România Pitorească, 1989 (nr. 1-12)
1989-01-01 / nr. 1
AZI. AICI. ACUM Ţara se-nnoieşte Rosturile înnoirii sînt în firea omului, ele îi dau tihnita şi sigura înaintare spre mai bine, pentru împliniri şi visuri. Ce-i cîntecul plugului — Pluguşorul — în miez de iarnă decît străvechea credinţă românească a devenirii sămînţei în recolta şi belşug?! Semnele bune ale anului ce-l începem îşi au obîrşia în înfăptuirile anilor trecuţi şi nu-i de mirare că mereu pornim de la nivele mai înalte, propunîndu-ne să atingem alte cote, alte orizonturi. Deceniile din urmă ne-au învăţat că putem năzui spre alte piscuri numai şi numai prin muncă tenace şi aplicată, prin seriozitate şi competenţă, prin unirea forţelor întregului popor. Astăzi, ţara se-nnoieşte. Temelia edificiului noii Românii a fost pusă de revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă, de la a cărei victorie vom sărbători 45 de ani. Drumul parcurs de atunci n-a fost nici uşor nici drept. începutul, mai ales, a cerut sacrificii, încordarea întregii fiinţe a neamului şi apoi o laborioasă aşezare în cîmpul dezvoltării economico-sociale pe principiile socialismului ştiinţific Şi iată, a venit Congresul al IX-lea al P.C.R., care a marcat un moment nou în întreaga viaţă a societăţii româneşti pe baza sistemului democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, pornindu-se de la teza fundamentală a întîiului preşedinte al republicii, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, teza construcţiei socialismului cu poporul şi pentru popor. Aşa au prins contur planuri, programe şi ctitorii fără precedent în multimilenara noastră istorie, aurind faţa pămîntului românesc, înnobilînd sufletele oamenilor şi contribuind la permanenta edificare a ţării. Totul în numele umanismului socialist, care şi-a găsit o nouă expresie în Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu prezentată marelui forum democratic de la sfîrşitul lunii noiembrie 1988, adoptată ca document programatic pentru pregătirea şi desfăşurarea celui de-al XIV-lea Congres al partidului, ce va avea loc anul acesta. „Scopul întregii activităţi economico-sociale în societatea noastră socialistă — sublinia secretarul general al partidului — îl reprezintă creşterea generală a avuţiei naţionale, pe baza dezvoltării forţelor de producţie, a tuturor sectoarelor, a ştiinţei, a învăţămintului, culturii şi, pe această bază, a bunăstării generale a omului". Cu prima zi de ianuarie 1989 am păşit un al patrulea an al celui de-al optulea cincinal, prag hotărîtor pentru pregătirea viitorului nostru, în ale cărui oglinzi întrezărim mai bine de întregii naţiuni. Acest viitor începe azi, prin tot ce înseamnă gînd înaripat, cutezanţă, hotărîre şi vis. Vis cu ochii deschişi, ancorat într-o realitate care şi-a demonstrat trăinicia în faptele de necontestată ardoare ale împlinirii edificiului socialist. Oraşe înnoite, magistrale albastre, munţi împodobiţi cu stele, tradiţii reaşezate în matca lor, ape limpezi, păduri întinerite, recolte record, produse industriale competitive, descoperiri arheologice, cărţi de referinţă, învăţămînt generalizat, ospitalitate din buni-străbuni — iată cu ce zestre păşim în noul an -şi- -eu -eeptrtere TrrtvfffTspre mileniul trei. Este m* ■-Mean-f-----------------iv.U REŞ I semnificativ tocmai faptul că în anul de care de abia ne-am despărţit a început să se deruleze spirala noilor retribuţii şi pensii, majorare de care au beneficiat circa patru milioane de oameni ai muncii, pentru ca pînă în luna august acest proces sa se încheie, ca o etapă importantă de creştere a veniturilor întregii populaţii, ca parte din politica generală a partidului şi statului nostru de ridicare continuă a nivelului de trai material şi spiritual al poporului. Şi să nu uităm că 1989 este „Anul Eminescu", anul chintesenţei spiritualităţii româneşti, anul celui care în pragul tinereţii fiind rostea un cald omagiu României veşnice: „La trecutu-ţi mare, mare viitor!" In finalul Mesajului de Anul Nou, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, după ce a trecut în revistă marile realizări ale României socialiste şi a amintit obiectivele dezvoltării în deceniul următor, pînă în anul 2000, ne-a adresat această frază-simbol: „Fie ca Anul nou pe care il începem să aducă poporului nostru noi şi măreţe împliniri in toate domeniile de activitate, să asigure ridicarea patriei noastre pe noi culmi de progres şi civilizaţie, de bunăstare şi fericire a poporului, pe cele mai inalte culmi ale civilizaţiei socialiste şi comuniste, să ducă la intărirea şi mai puternică a forţei materiale şi spirituale, a independenţei şi suveranităţii României!" Semnele de bun augur ale anului început sunt rampa de lansare a ţării mereu înnoite spre zorii mileniului al treilea. VALENTIN HOSSU-LONGIN A*» ROMÂNIA PITOREASCĂ ■ 3