România Pitorească, 1980 (nr. 1-12)
1980-01-01 / nr. 1
autocarul este mijloc de transport în turism, ci şi trenul care cumulează — de exemplu — în Europa circa 30 la sută din totalul turiştilor aflaţi anual în mişcare dintr-un loc în altul, pe teritoriul naţional sau chiar dintr-o ţară în alta. Reţeaua noastră feroviară, tot mai amplă şi mai modernizată, ne invită să o folosim mai intens. Acoperind distanţele lungi cu trenul şi apelînd la autocar numai pentru vizitele locale, durata de deplasare se scurtează, confortul turistic creşte, iar preţul excursiilor devine mai convenabil. Sunt suficiente argumente pentru ca turiştii să fie mai mulţumiţi, iar efortul nostru de iniţiere şi de organizare a acestui gen de călătorii să fie pe deplin justificat. Relaxarea şi odihna activă nu se restrîng numai la programul anual de concedii, în condiţiile generalizării reducerii săptămînii de lucru, timpul disponibil al diferitelor categorii de oameni ai muncii creşte, sporind astfel cadrul de desfăşurare al activităţilor turistice Turismul periorăşenesc devine o necesitate tot mai actuală. lată de ce acţionăm alături de edilii locali pentru extinderea şi valorificarea zonelor de agrement din jurul centrelor urbane, amenajînd puncte de servicii turistice şi de alimentaţie publică, centre de agrement atractive şi programe distractive diversificate. Totodată, fiecare unitate de turism va practica un minimum de trei programe de excursii la fiecare sfîrşit de săptămînă, de durate diferite, desfăşurate pe teritoriul judeţean sau în centrele turistice apropiate. Principala noutate constă în conţinutul îmbogăţit al acestor excursii: seri de cabană, focuri de tabără, spectacole artistice, concursuri distractive, întreceri sportive ş.a. care nu vor lipsi din nici unul dintre programe, organizarea lor intrînd în sarcina amfitrionilor locali şi a ghidului de grup. In problematica abordată pînă acum se circumscriu şi preocupările noastre pentru dezvoltarea turismului internaţional. Diversificarea şi adaptarea ofertei turistice la noile motivaţii ale clienţilor externi, promovarea unor noi forme de turism pentru valorificarea metodelor de tratament originale româneşti şi a activităţilor turistice cu caracter sportiv (echitaţie, schi, sporturi nautice, alpinism etc.), lărgirea cadrului călătoriilor cu caracter tematic, socio-profesional, de participare la congrese, tîrguri şi alte manifestări internaţionale organizate în ţara noastră, amplificarea mijloacelor de agrement din staţiuni ş.a., sunt menite să ridice gradul de competitivitate al ofertelor noastre externe, să satisfaca exigenţele oaspeţilor străini şi să îmbunătăţească eficienţa economică a turismului nostru internaţional. UN AMPLU PROGRAM DE PERSPECTIVĂ Indicaţiile Programului-directivă de dezvoltare a României în cincinalul viitor referitoare la punerea în valoare a întregului patrimoniu turistic naţional au acoperirea materială necesară, prin eforturile continue ale statului de extindere şi modernizare a capacităţilor de primire pentru turism. Pînă la sfîrşitul anului 1980, baza materială a turismului va creşte în acest cincinal cu 20 200 de locuri noi în hoteluri şi vile de confort sporit şi cu peste 9 300 locuri în popasuri şi cabane turistice. Noi localităţi, staţiuni balneoclimatice şi zone turistice din Carpaţi se vor îmbogăţi în cincinalul 1981—1985 cu circa 35 000 locuri în forme diferite de cazare, cu noi mijloace de transport pe cablu (telecabine, telescaune, teleschiuri), cu utilaje moderne de agrement, sport şi distracţii, cu dotări la nivel mondial pentru efectuarea tratamentelor balneare şi cu numeroase alte amenajări pretinse de un turism civilizat, de calitate, corespunzător cerinţelor sociale şi economice specifice acestei activităţi. Dezvoltarea bazei materiale este determinată de faptul că aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român. Preşedintele Republicii Socialiste România — «turismul şi sportul au un rol important şi vor avea şi în viitor un rol de mare însemnătate». Acest lucru nu ne dă însă dreptul ca pe seama cerinţelor sociale ale turismului să solicităm eforturi sporite din partea statului, din acumulările avutului nostru comun, pentru a face mereu tot mai multe investiţii în turism. Trebuie să ne concentrăm eforturile şi să ne dovedim priceperea pentru exploatarea raţională, eficientă, a investiţiilor efectuate. în anul 1979 am obţinut un grad de utilizare îmbunătăţit (76,8 la sută) al capacităţilor existente. El se cere în continuare sporit prin eliminarea caracterului sezonier al turismului, prin organizarea de acţiuni turistice interne şi internaţionale pe parcursul tuturor celor 12 luni ale anului. Avem suficiente argumente de atractivitate, de inedit, în oricare anotimp, dar se cere iniţiativă şi creativitate pentru a le transforma în oferte, a le promova cu pricepere comercială, folosind tarife competitive pentru serviciile la sol şi pentru transporturile aeriene. COMPONENTELE DE BAZĂ ALE ACTULUI TURISTIC La capătul acestor rînduri cîteva cuvinte despre oameni, despre prestatorii de servicii turistice şi despre turişti, deci despre cele două componente de bază care efectuează actul turistic propriu-zis. Pregătirea personalului din unităţile de turism deţine un rol hotărîtor în finalizarea dezideratului major, de calitate a serviciilor turistice. De aceea, aşa cum sublinia secretarul general al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu,în raportul prezentat la Congresul al Xll-lea, ridicarea calificării tuturor lucrătorilor, deci şi a celor din turism, trebuie făcută la un înalt nivel de exigenţă, corespunzător standardului tot mai ridicat de viaţă al oamenilor şi calităţii superioare a bazei materiale pusă la dispoziţia acestora. Avem numeroşi lucrători buni, cu înaltă calificare profesională, animaţi de înalt simţ patriotic şi de simţul datoriei, al responsabilităţii şi al probităţii profesionale. Unii dintre ei sînt eroi în felul lor, neprecupeţind timp, eforturi şi sacrificii personale pentru a face cît mai plăcut timpul de odihnă şi de recreere al semenilor lor. Pe alţii — de ordinul milor — îi calificăm şi îi specializăm, insuflîndu-le dragoste şi pasiune pentru meserie, iniţiativă, exigenţă, cinste şi amabitate în tot ceea ce întreprind. «Pădurea» mai are însă şi cîteva uscături ce împovărează — din păcate — copacii falnici şi mlădiţele vînjoase. Un efort comun şi conjugat al lucrătorilor buni din turism şi al celor ce beneficiază de serviciile unităţilor noastre, solidaritate ce o dorim mai bine pusă în practică,începînd din acest an, va crea o opinie publica intransigentă, ce va promova în turism numai amfitrioni de calitate. Dorim,de asemenea,ca opinia publică să acţioneze cu mai multă fermitate şi pentru limitarea factorului poluant al turismului, pentru îngrădirea acelor aşa-zişi turişti care prin faptele lor iresponsabile mutilează frumuseţea peisajului natural, ambianţa programelor turistice şi dotările pentru odihnă şi recreere. Am amintit cîteva dintre rezultatele şi preocupările noastre de viitor, menite să transforme turismul într-o nouă expresie a calităţii vieţii celor ce muncesc şi să facă din vacanţele cetăţenilor patriei şi din călătoria în România a viitorilor noştri oaspeţi un corolar de satisfacţii, de linişte şi confort, de cunoaştere şi instruire, de intense trăiri sufleteşti. 