România Pitorească, 1978 (nr. 1-12)

1978-01-01 / nr. 1

Am intrat in noul an al ţării, în noul an al desti­nului fiecăruia dintre noi. Cum va fi acest nou an? Răspunsul îl găsim în noi, în forţa braţelor şi a min­ţii, în satul nostru de viaţă, în pofta de operă şi des­tin. Anul 1978 va fi pe măsura noastră, a tuturora şi a fiecăruia in parte, pe măsura efortului investit pentru a-l face aidoma programului pe care ni l-am stabilit. Ideea totalei implicări în opera economico­­socială care ne stă in faţă este chiar temeiul vibran­tei chemări revoluţionare pe care a adresat-o pre­şedintele ţării, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, poporu­lui român in mesajul de Anul Nou. Ne aflăm după trei decenii de republică, ne-am maturizat în Lu­crare, ne sprijinim exclusiv pe realităţi, pe ceea ce noi înşine temeinicim, în litieră şi conştientă crea­ţie, adică ceea ce am adunat în lungul răgaz de expe­rienţă revoluţionară a acestui foarte important fragment de istorie naţională. Tocmai de aceea stă în puterea noastră să răspundem la întrebarea cum va fi acest (dialectic înlănţuit) a munci — a gîndi — a trăi — a simţi — a spera din care se va constitui merindea anului 1978, calităţile lui pe care istoria le va înregistra. Avem o limpede oglindă a acestui viitor vitic al ţării, al anului, al oamenilor, al fiecăruia dintre noi: este analiza lucidă, ştiinţi­­ficeşte exactă, a realităţilor româneşti de către recenta Conferinţă Naţională a partidului, largul orizont de meditaţie şi impuls creator pe care îl deschide aceasta dezvoltării naţionale in ansamblu. La ora cînd scriu aceste rînduri sînt în minţile şi pe buzele tuturor temele cardinale asupra cărora a deliberat, in dreaptă cunoştinţă de cauză, marele forum al comuniştilor romăni, programul supli­mentar al dezvoltării în actualul cincinal, orientă­rile de bază ale cincinalului '81-’86, augmentarea substanţială a nivelului de trai prin reevaluarea criteriilor materiale şi sociale in care se regăseşte aceasta, abordarea eşalonată a săptămânii reduse de lucru, îmbunătăţirea climatului juridic şi al legali­tăţii, tot mai larga democratizare a instituţiilor şi structurilor edificiului social şi — nu în ultimul rînd, ci dimpotrivă — întărirea rolului conducător al clasei muncitoare în toate compartimentele vie­ţii sociale, garanţia dezvoltării revoluţionare a României de azi şi de miine. Tot ceea ce evoc este efectul benefic al ultimului mare deceniu din istoria socialistă a naţiunii, care se cuprinde istoric şi politic în răstimpul dintre congresele IX şi XI ale partidului nostru, in cîmpul de iniţiativă şi faptă revoluţionară ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidu­lui şi preşedintele republicii, ale cărui viaţă şi muncă Creion NEOBOSIT, ÎN SLUJBA REVOLUŢIEI , întruchipează destinul revoluţionarului român în etapa actuală. în zilele acestui ianuar celebrăm îm­plinirea a 60 de ani de viaţă a conducătorului parti­dului şi statului nostru şi a 45 de activitate neobosită în slujba revoluţiei. Aducem fierbintele nostru oma­giu de respect, admiraţie şi dragoste celui mai iubit fiu al poporului nostru, prilej să afirmăm încă o dată unitatea întregii naţiuni în jurul Partidului Comunist Român, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este plină de învăţăminte pentru noi teza marxistă a rolului personalităţii în istorie, dacă examinăm — nu atît un destin — ci modul în care se regăseşte înlăuntrul acestuia o întreagă epocă, cu ideile, cu aspiraţiile, cu încărcătura de fapte şi înnoiri ce o caracterizează. Cel ce se află la cîrma partidului şi a ţării este întruchiparea acestui timp comunist, exponentul strălucit al revoluţiei româneşti. Esenţa unui timp se exprimă prin realităţi stator­nicite. Aleg trei dintre acestea: democraţia socia­­listă — independenţă — umanism revoluţionar. Sunt dominantele acestui timp românesc şi totodată dominantele conducătorului vizionar. Dacă pasiu­nea pentru adevăr, pentru spirit justiţiar şi drep­tate, pentru echitate şi moralitate au devenit coor­donate puternic expresive ale vieţii noastre publice, asta se datorează în covîrşitoare măsură iniţiativei, aportului personal şi abnegaţiei tovarăşului Nicolae Ceauşescu, omul, gînditorul şi conducătorul politic, în opera căruia marxism-feninismul îşi exercită vir­tuţile ca o ştiinţă vie, ca o filozofie activă, îmbogă­ţi­ndu-se mereu cu datele experienţei specifice a re­voluţiei româneşti. Tot ceea ce înfăptuieşte partidul nostru derivă de la om, se dedică omului şi are drept ţel mai bi­nele acestuia. în asta se regăsesc temeiurile uma­nismului socialist, după care se conduc ideile şi fap­tele comuniştilor români; în asta se regăseşte forţa revitalizantă a ceea ce ne-am obişnuit să numim comunist de omenie, concept de mare nobleţe împă­­mîntenit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a cărui acţiune fertilizează pe orizontală şi verticală viaţa de azi a naţiunii române. Pentru că vorbim, e bine să vorbim, ne place să vorbim despre viitor, aleg dintre temele la ordi­nea zilei pe aceea care învederează — după opinia mea — cel mai bine viitorul românesc, aruncă cea mai lungă fantă de lumină în viitorul întîi al ţării: este vorba de forţa-magnet a ideii de calitate, con­cept fundamental al dezvoltării actuale. «Consider necesar — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Conferinţa Naţională a partidului — să trecem de la faza acumulării cantitative la o fază noua, superioară, aceea a luptei pentru calitate. A venit timpul sa transformăm canti­tatea intr-o nouă calitate!» Vibranta chemare a făcut ca imperativul Calităţii să revină apoi ca un leit­motiv în analiza absolut tuturor domeniilor vieţii economice, sociale, a vieţii de partid şi de stat în general. Gîndind cuprinzător şi la esenţa fenome­nelor, vom înţelege că partidul nostru, prin docu­mentele Conferinţei Naţionale, afirmă ca orien­tare de bază, drept deviză de gînd şi faptă, nu doar calitatea lucrurilor, a materiei precipitate în structuri ci, deopotrivă, Calitatea vieţii, Calitatea gindirii, Calita­tea simţirii, Calitatea moralei şi caracterelor, Calitatea omului — condiţie şi scop al tuturor celorlalte cali­tăţi. Cum turismul n-are, nu poate avea, altă sor­ginte decît omul, mai binele lui, odihna şi destin­derea acestuia, continua lui îmbogăţire spirituală şi de trup, vom conchide că devine imperios nece­sară Calitatea ospitalităţii şi serviciilor de turism, spusă cu care dezbaterea noastră despre acest document de partid abia începe. Chemarea pro qualitas este, dacă ne gîndim bine, însăşi cocarda distinctivă a anului în care am intrat, flamura emulati­vă ce flutură asupra operei şi con­ştiinţelor noastre, drept care îndătinata şi mîndra urare Sâ trăiţi, sâ înfloriţi... o adresăm ţării înnoite, conducătorului înnoitor, fiecăruia dintre lucrătorii dăruiţi operei şi conştiinţei naţionale. Luna lui Gerar POP SIMION ect. 3

Next