România Viitoare, 1947. iulie-septembrie (Anul 4, nr. 128-172)

1947-07-03 / nr. 128

ANUL IV. — Nr. 128 (730) .ROMÂNIA VIITOARE iv, a Cetăţeanului Au apărut... „lăcustele“ ! Acum câteva săptămâni circula un svon prin oraşul nostru, că în curând vor apare un fel de lăcuste, care vor distruge în­treaga recoltă, iar alţii ce se socoteau mai bine informaţi, accentuau că astfel de lă­custe ar fi şi apărut pe la Ocna Sibiului şi alte regiuni. Dacă aceste lăcuste nu şi-au făcut încă apariţia pe la noi, în schimb un alt soiu de lăcuste, mult mai primejdioase, au poposit pe meleagurile învecinate oraşului. Urmarea acestei apariţii constitue vă­­duvirea acestor terenuri, într’o bună parte, de toate zarzavaturile şi mai cu seamă de cartofi. * Lăcustele acestea nu au aripi şi ivirea lor nu se face decât noaptea. Ele fac parte din clasa borfaşilor, care socotesc că este mai fructuos jaful ogoa­relor decât al locuinţelor unde de cele mai multe ori riscă să nu găsească nimic. Ceea ce îngrijorează pe locuitori, în spe­cial pe cei din corn. Turnişor, este faptul că deşa s’au luat măsuri de pază, totuşi aceste devastări nu s’au micşorat, ci dim­potrivă s’au înmulţit. . Primarul comunei, d. Topolog loan, a fă­cut tot ceeace a fost posibil, dublând echi­pele de paznici, care zi şi noapte stau de straje însă după cum afirmă ei, prinderea acestor ,,lăcuste” este anevoioasă, dat fiind că cele mai multe sunt înarmate fie cu arme, fie cu ciomege respectabile. Faţă de această situaţie, o intervenţie energică a autorităţilor este necesară pen­tru stârpirea acestei plăgi de pe urma că­reia suntem siliţi să rămânem în toamnă cu ogoarele goale. A. Ciuprină ­ NICOLAE ALEXIU Sâmbătă, 28 iunie a. c. a încetat din viaţa la Bucureşti, NICOLAE ALEXIU, expert cartograf al Serviciului Geografic al Armatei, o figură cunoscută a intelectua­lităţii bucureştene. Prin trecerea la cele veşnice a lui Ni­­colae Alexiu, redactorul nostru responsabil d. Mircea Alexiu, încearcă durerea pier­derii fratelui său. Transmitem familiei sincerele noastre condoleanțe. Propunerea Preşedintelui Truman făcută Congresului de a da ajutor financiar şi mi­litar regimurilor reacţionare din Grecia şi Turcia, a fost apreciată de opinia publică progresistă mondială ca cea mai vie mani­festaţie a expansiunii externe a Statelor Unite ale Americei, îndată după terminarea celui de al doi­lea războiu mondial, mulţi dintre militanţii progresişti ai U. S. A. preziceau că politica internă şi externă postbelică va fi subor­donată intereselor uniunilor monopoliste. Tocmai aşa s-a şi întâmplat. Ofensiva reacţiunii pe frontul intern, abolirea unei bune părţi din drepturile muncitorimii, câş­tigate de sindicate în timpul lui Roosevelt, desfiinţarea controlului asupra preţurilor, reducerea în legătură cu aceasta a salarii­lor reale ale muncitorilor, etc., se combină cu intensificarea tendinţelor expansioniste ale cercurilor imperialiste în domeniul po­liticei externe. Apropierea crizei economice în U. S. A., care după aprecierea celor mai renumiţi economişti, va fi „şi mai teribilă decât pri­ma criză postbelică din anul 1921“ (Bussi­­nes Wick), joacă nu chiar ultimul rol în intensificarea aspiraţiunilor uzurpătoare ale monopolurilor americane. După cum relatează presa americană, în ianuarie a. c. numărul şomerilor în U. S. A. s’a ridica la 5.700.000 (în care număr intră 1.600.000 şomeri, invalizi de război) şi 1.700.000 oameni, ocupaţi între 1—14 ore pe Noua lege pentru portul şi vânzarea armelor de foc In Monitorul Oficial Nr. 134 partea I-a din 16 Iunie 1947, s-a publicat legea Nr. 190, care reglementează portul şi vânzarea Art. I prevede că posedarea, portul, armelor de foc, cumpărarea şi vânzarea armelor de foc, precum şi a muniţiunilor, sunt permise nu­mai pe bază de autorizaţiune, în cazurile şi condiţiunile stabilite prin lege . Autorizaţiunile sunt personale şi nu pot fi transmise în nici un mod. Autorizarea de a purta armă se constată printr’un­ permis care implică şi dreptul de a poseda armă sau armele respective. Autorizarea de a poseda arme se con­stată printr’un permis special, ce se va elibera pentru armele de panoplie şi tir. Permisul de port-armă nu dă dreptul ce­lui ce-l are s­ă poarte arma la întruniri pu­blice, în localul instituţiunilor publice,­­în localurile