România literară, iulie-septembrie 1982 (Anul 15, nr. 27-40)

1982-07-01 / nr. 27

Un uriaş front educativ-cultural EVENIMENT de excepţionale proporţii, prin vasta participare şi cuprinzătoarele demersuri în diferitele domenii ale activităţii ideologice, politico-educative şi culturale, cel de-al II-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste s-a înscris ca un forum din cele mai semnificative, expresie a procesului, tot mai­ adine, de democratizare a societăţii noastre, aflate in plin avint constructiv de esenţă şi finalitate autentic revo­luţionare. „Congresul a evidenţiat că dispunem de o­­ puternică forţă, de un uriaşi front cultural-educativ, care reprezintă garanţia sigură a înfăptuirii întregu­lui program de educaţie socialistă, de ridicare a con­ştiinţei revoluţionare a oamenilor muncii, fără deose­bire de naţionalitate, a întregului popor, de formare a omului nou, înarmat cu cele mai înaintate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, ale cunoaşterii umane din toate domeniile“, facind această apreciere in­cuvintarea sa la încheierea lucrărilor, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a relevat încrederea deosebită pe care o acordă tu­turor factorilor pe care-i îmbină acest uriaş front al conştiinţei înaintate, conştiinţă care e menită unei tot mai puternice iradieri şi eficiente concretizări în munca fara preget dar, totodată, în continuă perfec­ţionare a randamentului cantitativ şi calitativ pentru propăşirea economică şi socială, pentru ridicarea con­tinuă a nivelului de civilizaţie şi cultură al întregului popor. Ca atare, secretarul general al Partidului a evocat deosebita importanţă a recentei plenare lărgite a Co­mitetului Central, a documentelor cu privire la ac­tivitatea teoretică şi ideologică,­­ documente sintetizând un program­­cuprinzător în multiplele implicaţii ale dez­voltării societăţii socialiste in patria noastră. De aici in­dicaţia de căpetenie ca în centrul activităţii politico­­educative şi culturale să­ stea munca pentru realizarea în cele mai bune condiţii a planului în fiecare unitate, creşterea productivităţii muncii, a eficienţei economice şi, pe aceasta bază, asigurarea creşterii mai puternice a venitului naţional, a bogăţiei naţionale a patriei noas­tre. Mai buna organizare, ridicarea parametrilor pe an­samblul ariei cultural-educative constituie, deci, uit im­perativ a cărui complexitate implică accelerarea proce­sului de formare a omului nou­, a omului cu o tot mai marcată conştiinţă revoluţionară, şi aceasta ca o con­diţie sine­ciua non a capacităţii crescînde a maselor în realizarea unei puternice baze tehnico-materiale pentru dezvoltarea generală a ţării. „Să înţelegem — a spus tovarăşul Nicolae Ceauşescu — că avem încă multe de făcut pentru a obţine o ridicare generală a gradului de cultură, a educaţiei revoluţionare, socialiste — care tre­buie să se manifeste în întreaga activitate şi în tot ceea ce concepe şi realizează poporul nostru, în felul său de viaţă şi de muncă“. Aşadar, pornind de la a­­ceastă unitate dialectică , între dezvoltarea forţelor de producţie şi activitatea politico-educativă şi cultu­rală, aceasta trebuie să devină un factor puternic al dezvoltării generale a societăţii socialiste româneşti. Ocmpind un loc de seamă în gama — tot mai largă — de componente ale acestui uriaş front educativ-cul­­tural, in faţa căruia se deschide o arie tot mai întinsă nu doar de incidenţă ci de identificare specifică cu dina­mica mersului nostru înainte, literaturii şi artelor le re­vin noi şi substanţiale obiective de nobilă eficienţă so­cială. „Trebuie să facem astfel — a subliniat secretarul general al Partidului — incit activitatea literar-artistică să oglindească cu putere viaţa, munca şi năzuinţele po­porului nostru, să contribuie, la cultivarea nobilelor sen­timente de dreptate socială şi naţională, de muncă, de omenie, la formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă revoluţionară, patriotică, hotărât să învingă orice greu­tăţi, să meargă ferm înainte spre societatea comu­nistă — visul de aur al omenirii“. De la actuala cotă de nivel la care au ajuns tocmai datorită dezvoltării însăşi a ţării sub semnul socialismu­lui in determinantele majore investite de Congresul al IX-lea al P.C.R., climatului de efervescent patriotism revoluţionar structurat cu cel mal autentic umanism de valenţe universale, literatura şi artele se simt situate IPST­n prima linie a frontului spiritualităţii noastre, pre­­ţ IT find Integrate in efortul unanim al poporului pentru ţ.