România Pitorească, 1973 (nr. 1-12)

1973-01-01 / nr. 1

AL 2-LEA START AL PĂLTINIŞULUI După 78 de ani de la prima inaugurare, Păltinişul — cea mai înaltă staţiune climaterică a ţării şi centru al schiului — a rămas o aşezare discretă, iubită de adevăraţii prieteni ai muntelui, departe de modă şi modernism ostentativ. A fost bine? A fost drept? Greu de spus, înclinăm să credem totuşi că a fost bine. S-a dat astfel şansă Păltinişului ca acum cînd vrea să spargă tiparele învechite să o facă pe o cale proprie şi să devină o staţiune modernă fără «beton şi sticlă», formulă constructivă care ne-a înveselit oraşele şi ne oferă confortul firesc al epocii, dar căreia nu prea-i stă bine la munte, unde ne ducem să vedem altceva decit ceea ce avem sub priviri în fiecare zi. Va reuşi, însă, să nu se abată din drumul său firesc către staţiunea de munte cu faimă internaţională care tre­buie să fie? Cu aceste gînduri l-am vizitat în pragul acestei ierni care de fapt reprezintă un al doilea start spre împlinirea destinului său. VACANŢA ÎNTR-O OAZĂ DE LINIŞTE. Pen­tru început, să vedem, însă, ce oferă Păltinişul în a­­ceastă iarnă celor ce urcă fără sau cu schiurile, spre oaza sa de linişte. în primul rînd, un drum de acces mai bun. Modernizarea lui — cu multe probleme tehnice delicate — este aproape încheiată, doar toam­na ingrată pentru constructori împiedicînd termina­rea lui. Este bine, că se ajunge mai uşor la Păltiniş şi că din sezonul de vară el va fi — graţie bandei de bitum — mult mai aproape de Sibiu. Staţiunea pro­­priu-zisă nu s-a prea schimbat, asfaltul (nou) din cen­trul ei fiind străjuit de aceleaşi clădiri de lemn ale sanatoriului de la sfîrşitul veacului trecut. în vilele din jur s-au mai făcut amenajări şi la clădirea principală s-a realizat chiar o instalaţie de încălzire centrală, în afara vilelor destinate odihnei, în staţiune funcţio­nează şi trei cabane pentru turiştii ocazionali, vara veniţi din toate colţurile ţării, iarna aproape numai sibieni. Bineînţeles, există un club (cu obişnuitele jocuri distractive — a căror gamă de mult nu mai este suficientă — cu bibliotecă, televizor etc.), un cine­matograf cu trei spectacole pe săptămînă şi un centru de închiriere de materiale şi echipament de la care oaspeţii de iarnă îşi pot procura săniuţe, schiuri (cu arhaicele legături cu cablu), bocanci etc. Se poate deci petrece o vacanţă de iarna la Păltiniş. O vacanţă liniş­tită în care se profită din plin de tot ceea ce oferă na­tura din jur (şi ea este darnică) şi în care odihna (vrînd, nevrînd) primează. ATENŢIE SCHIORILOR. Pentru iarna aceasta Păltinişul are şi noutăţi. Ele se adresează amatorilor de schi, vechi obişnuiţi ai locurilor. Pentru a completa profilul tradiţiilor de aici ale acestui sport (care încep din 1893) notăm — printre altele — că în 1934 s-a construit o trambulină (35 metri) şi că în 1935 s-au organizat aici campionatele naţionale de fond şi şta­fete. O schimbare a concepţiilor în practica schiului, conjugată cu accesul destul de dificil, au făcut însă ca în ultimele decenii staţiunea din munţii Cindrelului să rămână la stadiul ei iniţial, în timp ce Poiana Braşo­vului, Sinaia şi Predealul au mers înainte monopoli­­zînd activitatea de vîrf a sporturilor de iarnă. Pălti­nişul reintră, însă, acum în competiţie, căutînd să recupereze, cu paşi mari, întîrzierea. Pîrtia de pe Onceşti (1 500 metri lungime) a fost lărgită la dimensiunile cerute astăzi, iar de-a lungul ei şi-au întins cablurile un teleferic cu scaune şi un schilif. Aceste realizări, alături de drumul de acces, înseamnă că dintr-o dată Păltinişul intră în rîndul staţiunilor noastre de iarnă mo­derne, trecînd pragul spre consacrare Şi sîntem convinşi că succesul nu va întîrzia să confirme justeţea eforturilor pentru a doua naştere a sa-CEVA DESPRE PERSPECTIVĂ. Ceea ce ne oferă în această iarnă această prelungire spre munte a Sibiului, oraş turistic prin vocaţie şi tradiţie, nu trebuie să fie însă decit începutul. Aşa cum spuneam mai sus, întîrzierea dă şansă Păltinişului să se dezvolte pe o cale proprie şi să devină o staţiune de prim ordin, dar cu trăsături specifice, adaptate concepţiei noi apărute la învăţarea şi practicarea schiului. De altfel această concepţie găseşte aici minunate condiţii na­turale, amenajările putîndu-se realiza cu investiţii reduse. Ne gîndim în primul rînd la schiul de turism (schiul de plimbare) redevenind modă, care se poate practica în condiţii optime atît pe aleile staţiunii cît şi în împrejurimi; ne gîndim la şcoala schiului cu schiuri scurte şi minischiuri, pentru care se găsesc excelente terenuri naturale; ne gîndim la săniuţă, dar nu uităm nici schiul de pistă care va rămîne fără îndoială pe primul plan în preferinţele amatorilor de alunecări. Pentru toate acestea este nevoie să se continue lărgirea domeniului schiabil; să se croiască noi pîrtii de coborîre pe versantul dinspre Valea Cibinului al muntelui Bătrîna, unde diferenţa de nivel permite şi apariţia unei pîrtii de competiţie; să se amenajeze pîrtii de şcoală (pe Comandă, în Găujoaia) cu schilifturi; să se amenajeze şi să se marcheze aleile pentru plimbări pe schiuri de fond în staţiune şi împre­jurimile imediate (ele pot deveni cea mai mare atracţie a locului), ţi bineînţeles, să se lărgească şi să se îmbogăţească centrul de închiriere de materiale cu minischiuri, schiuri scurte şi schiuri de fond. DAR VILELE ŞI CABANELE? Paralel trebuie gîndită dezvoltarea staţiunii pe linia construcţiilor de vile şi cabane. Cuvîntul hotel l-am evitat în mod special, deoarece vedem Păltinişul de mîine îmbogăţit numai cu construcţii tipice muntelui ţi arhi­tecturii noastre tradiţionale, fără stridenţele ţi liniile prea familiare pentru a deveni expresive, ale blocurilor. De altfel, reamenajarea unor vile existente, cu foarte reuşite interioare în stil rustic, poate însemna o atracţie de prim ordin pentru turiştii străini pretenţioşi şi succesul de prestigiu al Păltinişu­lui de mîine. În încheiere, i-am mai dori staţiunii să rămină ac­cesibilă automobilului doar pînă în centrul său şi şoselele să o lege de împrejurimi, dar să nu înlo­cuiască actualele alei care fac pe de-o parte ca liniştea să plutească încă la poalele Onceştilor şi ozonul să nu-şi adauge încă tării în octane, li dorim toate acestea Păltinişului, fiind convinşi că el poate deveni o adevărată oază a sezonului şi sportului alb, către care se vor îndrepta cu bucurie toţi cei ce continuă să caute plăcerile într-un contact mai intim cu iarna muntelui, în afara anexelor moderne socotite pe alocuri esențiale, deși nu ar trebui să fie decît accesorii. gh. epuran

Next