România Viitoare, 1947. iulie-septembrie (Anul 4, nr. 128-172)
1947-07-03 / nr. 128
ANUL IV. — Nr. 128 (730) .ROMÂNIA VIITOARE iv, a Cetăţeanului Au apărut... „lăcustele“ ! Acum câteva săptămâni circula un svon prin oraşul nostru, că în curând vor apare un fel de lăcuste, care vor distruge întreaga recoltă, iar alţii ce se socoteau mai bine informaţi, accentuau că astfel de lăcuste ar fi şi apărut pe la Ocna Sibiului şi alte regiuni. Dacă aceste lăcuste nu şi-au făcut încă apariţia pe la noi, în schimb un alt soiu de lăcuste, mult mai primejdioase, au poposit pe meleagurile învecinate oraşului. Urmarea acestei apariţii constitue văduvirea acestor terenuri, într’o bună parte, de toate zarzavaturile şi mai cu seamă de cartofi. * Lăcustele acestea nu au aripi şi ivirea lor nu se face decât noaptea. Ele fac parte din clasa borfaşilor, care socotesc că este mai fructuos jaful ogoarelor decât al locuinţelor unde de cele mai multe ori riscă să nu găsească nimic. Ceea ce îngrijorează pe locuitori, în special pe cei din corn. Turnişor, este faptul că deşa s’au luat măsuri de pază, totuşi aceste devastări nu s’au micşorat, ci dimpotrivă s’au înmulţit. . Primarul comunei, d. Topolog loan, a făcut tot ceeace a fost posibil, dublând echipele de paznici, care zi şi noapte stau de straje însă după cum afirmă ei, prinderea acestor ,,lăcuste” este anevoioasă, dat fiind că cele mai multe sunt înarmate fie cu arme, fie cu ciomege respectabile. Faţă de această situaţie, o intervenţie energică a autorităţilor este necesară pentru stârpirea acestei plăgi de pe urma căreia suntem siliţi să rămânem în toamnă cu ogoarele goale. A. Ciuprină NICOLAE ALEXIU Sâmbătă, 28 iunie a. c. a încetat din viaţa la Bucureşti, NICOLAE ALEXIU, expert cartograf al Serviciului Geografic al Armatei, o figură cunoscută a intelectualităţii bucureştene. Prin trecerea la cele veşnice a lui Nicolae Alexiu, redactorul nostru responsabil d. Mircea Alexiu, încearcă durerea pierderii fratelui său. Transmitem familiei sincerele noastre condoleanțe. Propunerea Preşedintelui Truman făcută Congresului de a da ajutor financiar şi militar regimurilor reacţionare din Grecia şi Turcia, a fost apreciată de opinia publică progresistă mondială ca cea mai vie manifestaţie a expansiunii externe a Statelor Unite ale Americei, îndată după terminarea celui de al doilea războiu mondial, mulţi dintre militanţii progresişti ai U. S. A. preziceau că politica internă şi externă postbelică va fi subordonată intereselor uniunilor monopoliste. Tocmai aşa s-a şi întâmplat. Ofensiva reacţiunii pe frontul intern, abolirea unei bune părţi din drepturile muncitorimii, câştigate de sindicate în timpul lui Roosevelt, desfiinţarea controlului asupra preţurilor, reducerea în legătură cu aceasta a salariilor reale ale muncitorilor, etc., se combină cu intensificarea tendinţelor expansioniste ale cercurilor imperialiste în domeniul politicei externe. Apropierea crizei economice în U. S. A., care după aprecierea celor mai renumiţi economişti, va fi „şi mai teribilă decât prima criză postbelică din anul 1921“ (Bussines Wick), joacă nu chiar ultimul rol în intensificarea aspiraţiunilor uzurpătoare ale monopolurilor americane. După cum relatează presa americană, în ianuarie a. c. numărul şomerilor în U. S. A. s’a ridica la 5.700.000 (în care număr intră 1.600.000 şomeri, invalizi de război) şi 1.700.000 oameni, ocupaţi între 1—14 ore pe Noua lege pentru portul şi vânzarea armelor de foc In Monitorul Oficial Nr. 134 partea I-a din 16 Iunie 1947, s-a publicat legea Nr. 190, care reglementează portul şi vânzarea Art. I prevede că posedarea, portul, armelor de foc, cumpărarea şi vânzarea armelor de foc, precum şi a muniţiunilor, sunt permise numai pe bază de autorizaţiune, în cazurile şi condiţiunile stabilite prin lege . Autorizaţiunile sunt personale şi nu pot fi transmise în nici un mod. Autorizarea de a purta armă se constată printr’un permis care implică şi dreptul de a poseda armă sau armele respective. Autorizarea de a poseda arme se constată printr’un permis special, ce se va elibera pentru armele de panoplie şi tir. Permisul de port-armă nu dă dreptul celui ce-l are să poarte arma la întruniri publice, în localul instituţiunilor publice,în localurile