici din ele nu improvizează, nu apu­lează, toate cinci ţin la o fermă ş­­tanţă pe care vor să o ofere. Sunt sesoarele unei conştiinciozităţi care are nimic de a face cu expresia nel­­ucrată a sentimentelor. Nu ştiu, vreau să intru în polemică, nu vr să fac o discriminare, dar aş vrea spun doar atît : există şi o lirică ar­culină din care o parte e foarte bi o parte e mediocră şi o parte, orice zice, e foarte proastă ! EDGAR PAPU : Tovarăşul lector Neaţă mi-a mai pus o întrebare, azi mineaţă, şi în acel moment răspui era proaspăt, spontan. In momentul faţă am să răspund altfel, pentru nu poate să mai aibă substanţa pe­­ vroiam să i-o dau atunci. In capit­ultim al cărţii mele, am spus că poe veacului nostru este, ca orice mare tivitate a acestui veac, o poezie a municărilor, a marilor comunicări, ne înţelegem. Comunicare nu însean numaidecît expresie obişnuită sau presie logică curentă, sau expresie e­tingentă. Nu aceasta este comunicat M-am bucurat foarte mult cînd am ■ zut că un mare teoretician al poe­ spaniole are aceleaşi idei despre o zia modernă. După retorica tradition, comunicarea directă era aceea a lim­bului vorbit, poetica urmînd să-l o­­ficializeze cu anumite figuri de stil; cînd vă vorbesc dv., nu vă comit cu adevărat. Adevărata comunicare află în poezie. Poezia este o comu­care pe plan afectiv. Numai poezia fi în stare să dea o comunicare direc Exemplele pe care le-aţi avut în f­­ale celor patru poeţi care au citit faţa dv., vă arată în modul cel­­ ilustrativ, mai mult decît v-am spus ce înseamnă drumul liricii români moderne actuale. O comunicare cit­­ directă nu înseamnă o pseudo-comu care, în genul unei poezii vechi, în­­ anumite banalităţi erau împodobite refrene, ci dînşii s-au comunicat dict nu poate fi substituit nimic, nici o p­­oană. Cred şi eu, aşa cum spune Nina C­oian, că există multe încercări med­­ere, dar noi vorbim de ceea ce va­mîne ; în cultura noastră actuală, ceasta are o pondere mult mai nu MARIN SORESCU : Am debutat 4 ori şi lista rămîne deschisă. Pun dată ca poet satiric în 1964, a doua poet liric în 1965, şi, după aceea, dramaturg şi eseist. Cel mai greu a­m prima dată, pentru că primul vol ADRIANA SIMLOVICI Studentă T. L. BIRAeSCU Lector universitar LIVIU TEGHIU Student 16 România literară

Next