România literară, iulie-septembrie 1984 (Anul 17, nr. 27-39)

1984-07-05 / nr. 27

Deceniile patriei Azi patria o înălţăm semeaţă Spre culmi ce străjuiesc al ei zenit, Şi-n fiecare nouă dimineaţă ni dăruim un gînd spre-a fi-mplinit. Patru Decenii, iată, mindre trepte, Rodit-au ţara, floare între ţări, S-au făurit, din planuri înţelepte, Temeiuri noi spre alte cutezări. Iar cel ce i-a fost faur spre-mplinire, Partidul nostru Comunist Român, A pus in fiecare gînd iubire Ca omul să işi fie lui stăpin. Străluminat e astăzi plaiul ţârii, Sint anii demni prin epopeea lor, De cind in frunte, pisc al cutezârii, E Ceauşescu — brav Conducător. Născut să fie-a ţârii demnitate, Şi glasul ei in lume, răspicat, De tinăr a luptat pentru dreptate Şi gîndul i-a fost vis înaripat. Iar azi trăim o caldă bucurie Avind în frunte-un fiu nepreţuit, Al ţârii fiu şi om de omenie, In piscul ţării - culme de granit. Viorel Cozma Dind glas dragostei, preţuirii şi voinţei unanime­­­i LA­LENARA Comitetului Central al •*­ Partidului Comunist Român din 27 iunie 1984, însuşindu-şi propunerea Comitetului Politic Executiv, şi dind expresie voinţei nestrămutate a comu­niştilor, a întregului partid şi popor în privinţa realegerii la Congresul al Xlll-lea al partidului, în funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, îşi exprimă convingerea că Hotărîrea pe care o adoptă în acest sens dă glas dragostei cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu este înconjurat de întregul nostru popor, constituind, totodată, un puternic factor de întărire a unităţii şi coeziunii partidului, a încrederii şi adeziunii întregului popor la politica internă şi internaţională a partidului şi statului nostru. Această convingere este pe deplin îndreptăţită şi cred a nu greşi afirmînd că se impune de la sine. In primul rînd pentru că tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului nostru, este, în mod indubitabil, genialul ctitor revoluţionar al României moderne, România Socialistă. El, şi nu altul, este vizionarul constructor al unui gran­dios edificiu înălţat pentru a fi locuit de oameni avansaţi pe toate planurile vieţii, adepţii unei morale dezbărate de orice compromis, obiectivi, fraterni şi lucizi. Pentru aceşti oameni, care sunt adevăraţii făuritori ai tuturor bunurilor, secretarul general al Partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a conceput, a realizat, şi continuă să realizeze acest luminos edificiu, în numele lor a trudit, zi şi noapte, pentru a fi izgonită inerţia şi a fi purificată morala, în numele lor a dat, necontenit, impuls mişcării, făcînd-o mai alertă şi mai cuprinzătoare, în numele lor a înfierat placiditatea şi eroarea cuibărite în gîndire şi în lucruri. Secretarul general al Partidului nostru revoluţionar, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a redat marxismului faţa sa originală, folosindu-l nu doar ca pe un ghid practic sau un reţetar bun oricînd şi pentru orice, ci ca pe un formidabil instrument al revoluţiei, prin strălucitul său exemplu personal, şi ne-a arătat că a prefigura viitorul înseamnă mai întîi de toate a înţelege, în toată am­ploarea şi profunzimea, conţinutul intrinsec al prezentului, substanţa inalterabilă a liniilor lui de forţă, intr-un cuvînt, cum atît de clar s-a exprimat : „Direcţiile în care trebuie concentrate eforturile generale ale partidului şi poporului pentru continua propăşire a patriei noastre, pentru dez­voltarea puternică şi modernizarea forţelor de producţie, perfecţionarea relaţiilor de producţie şi a relaţiilor sociale socialiste in ansamblul lor, pentru continua înflorire a ştiinţei, învăţămîntului şi culturii, pentru ridicarea nive­lului de trai material şi spiritual al oamenilor muncii, pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste a maselor". Măsurile organizatorice concepute în acest sens, cu directa şi neobosita sa contribuţie, au un caracter sub­stanţial, imprimat de o gîndire care şi-a însuşit temeinic metoda de investigare şi interpretare a materialismului dialectic şi istoric şi fac apel nu la un efort mecanic, un