de alegeri sau în orice adunare. Art. III arată că sunt considerate arme de apărare şi de pază, pistoalele automate, revolverele şi puştile cu o singură ţeavă cu glonţ, altele decât cele de tip militar. Sunt considerate arme de vânătoare ar­mele fabricate special pentru vânătoare şi anume: cu glonţ, cu alice sau mixte, ghin­tuite sau neghintuite, cu sau fără lunetă, întrebuinţând cartuşe diferite de cele mi­litare. Autorizarea de a purta arme se acordă numai pentru armele de panoplie şi de tir şi se constată printr’un permis special, de­posedat astfel de arme. Sunt considerate arme de panoplie, ar­mele vechi şi armele amintite de familie, de orice tip. Pentru armele de panoplie, nu este per­misă posedarea de muniţiuni. Sunt considerate arme de tir, armele zise de salon şi armele cu aer comprimat, sau cu alte mecanisme, care au un calibru sub 9 mm, şi o bătaie maximă de 200 m. Sunt exceptaţi: a) Dela obligaţia de a avea permise de port-armă, precum şi permisele speciale de posedat arme: Membrii Familiei Regale; b) Dela obligaţia de a avea permise de port-armă: Membrii Corpului Diplomatic, însă nu­mai pe bază de reciprocitate, Miniştrii, Sub­secretarii de Stat şi membrii Adunării De­putaţilor; c) De la obligaţia de a avea permise de port-armă de apărare şi pază: Membrii înaltei Curţi de Casaţie şi Jus­tiţie, primii-preşedinţi ai Curţii de Apel, precum şi magistraţii, ofiţerii de poliţie judiciară, însă numai pe timpul cât exer­cită funcţiunea, care le atribue calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară; Prefecţii de judeţe; Ofiţerii şi agenţii poliţiei generale a Sta­tului; Ofiţerii şi subofiţerii în activitate; Permise de port-armă de apărare şi pază, precum şi permisele speciale de posedat arme de panoplie şi de tir, se pot elibera oricărei persoane, care prezintă garanţii de bună purtare şi moralitate, în condiţiu­nile stabilite prin lege şi regulament. Nu se pot elibera permise de port-armă de apărare şi pază, precum şi nici permise speciale de posedat arme de pan­oplie şi tir; Persoanelor care au suferit vreo con­damnare pentru crime; Persoanelor care au suferit vreo con­damnare pentru delictele sancţionate de lege, cu pedepse privative de libertate, dacă dela executarea pedepsei nu au tre­cut 10 ani; Persoanelor asupra cărora există indicii sau suspiciuni că vor face o rea întrebuin­ţare a armei, fie tulburând liniştea şi ordi­nea publică, fie periclitând siguranţa Sta­tului. Persoanelor dovedite că au activitate anti­democratică, minorilor şi persoanelor afla­te sub interdicţie, curatelă sau sub con­siliu judiciar. Permisele de port-armă, precum şi permi­sele speciale de posedat arme, se eliberea­ză de Prefectul Poliţiei, sau delegatul său, pentru Capitală şi de Inspectorii Regionali de Poliţie, pentru restul ţării, chiar dacă teritoriul respectiv se află sub stare de asediu. Cererea pentru obţinerea permisului de port-armă, sau a permisului special, de­posedat armă, se va depune în Capitală la Comisariatul de Poliţie pe raza căruia do­miciliază solicitantul, iar în restul ţării la unitatea poliţienească, sau postul ' ' Jan­darmi respectiv. Cererea va fi motivată, arătându-se cau­zele care o justifică, felul, modelul şi se­ria armei, precum şi provenienţa ei. (Va urma) Dr. Popa Gh. Alexandru Una din verigele planului efe coloni­zare a leurope( săptămână). Imensa acumulare de mărfuri în depozite, în sumă de circa 40 miliarde dolari, arată începerea supraproducţiei măr­furilor, care în curând nu va mai avea loc de desfacere, deoarece capacitatea de cum­părare a populaţiei americane scade. Doar în pieţele de desfacere externe câştigate, monopoliştii văd ieşirea din criza de neîn­lăturat. Câştigarea acestor pieţe se prezintă ca­pitalului monopolist din U. S. A. mai mult sau mai puţin uşor de realizat în momentul de faţă, când restul lumii este slăbit de războiu, concurenţii imperialişti ai U. S. A., — Germania şi Japonia —* sunt distruşi, iar Anglia din cauza războiului a slăbit într’a­­tât încât la drept vorbind a căzut sub de­pendenţa U. S. A. înlăturând la început capitalul englez din America Latină, pe urmă din Extremul şi Mijlociul Orient, mo­nopolurile americane şi-au îndreptat privi­rea asupra regiunilor Mării Mediterane. Acordarea ajutorului financiar şi militar Greciei