România literară, ianuarie-martie 1979 (Anul 12, nr. 1-13)

1979-01-04 / nr. 1

! Omagiu la o aniversare l­A ÎNCEPUT de an, atunci cînd toţi simţim încă proaspete urările şi purtăm în inimi speranţele unor împliniri cît mai dense în fapte durabile, îşi aniversează ziua de naştere tovarăşa academician Elena Ceauşescu, personalitate de frunte a vieţii politice şi cultural-ştiinţifice româneşti. Prilej binevenit de a reţine din conţinutul acestei ani­versări cîteva trăsături definitorii şi măcar puţin din substanţa înfăptuirilor prin care tovarăşa Elena Ceauşescu s-a impus pe plan intern şi internaţional ca o puternică personalitate, ca o mare luptătoare pentru dreptate socială şi naţională, ca om de ştiinţă profund devotat adevărului pus în slujba împlinirii idealurilor de continuă dezvoltare şi pace ale României. Cunoscînd din copilărie traiul zbuciumat al ţăranu­lui, nedreptăţile, exploatarea şi asuprirea, domnia sa şi-a definit un crez de luptă, pe care l-a urmat cu neabătută dîrzenie, închinîndu-şi întreaga viaţă, toată priceperea şi puterea sa de muncă activităţii menite să schimbe orînduirea socială, să dea poporului atribu­tele de stăpîn deplin pe bogăţiile patriei, de constructor al unei vieţi libere şi îmbelşugate, încă din fragedă tinereţe a desfăşurat, împreună cu luptătoarele revoluţionare şi antifasciste, o susţinută activitate pentru atragerea şi mobilizarea femeilor, a oamenilor muncii la lupta pentru lichidarea exploatării, apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice, împotriva fascismului şi războiului, pentru independenţa şi inte­gritatea ţării. In această perioadă, tovarăşa Elena Ceauşescu s-a dovedit curajoasă, de un patriotism în­flăcărat, devotată cu toată fiinţa idealurilor pentru care milita. Trăsăturile sale de caracter s-au menţinut nealte- 1 rate, convingerile s-au afirmat prin fermitate revoluţio- I nară şi maturitate politică. D­UPĂ instaurarea regimului demo­crat-popular, o găsim prezentă activ, alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în toate marile acţiuni care aveau drept ţel transformarea Româ­niei într-un stat modern, făurirea societăţii socialiste, înflorirea patriei. Activitatea sa de om politic este cu­noscută şi preţuită. Mai ales în ultimul deceniu, de cînd i s-au încredinţat importante sarcini în conducerea partidului, tovarăşa Elena Ceauşescu a fost permanent prezentă în miezul fierbinte al hotărîrilor menite să di- I namizeze viaţa social-politică a ţării, să situeze România , printre cele mai înaintate ţări ale lumii. Aş remarca, drept un element propriu structurii sale­ sufleteşti, faptul că niciodată nu a ales căile facile şi nu a ocolit solicitările pline de dificultăţi, dacă scopul a fost nobil şi în conformitate cu convingerile sale. Această caracteristică priveşte deopotrivă activitatea de militant revoluţionar, ca şi cea profesională, de om de ştiinţă. S-a îndreptat, pe plan profesional, către acea ramură de front a ştiinţelor chimice, nouă şi de ma­ximă complexitate - polimerii - căreia i-a dăruit multă trudă, perseverenţă şi studiu. După obţinerea titlului de inginer chimist, la Institutul politehnic din Bucureşti, şi-a început munca de cerce­tător într-un domeniu in care pînă atunci nu se pro­dusese practic nimic în ţara noastră, cel al elastomeri­­lor, al polimerizării stereospecifice. Este ştiut faptul că, pe plan mondial, aceste preocupări s-au afirmat de abia în a doua jumătate a secolului nostru, în şcoli ştiinţifice de mari tradiţii, care dispuneau de o bază materială puternică. Faptul că tovarăşa academician­ Elena Ceauşescu s-a devotat acestui cîmp de preocu­pări, paralel cu edificarea unui mare institut­ de cerce­tări chimice în Bucureşti, atestă dorinţa sa de a se cultiva în România o chimie modernă şi de a se forma­­ un detaşament de cercetători capabil să înfrunte difi­cultăţile inerente inceppturilor, să răspundă solicitări­lor de vîrf ale ştiinţei şi tehnologiei. Este semnificativ faptul că şi în această ramură, a elastomerilor, şi-a ales pentru studiu o temă plină de dificultăţi, cea a sintezei cauciucului poliizoprenic, adică reproducerea în­tocmai a unui produs aparţinînd tainelor naturii. Teza sa de doctorat în ştiinţe chimice poartă titlul Polimeri­­zarea stereospecifică a izoprenului. Totodată, tovarăşa Elena Ceauşescu a desfăşurat o muncă ingenioasă, subordonată dezvoltării metodologiei de investigare a polimerilor şi a creat sectoare de activitate în cadrul ICECHIM-ului, care cuprind toate domeniile de interes pentru practică ale chimiei. De altfel, preocuparea de a promova acele cercetări care conduc nemijlocit către noi tehnologii şi bunuri utile societăţii constituie o dominantă a activităţii ştiinţifice pe care a desfăşu­rat-o cu consecvenţă tovarăşa Elena Ceauşescu. Sub conducerea domniei sale, ICECHIM-ul a adus o contribuţie de mare valoare la modernizarea industriei chimice româneşti şi a dovedit că, în epoca noastră, nu se poate