România Pitorească, 1973 (nr. 1-12)

1973-03-01 / nr. 3

CINE A CONSTRUIT BISERICA TREI IERARHI DIN IAŞI? Aţi recunoscut desigur în această broderie în piatră monumentul de înaltă faimă artistică al Iaşului: biserica Trei Ierarhi. Unii dintre turişti care o vizitează îi admiră brîiele, numără rozetele (în număr de 65), fiecare avînd un alt desen. In interiorul bisericii, cei care o vizitează se opresc în faţa mormintelor unor trei mari perso­nalităţi ale istoriei: Vasile Lupu, Dimitrie Can­­temir şi Alexandru loan Cuza Din ghidul pe care-l cumpără la intrare află că a fost con­struită «din porunca lui Vasile Lupu» (între anii 1635—1639). Dar cine au fost constructorii, oame­nii care au conceput proiectul şi l-au realizat? Din revista «laşul», care apărea înainte de primul război mondial sub îngrijirea unui mare iubitor al laşului, prof. Bogdan, aflăm că au fost doi arhitecţi. Pe unul îl chema Ienachi Con­stan­ti­no­poli­tanul. La înălţarea monumentului au trudit 48 de meşteri. Piatra necesară realizării lucrării a fost adusă de la Dealul Repedea, de lingă Iaşi. Biserica a fost vizitată de Petru cel Mare, în anul 1711. Dacă în cazul unui alt monument din ţara noastră — biserica Curtea de Argeş — planează legenda sacrificiului omenesc, prin zidirea de vie a soţiei lui Manole şi — în final — prin moar­tea lui Manole însuşi, prăbuşitul cu aripi de şin­drilă, la Trei Ierarhi se poate spune că moartea meşterului nu se înscrie în aureola legendei, fiind caz real, trăit lenachi Constantinopoli­­tanul a fost omorît într-un han şi înmormîntat în altă biserică a laşului.. eugen panighiant „FANTOMA PEGAS“ Dacă, în anul 1969, Alexandru Drăghia n-ar fi auzit din gura medicilor că este atins de o maladie cardiacă, fără îndoială că nu s-ar fi uitat prin revista «Sănătatea». Avea, pe atunci, 72 de ani bătuţi pe muche, poseda un carnet de şofer profesionist din 1916, ieşise omul la pensie şi se bucura de cei patru feciori ai săi pe care-i trecuse prin facultăţi şi pe la ofiţerul stării civile. Dar a venit boala de inimă: noru-sa, medic, a vrut să-l interneze, lui nu i-a surîs ideea, a frunzărit o revistă medicală, unde a citit că sportul cu bicicleta face mi­nuni în unele afecţiuni de cord şi... şi-a încercat norocul, şi-a cumpărat o bicicletă «Pegas», fabricată la Zărneşti, a pedalat întîi prin împrejurimile Capitalei, a văzut că treaba asta nu-i face rău şi s-a înhămat la o acţiune care, ţinînd seama de anii pe care-i ducea în spinare, nu putea părea decît temerară: turul României pe 76JSItriger strampelte 4000-Kilometer-Tour Von F ÍITIKOWSKI EmtrT»»-- !«Mm> and «*»• kaba« nkft U» fMIH.- Dai i.d.ntrf* b.myw ämt JFJDvni taină»* Al**»»dni Dragkla. Abaf ■liflţ mi land. **nd*m aack fit ««kat»** t* d* *n~- Moknmflimitt** g»a»acM ta tlbM riaaul die aetmlr« des H ■ t­­« 8 II D,„, M »j« OffmpiatUlnaa *af dam Ob*i­­—laiaidilit ta tab**. tuampafia dar Man» v*a a^.i.,1 Itaa»«io) aat ■»-*- Faknad «ach SSJSm oi-kkt d« U »*­------laHaitradl» «WO «aamata». pUli in frtUdorii AU de den «rtteririerMn, mH OiMtt MH« .P1«hn . -elhW Will A>­­- . » -efter m Pi­-»r rwr Holland -d rur hin - Zu­ bicicletă («ca la răzbel să fie, mi-am zis eu: ori mor, or ies învingător»). Şi, după două luni de zile, aceeaşi mină care consemnase într-un caiet plecarea bătrî­­nului ciclist aşternea, la capătul unor pagini pline de ştampile aparţinînd multor oraşe şi comune ale ţării, cuvinte entuziaste de felicitare pentru reuşita acţiunii. — Şi cu inima? — Păi, asta-i frumuseţea: bătea ca la 20 de ani. Ştiam eu ce ştiam, doar nu stătusem în spital nici o zi în cei peste şaptezeci de ani ai mei şi nu era să o fac tocmai acum. Şi apoi, revista «Sănătatea» e o revistă serioasă... încurajat de ceea ce reuşise să facă, mai mult decît mulţumit de vindecarea sa, îmboldit de un elan pe care anii îl mai domoliseră, dar care acum se reaprin­­sese, septuagenarul nostru ciclist pleacă în anul urmă­tor în turul