România literară, ianuarie-martie 2003 (Anul 36, nr. 1-12)
2003-01-15 / nr. 2
POCNITORI, inundaţii, accidente, incendii, morţi, iată sub ce semne a găsit de cuviinţă să ne întâmpine 2003. N-am făcut decât să concentrez ceea ce, începând cu dimineaţa lui 1 ianuarie, anunţau posturile de radio şi canalele de televiziune. Cabane luate de ape, hoteluri în flăcări, reşedinţe oficiale jefuite ca ultima taraba, turişti dispăruţi sub avalanşe, crime comise cu inimaginabil sadism - un întreg registru al atrocităţilor. Dar nimic din toate acestea nu mai impresionează pe nimeni. N-am văzut obraz de politician care sa ia masuri ori macar sa dea explicaţii. Dimpotrivă, ca într-un carusel stricat, prin faţa ochilor au continuat sâ ni se perinde figurile aceloraşi şi aceloraşi ciocoi cu chipuri rubiconde, dorindu-ne prosperitate şi fericire. Deşi repetenţi la capitolul bun simţ, ei au învăţat că e bine să flatezi vulgul. Ca zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text şi ca textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!”) n-ar fi nimic. Jalnic e ca bărbaţii publici împrumuta tot mai mult identitatea „fetelor” publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inşi care sâ nu facâ de râs ideea de senator şi deputat. Cât despre „ministeriabili”, sâ fim sânatoşi! Slugi ale stăpânului unic — cel mai vizibil dintre români - ei se complac în roluri de interpreţi ai unui scenariu despre care nu ştiu şi nu vor sâ ştie nimic. A fost nevoie de un interviu cu ambasadorul american, dl. Michael Guest, pentru a ne trezi din fastuoasele reverii hibernale. Om practic, trimisul Washingtonului ne-a anunţat încă din prima zi lucratoare a lui 2003: „Dacâ nu vreţi sâ intraţi în NATO, atunci nu faceţi nimic!” Ceva mai clar, mai direct şi mai apâsat e greu de transmis unei clase politice levantinizate până în vârful unghiilor. Adică, lene De la mersul cu pluguşorul la mersul cu pluta sa, mincinoasa, hrâpâreaţa, lipsita de caracter. Dl. Guest a dovedit câ ne cunoaşte bine. Ştie ca nu suntem capabili de progres decât împinşi de la spate. La noi, nici morcovul nu mai constituie o motivaţie. Doar biciul câte unei ameninţări, doar duşul rece al urechelilor străinătăţii pot să ne smulgă din amorţeala multiseculara şi din indolenţa poleita cu şmechereala în care suntem doctori. CUVINTELE ambasadorului cad bine: a trecut aproape o luna şi jumătate de când ştim ce-avem de facut pentru a intra în NATO, am trecut câteva săptămâni şi de când ni s-a oferit pe tava intrarea în Uniunea Europeană, dar nu vad pe nimeni mâncând jâratec. Mintea politicianului-standard nu s-a dezlipit de ideea anticipatelor, problemele prioritare sunt tot vila, jeep-ul, contul şi amanta. Trist e ca ticăloşia e uniform repartizata, de nu mai descifrezi care e putere şi care opoziţie, care tânâr şi care senect, care devalizator de bânci şi care „Hagi al finanţelor”, între indolenţa de tip Cotroceni şi nesimţirea de la sediilor de partid (indiferent de ideologie!) cumpărate pe nimic s-a şters orice diferenţă. Trăim în visul lui Ceauşescu, cel hotărât sâ anuleze deosebirea dintre sat şi oraş. Dar şi dintre om şi neam. E vremea securistimii pusa pe afaceri, singura categorie - ca şi în 1989 - pe care relaţiile de tip comunist o jena. în rest, boborul visează la un Crăciun etern, la o nesfârşita înlănţuire de sărbători, de mers cu pluguşorul, steaua, sorcova ori cu pluta. Intraţi în deriva, nu mai credem în nimic. O fi trecut Dablăiu prin București, dar dolari a uitat sâ ne lase în bocâncei. E un alt fel de a spune câ a trecut degeaba. Nici n-a avut prea multa vreme pentru miracole — abia dac-a fost timp pentru un curcubeu. Nici pofta de lucru a americanilor n-a sâdit-o în noi, nici obsesia cinstei şi nici civilizaţia occidentala n-a avut când sâ ni le transmită. Am rămas exact aşa cum ne-a găsit: facili în entuziasme şi îngroziţi de ziua de munca. Dacă mâ gândesc bine, avertismentul d-lui Guest nu cred c-a fâcut cine ştie ce impresie burtaverzimii din înaltele cabinete ale puterii. Un sondaj bine adus din condei (şi ce nu e posibil, când doi dintre anii institutelor de specialitate dorm pe preşul premierului?) domolesc nu doar spaimele puterii, ci şi dilemele votantului necondiţionat, care crede că guvernul e corupt, dar mai crede câ aşa se cuvine. Cum ar fi ala un guvern cinstit? Pai, un guvern de proşti, de incapabili! De ce se mai aflâ la