România literară, aprilie-iunie 1986 (Anul 19, nr. 14-26)

1986-04-03 / nr. 14

V­N Patriotism şi partinitate , INT evenimente in viaţa unei naţi­­uni care, prin înalta lor semnifica­ţie, prin încărcătura emoţională, fac parte integrantă din istorie, fiind ele însele Istorie vie şi nu simple evocări cronologice, oglindă în care se reflectă împli­nirea idealurilor de libertate şi neat­rnare. In urmă cu şase decenii şi jumătate se înfăptuia, firesc­ şi logic, memorabilul act care consfinţea crearea Partidului Comunist Român ca rezultat al unui întreg proces istoric de dezvoltare economico-socială ce a dus la maturizarea clasei muncitoare, a luptei revolu­ţionare desfăşurate cu dîrzenie şi eroism de masele populare, de forţele­­progresiste înaintate. Realităţile adeveresc, cu puterea inexorabilă a adevărului, că atunci, în neuitata şi veşnica primăvară a anului 1921, dăltuită cu litere de aur in marele hronic al patriei, şi-au găsit cea mai vibrantă expresie vitalitatea şi în­ţelepciunea poporului nostru, care, trecînd prin grele încercări de-a lungul zbuciumatei sale existenţe, a ră­mas neclintit şi a prins, de fiecare dată, noi puteri, ridicîndu-se, asemenea stejarului după furtună, şi mai mindru sub soare. Aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „Partidul Comunist Român îşi trage seva şi vitalitatea din glorioasa istorie de milenii, a po­porului nostru, din toate evenimentele şi luptele des­făşurate de-a lungul vremurilor ; el îşi afirmă hotă­­rirea de a asigura, în noile condiţii istorice, dezvol­tarea continuă, pe o nouă treaptă, a civilizaţiei şi vie­ţii întregului nostru popor, de a-şi făuri un viitor dejun şi liber, viitorul comunist“. Cuvintele secretarului general al partidului aduc sub fasciculul de lumină al actualităţii crezul-simbol pro­clamat în urmă cu 65 de ani, la numai o zi după făuri­rea Partidului Comunist Român. Căci, iată ce scria zia­rul „Socialismul“ la 9 mai­ 1921: „Pe steagurile noas­tre va să strălucesacă soarele unei morale noi, morală de înălţare a fiinţei omeneşti din toate făgaşele înguste şi întunecoase ale stării sociale... Omenirea aşteaptă de la noi mai mult decit dezrobirea economică şi po­litică, aşteaptă să-i dăm pilda unei morale adevărate omeneşti, din care Adevărul să răsară îmbrăţişat cu dragostea şi Pacea între oameni". O asemenea pildă a oferit-o şi-o oferă cu nesecată forţă, cu umanism şi spirit revoluţionar, cu fierbinte dragoste de ţară şi popor. Partidul Comunist Român, în întreaga desfăşurare a evenimentelor din perioada care a urmat creării sale, partidul nostru a înfăţişat poporului perspectiva dobîndirii adevăratei libertăţi şi independenţe naţionale, mobilizînd în jurul programu­lui său şi al stindardului său de luptă masele largi populare, forţele politice progresiste, intelectualitatea, conducind cu curaj, fermitate şi pricepere lupta pen­tru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc, cuce­rirea puterii politice in stat şi victoria revoluţiei so­cialiste. In anii de plumb ai dictaturii, o întreagă ple­iadă de iluştri cărturari, în fapt tot ce avea mai bun intelectualitatea românească, a văzut în lupta şi in chemările partidului chemarea patriei ameninţată de pierzanie şi au militat cu fervoare şi devotament, cu arma condeiului şi a protestului public, pentru, marea primăvară a libertăţii. Ei au imbinat in mod exemplar profunzimea şi mărturia artei de înaltă valoare, setea de adevăr şi dreptate a poporului, cu aspiraţiile ma­selor in mijlocul cărora trăiau,­ demonstrând, prin ac­tivitatea şi opera lor, că literatura, arta trebuie să ser­vească întotdeauna patria. I­n marele arc de timp al istoriei ţării, anii care au trecut de la Con­gresul al IX-lea al Partidului Comunist Român se în­scriu ca o piatră de hotar a înălţării patriei socialiste spre noi culmi de civilizaţie şi progres. Este perioada de luptă eroică şi măreţe realizări pe care istoria o con­semnează cu litera fundamentalelor ctitorii, pentru veacuri şi veacuri, prin numele marelui său făurar : Epoca Nicolae Ceauşescu. Datorită gindirii şi vizi­unii revoluţionare, patriotice şi comuniste a conducă­torului partidului şi statului, au fost deschise noi şi însufleţitoare orizonturi activităţii întregii naţiuni, descătuşate energiile creatoare ale tuturor fiilor nea­mului, România infăţişindu-se astăzi lumii ca o ţară angajată ferm şi viguros in înfăptuirea unui amplu program de construcţie paşnică, în edificarea unei so­cietăţi superioare în care se afirmă tot mai larg o etică şi morală înaintate, principiile socialiste şi co­muniste de muncă şi viaţă. Pentru scriitori, în general pentru cultura României socialiste, anii care au trecut de la Congresul al IX-lea se identifică plenar cu o adevărată Renaştere, prin promovarea impetuoasă a dreptului