de alegeri sau în orice adunare. Art. III arată că sunt considerate arme de apărare şi de pază, pistoalele automate, revolverele şi puştile cu o singură ţeavă cu glonţ, altele decât cele de tip militar. Sunt considerate arme de vânătoare armele fabricate special pentru vânătoare şi anume: cu glonţ, cu alice sau mixte, ghintuite sau neghintuite, cu sau fără lunetă, întrebuinţând cartuşe diferite de cele militare. Autorizarea de a purta arme se acordă numai pentru armele de panoplie şi de tir şi se constată printr’un permis special, deposedat astfel de arme. Sunt considerate arme de panoplie, armele vechi şi armele amintite de familie, de orice tip. Pentru armele de panoplie, nu este permisă posedarea de muniţiuni. Sunt considerate arme de tir, armele zise de salon şi armele cu aer comprimat, sau cu alte mecanisme, care au un calibru sub 9 mm, şi o bătaie maximă de 200 m. Sunt exceptaţi: a) Dela obligaţia de a avea permise de port-armă, precum şi permisele speciale de posedat arme: Membrii Familiei Regale; b) Dela obligaţia de a avea permise de port-armă: Membrii Corpului Diplomatic, însă numai pe bază de reciprocitate, Miniştrii, Subsecretarii de Stat şi membrii Adunării Deputaţilor; c) De la obligaţia de a avea permise de port-armă de apărare şi pază: Membrii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, primii-preşedinţi ai Curţii de Apel, precum şi magistraţii, ofiţerii de poliţie judiciară, însă numai pe timpul cât exercită funcţiunea, care le atribue calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară; Prefecţii de judeţe; Ofiţerii şi agenţii poliţiei generale a Statului; Ofiţerii şi subofiţerii în activitate; Permise de port-armă de apărare şi pază, precum şi permisele speciale de posedat arme de panoplie şi de tir, se pot elibera oricărei persoane, care prezintă garanţii de bună purtare şi moralitate, în condiţiunile stabilite prin lege şi regulament. Nu se pot elibera permise de port-armă de apărare şi pază, precum şi nici permise speciale de posedat arme de panoplie şi tir; Persoanelor care au suferit vreo condamnare pentru crime; Persoanelor care au suferit vreo condamnare pentru delictele sancţionate de lege, cu pedepse privative de libertate, dacă dela executarea pedepsei nu au trecut 10 ani; Persoanelor asupra cărora există indicii sau suspiciuni că vor face o rea întrebuinţare a armei, fie tulburând liniştea şi ordinea publică, fie periclitând siguranţa Statului. Persoanelor dovedite că au activitate antidemocratică, minorilor şi persoanelor aflate sub interdicţie, curatelă sau sub consiliu judiciar. Permisele de port-armă, precum şi permisele speciale de posedat arme, se eliberează de Prefectul Poliţiei, sau delegatul său, pentru Capitală şi de Inspectorii Regionali de Poliţie, pentru restul ţării, chiar dacă teritoriul respectiv se află sub stare de asediu. Cererea pentru obţinerea permisului de port-armă, sau a permisului special, deposedat armă, se va depune în Capitală la Comisariatul de Poliţie pe raza căruia domiciliază solicitantul, iar în restul ţării la unitatea poliţienească, sau postul ' ' Jandarmi respectiv. Cererea va fi motivată, arătându-se cauzele care o justifică, felul, modelul şi seria armei, precum şi provenienţa ei. (Va urma) Dr. Popa Gh. Alexandru Una din verigele planului efe colonizare a leurope( săptămână). Imensa acumulare de mărfuri în depozite, în sumă de circa 40 miliarde dolari, arată începerea supraproducţiei mărfurilor, care în curând nu va mai avea loc de desfacere, deoarece capacitatea de cumpărare a populaţiei americane scade. Doar în pieţele de desfacere externe câştigate, monopoliştii văd ieşirea din criza de neînlăturat. Câştigarea acestor pieţe se prezintă capitalului monopolist din U. S. A. mai mult sau mai puţin uşor de realizat în momentul de faţă, când restul lumii este slăbit de războiu, concurenţii imperialişti ai U. S. A., — Germania şi Japonia —* sunt distruşi, iar Anglia din cauza războiului a slăbit într’atât încât la drept vorbind a căzut sub dependenţa U. S. A. înlăturând la început capitalul englez din America Latină, pe urmă din Extremul şi Mijlociul Orient, monopolurile americane şi-au îndreptat privirea asupra regiunilor Mării Mediterane. Acordarea ajutorului financiar şi