imagina dezvoltare industrială fără o cerce­tare amplă, pusă in slujba progresului tehnic, că este posibilă o armonie între creaţia ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Iniţiativele tovarăşei Elena Ceauşescu pe planul organizării ştiinţei au condus la crearea insti­tutelor centrale - adevărate academii pe ramură - chemate să servească dezvoltării economice a ţării, să impulsioneze promovarea noului, să implanteze în pro­ducţie rezultatele gîndirii ştiinţifice româneşti, să ridice cota de participare a ţării noastre la producţia de bunuri materiale şi spirituale. Cunoscînd şi făcîndu-şi cauză proprie din idealurile înaintaşilor noştri, de a cunoaşte şi pune în valoare bogăţiile patriei, tovarăşa Elena Ceauşescu a imprimat întregii munci din unităţile chimice de cercetare şi proiectare de pe teritoriul patriei o orientare în strictă concordanţă cu nevoile economiei, a dinamizat şi unit forţele ştiinţifice româneşti într-un institut central, chemat să abordeze şi să rezolve o vastă problema­tică izvorîtă din Hotăririle celui de-al XI-lea Congres al Partidului Comunist Român. D­AR timpul preocupărilor profesio­nale ale tovarăşei academician Elena Ceauşescu este mult mai cuprinzător. El angajează cercetarea ştiinţifică, proiectarea tehnologică, formarea cadrelor de specialişti, instrucţia şi educarea omului noii societăţi, promovarea valorilor, încurajarea tutu­ror activităţilor utile pentru colectivitate. In acelaşi timp, înţelegînd că progresul ştiinţei nu poate fi conceput fără un schimb larg de idei, domnia sa a promovat şi a angajat contacte cu specialişti de prestigiu de peste hotare şi a condus Congresul naţional de chimie din Bucureşti, în toamna anului trecut. Complexitatea pro­blematicii pe care a abordat-o în investigaţia ştiinţi­fică­­ materializată în numeroase lucrări din domeniul chimiei şi tehnologiei macromoleculelor, publicate in ţară şi în străinătate­­, în edificarea unei puternice industrii chimice româneşti care să înglobeze soluţii originale şi să fie judicios repartizată pe întreg teritoriul ţării, în aplicarea politicii partidului de integrare a învăţămîn­­tului cu ştiinţa şi producţia, în antrenarea tuturor for­ţelor de care dispune ştiinţa românească, chimia in particular, în procesul de grăbire a ritmului construcţiei socialismului şi în numeroase alte activităţi de interes social-politic, defineşte profilul acestei mari personalităţi şi stîrneşte admiraţie legitimă în ţară şi peste hotare. Este, deci, firesc ca tovarăşa Elena Ceauşescu să facă parte dintre eroii muncii socialiste, dintre membrii Aca­demiei Republicii Socialiste România, să fie preţuită prin numeroase titluri şi distincţii acordate de universi­tăţi, institutele de cercetare, organisme ştiinţifice inter­naţionale. Lista tuturor dovezilor de respect cu care a fost onorată este lungă şi binemeritată. Dar ea e în­trecută în dimensiuni de satisfacţiile pe care omul de ştiinţă le trăieşte atunci când vede că idealurile sale prind viaţă cu fiecare­ zi, că speranţele se împlinesc, că ele sunt înţelese de masele la rgi ale oamenilor mun­cii şi se transformă în fapte cu tărie de aranit. Lumina din ochii tovarăşei Elena Ceauşescu poartă o limpezime nealterată de dificultăţile luptei căreia i s-a devotat, îşi are sorgintea în prezenţa activă şi permanentă alături de marele conducător al construcţiei socialismului în Româ­nia, în participarea cu pasiune, dăruire totală şi ne­mijlocită, la o operă pe care istoria o va consemna în capitolul edificării României moderne. Cu prilejul acestei aniversări, chimiştii, toţi oamenii de ştiinţă, întregul popor, exprimînd profunda stimă pentru activitatea multilaterală a tovarăşei academician Elena Ceauşescu, îi doresc să aibă încă mulţi ani aceeaşi putere de muncă, receptivitate la nou, dina­mism şi căldură sufletească, să se bucure de cit mai multe înfăptuiri care servesc cauzei progresului şi fe­ricirii oamenilor. Acad. Cristofor Simionescu Una din numeroasele recunoaşteri ale prestigiului ştiinţific internaţional al­­Odară ei Elena Ceauşescu : inminarea Diplomei de onoare a Institutului american al chimiei Poem în dulce grai Această patrie cu brazi şi munţi Carpaţi E ctitorie de viteji bărbaţi ; Această patrie de dor şî flori de tei E mindră ctitorie de femei ; Stejari cu piept brăzdat de aprige furtuni Vorbesc de bravi, neînfricaţi străbuni ; Poienele cu fragi ne amintesc De veghea mamelor la graiul părintesc. La noi întotdeauna de cu zori Munţii Carpaţi au mirosit a flori. Stejarii falnici sub acelaşi soare Au vieţuit cu fragii-n sărbătoare. Suave flori de tei pe munţi Carpaţi - Femeile alături de bărbaţi. Aşa au fost pe-acest pămint mereu O dublă stea, la bine şi la greu. Aşa zidit-au pentru veşnicie Această patrie — înaltă ctitorie. Sărbătorim acum un dulce grai Pe dreapta fiică a acestui plai. Sub limpedele, mindrul tricolor Sâ-i fie anii aripi mari de zbor. Veronica Galiş i România literară 3

Next