România literară, ianuarie-martie 1975 (Anul 8, nr. 1-13)
1975-01-02 / nr. 1
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Anul VIII, nr. I, joi 2 ianuarie 1975 România literară Săptaminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România AN NOU REPUBLICII ANIVERSIND evenimentul proclamării Republicii, intimpinam noul an 1975 cu un plus de temeinicie a istoriei noastre care de peste trei decenii se desfăşoară sub semnul tot mai vibrant in inimile tuturor fiilor ţării. 30 Decembrie 1947 a urmat ca o legitate actului eliberator de la 23 August 1944 şi a marcat instituţionalizarea unei evoluţii devenite inexorabile in fluxul noului raport de forţe pe care Partidul Comunist Român a ştiut a-l crea şi prin care patria noastră se angaja in complexul marilor reforme de structură. Odată cu cucerirea deplină a puterii politice de către popor pentru popor, naţionalizarea, cooperativizarea agriculturii, revoluţia culturală au constituit prima victorie pe calea socialismului. Cind, astăzi, privim inapoi peste ani, o facem cu acea mindrie a lucidităţii unei istorii perfect stăpinite — prin partidul ei — de cea mai avansată clasă a societăţii, istorie integrind apoi, intr-un spirit constructiv, ansamblul poporuluiintrind in al 23-lea an al său, Republica noastră este in plin efort de edificare a noii sale orînduiri sociale, imbrăţişînd orizontul viitorului la indicii comunismului. Congresul al XI-lea al Partidului a deschis larg perspectiva gindirii revoluţionare la dimensiunile dezvoltării contemporane a concepţiei ştiinţifice ca îndreptar consecvent al luptei clasei noastre muncitoare pentru care marxism-leninismul e cu atit mai eficient cu cit stimulează potenţialul cugetării şi al faptei îndrăzneţe. In aceasta şi constă dinamismul revoluţiei socialiste in România, străbătută continuu de fibrele conştiinţei întregului popor in tensiunea făuririi propriului său destin, potrivit voinţei şi năzuinţelor sale. La parametrii, mereu mai inulţi, ai celor trei congrese ale Partidului din aceşti 10 ani, unitatea naţională şi socială a căpătat o densitate specifică, in sensul concretizării tot mai intense a unui efort întru aceeaşi finalitate : depăşirea, an de an, pe scara progresului civilizaţiei şi culturii, prin multiplicarea a ceea ce se realizează la indicii, tot mai activi, ai calităţii vieţii. Prin hotăririle Congresului al Xl-lea păşim cu sporit elan in însuşirea revoluţiei tehnico-ştiinţifice — şi aceasta nu numai in industrie, agricultură, dar şi in dezvoltarea urbanistică, in armonizarea economico-socială pe întreg cuprinsul ţării, in ridicarea la nivel superior a procesului de învăţămint şi abilitare profesională, a teoriei şi cercetării, ca şi a concretizării practice. Intrăm, în 1975, cu o bogată zestre, cu o tradiţie activă a efervescenţei de iniţiative rodnice, a perfecţionării continue, a unui spirit critic şi autocritic privind şi judecind din unghiul individual spre cel colectiv, de la impactul propriei personalităţi cu cea — vastă şi armonioasă — a patriei tot mai înfloritoare. Cu atit mai intensă este şi va fi, astfel, şi vibraţia noastră in afirmarea prestigiului României la scara mondială, fiecare cetăţean simţindu-se el insuşi participant la creşterea stimei, aprecierii, admiraţiei din partea auitor şi atitor conduceri de state, atribute afirmate in cele mai importante organisme şi reuniuni internaţionale, in frunte cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Aşadar, o trăire încă mai intensă, iradiind dragoste şi demnitate, a identităţii de gind şi faptă cu cel care întrupează acest chip al României, cu secretarul general al partidului conducător şi preşedinte al ţârii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, surizind Viitorului. Din a cărui strălucire, scriitorii, prin revista înnobilată cu titlul unanimităţii româneşti, trimit prima lor jerbă de scintei, unind tuturor bucuria deplină intru mulţi ani şi buni. Fotografie de Ion Mieleu j| TjOj vtyf | George Ivașcu in Imins Plenitudinea vieţii ACUM, la început de an nou, noi toţi aceştia care formăm o naţiune şi o ţară, părinţii şi fiii aceleiaşi istorii, dătătoare de legi şi datini, răspunzător fiecare, după puterile lui şi în domeniul său de activitate, demersul înainte al colectivităţii, răsfrîntă în el, să înţelegem, pînă la ultima limită a posibilului, grandoarea perspectivei , cea deschisă şi conturată de Congresul al Xl-lea al Partidului, de documentele, intr-adevăr fără egal ca importanţă istorică, adoptate şi aprobate cu atîta lucid entuziasm de înaltul forum al comuniştilor şi de întregul popor. Să înţelegem, fără a scăpa nimic din vedere, că în neîntreruptul mers al istoriei, clarviziunea caracteristică Partidului Comunist Român, fertilizată de pătrunderea, intransigenţa revoluţionară şi puterea de sintetizare a secretarului său general, ne oferă, odată cu imaginea de contur a viitoarei orînduiri comuniste, posibilităţi nemaiîntilnite pină acum pentru dezvoltarea şi desăvîrşirea personalităţii umane. Idealurile noastre sînt terestre, închinate locuitorilor Terrei chiar atunci cind e vorba de cucerirea cosmosului. Omul îl traversează, dar îl închide în vasta lui gindire. Chipul oamenilor e luminat de plenitudinea vieţii. Ochii grăiesc de la sine. Gesturile se împlinesc într-o delicată şi fermă emblemă, în centrul efuziunii stă floarea şi fructul, simburele încercănat de polenul rodului. Dragostea se impune şi se perpetuează ca într-un lan de grîu ondulaţia vîntului care aduce ploaia. Dragostea de om, dragostea pentru oameni , unica raţiune a existenţei noastre. Tot ce minează acest impuls suprem, intrinsec revoluţiei, trebuie să fie eliminat fără ezitare, în numele acestei iubiri care, în limbajul nostru de azi, se numeşte : umanism socialist. Aceste două cuvinte alăturate nu sunt o simplă lozincă, aşa cum apa, focul, aerul, pîinea nu sunt simple cuvinte de ordine, ci realităţi structurale existenţei noastre. Dragostea eternizează omul. Sărutul vieţii, ca o mare parafă de ambră, lasă larg deschise porţile înţelegerii comune, porţile fermecate prin care pătrund, în lungi cortegii, promisiunile viitorului. Ritmul inimii noastre este un ritm etern. Virgil Teodorescu LA MULTI ANI!