România literară, octombrie-decembrie 1972 (Anul 5, nr. 41-53)

1972-12-07 / 50. numărul

: Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul V, nr. 50, joi 7 decernare 1972 Săptămânal de literatură și artă 50 DECEMBRIE ANIVERSAR IN MULTIPLE moduri simţim încă de pe acum atmosfera aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii. Mai intîi de toate, pe şantierele muncii, pe ogoare, unde încă - intr-un număr de judeţe - se continuă bătălia ară­turilor de toamnă , în fabrici şi uzine, unde, zi de zi, gra­ficele indică fie îndeplinirea planului pe 1972, fie noi şi noi eforturi de energie pentru a atinge indicii de producţie in spiritul Conferinţei Naţionale a Partidului, pe linia de eficienţă a recentei Plenare. Apropierea zilei de 30 Decembrie, cu întreaga ei semni­ficaţie de ordin politic şi social, aceea cucerită acum un sfert de veac, face ca în fiecare din cetăţenii patriei no­ţiunea de „Republică" să se îmbogăţească necontenit, atit la scara locului de activitate, a oraşului, a comunei, cit şi la scara­­ naţională , a întregii ţări. Evident, acum un sfert de veac proclamarea Republicii a însemnat, in primul rînd, victoria bătăii si politice angajate cu forţele reacţionare încă îndată după Eliberare, o etapă esenţială in preluarea puterii de către popor, prin abolirea monarhiei. A însemnat cîştigarea poziţiei necesare pentru marile victorii ce au urmat : naţionalizarea industriei şi a mijloacelor de transport, cooperativizarea agriculturii, o nouă aşezare instituţională in ordinea administrării obşteşti, reforma învâţămîntului, afirmarea în noi condiţii a conştiin­ţei revoluţionare in cultură, în artă, în literatură. Pe plan internaţional, proclamarea Republicii a echiva­lat cu potenţarea capacităţii reprezentative a României între naţiunile lumii, astfel incit, după învingerea a nu­meroase dificultăţi - in acea perioadă, de „război rece" - ţara noastră să-şi poată afirma, tot mai intens, propria-i personalitate, propria-i voinţă, drepturile inalienabile, iz­­vorînd din independenţa şi suveranitatea naţională. O BOGATĂ istorie in fapte ale realităţii materiale, ca şi in domeniul­­ acesta încă mai complex, în aspecte inedite­­ celei spirituale, ţi-a înscris, de-a lungul aces­tui sfert de veac, semnele acelei legităţi revoluţionare pe care istoria poporului român a parcurs-o, la o scară a con­ştiinţei de sine mereu mai inaltă, mereu mai semnifica­tivă. Aprofundarea ei — a acestei istorii — prin antenele sensibile ale oamenilor de artă, ale scriitorilor, in primul rind, ar revela acest univers uman de o coloratură speci­fică, atit ca proces dialectic, cit şi ca finalitate. Afirmarea conştiinţei de sine a poporului român, în noii parametri ai evoluţiei situaţiei internaţionale - evoluţie la care el insuşi a contribuit şi contribuie — iată un fapt recunoscut astăzi la scara mondială. Actualele dezbateri de la Helsinki, pre­liminarii la cele ce vor trebui să ducă la concretizarea in Europa a securităţii şi cooperării in accepţia intr-adevăr creatoare şi de perspectivă, au prilejuit Republicii Socia­liste România un bine-meritat spor de atenţie şi de pres­tigiu. Dezvoltată pe plan intern in sensul contemporan al progresului, afirmindu-se pe plan extern printre factorii cei mai activi in promovarea coexistenţei paşnice şi a co­laborării internaţionale, România intîmpina cea de-a 25-a aniversare a evenimentului de la 30 Decembrie 1947, infă­­ţişînd întregii lumi chipul său cu cea mai deplină încredere in propriul destin. Este­­ acesta­­ florilegiul de perenitate, conjugind con­ştiinţa unui trecut bimilenar de existenţă cu virtuţile unui prezent de o profundă semnificaţie umană. Cea pe care, prin avangarda clasei sale muncitoare , Partidul Comunist Român, poporul român şi-a cucerit-o ’“pentru totdeauna, prin actul Eliberării şi apoi prin cel al instaurării Republicii. Gh. Petraşcu : „Ofrandă lui Eminescu“ George Ivașcu Centenar GHEORGHE PETRAȘCU (Pag. 16-17) î 'j—i Pe vatra amintirilor In sufletul meu noapte de noapte Huruie trenul blindat. Gloanţele Ca măzărichea Se izbesc de coaja lui sonoră Subt lătratul mitralierelor Şi hohotul tunului ; Şi trenul aleargă La deal şi la vale De la podul Deznei la podul Crişului, S-acopere cu­ trupul lui de oţel Retragerea gărzilor roţii, Prin porumbul abia-ncolţit, Către apele umflate de puhoaie. Momi­a morţii dănţuie pe cimp Şi unde ea sare-ntr-un picior Zace un erou intr-un iezer de singe. E singe-n apus, Räsfringeri de singe pe ape Şi ochiuri de singe pe ţes. Această imagine mi-a zugrăvit-o Pe pinza sufletului de copil Furtuna. Ştiam fiecare mormint, Fiecare groapă comună, Cu baionete ţi căţti de fier In loc de cruce de lemn Ori piatră funerară, Cu modeste flori din grădini suteţii, Aduse pe ascuns, In pădurea de pe Dealul Mare, In holdele cu grîu de Peste vale, In dumbravă lingă Ciutărie. Aşa copilărie Mi s-a dat mie Şi de pe-atunci am tot visat Nu doar să fie altfel şi mai bine-n sat, Nu doar atit am visat, Ci ne-ncetat Această nouă Românie. Mihai Beniuc

Next