România literară, ianuarie-martie 1981 (Anul 14, nr. 1-13)

1981-01-01 / nr. 1

■ ANUL NOU TRECEM încă un prag, al timpului, pe care-l jude­căm şi care te judecă, el, faţa zeului din cărţile noas­tre, şi un prag al casei, careia-i sintem­ stâpînii şi su­puşii, urăm îi primim urări, de sănătate, de pace, de fericire. Cum vor mai fi căile pămîntului şi ce ne aş­teaptă, sînt g­înduri îndreptăţite, în lumea de azi, care, ca în povest­e, cu un ochi unde şi cu unul plinge. Cîte sînt semnele ei la vedere, şi cite cele ascunse, cu ce suflet putem aştepta limpezirea zărilor ei, cu cită în­credere ? După daţi­­i străvechi, se aud colindele cu slăvirea luminii şi cu lauda muncii, în rostirea năzuinţelor, a speranţelor nu mai bine, întotdeauna nu mai bine. La capătul celor 33 de ani ai Republicii şi al celor cinci­sprezece ani ai lucidităţii şi ai democraţiei socialiste, iată, putem spune că este în convingerea noastră spa­ţiul acesta a mai-binelui, este in programul nostru de viaţă, în adevărul ţării şi al biruinţelor ei. Sîntem in inima acestui adevăr, unicul dat al fiinţei noastre, sin­tem noi inşi de acest adevăr, atunci cind ne apropiem cu credinţă şi iubire de oamenii ţării, de muncitorii marilor uzine, de oţelarii şi minerii ei, de cei ai fabri­cilor, ai drumurilor şi ai pămîntului, de cei ai gîndirii şi creaţiei, sîntem şi in aceste ceasuri ai acestui adevăr, ai vetrei lui de ocrotire şi de încredere. Să privim în urmă, recunoscind autoritatea fiinţei noastre, ca naţiune în hotarele istoriei sale, cu puterea de atîtea ori dovedită în limpezirea şi afirmarea desti­nului său ntre naţiunile lumii. Sunt cărţile noastre martorii drepţi ai acestui timp? Fără îndoială, anul pe care-l încheiem încununează, prin cele mai bune apariţii editoriale, deschiderea spre cunoaşterea reali­tăţii istoriei contemporane, judecata dreaptă asupra fenomenelor sociale, dezvăluirea faptelor adevărate, încrederea acordată cuvîntului. Intr-adevăr, numai in această libertate­ şi democraţie a culturii se poate arăta spiritul naţiunii noastre socialiste. Cu această convin­gere putem privi inainte, peste încercările timpului, cu încredere în rostul scrisului nostru, în realizările viitoare ale literaturii române. Să ne apropiem firesc şi cu sinceritate de gindurile şi de cuvintele noastre, în clipele de meditaţie, cind auzim cuvintele Preşedintelui Republicii, urarea lui adre­sată nouă tuturor, gindurile şi îndemnurile lui, şi să ne spunem că un timp a trecut peste lume şi peste noi, că vom aparţine cu certitudine altui timp tăiat in calendare, să adăugăm această matematică simplă gîndului grav­­şi grijilor de lumea spre care ne îndreptăm. De fap­tele muncii vom auzi apoi, din ziua dinţii, din primele ceasuri ale noului cincinal, zilele şi nopţile îşi vor cu­noaşte rosturile lor, fără odihnă, in temperaturile înalte şi in energiile colosale ale cuptoarelor şi straturilor din adine, în pregătirea pămîntului sub zăpezi şi în soarele verii, şi vom fi pregătiţi să participăm, în ace­leaşi zile şi aceleaşi nopţi, pe drumurile ţării şi la masa de lucru, sub bintuirile anotimpurilor şi in sta­tornicul con de lumină, cu uneltele noastre, la bucuria vieţii, bucurîndu-ne de aşezările ei, în jurul meselor, lingă podoabe şi luminări aprinse, să aşteptăm bătăile ceasului, şi să nu ne întristeze liniştea de pe urmele lor, albă, ca două urme de sanie pe o cîmpie fără sfîrşit. Sînt semnele drumului ce ne aşteaptă, în anul nou al marilor îndatoriri faţă de propria noastră existenţă. In intîmpinarea acelor clipe, urăm tuturor colabora­torilor şi cititorilor noştri, La mulţi ani ! „România literară" ■■■■■■ Desen de VAI MUNTEANU Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! Anul XIV, nr. 1, joi 1 ianuarie 1981 Vă laudă Colindul X. Colindul îl începe o piatră sau un pom, un bâieţandru oacheş cu vocea în schimbare, — cuprinde-n el Numărătoarea Mare, pădurile de fag cu glas de om, cuprinde-n el conturul şi cutezanţa ţării, şi scăpărarea negrilor cărbuni, cuprinde-n el suita de minuni, rod al avintului şi-al cugetării. Materia palpită pătrunsă de simţire, şi animată de un gînd înalt, ea se preschimbă, dintr-un singur salt, într-o Coloană fără de sfîrşire. Vă laudă Colindul, atletici făurari ai albelor coloane ce se înalţă svelte, stăpîni definitivi peste unelte, popor de luptători şi meşteri mari. Colindul vă doreşte visata împlinire, mulţi ani cu bucurie, mulţi ani cu sănătate, şi vă urează, mai presus de toate, bună-nvoire-n lume şi-nfrăţire. Virgil Teodorescu !

Next