România literară, iulie-septembrie 1988 (Anul 21, nr. 28-40)
1988-07-07 / nr. 28
. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară Anul XXI, nr. 28, joi 7 iulie 1988 28 ^ . \ \\^) »,România literară* Statornicie Poiană-ntinsă-n dor ne este ţara — Bucegii dominind din veşnicii. Adine frămintă doina noastră clara, Domol curgind ca apele-argintii. Revarsă plaiul rodu-ndestulării, Iubirea gliei legănăm in piept, Simţim in toate pulsu-mbărbătării, Voinţa ridicind pe braţul drept Purtăm in inimi, grea, demult, povara Atitor jertfe ce se întreţin In dialog cu umbrele lor, seara, Din nori cind luna-şi scoate scutul plin. Aceeaşi vatră in statornicie, Aprinde rostului un nou soroc, Că datul nostru aici a fost să fie Şi, milenar, nu ne-am clintit din loc. Săptăminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialista România Sub semnul CONGRESULUI IX (Paginile 12—13) Din dragoste de ţară Fiorul stirpei noastre din vaduri milenare, Ne-nvăluie asemeni unui străvechi vestmint, Aceeaşi caldă-n inimi şi blindă fluturare, Indătinind prin vreme supremul legămint Am dăruit elanuri din dragoste de ţară Columne ca măreţul voltaic curcubeu Improspătind in fapte pe cei care luptară Şi-n amintiri şi-n doine şoptite-n timp mereu. înflăcărări suite, spirale, in baladă Şi izbucniri cum frunza in vajnicii stejari. Călăuziţi de-a pururi de-un dor fără tăgadă, Noi cronici scriu — embleme — victoriile mari. Măreţ este urcuşul pe drumul dăruit Destinului acestui popor legat de glie, Nimicind inuit cu focul virtuţilor sporit. Aici lingă Danubiu o nouă Românie ! Octav Sargeţiu " CULTURĂ Şl DEZVOLTARE NEVOIA ridicării continue a nivelului general de cultură reprezintă în socialism o cerinţă fundamentală, generată de însuşi procesul edificării noii orînduiri. Nu este nicidecum o necesitate abstractă şi reductibilă în chip simplist la soluţii formale, rupte de viaţă şi de realitate, ci se impune, ca o coordonată definitorie, în cadrul transformărilor revoluţionare ce au loc în toate domeniile vieţii sociale. Obiectiv programatic al construcţiei socialiste, asigurarea deplinei înfloriri a personalităţii umane este de neconceput în absenţa unei preocupări statornice pentru creşterea gradului de cultură, pentru stimularea şi dezvoltarea unui larg interes faţă de îmbogăţirea universului spiritual, pentru participarea largă la viaţa artistică, ştiinţifică şi intelectuală a tării, în actuala etapă de dezvoltare a României socialiste, acest veritabil imperativ al mersului nostru înainte dobîndeşte funcţii şi trăsături noi, caracteristice timpului pe care îl trăim. „Să avem permanent în vedere — sublinia secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Expunerea cu privire la perfecţionarea activităţii organizatorice, ideologice şi politico-educative, în vederea creşterii rolului conducător al partidului în întreaga viaţă economico-socială —că teza socialismului ştiinţific, după care libertatea presupune înţelegerea necesităţii, impune ridicarea nivelului cultural şi ştiinţific, o înaltă educaţie revoluţionară, de formare a omului nou, constructor conştient al propriului destin, al viitorului său liber, de bunăstare , al comunismului ! Numai un om educat şi stăpîn pe cele mai înalte cunoştinţe din toate domeniile poate înţelege legile obiective, cerinţele dezvoltării economico-sociale, poate sesiza la timp schimbările care au loc în societate, poate sesiza ceea ce este vechi şi nu mai corespunde noii etape a progresului, poate sesiza noul care se va dezvolta şi care reprezintă viitorul. Numai un asemenea om, în înţelesul ştiinţific, poate fi un om cu adevărat liber !“ In ecuaţia complexă a dezvoltării economice şi sociale, funcţiile culturii, înţeleasă ca fenomen dinamic, sînt pe cît de numeroase şi diversificate pe atît de însemnate. Modernizarea proceselor de producţie, introducerea progresului tehnic şi a tehnologiei avansate determină în chip firesc un spor de competenţă şi de profesionalism, ce nu se limitează la simpla însuşire a unor cunoştinţe de specialitate, ci implică lărgirea considerabilă a orizontului cultural şi ştiinţific. Vremea specializărilor înguste a trecut ; ne aflăm în epoca interdisciplinarităţii şi este o eroare să se mai creadă în mitul, ce s-a dovedit iluzoriu, al posibilităţii de a obţine performanţe prin dirijarea exclusivă a interesului către un singur domeniu. Ştiinţa şi cultura epocii contemporane constituie un ansamblu, sunt complementare prin însăşi poziţia lor în cadrul procesului actual de dezvoltare economico-socială. Existenţa unui nivel ridicat de cultură generală reprezintă stratul germinativ al tuturor specializărilor, ca şi al atitudinii faţă de muncă, faţă de viaţă, faţă de societate şi lume. Dimensiunile etice ale existenţei individuale şi colective sunt puternic influenţate de dezvoltarea culturală. Conştiinţa responsabilităţii, sentimentele patriotice, participarea deschisă şi deplină la viaţa socială şi politică a ţării poartă în chip firesc amprenta culturală a epocii. A tinde spre formarea unei culturi armonioase şi înaintate, fundamentată pe marile valori spirituale aflate în patrimoniul poporului şi al omenirii şi pe deschiderea îndrăzneaţă spre nou, reprezintă o constantă a edificării socialismului în România, afirmată ca atare îndeosebi în anii de după Congresul al IX- lea al partidului, eveniment istoric prin care s-a inaugurat o epocă de dezvoltare fără precedent în viaţa patriei noastre. Parte integrantă a culturii româneşti contemporane, literatura actuală participă deplin la acest proces desfăşurat pe scară vastă, contribuind în mod specific la îmbogăţirea orizontului cultural al naţiunii. A fi la Înălţimea acestei nobile responsabilităţi constituie pentru scriitorii din România socialistă un însufleţitor angajament patriotic. BRĂDUŢ COVALIU : Pentru pacer