România Pitorească, 1990 (nr. 1-12)
1990-01-01 / nr. 1
ÎL ORIE ETERIA EROILOR CĂII TI AICI StlOH SI PliKSUH Acum doua veri, ca la un semn de vrăjitoare, a apărut peste noapte, drept în mijlocul Pieţii Romane din Bucureşti, un monument înalt, înalt. Ne-am apropiat curioşi. Era o macheta din ipsos la scara 1/1 a unei viitoare sculpturi ce urma să se ridice în acest loc, la sugestia perechii Ceauşescu. în prim plan, un bărbat şi o femeie: ea seamănă izbitor cu repetenta devenită academiciană; el — cu fostul cizmar declarat de lingăii curţii „erou între eroi". Mai apoi, uriaşa machetă a dispărut şi in locul ei s-a înălţat pentru viitorul monument un soclu circular din beton — prezenţă stupidă în locul ce aminteşte prin denumirea lui sorgintea noastră latină. Nimeni nu mai ştia să spună ce-i cu acest colos din ciment nefinisat. Pînă în ziua de 22 decembrie 1989. Cînd, aici, în Piaţa Romană, s-a tras în mulţime. Soclul acela urît, ciudat, a fost stropit de singele tinerilor eroi care au strigat „Vrem libertate!". Şi, din ziua aceea, soclul de beton cenuşiu a devenit cel mai drag monument al Bucureştiului. A fost acoperit cu flori — mii şi mii de flori, mereu proaspete. Sute de luminări ard zi şi noapte. Mamele aduc tămîie şi plîng la amintirea bălţilor de sînge tînâr. Pe soclu s-a înălţat un mare brad împodobit. Pentru sufletele celor ce n-au mai avut parte de un Crăciun liber — sărbătoare interzisă în ţara noastră de aproape o jumătate de veac. Pe brad, o flamură albă pe care scrie cu litere roşii: „Prin jertfă la izbîndă!“. Iar pe betonul cenuşiu, tinerii, care au stat aici zile şi nopţi strigînd „Nu ne este frică!“, şi-au scris gîndurile. Le notez exact: „De Crăciun ne-am luat raţia de LIBERTATE"; „Glorie morţilor noştri!“; „Comunismul este o monstruozitate! Să piară definitiv!“; „A căzut cizmarul!!!“ (scris cu cretă albă); „Ce bine!!!“ (a adăugat cineva cu cretă galbenă); „Jos cu tiranul!“; „Ceauşescu condamnat!"; „Slavă în veci tineretului!"; „1 — Ceauşescu; 2 — Hitler; 3 — Stalin"... Pe un steag alb, între sute de luminări şi vase cu tămîie, lîngă care stau de gardă, mereu, cîţiva tineri, e scris cu majuscule roşii: GLORIE ETERNĂ CELOR CĂZUŢI!... Oamenii Bucureştiului cer acum ca aici să se ridice un monument pentru tinerii martiri căzuţi pentru revoluţie. Dar, iată, cel mai sublim monument a şi fost ridicat aici,în Piaţa Romană, unde, la 21 decembrie 1989, pe la prînzul mic, au fost răpuşi primii revoluţionari din Capitala. ION PREDA • ca rouă. Ca sămînta. Ca un dortele ei tac, ce umblă subt ogor, ci sub cîntecul privighetorilor se fac in rarişte, izvor sonor LUCIAN BLAGA Revoluţia a fost şi va fi un duh al tinereţii! Ea, tinereţea, a ars dintotdeauna pină la capăt pe altarul idealului. Nu există ideal mai înalt decit libertatea. Şi nici ideal puţit mai scump de-a lungul istoriei omeneşti, recit de lipsiţi de libertate au fost românii, pe atît de hotărîţi s-au arătat în zilele Revoluţiei a da preţul suprem pentru ea. Aveau atîtea sfinte modele. Ce! mai cutremurător jurămînt ce s-a rostit vreodată in limba pămîntului nostru l-a dăruit conştiinţei noastre Avram lancu. Avea doar 24 de ani cînd făcea legămîntul sacru împreună cu moţii săi, împreună cu toată suflarea românească: „Români sau morţi!“. Liberi sau morţi! Copiii revoluţiei noastre au avut sădite adine in sufletul lor aceste cuvinte. S-au dus la moarte senini, demni, firi să şovăie, convinşi că vor învinge. „Mergem să murim“ — scria pe pancardele fluviilor umane ce au măturat, în 22 decembrie, dictatura. Eroii noştri n-au murit şi nu vor muri niciodată. Ei sunt cu noi. 12 ianuarie, zi de doliu naţional, este un simbol întru ceremonia cinstirii martirilor neamului. Priveghiul nostru, recunoştinţa noastră sunt ale fiecărei zile. România va renaşte asculţind îndemnul altui sfint tînâr al neamului, voievodul conştiinţei noastre, Mihai Eminescu: „Munca şi numai munca este izvorul libertăţii şi fericirii“. Din cerul curat, unde sunt acum, tinerii noştri martiri veghează împlinirea idealului pentru care s-au jertfit. Un popor care are astfel de eroi nu-și va pierde niciodată libertatea. Dumnezeu să-i odihnească! 2 ■ ROMÂNIA PITOREASCĂ