efort care, subapreciind idealurile revoluţionare, nu poate duce decît la schematizare, ci la amplificarea acestui efort sub impulsul unei participări nemijlocite, mereu prezentă şi mereu actuală, al cărei imbold vine din adîncul fiinţei noastre şi în care dorinţa de a prefigura viitorul devine materie cenuşie şi elan vital. Virgil Teodorescu (Continuare în pagina 14) PORTRET de Ion Jalea " Moment istoric contemporan "PROPUNEREA făcută de recenta plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român ca, la Congresul al Xlll-lea al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu să fie reales în funcţia supremă de secretar general al Partidului exprimă unanimitatea voinţei comuniştilor, a întregului popor român. . O asemenea hotărîre este echivalentă cu recunoaşterea contribuţiei cardinale a conducătorului Partidului şi Statu­lui la desăvîrşirea societăţii noastre socialiste şi a înaintării României spre comunism, la afirmarea înaltă a prestigiului ţării noastre in domeniul relaţiilor internaţionale, sub sem­nul luminos al voinţei de pace şi colaborare. Scriitorii, oamenii de cultură ai României contemporane ■îşi­ exprimă plenara lor adeziune la o asemenea istorică hotărîre generată de dragostea şi recunoştinţa întregului popor faţă de opera monumentală pe care a­ ridicat-o pre­şedintele ţării în cele aproape două decenii de cînd se află in fruntea comuniştilor, luptători pentru adevăr şi justiţie socială. Oamenii de cultură au învăţat de la profundul ginditor comunist despre umanismul revoluţionar românesc, despre modelarea omului nou apt să edifice aici, pe pămîntul României, statul armonic al civilizaţiei superioare, al cultu­rii integrale, în care să freamăte plenar efervescenţa crea­toare a unui popor liber în făurirea înaltului său destin umanist. Sub acest semn cardinal al umanismului revoluţionar românesc,­­ al concepţiei profund originale a secretarului general al Partidului,­­ poporul de la Carpaţi şi Dunăre şi-a trasat drumurile ferme ale viitorului, pe baza mile­narei sale experienţe istorice, ţinînd seama de caracteristi­cile şi realităţile sale, de colectivitatea umană a acestor păminturi, totdeauna aspirînd spre libertate şi adevăr. Sub luminoasa orientare a Preşedintelui României, angajat în­­tr-un gigantic proces de construcţie paşnică, poporul român dă viaţă celor mai înaintate idei de eliberare socială, visul îndrăzneţ, dar realizat numai in prezent, al atîtor generaţii de patrioţi. Insuşindu-şi în profunzime concepţia şi fermitatea uma­nist revoluţionară care determină orice gînd şi faptă a Preşedintelui Ţârii, oamenii de cultură, scriitorii înţeleg să-şi pună întreaga lor capacitate de a crea frumuseţea, de a educa prin adevăr şi artă, în slujba celor mulţi, ridi­­cîndu-se cu hotărîre împotriva dogmatismului şi uniformi­zării omului, definind patriotismul drept piatra unghiulară a modelării umane şi a educaţiei socialiste. Pentru toate aceste înalte principii umaniste care deter­mină opera monumentală prezentă a Preşedintelui Ţării, pentru desăvîrşirea ei în cel mai luminos viitor posibil, se exprimă consensul naţional la hotărîrea recentei Plenare a Comitetului Central relativă la realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia supremă de secretar general al Partidului Comunist Român. Alexandru Bălăci­u - ■ . Certitudini XJOTARIREA Plenarei Comitetului Cen­­tral cu privire la realegerea, la cel de al Xlll-lea Congres al Partidului, în funcţia supremă de secretar general, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu reprezintă, pentru creatorii din ţara noastră, expresia şi chezăşia dorinţei lor ca procesul început cu aproape două decenii în urmă să fie continuat şi împlinit la cota care să asigure literaturii române înflorirea dorită de noi toţi. Prin ce a fost marcat acest proces ? Mai intii de toate prin faptul că în acest răstimp au apărut un număr însemnat de opere care au transformat radical însăşi noţiunea de literatură, însuşi sensul prezenţei ei în viaţa socială românească. Nu cifrele sunt aici determinante, ci acea schimbare de esenţă