România literară, iulie-septembrie 2020 (Anul 52, nr. 27-40)
2020-07-03 / nr. 27
Scriu aceste rânduri, joi, 25 iunie 2020, ziua în care au fost înregistrate 460 de noi cazuri de îmbolnăvire cu Covid 19 din România. Al treilea număr ca mărime din ultimele trei luni. Cel mai mare din starea de alertă. Cu cinci zile înainte ca starea de alertă propusă de PSD să expire și cu douăzeci înainte de termenul propus de guvern. Tot astăzi, CCR a considerat principalele prevederi din hotărârea de guvern neconstituţionale, între care amenzile. Nu sunt constituţionalist, nici măcar jurist, aşa că luaţi-mi, vă rog, nelămuririle cum gra no salis. Prima: ce legătură cu Constituţia au amenzile din starea de urgenţă, respectiv, de alertă? Dincolo de aspectul legal, există evidenţa creşterii alarmante a numărului de îmbolnăviri odată cu suprimarea amenzilor. Dacă accepţi urgenţa sau alerta trebuie să accepţi şi amenzile. Doar că CCR n-a anulat HG în totalitate, ci doar câteva articole, între care acela refeitor la amenzi. Sunt comentatori de TV sau politicieni care tablează de săptămâni bune, umăr la umăr cu Avocatul Poporului, pe cazul câte unui amărât amendat pe nedrept sau cu o sumă peste pensia lui. Din nefericire, astfel de cazuri au existat, dar au constituit excepţii de la o regulă absolut necesară. Decizia CCR i-a scăpat, în schimb, de amenzi pe toţi cei care şi-au bătut joc de lege, printre care sutele de ţigani aparţinători de clanuri mafiote, care au sfidat public autorităţile, poliţia, justiţia, exhibându-şi falnic averile pe reţelele de socializare şi recurgând fără jenă la ameninţări. A doua nelămurire: unde pe mapamondul infectat s-a procedat diferit? De exemplu, referindu-ne la carantină? CCR a declarat neconstituţională carantinarea cetăţenilor români veniţi din ţări „roşii“. Lasă că nu văd nici de data aceasta aspectul constituţional, dar toate ţările au procedat exact la fel, unele păstrând restricţia încă astăzi, ba chiar reintroducând- o (Danemarca, Estonia) pentru România, când numărul infectărilor a crescut din nou. Nu mai spun că reglementarea cu pricina şi din alte ţări ne va pune o problemă gravă: s-ar putea, dacă numărul de infectări creşte în continuare, ca cetăţenii români care se duc în Bulgaria, Grecia sau Italia, tradiţionalele paradisuri unde îşi petrec vacanţa, să fie din nou carantinaţi pentru două săptămâni. Am citit presa franceză din perioada pandemiei. Am descoperit aceleaşi controverse ca şi la noi. Şi aceleaşi măsuri, inclusiv carantina şi masca. Deosebirea e dublă: măsurile sunt în general respectate cu stricteţe, iar politicienii, de stânga sau de dreapta, sunt solidari în susţinerea lor. Nu există Ponţi sau Tăriceni care să le solicite public cetăţenilor să nu respecte interdicţiile. Toată lumea vorbeşte aceeaşi limbă a bunuluisimţ. Ca la noi, la nimenea, se dovedeşte, încă o dată, o vorbă potrivită. Adversarii măsurilor de protecţie recurg la orice sofism (nu, nu, exagerez, sofismul presupune oarece filosofie!), la orice tertip, ca să submineze autoritatea guvernului şi a autorităţilor medicale. Ba că măsurile sunt insuficiente, ba că sunt exagerate. Datele? Manipulate, evident, din raţiuni politice. Până şi jurnalişti pe care i-am urmărit cu simpatie au ţinut să-şi dea în petic. Tudor Barbu le solicita tehnicului, chiar în timpul emisiunii lui de la Bl, să şteargă de pe burtieră numărul de infectări dintr-o zi, fiindcă, vezi Doamne, el nu mai crede în valabilitatea lui. Comitetul pentru situaţii de urgenţă? Nu ştiu ce prostănac se întreba retoric din cine va fi fiind compus, sugerând că el nu ştie. Nu putea să se informeze înainte de a vorbi? Rând pe rând, miniştri care au atribuţii în controlul pandemiei sunt convocaţi în parlament să dea socoteală pentru te miri ce. Medicii din prima linie se văd numiţi „torţionari“, iar locul lor de muncă, spitalele, „centre de detenţie“. Şi, cireaşa de pe tort, Tăriceanu acuză guvernul de „genocid“, în acest timp, numărul infectărilor şi al deceselor creşte. Spitalele fac din nou faţă cu greutate. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă mergeam pe mâna celor care nu credeau că virusul ucigaş există sau a celor care refuzau orice restricţii, pentru că, vezi bine, ar fi încălcate drepturi fundamentale ale omului. Sau pe mâna CCR, care declară carantinarea celor veniţi din zone „roşii“ neconstituţională, să nu le fi spus nimeni onorabililor magistraţi care o compun că primele cazuri la noi au fost aduse în ţară de diasporezii intraţi cu sutele de mii în ţară? Odată ieşiţi la liman, înainte de a evalua toate consecinţele, va trebui să-i tragem la răspundere pe toţi aceşti iresponsabili pentru răul făcut. • •/& nicolae manolescu un nou scandal constantin abătuţă3 Triptic I pentru Miron Kiropol i memoriam S-a dus împăratul Cel care să dea izvoare doar privind în pământ Cel care aduna muritorii în umbra lunii Şi-i scotea în zori de zi spălaţi şi luminaţi Ca nişte nou-născuţi S-a dus împăratul cu coamă de argilă scânteietoare Cu degete de quartz melodios Ţin minte urechile lui domesticeau vântul Pe cele mai înalte culmi şi pasul lui Răsuna în şapte văi noaptea Compunând mesaje pentru nevăzutele galaxii O împăratule doar o brumă de vreme Să mai fi rămas alături de mine împreună Să ajutăm omenirea să capoteze subtil și simfonic împăratule cu coamă de argilă scânteietoare împăratule care să deai izvoare doar privind în NI pământ împăratule, când mă vei chema la tine? Când vom despărţi apele de uscat uşile de ferestre Când ne vom lua duios la ceartă cu soarele orb Şi vom alerga îndeolaltă cu arborii vântului Privind cum dispar în neant bastoanele noastre Târând după ele meschinele străzi pământene Pe care le proslăveam cu naivitatea sclavilor? împăratule, învaţă-mă să cred în libertatea de în uşile şi ferestrele de quartz ale împărăţiei Pregăteşte-mi şi mie o coamă de argilă dincolo nesfârşite scânteietoare Şi-mpreună, dihănii de cursă lungă, să ne luăm Pe vecie la ceartă cu soarele orb de-atâta duioşie Mică e suprafaţa planetei, împăratule Inima ta pulsează pentru spaţiile îndepărtate Cuvintele tale se rotesc Pe spirala căii lactee şi fa vor primite De miriadele de stele drept solie A singurătăţii tale împărăteşti Ispăşitoare a tuturor crimelor pământene împăratule ai înfruntat veacuri întregi dreptatea prăpastiei Bogată ca un stup de albine respiraţia ta Mult s-a domolit şi azi Eşti un intrus fără patrie fără limbă Doar cu imaginaţia talazurilor oceanice Doar cu spuma năvalnică a unei inimi fără de hotare 18 iunie 2020 • JO O3Bl· 3 OM 3C JUc 2 Kl *vl W i—* • C N‡ Oho o