şi Turciei, necesitatea căruia se motivează oficial prin existenţa ameninţării integrităţii lor naţionale, urmăreşte în rea­litate supunerea totală economică şi poli­tică a Greciei şi Turciei faţă de U. S. A. şi prefacerea acestor ţări în baze de sus­ţinere a imperialismului american în Orien­tul Apropiat şi în Marea Mediterană. Comentând discursul lui Truman, cores­pondentul ziarului „New­ York Times“ din Washington scria că U. S. A. se vede că a început să ducă o politică externă dua­listă. Această afirmaţie nu este tocmai exactă, începutul politicei dualiste a U. S. A., a fost pus cu mult mai înainte de me­­sagiul trimis de Truman Congresului, încât atunci, când sub sgomotul declaraţiilor pompoase ale diplomaţilor americani des­pre devotamentul ţării lor faţă de cola­borarea internaţională, în Statele Unite a început goana pentru înarmare, când s-a accentuat pătrunderea economică şi mili­tară a U. S. A. în China, Canada, ţările Americei Latine ş. a. m. d. Marea Medite­rană se află ca o primă etapă în drumul realizării acestei politici. In jurul propunerii lui Truman în Con­­gresul U. S. A. şi în afară a isbucnit o luptă crâncenă. Neînţelegerea în Congres între aderenţii politicei lui Truman, s’a is­cat nu din fondul planului lui Truman cu care majoritatea componenţilor actuali ai Congresului este de acord, ci din cauza me­todelor de realizare. Aşa de exemplu lea­der, reacţionari ai majorităţii republicane ai Senatului şi ai Camerei Reprezentanţilor ca Taft şi Hikenluper, susţin prounerea lui Truman, dar preferă să acţioneze mai cu precauţiune. Activiştii progresişti, aşa ca fostul vice­preşedinte Wallace, senatorul democrat Pepper, membrul Camerei Reprezentanţilor republicani Brown, mulţi activişti ai sindi­catelor şi organele presei progresiste, se exprimă hotărît contra programului propus de Preşedinte, cer transmiterea acestei che­stiuni în Consiliul de Securitate. Aşa, Wal­lace, dezaprobând politica expansionistă a U. S. A. scrie: „Necesităţile vitale ale Gre­ciei sunt necesităţile vitale mondiale. Hao­sul şi descompunerea din Grecia prezintă o ameninţare pentru lumea întreagă şi de aceea această problemă intră în competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este datoria noastră de a supune această chestiune Consiliului de Securitate*. ,,Dacă regimul reacţionar a lui Maximos e democrat şi se bucură de sprijinul po­porului, precum încearcă să susţină Tru­(Continuare în pagina a 4-a) I DE A. AU:XA»^Û¥ PAGINA 3 Impresionanta sinucidere din Cisnădie In ziua de 29 iunie a. c., la orele 7 dimi­neaţa, la locuinţa ei din Cisnădie, str. Gră­dinilor Nr. 808 a, a fost găsită spânzurată de o grindă a tavanului, femeia Mareş Eli­­sabeta în vârstă de 54 de ani. Din cercetările întreprinse, s-a stabilit, că victima și-a pus capăt zilelor din cauza unei boale incurabile. r Rieger-iştii muncesc pentru ţărani (Urmare din pagina I-a­ satelor şi în această luptă s-au încleştat cu toţii... Comitetul de fabrică, vigilent în toate problemele, a reuşit până în prezent să în­firipeze în rândul celor pe care îi repre­zintă, un adevărat spirit sindical, caracte­rizat prin încrederea de care se bucură din partea sprijinitorilor lor. De asemenea, Comisia de Producţie, în legătură strânsă cu Direcţia Tehnică, ve­ghează necontenit ca întreg potenţialul fa­­bricei Rieger, să­ fie folosit în condiţii op­time. Prin conferinţele lunare ţinute cu şefii de ateliere şi maeştrii, se dau directivele de organizare ale lucrului şi stimularea iniţia­tivei, având ca unic scop mărirea producţiei. Perfect conştienţi de cauzele greutăţilor de astăzi, muncitorii de aci, acuma când viitorul le surâde, nu se lasă amăgiţi de şoaptele răuvoitoare ale reacţiunii. Căliţi în muncă şi dârji în faţa lipsurilor, ascul­tând de glasul celor cărora le-au încredin­ţat destinele, animaţi de un puternic spirit de solidaritate, nu au decât o singură preo­cupare şi un singur ţel: munca, supra-pro­­ducţia şi primatul clasei muncitoare ca fac­tor principal de producție. VASILE M­OAN CERCUL DE ŞAH SIBIU are marea durere de a anunţa pier­derea valorosului său membru de onoare IULIU FLOREA încetat din viaţă în urma unei scurte suferinţe, la 28 iunie 1947 şi roagă pe toţi cei ce l-au cunoscut şi iubit să-i păstreze neştearsă memoria. 2626

Next