România literară, octombrie-decembrie 1983 (Anul 16, nr. 40-52)
1983-10-20 / nr. 42
„Sîntem fiii Daciei, voim Dacia viitoare" ■ UN grup de tineri revoluţionari — cum se denumeau — au scos, acum o sută de ani, la Paris, revista „Dacia viitoare“, în care s-au ocupat şi de problema Unirii mult dorită de toţi românii. Grupul era format din : Vintilă C.A. Rosetti, Constantin Miile, Mişu Săulescu, Al. A. Bădăroiu, V.G. Morţun şi alţii In numărul 1, din 1 februarie 1883, redactorii revistei se recomandă, în editorialul Cine sîntem ! Ce voim ! : «Iată întrebarea ce-şi pune cel ce vede un ziar nou. Cine sîntem ? Citiţi şi judecaţi. Dacă cele ce susţinem vă place, dacă sînteţi de părerea noastră, chibzuiţi-vă, uniţi-vă şi luptaţi pentru izbînda credinţelor voastre. [...]. Ce lu Dacia trecutului o ştiţi ; cum înţelegem Dacia viitoare, vom spune-o. Vă vom spune : sîntem fiii vechii Dacii, voim Dacia viitoare [...] Cu ce drept ? Prin ce mijloace ? La aceasta Tudor (Vladimirescu) răspunde : „Nici o pravilă nu se împotrivesce de a nu zdrobi cineva răul“. Iată dreptul nostru ! [...]. Dacia este împărţită, de diplomaţie, in două : o parte este română ; o parte este străină. Noi voim ca cel ce produce să posede, cel ce posedă să producă. Ştim că sîntem 10 milioane de oameni care vorbim aceeaşi limbă. Pentru dînşii vorbim, pentru drepturile lor vom lupta». „Sîntem români şi patrioţi" ■ TOT acum o sută de ani — la 15 aprilie 1883 — Cercul Socialist din Bucureşti punea bazele altei publicaţii progresiste, intitulată „Emanciparea“. In paginile sale găsim aceeaşi linie directoare pe care o are şi „Dacia viitoare“, de la Paris, şi „Contemporanul“, de la Iaşi , unirea Transilvaniei cu ţara, precum şi lupta de ridicare a muncitorimii la drepturile care i se cuvin. Redactorul principal al revistei „Emanciparea“, Constantin Bacalbaşa, scrie, în primul număr : „Sîntem români şi patrioţi pină la marginea aceea care este încă necunoscută şovinismului şi patriotismul nostru — legitimat prin robia veacurilor trecute, cit şi prin greutatea ce au neamurile mici de a trăi independente în mijlocul arsenalului european — nu-şi va manifesta voinţa nici prin lovituri aduse drepturilor neamurilor străine, nici prin revendicări care ar fi mai mari decit permite dreptatea şi adevărul istoric. Campioni hotârîţi şi credincioşi neatîrnării, vom lupta întotdeauna in contra curentelor ce vreodată ar stirni şovinismul [...] Vom cere necurmat ca drepturile omului, ca şi drepturile neamurilor, să fie recunoscute şi puse la adăpostul loviturilor vrăjmaşe [.. Cea mai strălucită sărbătoare ■ MAI semnalăm un eveniment semnificativ pentru Unire, petrecut acum o sută de ani. La 5 iunie 1883 a fost inaugurată, la Iaşi, statuia domnitorului Ştefan cel Mare. Autorul lucrării a fost sculptorul francez Emmanuel Frémiet. Serbarea inaugurării acestei statui a prilejuit desfăşurarea unei grandioase manifestări de patriotism. Răspunzînd apelurilor făcute prin ziarele din ţară şi cele din Transilvania, au venit atunci la Iaşi, din toate Colţurile ţării, peste 30 000 de oameni, în majoritate ţărani , fie delegaţi de către comune, şcoli şi diferite instituţii, fie individual, călătorind fiecare pe cont propriu. Ziarul „Românul“, referindu-se la acest eveniment, scria : „Rareori s-a văzut în ţara noastră