5 Mişcarea ideilor PE GÎND UN MUZEU AL TURISMULUI? Întrebarea de mai sus este ecoul scrisorii unui elev bucureştean, Aurel Deaconu, care, subliniind preocuparea pentru îmbogăţirea necontenită a patrimoniului muzeistic al ţării, pentru găsirea unor tematici care pun în valoare sau care particularizează o anumită zonă geografică («Avem un Muzeu al Deltei Dunării, unul al Porţilor de Fier, un altul al Satului vilcean — se spune în scrisoare — dar întîrzie înfiinţarea unui muzeu al turismului. De ce?»). Preluînd întrebarea corespondentului nostru, am reformulat-o astfel celor trei interlocutori care au avut amabilitatea să ne răspundă în rîndurile ce urmează: Apreciaţi că este oportună înfiinţarea unui muzeu al turismului? Unde ar trebui să fiinţeze? Care ar urma să fie tematica pe care să o abordeze ? Prof. VALERIU PUŞCARIU, membru în Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii: A trecut mai bine de un deceniu de cinci, la o consfătuire organizată la Piatra Neamţ, s-a pus problema organizării unui muzeu al Carpaţilor. Am spus atunci că eu văd acest muzeu la Braşov, in centrul ţării. Argumentele erau, şi continuă să fie şi astăzi, demne de luat in seamă. Primul are in vedere cadrul geografic in care este situat oraşul. Al doilea argument este de ordin «istoric». Turismul romanesc s-a născut la Braşov. Cu şapte ani mai devreme de constituirea societăţii turistice săseşti lua fiinţă aici, la 10 mai 1873, o «Societate alpină a Transilvaniei», avind drept scop «să îmbunătăţească starea comunicaţiilor, să organizeze excursii» etc. Din comitetul de conducere făceau parte, printre alţii, avocatul Iosif Puşcariu din Braşov şi N. Penciu din Zărneşti, iar dintre membrii activi, ne-au rămas numele profesorilor George Dima, Pantelimon Dima, Ioan Meşiota, (director al liceului din Braşov) Ioan Puşcariu din Bran, inginerul Dimitrie Cepescu şi alţii. în momentul de faţă există însă un impediment: Braşovul nu dispune de un local potrivit pentru amenajarea unui muzeu, această situaţie, propunerea cea mai potrivită mi se pare a fi Branul, despre ale cărui virtuţi turistice nu este cazul să insist. Viitor centru urban, Branul va putea găzdui, printre noile sale instituţii, şi un muzeu al turismului, în localul vechii primării. Fiind situat într-o regiune muntoasă, muzeul ar trebui să prezinte în primul rînd frumuseţile acestei zone. Deocamdată, un muzeu cu o tematică generală este mai greu de realizat. Cel la care mă gîndesc, aş vrea să fie un exemplu de soluţionare muzeistică a unei tematici, avînd drept scop cunoaşterea unui spaţiu din natură, cu plantele şi animalele rare pe care le adăposteşte, arâtîndu-se un scop educativ, necesitatea ocrotirii lor de către turişti. Totodată, muzeul ar urma să fie şi un centru de difuzare informaţională, folosind, după exemplul ţârilor anglo-saxone, mijloacele cele mai moderne de difuzare broşuri de o exactitate deosebită, indicaţii asupra itinerarelor turistice, hărţi, machete in relief, cărţi poştale ilustrate, o informare precisă asupra posibilităţilor de cazare şi a tarifelor practicate la hotelurile, motelurile, cabanele, locurile de campament din zonă în condiţiile când s-ar dispune de un spaţiu mai generos, muzeul ar putea să prezinte, tot după criteriul zonelor geografice, o istorie a turismului românesc, cu drumurile cele mai vechi, cu scurte biografii ale oamenilor de cultură şi ale călăuzelor de munte, pionieri ai drumeţiei din ţara noastră, material documentar asupra modului cum se practicau, cu decenii în urmă, turismul şi alpinismul ZOE STOICESCU, doctor în ştiinţe biologice, muzeograf, în clipa cind mi se solicită un răspuns la aceste întrebări. Muzeul turismului montan de la Buşteni începe să prindă, deocamdată teoretic, un contur destul de precis. De ce este necesară organizarea unui muzeu al turismului montan? Pentru că există tradiţii foarte vechi în acest sens, societăţi şi cluburi de drumeţie care au fiinţat cu un secol şi mai bine in urma pentru că stîrneşte interesul unanim al celor ce iubesc muntele. De ce pe Valea Prahovei ? Din mai multe motive: întîi, pentru că este o zonă intens circulată; in al doilea rînd, pentru că avem experienţa