România literară, octombrie-decembrie 1987 (Anul 20, nr. 40-52)

1987-10-01 / nr. 40

Proletari din toate­­ârile, uniţi-va Anul XX, nr. 40, joi 1 octombrie 1987 România literară Septeminal editat dv. Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România LITERATURA şi VIAJA SOCIALĂ R­aporturile atît de complexe şi cu atit de numeroase implicaţii dintre literatură şi viaţa socială se modifică inevitabil odată cu evoluţia societăţii, dar nu fără a se păstra, chiar dacă metamorfozate, anume trăsături mai gene­rale cu caracter de permanenţă ce sunt proprii culturii şi istoriei fiecărui popor. Aflate sub semnul militantismului social şi naţional, începuturile literaturii române moderne au configu­rat un tipar formativ a cărui existenţă poate fi urmă­rită de-a lungul timpului pînă în prezent, desigur că intr-o varietate de forme ea însăşi semnificativă. Ceea ce mai tîrziu avea să se numească „tendinţă“, dînd naştere cunoscutelor dezbateri şi confruntări teoretice de la sfîrşitul veacului trecut, iar mai apoi — şi pînă in zilele noastre — avea să se cheme „atitudine“, a constituit­ atunci, în zorii literaturii naţionale, raţiu­­nea însăşi a gestului creator, înţeles în primul rînd ca manifestare spirituală exponenţială, întreţinută, sti­mulată şi de răsunetul uneori extraordinar pe care îl aveau în viaţa colectivităţii scrierile şi acţiunile lor publice, o înaltă şi vibrantă conştiinţă a reprezenta­­tivităţii a însufleţit pe scriitorii acelei epoci, care şi în plan istoric a fost una de mare avînt şi de glorioase înfăptuiri (Revoluţia de la 1848, Unirea din 1859). Asumată apoi în consonanţă cu priorităţile şi cu noua înfăţişare a societăţii româneşti, aflată în plin şi rapid proces de modernizare a structurilor şi de realizare a unor vechi deziderate istorice (Indepen­denţa, făurirea statului naţional român unitar), această conştiinţă a reprezentativităţii s-a exprimat plenar şi specific în creaţia literară majoră din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, configurîndu-se astfel epoca marilor clasici — dovada elocventă, de­plin convingătoare, a strălucitelor posibilităţi crea­toare ale poporului nostru. Năzuinţa către opere mo­numentale şi profunde, capabile să ilustreze vitalitatea spiritului creator naţional, reprezintă pe această treaptă istorică o continuare a spiritului combativ al începuturilor, fiind vorba de un veritabil militantism al creaţiei, întrupat în literatura de după realizarea marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. În anii socialismului, şi îndeosebi după Con­gresul al IX-lea al partidului, odată cu depăşirea în­gustimilor concepţiei dogmatice despre rolul litera­turii în viaţa socială, se înregistrează prezenţa a două noi concepte, adînc specifice desfăşurării vastului proces revoluţionar care a transformat radical socie-* tatea românească : angajare şi responsabilitate. Cel dintîi marchează participarea scriitorilor la cursul nou al istoriei ţării, ataşamentul lor la munca şi eforturile poporului, strădania de a crea opere situate la tensiu­nea înaltă a actualităţii. Responsabilitatea priveşte sensul însuşi al angajării şi implică manifestarea etică şi spirituală a creatorului, om al cetăţii, pătruns de comandamentele morale ale prezentului, de exigen­ţele unui viitor cit mai luminos, îndemnul rostit de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la cel de al III-lea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste, fixează cu claritate funcţia socială a literaturii contemporane : „Literatura trebuie să realizeze opere care să redea, cit mai va­riat ca stil şi formă, marile realizări obţinute, să înfă­ţişeze epopeea transformării revoluţionare a patriei, să oglindească lupta revoluţionarilor comunişti şi de­mocraţi în anii ilegalităţii, lupta întregului nostru po­por pentru edificarea noii societăţi — opere care să stea la baza educaţiei patriotice, revoluţionare a tine­retului patriei noastre“. Acestea sunt coordonatele pe care se înscrie litera­tura română de astăzi, literatura unei epoci istorice de uriaşe mutaţii petrecute în viaţa socială. Efortul crea­tor al scriitorilor contemporani, exprimat într-o largă diversitate de stiluri, este definitoriu orientat, sub semnul angajării şi al responsabilităţii, către viaţa, năzuinţele şi idealurile poporului nostru, ale întregii naţiuni socialiste. „România literară" A BENONE ŞUVĂILĂ : Toamnă PASTEL DE Septembrie cu struguri brumaţi de aşteptare Septembrie de abur, septembrie de plumb, Septembrie cu stoluri topite-n depărtare Cind sună ca un clopot mătasea de porumb. Septembrie-n plutire, ca o poveste veche Pe care-o spune vintul vămuitor de flori, Septembrie cu stele pe bolţi fără pereche, Septembrie cu grele virtelniţe de nori. Septembrie de raze, septembrie de pistă, Septembrie-n derivă cu tot frunzişul mort Cind sufletele triste mai scapă cite-o vistă Şi trec pe lingă farul întoarcerii in port SEPTEMBRIE Septembrie cu mere arzînd in geana zării, Septembrie cu stranii castele de nisip Pe care-ndrăgostiţii le-ncredinţează njipi Cind bănuiesc sorocul schimbărilor la enip Septembrie de ceţuri, septembrie de lavă, Septembrie cu imnuri pe dealuri şi-n grădini, Cind sub gutui cad sfere de-o strălucire gravă Precum bătrinul aur al zeilor andini. Septembrie cu paşii din ziua-nuii de şcoală, Septembrie cu lacrimi, septembrie cu nunţi, Cind luna are cearcăn şi mustul fierbe-n oală Şi se aşterne vălul culorii peste munţi. George Ţărnea In­t*împinarea Conferin'ei Ma'ionale a Partidului VALORIFICAREA MOSTENIRII LITERARE (Paginile 12 — 13)

Next