Bulgariei, terminat cu bine după nici două luni («am dormit prin păduri, prin tufișuri, n-am răcit niciodată, de betegeala inimii uitasem»). — Pofta vine mîncînd, aşa se spune şi bine se spune Tot călătorind pe «Pegasul» meu, mi-a venit chef să văd o bucată mai bună din Europa. Venea Olimpiada, iar eu am avut tot dreptul că mă socotesc sportiv. Nu zimbiţi, ce, dumneavoastră aţi avea curajul să faceţi ce am făcut eu? Am plecat prima oară spre München la 8 mai 1972. A trebuit însă să mă întorc, şi nu aşa, oricum, ci beteag: lingă Moldova Veche m-a pălit un camion. Era pe 16 mai. Şi aşa am ajuns în spital, eu, care m-am ferit de doctori. M-au îngrijit bine cei de la Moldova, doctorii aceia, să aibă toţi noroc, şi docto­rul Georgescu să aibă noroc, cel de la «Colentina», unde am fost adus a doua oară, tocmai de la Zagreb. Da, da, un alt accident, ce să-i faci, aşa-i sportul! Iar zîmbiţi, sau mi se pare? N-am prea avut noroc la prima plecare, dar la a doua, să tot fi fost 26 mai, mi-a mers bine. Să vă zic ceva: cel mai bun mijloc de transport e bicicleta. Cel puţin pentru mine e cel mai bun. Am văzut o groază de lucruri frumoase, oamenii mi s-au părut mai buni. Peste tot, la Belgrad, Viena, Linz, Salzburg, München, peste tot spun, m-au primit cu bucurie şi dragoste. Să ştiţi că peste tot este cunos­cută România. Am ajuns la München pe 23 iulie, Olim­piada nu începuse, dar organizatorii mi-au dat o in­signă, au scris ziarele despre mine şi despre fantoma mea. Ei, asta n-o ştiţi: mi-au poreclit bicicleta «fan­toma Pegas». Sînteţi foarte tînăr, eu am 75 de ani, dar tot am să mă mai duc cu «fantoma» mea. Doar nu mi-a dat ea sănătate? Şi puteţi dumneavoastră zîm­­bi, eu mă consider sportiv, cu toţi anii mei...» Nu, tovarăşe Drăghia, n-am zîmbit a neîncredere. Am zîmbit cu dragoste. Şi cu stimă. Şi, cu puţină invidie­ ­. alexandru SÎNGELE VERDE Cînd sînt întrebat care este numărul călătoriilor mele sub apă, nu răspund niciodată cu precizie. Nu le-am ţinut evidenţa şi nici de acum înainte nu o voi face. Aş putea însă să descriu cu amănunte senzaţiile primei scufundări. Dar pentru că nu vreau să vorbesc despre mine, voi imagina prima călătorie in adine a oricăruia dintre dumneavoastră. Personajul care se scufundă însoţit de grija şi su­­pravegherea mea poate fi un bărbat dar poate să fie şi o femeie. Am ales femeia tocmai pentru a demonstra că nici ei nu-i stă nimic împotrivă să cunoască această minunată lume a adîncurilor, adesea primitoare dar nu fără riscuri. A început scufundarea... întrucit îmi permit să imaginez impresiile, sen­zaţiile, gîndurile scufundătoarei, relatarea acestei prime călătorii in adine întreprinsă de o femeie, poate să pară o poveste, dar una posibilă. * Plutesc în interiorul unui cristal lichid de culoare verde. Totul în jur pare înmărmurit. Liniştea domneşte, întregul univers nou pentru mine are numai două culori: verde şi negru. Mă simt ca într-un imens pat moale. Evoluez cu tot cu pat într-un spaţiu cu trei di­mensiuni şi în orice poziţie mă aflu faţă de verticală, fie şi cu capul în jos. patul lichid îmi oferă aceeaşi odihnă Imaginile oamenilor din cabinele navelor cosmice îmi reapar în minte şi înţeleg că şi eu trăiesc acum sub apa în stare de «IMPONDERABILITATE». Ce plăcut! Aş vrea să dureze la nesfîrșit. Nu știu dacă trăiesc realitatea sau o visez... O voce răsună în casca receptorului de ultrasunete ca un glas de aramă și-mi tulbură firul plăcut al gîndu­­rilor. — Dacă mai cobori te îmbeţi. Primul «pahar» l-ai băut. Te afli la patruzeci de metri sub apă... Avea dreptate, indicatorul fosforescent al batime­­trului tocmai depăşea cifra «40», primele simptome ale beţiei cu azot (narcoza azotului) erau evidente: capul mi se părea greu, simţeam că buzele au devenit mari, limba s-a îngroşat, aerul a luat formă de sirop şi gustul îmi dădea o senzaţie metalică asemănătoare cu căpitan de rangul 3 c. scarlat cercetător subacvatic 13

Next