România Pitorească, 1981 (nr. 1-12)
1981-01-01 / nr. 1
GoLf$ ^ Pace-n ţară, grîu la vară Homo viator Pace-n ford, gnu la vară! scrie românul cu vorba ţi sufletul, pe frontispiciul fiecărui an nou, dîndu-i pecetea nepereche, omenie din omenia Iul Sa n-avem cu nime' bai să nu cumpărăm mălai! scrie ţăranul transilvan cu strigăt fierbinte ţi cu oţelul plugului urarea străbună, ca o uriaţă brazdă trasă la liziera anului, in porunca lui de pace ţi îndestulare aflîndu-se, dacă ne gindim bine, toată suflarea muncitoare a pămintului nostru Sint urări din arborele memorial prin care românii îţi menesc unii altora sănătate, rod în ţarină, rod in copii, bucurie cu carul, cuget limpede, simţire bogată, dreaptă cumpănă, împăcare, neîngenunchiere la greu, păstrarea nealterată a sinelui, virtuţi de cremene pentru noile ctitorii. Ning aceste urări peste ţară ţi peste oameni, ning frumos ţi bogat, pogorînd molcom din cerul omeniei noastre ancestrale. Ning cum doar poveştile cu miracol pot să ningă în cărţile de citire ale pruncilor chemaţi la lumina cunoaşterii. Eu, homo viator, omul călător, sînt chiar fiul timpului iute-alergător prin spaţiul ţării şi al lumii. Ce mărturie am de depus acum, cînd a murit anul cel vechi, bătrînul, ţi s-a născut anul cel nou, copilul ? Zic odată cu proverbul strămoşesc: cînd se naşte copilul, rici pereţii casei! Vom înţelege, deci: cînd se naşte copilul lumii, anul cel nou, ride catapeteasma cerului ţi se iluminează curcubele cele patru puncte cardinale! Aşa ne place să gîndim-simţim-sperăm-visăm la acest început de anui început de deceniu, extrăgînd din proverbul românilor un tîlc mapamondic. E prea mare setea noastră de bine ţi de frumos ţi de adevărat ca mintea românilor să nu gîndească în acest mod limpede şi solar, ca sufletul nostru să nu tresalte magnific la graniţa dintre ani, făcîndu-ne frumoţi pe dinlăuntru La mulţi ani, oameni buni ai României! La mulţi ani, dragi pămînteni! Cele rele să se spele, cele bune să se adune! urăm cu mintea, inima, colindul, slova ţi speranţa noastră de mai bine Cuvine-se ca rostirea asta să fie locuită de spirit solar, credinţă de bine, optimism funciar şi neprihănită lumină, deoarece Ianuarie vine de la Janus (ne spune romanitatea noastră mitologică) cea mai veche ţi mai iubită zeitate, deoarece simbolizează lumina, pentru care străbunii noştri aveau un cult, o adorau —venerau, o sacralizau Potrivit celor din vechime, Ianuarie se confundă cu lumina de zi, cu cerul dlar-luminiscent, cu orizontul limpede, aşternut pînă departe, motiv să i se dea lunii acesteia privilegiul de a fi deschizătoarea de an, de a fi arcul de poartă al noului ciclu, arcul de triumf al luminilor cu care anul cel nou se încununează, limpiditatea de ţel ce îl aureolează, strălucirea de gînd şi faptă ce îi stă pavăză, curcubeul de bune meniri şi speranţe în care va să se regăsească de-a lungul celor 365 de zile, în sfîrşit, pacea care trebuie să fie mantia de purpură a înaintemergătorului ţi de bine vestitorului Ianuarie. A murit anul cel vechi, bătrînul, s-a născut anul cel nou, copilul. Timpul fugace, în sania căruia ne aflăm, a mai adăugat trunchiului ţării un cerc de copac. S-a incheiat un deceniu, pătrundem în spaţiul celuilalt. S-a încheiat un cincinal, pătrundem în cîmpiile de gînd şi lucrare ale următorului. Viaţa românească a mai avansat o treaptă. România socialistă a mai urcat un prag. De aici, de la hotarul lui '81, din liziera de proiecte ale noului cincinal, scrutăm viitorul întîi al ţării. Sîntem în pridvorul mileniului trei, dragi compatrioţi Pofta noastră de lucrare şi liberă cugetare la mai binele ţării este mai mare ca oricînd. De aceea, privim cu ochi pur ninsoarea cea pură care îmbracă trupul sfînt al ţării ţi ascultăm cu inimă dalbă colindul strămoşesc, implicaţi cu gîndul, braţul, mintea ţi visarea în destinul limpede trasat al patriei nepieritoare La mulţi ani! Luna lui Cezar POP SIMION