- «aurirea noului său destin. 105. „România literară" „ROMANIA REVOLUTIONARA* Proletari din toate ţările, uniţi-va ! Anul XV, nr. 27, joi 6 iulie 1982 România literară Sâptămînal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialista România IN MARELE FORUM AL EDUCAŢIEI POLITICE ŞI CULTURII SOCIALISTE a ANOTIMPUL PACII CA SCRIITOR, ara neclintită , convingerea, ce mi s-a format de-a lungul deceniilor, aici, printre oamenii’aces­tui­ păr­int, că lumea in care trăim, cu marile ei progre­se, eu răm speri în urmă şi atitea dureri şi răni ce se cer vindecate, aparţine, trebuie să aparţină marilor puteri umaniste. Cred eu, şi nu numai eu, aceasta părindu-mi a fi credinţa a miliarde de oameni, că poate fi mare pu­tere umanistă orice ţară, din indiferent ce parte a globu­lui, şi indiferent de mărimea teritoriului, de numărul lo­cuitorilor, cu condiţia să militeze neabătut, in toate îm­prejurările şi prin toate, mijloacele, pentru apărarea vie­ţii, a prezentului şi viitorului, acum, cind avem ce apăra. Ţara mea, cultura ei stau mărturie. Cind scriu aceste rîn­­duri, mă simt dominat de impresii culese din numeroase locuri de muncă, prin care­ am poposit în vremea din d­iam­a. Am văzut la lucru mii, zeci de mii de oameni din toate generaţiile — aceşti oameni harnici, încrezători, dornici de mai bine, pe care îi numim constructorii socia­lismului, cei ce edifică noua­ societate­­românească, ce ■trebuie,să fie a dreptăţii, a bunăstării şi progresului. Nu mi-i pot imagina, mintea mea refuză să îi imagineze su­puşi­­primejdiei de moarte­­ ,nu pot scrie despre el decit ştiindu-i liniştiţi, la casele şi locurile lor de muncă, nu toate împrejurările noastre obişnuite, favorabile creaţiei de bunuri materiale şi spirituale. Şi trebuie spus : dacă oamenii aceştia au învăţat de cind au deschis ochii la îvvie sa muncească pentru ei şi urmaşi, au învăţat în aceeaşi măsură ,şi să se apere, să vegheze pentru ca ni­mic din cite au înfăptuit să nu le fie răpit şi distrus. Arma lor teribilă este dorinţa de pace, hotărirea fermă de a "propune şi susţine rezolvarea tuturor problemelor liti­gioase prin cuvînt, prin tratative, ca între oameni , nimic nu ne poate­ clinti din convingerea că lumea în care tră­im este a oamenilor, şi nu a mijloacelor de distrugere. Ţara mea este mare putere umanistă prin glasul celui mai autorizat reprezentant al său, Preşedintele Nicolae Ceauşescu, ce a dus solia de pace, transmisă din moşi ,strămoşi, pe toate meridianele, mi­tînd pentru depăşirea tuturor obstacolelor, prin raţiune, prin această supremă calitate de om. Ţara mea este o mare putere umanistă ,prin­ glasul celor 18 milioane de constructor­! ai vieţii de azi şi de mâine, căci suntem­ 18 milioane cei ce ne-ara afirmat hotărârea de pace, in­­toate oraşele şi satele ţârii, in întrunir­ de o amploare fără precedent ,pe aceste nieleagiuri, şi am semnat Apelul Poporului Român, cu larg ecou în întreaga lume. Nu, nu suntem­ singuri în efortul suprem de a depăşi prin raţiune acest moment când pri­mejdia distrugerii se­ apropie de limită , cltul, după ce omenirea abia s-a lecuit de rănile celui de al doilea război mondial, însă nu le-a uitat — numărul bombelor pe care de locuitor al Terrei creşte vertiginos şi se calcu­lează cu singe rece şansele de supravieţuire după un război atomic... ! Ce şanse ? Cine să m­ai supravieţuiască ? Cine are dreptul să ne cîntărească şansele ? Oare cine, şi în ce situaţii, se socoteşte îndreptăţit a dispune moar­tea a miliarde de oameni, în acelaşi timp , şi a pla­netei ? ! Aici, nu­­ţara mea, e vară, se coc roadele, va veni toamna şi vom culege aceste roade ce ni se cuvin, sub zăpezile iernii vor încolţi seminţele roadelor viitoare, iar primăvara, ca întotdeauna, natura ţării mele, cu nepre­ţuite frumuseţi, va reînvia. Aceasta e­ste lupta noastră : anotimpurile să mineze în linişte şi belşug. Şi toate să se cuprindă în Anotimpul Păcii. Nicolae Ţie

Next