la gîndire cre­atoare, la înflorirea unor stiluri şi modalităţi eliberate de Închistarea dogmatică, la afirmarea personalităţii tuturor generaţiilor. Partidul, personal secretarul său general au conferit făuritorilor de frumos statutul de militanţi pe frontul educării ■ oamenilor, de modelatori ai conştiinţelor. In repetate rînduri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat calde aprecieri la adresa li­teraturii din ţara noastră, fie cu prilejul frecventelor intîlniri de lucru, fie cu alte ocazii, îndemnînd scrii­torul să reflecte prin opera lui „vremurile de epopee pe care le trăim, să zugrăvească viaţa cum este, cu lu­minile şi umbrele ei“. Filonul de aur al creativităţii îl reprezintă, pentru slujitorii condeiului, însăşi Cetatea, generaţia eroică a celor ce zidesc măreţele edificii ale prezentului, oamenii cu frămîntările şi căutările lor. Nicicind ca acum, patriotismul nu a reprezentat o asemenea forţă motrice in stimularea scriitorilor din toate generaţiile. Nu refugiindu-se într-un trecut amorf, ci aducînd la lumină, asemeni arheologilor, mărturiile istoriei atit de frămintate a poporului nostru, lupta sa necurmată pentru Înlăturarea asupririi străine, dobindirea drep­tului de a-şi clădi viaţa şi ţara aşa cum o doreşte, fără nici un amestec din afară. Literatura noastră înregis­trează ca un sensibil seismograf toate fluxurile crea­toare din ultimele decenii : romanele, poeziile, piesele de teatru, filmele, puternic ancorate în realitate, defi­nesc în mod distinct personalitatea şi individualitatea artistică iar, laolaltă, realizează fresca unei arte profund patriotice, naţionale, care şi-a croit cale, prin valoarea ei, spre tezaurul culturii mondiale.e este ceea ce definea cu spirit vizionar Mihai Eminescu, cuvin­tele sale puţind fi socotite un adevărat motto al în­tregii noastre literaturi din Epoca Ceauşescu : „Dacă o generaţiune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinile im­puse cu necesitate de locul pe care îl ocupă în înlăn­ţuirea timpilor“. Iar în această înlănţuire între pre­zentul socialist şi trecutul glorios, scriitorii au ştiut şi au voit să aibă un rol de primă importanţă. Trăsă­tura de unire dintre conţinutul etic şi estetic al operei şi larga sa audienţă la public, dintre viziunea uma­nistă şi specificitatea fiecărui conflict literar, dintre adevăr şi contrariu este partinitatea creatorilor. Cu sensibilitate şi profund spirit patriotic, revoluţionar, ei au receptat ziua de azi, marile comandamente înscri­se în Programul partidului, tezele de excepţională va­loare enunţate şi puse pe făgaşul realităţilor de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Literatura română din acest timp este o cronică vie în care oamenii de azi se recunosc, în care noul îşi face locul infruntînd ta­rele trecutului, mai îndepărtat sau mai apropiat. In­­muind peniţu in cerneala vieţii şi nu în călimara unor căutări abstracte, scriitorii definesc însuşi chipul unei epoci atit de generoase prin înseşi sursele ei de inspiraţie. ÎNTREGUL front al literaturii ro­­mâneşti vede în apropiatul jubileu nu numai o mare sărbătoare a tuturor comuniştilor, a întregului nostru popor, ci o adevărată, amplă şi ge­neroasă deschidere spre noi orizonturi ale spirituali­tăţii. Scriitorii cinstesc aniversarea partidului prin opere destinate a dăinui peste vreme, ducînd pretu­tindeni în lume mărturia geniului creator al poporu­lui, imaginea unei ţări cutezător înscrisă pe drumul progresului. Este ceea ce prefigura genial Nicolae Băl­­cescu: „Vrem să fim o naţie, una puternică şi liberă prin dreptul şi datoria­­noastră, pentru binele nostru şi al celorlalte naţii, căci voim fericirea noastră şi avem o misie a împlini în omenire“. Ion Margineanu 1921-1936 CONSTANTIN LUCACI : Metalurgistul Partidul Pe cel mai inait dintre piscuri acolo unde sunt furtuni şi păsări de pradă ţi arşiţe la răscruce de timp ţi de lumi acolo stă cel mai viteaz cel ce luptă ţi speră cel pe care nici o izbeliţie nu-l poate clinti spre el iţi îndreaptă nădejdea, puterea neamul întreg cu o credinţă ca ramura din plasa lacrimii răbdătoare el e visul din nopţi de spaime ţi schingiuiri ideea palpabilă de piine ţi om el e viaţa nouă, aşteptată in fiece casă, mugurul timpuriu, pecete­a nebiruitului miine el e Partidul I... Victoria Milescu Patrie! Bucurie a ochilor mei de ţarină, tunetul cerbilor aprinţi din iubire cercuri st­mneşte pe apele nopţii precum lostriţa-n pinza subţire. Şi cit de puţin se ridică inima mea ca o pasere-n zbor către tine, mai sus urcă rouă din baterea ierbii pe aripi străvezii de albine. Atunci voi porni rădăcini, să coboare spre duhul tău, murmurind un colind care trece prin albia mea de acum, eu insumi pămint și tărie fiind. Gabriel Cheroiu ______________| România literară 3

Next