putere, dacâ nu ştie cum se umbla în borcanul cu dulceaţa? Cum spuneam, dl. Guest cunoaşte bine politicienii, dar, dacâ reflectez mai adânc, nu cred c-a avut timp să cunoască la fel de bine şi poporul. IDEEA câ 2003 va fi altfeldecât 2002, decât 2000 şi decât de când ne ştim se cla- I tinâ la orice boare de luciditate. Cum sâ fie altfel, când oamenii sunt aceiaşi? Ba chiar mai întâiţi, mai îngreunaţi de burţi şi mai plini de obligaţii faţâ de clientela. Sigur, vrem sâ intrâm în NATO, în UE, vrem sâ ajungem pe lunâ. Dar s-o facem în ritmul nostru, nu la galopul pretins de antrenorii âştia diabolici. Intrăm noi şi în Europa, dar intram în stilul nostru. Intrăm cu hoţiile, cu înşelătoriile şi cu minciunile care, uite, ne-au fâcut miliardari! Ierarhic, cei mai nerăbdători sâ se vadă europeni sunt cei care au furat cel mai mult. Las’ câ unii dintre ei furau pe rupte şi sub Ceauşescu! în 1990 n-au avut decât sâ scoată la lumina zilei ceea ce statea ascuns prin banei străine. Urmeazâ în topul nerăbdătorilor hoţimea care a dat de ban dupâ căderea lui Pingelica. Adicâ alţi securişti, alţi învârtiţi de partid şi de stat, alţi escroci capabili sâ fure şi pantofii mortului, gangsteri politici şi pontifi de piaţa neagră, a căror existenţa nu e decât un lung şir de mârlanii, găinarii, furtişaguri şi chiar asasinate. Ar mai fi, probabil, şi câţiva intelectuali abulici, care cred — nici ei nu ştiu de ce — în valorile democraţiei şi ale occidentalismului. Dar, după cum merg lucrurile, vor fi primii sacrificaţi de mişcările imprevizible ale roţii istoriei. LISTA doritorilor autentici de „europenitate” se M- ' - j,cam opreşte aici. Tinerii înţeleg prin Europa mai ales Canada, Australia ori America. De îndată ce se vad cu diploma în buzunar, nu se mai duc — eheu, fugaces! — la „braţele de munca”, ci direct la ambasadele occidentale. Ceilalţi, eternii perdanţi, spera şi ei mâcar la statutul de „câpşunar”, de zilier în construcţie, dar tot departe de raiul mioritic. în fine, pe-acasă rămân abonaţii ştirilor-şoc ale televiziunilor: junii hoţi, junii violatori, junii bătăuşi, junii beţivi, junii drogaţi. „Nu fi aspru, ei ne vor da pensii”, a încercat sa mâ consoleze un prieten într-o împrejurare în care-mi manifestam dezamăgirea faţa de ultima generaţie de români. Nu i-am răspuns nimic, m-am mulţumit sâ-l privesc lung. Ce altceva puteam face? Dacâ cei mai capabili dintre ei or fi de nivelul lui Ponta, Ştefânescu ori Guşe - câ alţii n-au ieşit la iveala — mă lipsesc nu numai de pensie, dar şi de Europa! Pentru câ ne aflăm, totuşi, la început de an, sâ ne prefacem ca tot ce-am scris mai sus nu e decât coşmarul unei nopţi de iarna. Şi câ începând chiar de mâine dimineaţa totul va merge din ce în ce mai bine în cea mai pesedistâ dintre lumile posibile. ■ 1 România literară . Director: Nicolae Manolescu Revistă editată cu sprijinul Fundaţiei ANONIMUL. Redacţia: GABRIEL DIMISIANU - director adjunct, ALEX. ŞTEFANESCU - redactor-şef, MIHAI PASCU - secretar general de redacţie, ADRIANA BITTEL, CONSTANŢA BUZEA, MARINA CONSTANTINESCU, MIHAI MINCULESCU. Redactori asociaţi: IOANA PÂRVULESCU, CRISTIAN TEODORESCU, EUGENIA VODĂ. Corectură: CONSTANŢA BUZEA (pag. 2, 3, 6, 8, 9, 26, 27, 28), ECATERINA IONESCU (pag. 12, 14, 15,16,17,28,29, 30), SIMONA GALAŢCHI (pag. 1,10,11,22,23,24,25,31), NINA PRUTEANU (pag. 4, 5, 7, 13,18, 19, 21, 23). Grafica: MIHAELA ŞCHIOPU. Tema numărului: Cărţi şi somnul unei femei. Tehnoredactare computerizată: IONELA STANCIU, EDUARD CANDET, MIHAI HĂŢULESCU Introducere texte: GETA GHEORGHIU. Administraţia: Fundaţia „România literara“, Calea Victoriei 133, sector 1, cod 71102, București, Of. postal 33, c.p. 50, cod 71341. Cont în lei: B.R.D., filiala Pipera, 251100975019501. Cont în valuta: B.R.D., filiala Pipera, 251100975019501. Mihai Pascu (director executiv), Mirona Lauda (economist principal), Corneliu Ionescu, Gheorghe Vlâdan (difuzare, tel. 212.79.81). Secretariat: Sofia Vlâdan. Corespondenţi din străinătate: Rodica Binder (Germania), Andreea Deciu (SUA), Gabriela Melinescu (Suedia), Libuse Valentová (Cehia). e-mail: romlit@romlit.ro http://www.romlit.ro Revista „România literara“ este editată de Fundația „România literara“ cu sprijin de la Fundația „Anonimul“, Uniunea Scriitorilor din România, Ministerul Culturii și Cultelor, Banca Română pentru Dezvoltare. 2 România literară nr. 2 , 15 - 21 ianuarie 2003