organizării unor expoziţii permanente in staţiuni prahovene: «Rezervaţia Bucegilor», in parcul oraşului Sinaia, «Natura pe valea superioară a Teleajenului» la Cheia, «Muzeul sării» la Slănic, din care am desprins observaţia că frecvenţa mare de vizitatori este datorită faptului că în staţiunile de odihnă turiştii dispun de mai mult timp pentru a se instrui, în al treilea rînd, pentru că sîntem pe cale să obţinem un imobil foarte potrivit acestui scop din Buşteni, care dispune pe deasupra de un spaţiu exterior utilizabil pentru o expunere în aer liber A fost elaborat un plan tematic, ce urmează să fie dezvoltat şi concretizat; s-au selecţionat materiale, diorame, diapozitive, fotografii care să susţină această tematică, în intenţia noastră de a prezenta un istoric al turismului montan din România. Se are, de asemenea, în vedere o hartă in relief a Carpaţilor româneşti, cu principalele zone turistice, machetele tuturor cabanelor montane, însoţite de date microclimatice, referitoare la altitudinea, la căile de acces etc. Dioramele vor înfăţişa rezervaţii naturale, cu exemplare de floră şi faună ocrotite de lege, atrăgîndu-se atenţia asupra răului pe care-l produce ecosistemului naţional distrugerea acestor specii, modalitate de a face tineretului, îndeosebi,o educaţie ecologică, etică şi patriotică VASILE A. MARINESCU , economist: Susţin de cîţiva ani ideea înfiinţăm unui muzeu al turismului românesc, aşa răi acum nu fac altceva decit să o reînnoiesc Oare noi de ce n-am putea aduna intr-un muzeu, întreaga măreţie a Carpaţilor noştri * Lucrul mi se pare pe deplin realizabil acum, cînd nu este încă prea tirziu. Nu este prea tîrziu, pentru că, mai trăiesc încă unii dintre cei ce au pus munca şi sufletul lor la temelia organizării turismului in România, mai trăiesc foste călăuze, foşti constructori de cabane, cîţiva foşti cabanieri. Toţi aceştia ar putea veni cu materiale inedite, care şi-ar găsi locul în viitorul muzeu. Apreciez, de asemenea, că există destui oameni printre care şi cel ce vă vorbeşte, gata să doneze biblioteci întregi, diapozitive, filme, fotografii, care ar putea constitui nucleul unui muzeu interesant, ce se va completa treptat cu documente oficiale, cu diorame, cu studii şi date statistice, cu hărţi şi informaţii asupra evoluţiei turismului în ţara noastră sub aspect cultural, economic, politic, ca mijloc de legătură între popoare, social etc. într-un asemenea muzeu vizitatorului i s-ar înfăţişa istoria asociaţiilor de turism din ţara noastră, istoria construcţiilor turistice, de la stîne şi hanuri, la cabane şi hoteluri alpine; istoria drumurilor şi a mijloacelor de locomoţie; frumuseţile ţârii oglindite în nemuritoare opere literare, muzicale sau de arte plastice şi cite alte comori pe care poporul care trăieşte pe aceste plaiuri binecuvîntate le-a făurit după chipul fără seamăn al naturii româneşti. Ministerul Turismului, căruia ii revine de drept cinstea de a patrona o astfel de instituţie, are capacitatea organizatorică şi financiară de a da curs unei dorinţe legitime a celor care au pus o cărămidă la edificarea turismului românesc şi, deopotrivă, a tinerilor foarte numeroşi, care vor să cunoască strădania înaintaşilor.* Avem aşadar, suficiente motive să susţinem propunerea înfiinţării unui muzeu al turismului. Este o dorinţă îndreptăţită, care ne-ar confirma şi in acest mod locul pe care il deţinem in rindul ţârilor cu bogate tradiții turistice, este, totodată, un necesar act de cultură, pe care sunt gata să-l semneze un număr mare de oameni devotaţi mişcării turistice din ţara noastră. Ministerul Turismului are un cuvint hotărîtor în înfăptuirea acestui deziderat, motiv să aşteptăm de la acest for un demers concret şi urgent, promiţind, totodată, să informăm cititorii cu privire la viziunea care se va contura in acest scop. NICOLAE DOCSANESCU