România literară, aprilie-iunie 1982 (Anul 15, nr. 14-26)

1982-04-01 / nr. 14

MOMENT ISTORIC DESCHIDEM cronica Istoriei noastre contemporane şi vedem înscrisă cu litere de aur ziua de 23 martie 1974. Cind, prin votul unanim al Marii Adunări Naţionale, ex­­primind voinţa întregii naţiuni, tovarăşul Nicolaa Ceauşescu a fost proclamat preşedinte al Republicii So­cialiste România. In acea clipă solemnă, sub cupola Pa­latului Marii Adunări Naţionale s-a aflat prezentă în­treaga ţară, unită in acelaşi cuget, în aceeaşi simţire : dragostea şi încrederea sa, faţă de primul nostru pre­şedinte, al cărui jurămint, rostit in faţa poporului, s-a gravat adine în conştiinţa tuturor cetăţenilor României, ca un legămînt sacru : „Jur să slujesc cu credinţă patria, să acţionez cu fermitate pentru apărarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii ţării, pentru bunăstarea şi fe­ricirea întregului nostru popor, pentru edificarea socia­lismului şi comunismului in Republica Socialistă România“. Legămînt pe care l-am Înţeles ca fiind propria noastră mărturie, propriul nostru jurămint faţă de patria română. Pentru că noi toţi l-am inteles ca pe o legătură indestruc­tibilă dintre ţară şi cetăţeni, o ţară în plină dezvoltare, puternică şi liberă, stăpină pe destinele ei. Pentru că noi toţi sîntem pe deplin încrezători în forţa Care ne călăuzeşte drumul spre viitor — Partidul. Această imagine amplă a unităţii poporului în jurul Partidului, al secretarului său general, al preşedintelui ţării a fost ilustrată emoţionant in mesajele adresate cu atîtea şi atitea prilejuri, de pe întreg cuprinsul patriei, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, prezent el însuşi de atîtea ori în mijlocul oamenilor de pe pămîntul nostru — români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi, oameni din uzine sau de pe ogoare, slujitori ai ştiinţei şi artei, oameni de vîrste şi profesii diferite, care au ţinut să-şi exprime adeziunea la marea Învestitură. Parcurgind astăzi aceste mesaje in care şi-au aşternut gîndurile şi simţirea oameni din toate păturile sociale ale poporului român, avem tabloul răscolitor al profundului ataşament faţă de Pre­şedinte şi progresul naţiunii. Acum, in anul 1982, cel de al doilea an al cincinalului, putem privi anii de istorie densă pe care o trăim ca pe ani hotăritori in procesul ridicării patriei pe noi trepte de progres şi civilizaţie. Sunt ani in care înfăptuim obiec­tive măreţe, ani în care parcurgem un drum uriaş, către acel ţel, atât de viu relevat de preşedintele ţării, în această primăvară, la sărbătoarea primăverii ţării — 60 de ani de la întemeierea Uniunii Tineretului Comunist : „In faţa noastră, dragi prieteni, stau perspective minunate. Sun­­teţi participanţi la o măreaţă epopee de transformări re­voluţionare, de ridicare pe noi culmi de progres şi civili­zaţie a României socialiste. Nu precupeţiţi nimic ! învă­ţaţi, învăţaţi şi iar Învăţaţi ! Insuşiţi-vă cele mai înalte cuceriri ale ştiinţei, tehnicii şi cunoaşterii universale, în­văţaţi să fiţi revoluţionari şi să rămineţi revoluţionari !“ Pentru creşterea şi formarea tineretului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cerut o şi mai puternică implicare a scriitorilor, a artiştilor : „Un rol important in educarea şi formarea conştiinţei revoluţionare a tineretului ii au uniunile de creaţie literar-artistice. Tineretul are nevoie de o literatură pătrunsă de m­ulte idealuri revoluţionare, patriotice, care să oglindească trecutul glorios de luptă, munca poporului pentru victoria socialismului, să dea ti­neretului perspectiva luminoasă a luptei pentru măreţele aspiraţii şi idealuri de dreptate socială şi naţională, pentru comunism“. In memorabila cuvintare, secretarul general al Partidului a adus un fierbinte omagiu tineretului patriei, tradiţiilor de luptă revoluţionară, patriotismului înflăcărat, elanului şi abnegaţiei cu care a participat şi participă pentru în­făptuirea idealului comunismului in România. Şi iată, în aceste zile, omagiindu-şi preşedintele, ţara a retrăit, in cuget şi in inimă, un moment istoric exprimînd Intr-o vibrantă unanimitate esenţa unei deveniri sociale. Un moment istoric cu puternice rezonante in conştiinţa noastră, a tuturora, echivalind o instituire a propriei noas­tre demnităţi. Un moment istoric râspunzînd imperativului Întregii naţiuni de a conferi Însemnele de călăuzire a destinului său celui mai iubit fiu al său simbol şi chezăşie a dezvoltării sale materiale şi spirituale, de strălucită afir­mare liberă şi independentă, ca prestigios mesager de pace şi progres in lumea contemporanii „România literară“ . Proletari din toate ţările, uniţi-vâ­­ Anul XV, nr. 14, joi 1 Sapteminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România aprilie 1982 ! . I CENACLURI LITERARE (Paginile 12—13) T VISAREA PATRIEI Lin luminează-n lume azi Carpaţii Purtind pe frunte părintescul cer Pe care l-au purtat mereu bărbaţii Acestui neam ne-nfrint nicicînd de ger. Un zbor spre culmi se iscă din visare Etem­izind destinul şi mindria De-a fi poeţii­ acestui timp pe care In glorie-l trăieşte România. Căci rodnică e ţara ce-i condusă De un bărbat lucid şi înţelept - Pentru această ţarâ-n libertate li bate inima, viteaz, in piept. El e întiiul nostru preşedinte, Eroul credincios acestui neam - Cu el în frunte mergem înainte, Crezînd in vis, crezind in riu şi-n ram. Prin jurămint e ţării lui lumină Noi il urmăm pe el prin jurămint, Visarea patriei va fi senină, Rotirea ei prin univers - un cint. Partidul Comunist Român e gindul Pe care ii slujeşte-n jurămint In­vers şi cint acum omagiindu-l Cinstim acest nemuritor pămint Dan Rotaru

Next