România Pitorească, 1975 (nr. 1-12)

1975-01-01 / nr. 1

_ CREION Românii s-au născut, trăiesc şi, n-am îndoieli! vor trăi sub semnul datinei, formă a duratei. Nimic ceţos ori de esenţă mistică nu-i in acest DAT al datinei la români; e o problemă de leagăn, leit-motiv de continuitate, trena de vis şi lumină care ne însoţeşte de la origini şi pînă azi. Datinile au soarta scoicilor, sînt purtate de flux-refluxul timpului, aruncate la ţărm, măcinate în tălăzuiri; astfel se nasc nisipurile, plajele, portocalii. Tot astfel, prin măcinare şi neoprită metamorfoză se naşte datina din datină, reverberînd frumos peste timp şi valuri de generaţii Noi cunoaştem (ne iradiază din urmă) o sumedenie de datini, ritua­luri şi obiceiuri străvechi: Tîrgu de fete, Tînjana, Sîmbra oilor, Capra, Plugul mare şi Pluguşorul, Serbarea şinelor (a finelor), Jocul cu taţii (sau Făclierii), Paparudele, Udătorii, Sinzienele, Boii de Sîngeorz, Sărbătoarea Junilor, Cojina (ritual minier), Sîmedrul («Ziua răilor»), Tîrgu cepelor, Căluşerul transilvan, Serbările mării, Dionisiada, Măsurişul, Dubaşii şi alte zeci, pe care nu le mai înşir. Cine ar putea să-mi spună cu mîna pe inimă care dintre acestea sunt autentice şi ce semne ascund exact fiecare?! Cine ar putea să-mi spună care dintre acestea curg din izvorul cel bun, nemodificate de valea atîtor secoli şi bolovănişul împrejurărilor pe care l-au escaladat?! Ştim doar că toate acestea sunt UN ECOU; ştim doar că toate acestea fac parte din ARBORELE MEMORIAL. în rest, arborele creşte, timpul îmbătrîneşte şi nimic nu povesteşte. Dar nu despre autenticitatea inestimabilei avuţii vreau să vorbesc; trebu­­şoara asta ţine de învăţaţii în materie (folclorişti, etnografi, sociologi). Cîmpul generator de datini trebuie cultivat, forţa de iradiere a acestuia e bine să fie iscată din cînd în cînd, în ce mod? Mergînd la geneză, pogorind pe tulpina de sensuri, căutînd sămînţa născătoare de datină. Adică ideea, mobilul filozofic, credinţa de ritual. Cînd moare anul plec în nordul cel mai de nord al ţării mele să mă scald în golful mitologic, să mă purific prin datină. Nu-i ţîfnă ori gest fanatic, e nevoia de ritual, setea de a­pogon spre izvoare. Ori de cîte ori dispare un an de pe scena vieţii avem senzaţia palpabilă că fluviul timpului ne mînă spre alte estuare şi orizonturi, motiv să fim grăbiţi a trăi din plin «clipa cea repede ce ni s-a dat», să o îmbunăm în fel şi formă, oficiind ritualuri pe măsură, interpretînd eveni­mentele vieţii sacerdotale, în binele şi răul ce le incumbă, nostalgicele colinde, ritualurile de muncă şi hărnicie, serbările campestre ori cele de tip naturist (a liliacului, a salcîmului, a narciselor etc.), invocaţiile de tip vitalist (de sănătate, de frumuseţe, de belşug, de tinereţe, de bucurie, de urît, de alean, de dor, de lună, de soare, de stele), ori de felul vremii (de ploaie, de secetă, de fulgere, şi tunet, de înec), cîntecele-descîntecele de naştere şi moarte, frenezia caracterologică care dă sens majorităţii înscenărilor folclorice tradiţionale. Festivalul datinilor de la Sighetul Marmaţiei, bunăoară, manifestare devenită tradiţională, sugerează sintetic, cu multă plasticitate, cîmpul practic nelimitat al datinei la români. In jocurile cu măşti, se concentrează, la urma urmei, întregul evantai tipologic al semenilor: frumosul şi urîtul, harnicul şi leneşul, înţeleptul şi prostul, curajosul şi fricosul, generosul şi avarul ş.a.m.d. Dar căiuţii? Dar ca­pra? Dar bădiţa Traian? Dar primul arător, deschizătorul de ţarină? Dar socrii mari? Dar stegarii? Dar starostele? Toate aceste «fantezii populare» sunt o copleşitoare afirmare a realului, a vie­ţii, sunt conştiinţa de frumos a acestora, sunt «cea de a doua natură» a noastră, avuţie inestimabilă, care trebuie păstrată şi cultivată cu neistovire. Toate acestea sunt o splendidă rezervaţie de turism — cu mari şanse educaţionale şi interes larg — încă prea puţin exploatată. Fiind o autentică tulburătoare rostire a sinelui, cîmpul mitologic de care vorbesc devine, prin laicitate şi valoare etico-filozofică, o componentă a culturii socialiste, pe care datori suntem­ să o ducem în viitorime. De pe piscul acestei conştiinţe, adresăm cititorilor şi colaboratorilor revistei un tradiţional «Să trăiţi, să înfloriţi» şi urarea de «La mulţi ani», cu sănătate şi bucurii. pop simion DATINILE Luna lui Gerar­ d- Itf iSl­âîcîa judeţeană MUREŞ TIRGU-MUREŞ

Next