România literară, octombrie-decembrie 1988 (Anul 21, nr. 41-53)

1988-10-06 / nr. 41

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! România literară MUNCĂ ŞI RĂSPUNDERE ATITUDINEA faţă de muncă reflectă în socialism în­­tr-un fel deopotrivă specific şi semnificativ trăsăturile noii orînduiri. Se raportează, în primul rînd, la colec­tivitate, fiind apreciată ca atare, din perspectiva con­tribuţiei la înfăptuirea obiectivelor, a planurilor şi a programelor stabilite de partid în vederea făuririi şi dezvoltării societăţii socialiste. Sporeşte în mod con­siderabil caracterul său social, pe planul dintîi trecînd interesele generale, obşteşti, într-o dispunere a prio­rităţilor generată de tactica şi strategia construcţiei socialiste. Avînd loc o apropiere progresivă între munca fizică şi cea intelectuală, se tinde neabătut către ştergerea diferenţelor care le separă, iar proce­sul de omogenizare îşi găseşte un caracteristic reflex în planul exprimării acestei noi realităţi : muncitorii, ţăranii, intelectualii sunt, toţi, oameni ai muncii. Se naşte, în aceste condiţii, o nouă conştiinţă a muncii, individuală şi colectivă, manifestată în toate domeniile de activitate. Apar, de asemenea, deprinderi şi mentalităţi noi, se formează un comportament al muncii definitoriu. Mari schimbări se produc în expri­marea şi afirmarea spiritului de iniţiativă, ca şi în planul valorificării aptitudinilor şi resurselor persona­lităţii. O modificare profundă cunoaşte şi responsabili­tatea muncii. „în primul rînd — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, în cuvîntarea rostită la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. — toate conducerile din unităţile economico-sociale — locale şi centrale —, toate sectoarele noastre economico-sociale trebuie să înţeleagă că a vorbi de autoconducere, de autogestiune, de perfecţionarea şi modernizarea activităţii, presu­pune a lucra într-un mod nou, a pune capăt cu desă­vârşire atitudinii de indolenţă, de toleranţă, lipsei de exigenţă. Trebuie să se pornească de la necesitatea ca fiecare, în domeniul său de activitate — atît în orga­nele colective, dar şi în activitatea proprie — să aibă în vedere că răspunde în faţa poporului, în faţa orga­nelor democraţiei muncitoreşti­ revoluţionare, în faţa partidului, de felul cum îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin“. Expresie pregnantă a manifestării spiritului propriu democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, noua relaţie dintre muncă şi răspundere se bazează pe criteriul în­făptuirii de către fiecare a sarcinilor care îi revin. Desfăşurată în acest cadru, munca se raportează ne­mijlocit la îndeplinirea atribuţiilor şi realizarea sarci­nilor ce decurg din planurile şi obiectivele stabilite. „A vorbi de democraţia revoluţionară­ muncitorească — arăta, cu acelaşi prilej, secretarul general al partidu­lui­, tovarăşul Nicolae Ceauşescu — înseamnă a înţe­lege bine că fiecare poartă răspunderea in faţa orga­nelor de conducere colectivă, în faţa oamenilor mun­cii, în faţa poporului, de felul cum îşi îndeplineşte sarcinile încredinţate într-un domeniu sau altul de activitate ! Practic, punînd problema făuririi socialis­mului cu poporul şi pentru popor înseamnă a creşte rolul maselor populare, a realiza în viaţă principiul ca întreaga putere să aparţină clasei muncitoare, în alian­ţă cu ţărănimea şi intelectualitatea — forţele de bază ale societăţii noastre —, ca întreaga putere să aparţină poporului. Aceasta reprezintă democraţia muncito­rească, pe această bază vom asigura înaintarea fermă pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dez­voltate şi realizarea societăţii comuniste în România !“ Răspunderea muncii priveşte în primul rînd realizarea atribuţiilor şi a sarcinilor încredinţate, în faţa socie­tăţii şi a poporului, reprezentînd un puternic factor de înaintare pe calea dezvoltării şi a progresului. Prin­cipiile democraţiei muncitoreşti-revoluţionare capătă astfel, prin sporirea responsabilităţii muncii, o întru­pare semnificativă şi esenţială pentru spiritul societă­ţii noastre socialiste, pentru atitudinea faţă de muncă formată în procesul făuririi noii orînduiri, pentru viitorul însuşi al patriei şi al poporului. ■ Marţi, 4 octombrie, a inceput vizita oficială de prietenie pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o efectuează in Uniunea Sovietică, la invitaţia C.C. al P.C.U.S. şi a Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. f „România literară" ”v. Iubire de Ţară Uşor roteşte fruntea noi vîrste, temerară, şi cercuri naşte mina ca-n jurul unui blid. Te mai iubim o dată şi înc-o dată, Ţară. Izvoarele din faguri asemeni se deschid. ,Cum slova-n manuscrise, lumina arde vie sub genele de aur ale acestui vis. Te mai slăvim o dată, mărire Ţară, Ţie. Din dragoste de tine Istorii noi am scris. Şi ninge azi polenul din floarea veşniciei şi se-nlumină rouă peste pămîntul meu. Te mai cîntăm o dată, o, Ţară-a bucuriei. Gramatica iubirii o învăţăm mereu. Octavian Dodin Anul XXI, nr. 41, joi 6 octombrie 1988 Săptăminal editat de Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă România B.P. HASDEU (Paginile 12—13) _______ . \ •­­ A Viitorul Patriei Să ne-nzecim avîntul sub aripi de lumină Şi clipele rotunde din timpul nou, ştiut Ca ţara să ne fie în frumuseţi deplină Şi gloria ne fie cel mai de preţ avut In zborul demn şi liber la toţi, azi, scump şi drag Mereu ne fie-aproape bătaia de aripe Ca orice fiu să poată oricînd să-şi înfiripe O stea fâră-asfinţire pe ceru-acestui veac Iubirea să ne fie ca fructu-n nimb de floare Un adevăr din care ne creştem un temei Să ne-nlumine ţara în mîndra-i înălţare In care ni-i prezentul şi viitorul ei. Dumitru Grigoraş

Next