militar Greciei şi Turciei, necesitatea căruia se motivează oficial prin existenţa ameninţării integrităţii lor naţionale, urmăreşte în realitate supunerea totală economică şi politică a Greciei şi Turciei faţă de U. S. A. şi prefacerea acestor ţări în baze de susţinere a imperialismului american în Orientul Apropiat şi în Marea Mediterană. Comentând discursul lui Truman, corespondentul ziarului „New York Times“ din Washington scria că U. S. A. se vede că a început să ducă o politică externă dualistă. Această afirmaţie nu este tocmai exactă, începutul politicei dualiste a U. S. A., a fost pus cu mult mai înainte de mesagiul trimis de Truman Congresului, încât atunci, când sub sgomotul declaraţiilor pompoase ale diplomaţilor americani despre devotamentul ţării lor faţă de colaborarea internaţională, în Statele Unite a început goana pentru înarmare, când s-a accentuat pătrunderea economică şi militară a U. S. A. în China, Canada, ţările Americei Latine ş. a. m. d. Marea Mediterană se află ca o primă etapă în drumul realizării acestei politici. In jurul propunerii lui Truman în Congresul U. S. A. şi în afară a isbucnit o luptă crâncenă. Neînţelegerea în Congres între aderenţii politicei lui Truman, s’a iscat nu din fondul planului lui Truman cu care majoritatea componenţilor actuali ai Congresului este de acord, ci din cauza metodelor de realizare. Aşa de exemplu leader, reacţionari ai majorităţii republicane ai Senatului şi ai Camerei Reprezentanţilor ca Taft şi Hikenluper, susţin prounerea lui Truman, dar preferă să acţioneze mai cu precauţiune. Activiştii progresişti, aşa ca fostul vicepreşedinte Wallace, senatorul democrat Pepper, membrul Camerei Reprezentanţilor republicani Brown, mulţi activişti ai sindicatelor şi organele presei progresiste, se exprimă hotărît contra programului propus de Preşedinte, cer transmiterea acestei chestiuni în Consiliul de Securitate. Aşa, Wallace, dezaprobând politica expansionistă a U. S. A. scrie: „Necesităţile vitale ale Greciei sunt necesităţile vitale mondiale. Haosul şi descompunerea din Grecia prezintă o ameninţare pentru lumea întreagă şi de aceea această problemă intră în competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite. Este datoria noastră de a supune această chestiune Consiliului de Securitate*. ,,Dacă regimul reacţionar a lui Maximos e democrat şi se bucură de sprijinul poporului, precum încearcă să susţină Tru(Continuare în pagina a 4-a) I DE A. AU:XA»^Û¥ PAGINA 3 Impresionanta sinucidere din Cisnădie In ziua de 29 iunie a. c., la orele 7 dimineaţa, la locuinţa ei din Cisnădie, str. Grădinilor Nr. 808 a, a fost găsită spânzurată de o grindă a tavanului, femeia Mareş Elisabeta în vârstă de 54 de ani. Din cercetările întreprinse, s-a stabilit, că victima și-a pus capăt zilelor din cauza unei boale incurabile. r Rieger-iştii muncesc pentru ţărani (Urmare din pagina I-a satelor şi în această luptă s-au încleştat cu toţii... Comitetul de fabrică, vigilent în toate problemele, a reuşit până în prezent să înfiripeze în rândul celor pe care îi reprezintă, un adevărat spirit sindical, caracterizat prin încrederea de care se bucură din partea sprijinitorilor lor. De asemenea, Comisia de Producţie, în legătură strânsă cu Direcţia Tehnică, veghează necontenit ca întreg potenţialul fabricei Rieger, să fie folosit în condiţii optime. Prin conferinţele lunare ţinute cu şefii de ateliere şi maeştrii, se dau directivele de organizare ale lucrului şi stimularea iniţiativei, având ca unic scop mărirea producţiei. Perfect conştienţi de cauzele greutăţilor de astăzi, muncitorii de aci, acuma când viitorul le surâde, nu se lasă amăgiţi de şoaptele răuvoitoare ale reacţiunii. Căliţi în muncă şi dârji în faţa lipsurilor, ascultând de glasul celor cărora le-au încredinţat destinele, animaţi de un puternic spirit de solidaritate, nu au decât o singură preocupare şi un singur ţel: munca, supra-producţia şi primatul clasei muncitoare ca factor principal de producție. VASILE MOAN CERCUL DE ŞAH SIBIU are marea durere de a anunţa pierderea valorosului său membru de onoare IULIU FLOREA încetat din viaţă în urma unei scurte suferinţe, la 28 iunie 1947 şi roagă pe toţi cei ce l-au cunoscut şi iubit să-i păstreze neştearsă memoria. 2626