România literară, octombrie-decembrie 1995 (Anul 28, nr. 39-52)

1995-10-04 / nr. 39

România literară Apare săptămînal sub egida Uniunii Scriitorilor Editor: Fundaţia România literară Director general Nicolae Manolescu 4-10 octombrie 1995 (Anul XXVIII) Festivalul George Enescu (pag. 13) personaj: EUGESI IONESCU (pag. 8-9) Recomandarea 1201 pentru critica de zi (pag. 3) Cees H00TEB00M: La sfîrşitul unui Festival INTRE 7 şi 23 septembrie s-a desfăşurat la Bucureşti cea de a XIII- a ediţie a Festivalului Internaţional ’’George Enescu”. România li­terară s-a referit la cîteva dintre manifestările prezentate în cadrul Festivalului. Chiar în numărul de faţă (pag.13), încercăm un bilanţ al ediţiei abia încheiate. Rostul editorialului meu este altul şi anume de a sublinia cîteva aspecte ale uneia dintre cele mai importante manifestări artistice, cu participare străină, organi­zate de România. Debutînd cu aproape patru decenii în urmă, cînd Constantin Silvestri a dirijat primul Oedip pe o scenă românească, Festivalul a cunoscut destule dificultăţi şi întreruperi, într-o vreme în care regimul comunist prefera să-şi facă reclamă peste hotare prin editarea operelor lui Ceauşescu, zgîrcindu-se în schimb cînd era vorba de arta adevărată. în 1981, cu ocazia centenarului lui Enescu, organizatorii au fost obligaţi să condiţioneze desfăşurarea Festivalului de readucerea în ţară a osemintelor compozitorului, dar în condiţii inacceptabile pentru moştenitori. Concursul, care a însoţit primele ediţii ale Festivalului, menit a descoperi şi impune tinere talente (cine l-a uitat pe pianistul chinez Li Min Ciang, lau­reatul primului Concurs?), a fost abandonat pe parcurs şi nici pînă astăzi, reluat. Dar chiar şi în acei ani au onorat Festivalul extraor­dinari instrumentişti şi dirijori sau celebre formaţii din întreaga lume. Ediţia a Xlll-a şi-a avut punctele de atracţie. Trebuie neapărat amintiţi Yehudi Menuhin, care a dirijat concertul inaugural susţinut de Royal Philharmonic Orchestra, Sergiu Comissiona, la pupitrul Orchestrei Radioteleviziunii din Madrid, care a încheiat Festivalul, Lorin Maazel cu Orchestra simfonică a Radiodifuziunii bavareze, Cristian Mandeal, dirijînd o superbă Simfonie a iii-a de George Enescu, executată de o foarte motivată Filarmonică bucureșteană, Radu Lupu, cîntînd la pianul Steinway de aducerea căruia la Ateneu s-a îngrijit el însuși, Iuri Temirkanov, în fruntea Filarmonicii din Sankt Petersburg, Zubin Mehta, la pupitrul Filarmonicii din Israel şi mulţi alţii, pe care spaţiul nu-mi îngăduie să-i pomenesc în enumerarea mea. A intrat, cu această ocazie, în circuitul concertistic sala “Al.I. Cuza” din Palatul Parlamentului, despre sonoritatea căreia Dumitru Avakian spunea, într-o emisiune la Radio Total, că e “perfectibilă”. Mare, spaţioasă şi elegantă, sala poate deveni familiară iubitorilor de muzică în viitor, dacă se vor face amenajările necesare şi dacă Parlamentul nu-i va găsi o altă desti­naţie. Un moment demn de reţinut a fost fulminantul spectacol cu Oedip, în regia lui Andrei Şerban, care a pus la încercare inerţiile artistice ale publicului spectator şi capacitatea de înţelegere a criticii muzicale şi de teatru. Oricare ar fi părerile, nimeni nu va uita curînd acest nou Oedip românesc. Probabil fiindcă numărul sponsorilor n-a părut suficient de la început, organizatorii au decis ca ediţia a Xlll-a să fie pusă sub înaltul patronaj al preşedintelui Iliescu. Din cuvîntul rostit de An­drei Şerban, la finele premierei oficiale cu Oedip, am înţeles că patronajul a dat unele roade concrete. Dl. Iliescu a făcut posibilă realizarea spectacolului. N-am motive să mă îndoiesc de eficaci­tatea patronului onorific. Dar am motive să cred că numai într-o democraţie originală un astfel de sprijin trece drept normal. într-o democraţie normală, el ar trece drept original. ________—I Raiul se afla alături (pag. 14) Relele lumii (pag. 5) A ■ Zeppelinul lui Caligula (pag. 2) __ EDITORIAL eCe 'Tikc&lite. ‘TMouvUe&d­c

Next