a conştiinţei scriitorului, care a înţeles că nu mai este chemat să confecţioneze o literatură deformată de idilism şi de false perspective asupra vieţii, ci o literatură a demnităţii, vorbind deschis, franc, despre un drum lung, greu, un drum al construcţiei în care noul nu a înaintat nici lesne, nici in acordurile unui marş triumfal. Acum, cind privim literatura scrisă după 1965, ne dăm seama că durabilitatea, sensul şi semnificaţia ei stau nu doar în numărul însemnat de opere care au „rezistat" la prima întilnire cu publicul, dar şi după ani, cînd rînduri noi de oameni, care n-au trăit în aceleaşi împrejurări, caută aceste opere pentru adevărul lor şi pentru virtuţile lor artistice. Abolirea unor scheme şi a unor poncife a fost realizată de fiecare nouă carte care pătrundea mai adine in esenţa realităţii şi punea in evidenţă ceea ce fusese tăinuit sau prezentat într-o lumină inversă decît cea a unei realităţi complexe şi dialectice. Abolirea unor scheme şi prejudecăţi s-a realizat prin continuitatea procesului ce n-a cunoscut hiatusuri, fiecare nouă generaţie de scriitori aducînd un spor de cunoaştere, de înţelegere, pătrunzînd mai adine într-o lume care nu este statică, ci se relevă plină de noi conflicte apte să genereze opere de o înaltă vibraţie. După aproape douăzeci de ani avem nu numai un număr însemnat de opere, ci o altă literatură, în care precumpănitoare sunt scrierile de valoare. Această lite­ratură a dus la ridicarea ştachetei, a făcut ca o nouă ierarhie, bazată strict pe criteriile valorii, să stea la baza evoluţiei literaturii române. Principiul maiorescian al înlăturării de la sine a literaturii proaste de către cea bună cred că a operat şi de data aceasta. Conjugat, bineînţeles, cu acţiunea criticii. Am ajuns astfel în situaţia de a avea nu doar o literatură care se citeşte, ci o literatură care reprezintă un factor colectiv de conştiinţă. Literatura nu mai este astăzi discutată doar cu un interes marginal, deconectant, ci prin ea şi datorită ei cititorii îşi pun mari întrebări şi dezbat probleme esen­ţiale ale vieţii contemporane. Deci literatura şi-a format nu numai un public cititor ce a crescut într-o progresie geometrică, ci un alt public, care începe să înţeleagă opera de artă ca modalitate a dezbaterii morale şi politice, cu mijloacele artei şi pe căile specifice artei. Nu voi intra acum în toate implicaţiile acestui proces care, fără îndoială, va fi amplu dezbătut in presa noastră in lunile ce vor urma. Voi arăta că, paralel cu noua înfăţişare calitativă a literaturii de azi despre ziua de az­i s-a desfăşurat, în aceste aproape două decenii, o opera­ţiune fără precedent de readucere in atenţia tuturor a marilor valori româneşti.. . , - ; ... Aceste două dimensiuni ale culturii româneşti contem­porane, aceste fapte spirituale care nu pot fi contestate, aceste împliniri în care ne regăsim cu strădaniile noastre de zi cu zi, în care zidim o parte din fiinţa noastră, aceste opere pe care le regăsim acum in conştiinţa a milioane de oameni ca bunuri spirituale perene - toata laolaltă ne fac pe noi, oamenii de cultură, să susţinem realegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român. Avem astfel certitudinea că procesul de creştere calitativă al culturii româneşti, de valorificare a tot ceea ce a dat mai bun cultura noastră, aflat în plină desfăşurare, va cunoaşte trepte noi, îşi va adăuga opere noi, va duce literatura şi arta românească pe culmile dorite de noi toţi. Valeriu Râpeanu Aici Te-nveşniceşti cu un pămint senin pe-aici, pe unde iarba-i o ninsoare, un păsări e o zbatere şi-un fluviu de riuri lungi, frumos mirositoare ; aici avem un nume şi-o limbă izvorind din dragoste de oameni, de fiece cuvint aici avem cimpia cu-un univers de griu şi-un lanţ de munţi de aur şi-un pămint ; de­ aceea vara asta se-aşeazâ peste ţară ca un poem de aur, de limpede cristal, sădind in fiecare din noi un zbor măreţ şi ţârii inchinindu-i un limpede pocal in care ne petrecem credinţa din cuvinte zidind o temelie de piatră ţârii sfinte ! Nicolae Arieşescu i România literară 3

Next