o serbare mai impunătoare şi mai strălucită decât aceea care s-a făcut la Iaşi cu ocazia inaugurării statuii lui Ştefan. Niciodată capitala Moldovei n-a văzut o atît de mare afluenţă de lume. N-a rămas colţ din ţară de unde să nu fi venit delegaţi. Sînt veniţi cu miile. Toată ziua de 4 iunie s-a petrecut într-o fierbere şi o nerăbdare nemaipomenită, iar la 5 iunie, cînd răsăritul a fost anunţat cu 21 de lovituri de tun. In jurul statuii se adunaseră mii şi mii de oameni“. Cei care au ţinut cuvîntări cu această ocazie, n-au uitat să lege evenimentul de lupta pentru Unire, declarînd provinciile de peste munţi „surori ale regatului nostru“. Poetul Vasile Alecsandri, prezent ca totdeauna la astfel de manifestări, a publicat atunci poezia :• „Odă la statuia lui Ştefan cel Mare“ : O ! Ştefane, românul creşte Văzindu-te azi lingă el. Azi ţara mîndră te priveşte, Purtînd coroană de oţel. Tu, ce viteaz ai apărat-o Priveşte-o ! demnă-i s-o priveşti. Independentă ai lăsat-o. Independentă o găseşti. „Opinca" ■ LA 20 mai 1884 a apărut în Bucureşti o revistă care, în cele 87 de numere ale sale (publicate pină la 24 martie 1885), a stîrnit mult interes în rîndurile cititorilor — mai ales ale celor ce susţineau lupta începută pentru eliberarea românilor din Transilvania prin unirea lor cu ţara, s-a numit „Opinca“ şi apărea joia şi duminica, in 4 pagini, avînd pe frontiscipiu (de la numărul 2) chipurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazul. Conducătorul publicaţiei nu este anunţat, dar în numărul 2 ni se spune că „această foaie este organul Societăţii «Viitorul Român»“ (constituită cu cîteva zile mai înainte). Multe din articole sunt semnate cu pseudonime : Bucur, Florus, Niger, Rogojină, Cocybe O, Calvar, Nemo, Un diplomat, Un opincar, Un craiovean, Ionuț, Iancu. Mă cunoşti, Radu. Din Prospectul publicat de revistă în cel dinţii număr aflăm ţelurile principale care-i stau in faţă : „Preocuparea muncitorului de pămînt este mai ales păstrarea teritoriului pe care el îl lucrează. Din această idee naşte şi Aspiraţiunea de a-şi vedea liberă patria sa întreagă. Pătrunşi de aceasta, noi, fiii studioşi ai poporului din toate clasele, nu credem că putem lua un nume mai corespunzător la ţinta organului ce creăm, decit acela de „Opinca“. Ţinta noastră o rezumăm in două idei, ce nu pot fi despărţite una de alta : rădicarea în ţară a nivelului moral şi apărarea fraţilor de un singe cu noi, robiţi de străini. Să fim auziţi atît dincoace cit şi dincolo de munţi ÎNTRU ÎNFĂPTUIREA MARII Patrioţii transilvăneni condamnaţi pentru redactarea şi difuzarea Memorandumului (25 mai 1894). In mijloc - loan Raţiu, avind in dreapta sa pe : Gheorghe Pop de Băseşti, Iuliu Coroianu , Nicolae Cristea , iar în stingă : Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa şi Septimiu Albini. Rindul doi, de la stingă spre dreapta : Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Daniel Barcianu, Gherasim Domide, Teodor Mihail, Aurel Suciu, Mihai Velicu şi Rubin Patiţia. Constantin Bacalbaia, conducătorul revistei „EMANCIPAREA" Constantin Miile Monumentul lui Ştefan cel Mare, inaugurat la Iaşi, la 5 iunie 1883. V. G. Morţun redactori la „DACIA VIITOARE" „Opinca", nr. 7 14 iunie 1884 Coperta Memorandumului, 1892, ediţia in limba română Ioan Raţiu 12 România literară