România, august 1938 (Anul 1, nr. 76-91)

1938-08-16 / nr. 76

16 VIII 1933 ROMÁNIA No. 76 Am repreezntat Serviciul Sanitar Militar la cea dea VIII-a întrunire convocată de către „Oficiul Interna­ţional de Documentaţie Medico-Mi­­litară”. Pe lângă lucrările şefilor de delegaţii cu privire la modificarea unora dintre articolele statutelor Comitetului Internaţional, a avut loc la Luxembourg şi o serie de 10 conferinţe cu subiecte medico-mi­­litare Pe lângă o altă de 5 conferin­ţe privitoare la aviaţia sanitară în­soţită de o frumoasă demonstraţie pe Aeroportul din Esch-sur-Alzette, latura cea mai interesantă a aces­tei întruniri a constituit însă con­ferinţele de drept internaţional, care au alcătuit obiectul activităţii uneia dintre secţiunile speciale ale Comitetului Internaţional de Micină şi Farmacie militară. împrejurările actuale de politică externă au făcut ca o atenţiune deosebită să fie acordată acestei în­truniri medico- militare interna­ţionale, la care au asistat 66 de de­­lgaţi oficiali a 30 de state repre­zentate, numărul congresiştilor fiind de peste 200. Chestiunea umaniză­rii răsboiului este acela care a for­mat obiectul conferinţelor aşa de in­teresante ale secţiunii de drept in­ternaţional. R. p. vom Weisgerber a făcut istoricul soartei necomba­tanţilor în conflictele armate din ci­vilizaţia occidentală.. Prof. Jansma a arătat cum technica juridică tre­­bue să-şi aplice principiile în raport cu progresele celei militare, anun­ţând că un proect bine studiat pri­vitor la apărarea necombatanţilor va fi prezentat la o apropiată con­ferinţă care va avea loc la Amster­dam în chiar luna August a. c. prof. de la Pradelle, eminentul ju­rist din Paris, a expus chipul cum strânsa colaborare dintre oameni de drept şi medici militari a con­dus la revederea şi modificarea textelor convenţiei din Haga din anul 1922-23, studiată şi aprobată de către Comitetul Internaţional al Crucei Roşii în ultima sa seziune care a avut loc de curând la Lon­dra.Colonelul dr. Véneken (Belgia) ,secretarul general al Comitetului Internaţional, a propus în urma a­­dunării, să se adopte o rezoluţie care prevedea ca de acum înainte Comitetul să se ocupe numai de chestiunile de technică medico-mi­­litară, disvoltându-se Comitetului medico-juridic, care va forma în viitor o secţie specială cu sediul în Luxembourg, intitulată: „Centrul de informaţii şi de acţiune pentru pro­tecţia populaţiei civile în caz de râsboi”. S-a solicitat cu această o­­cazie protecţia A. S. R. Principele Felix şi concursul guvernului Ma­relui Ducat, Abdel Moneim Riad Bey (Egipt) propunând chiar, ca una dintre chestiunile ce se vor pune mai întâiu în studiu, de către acest centru, să fie aceia a interzicerii aeronavelor de bombardament în răsboaele terestre şi marine. Ambe­le propuneri fiind acceptate de con­­gresişti, d. Iosef Beck, ministrul de Externe a Marelui Ducat, a mulţu­mit pe loc pentru omagiul făcut ţă­­rii sale, făcând apoi cunoscut şi printr’un comunicat oficial, că A. S. Regală Marea Ducesă a luat pa­tronajul, A. S. R. Principele de Luxembourg acceptând să fie prezi­dent efectiv, iar Domnia Sa, vice­­prezident al acestui centru. Războaele actuale din Spania şi din China, făcând să fie de actuali­tate discuţiile urmate cu privire la măsurile care trebue luate pentru apărarea necombatanţilor, am cre­zut util să facem cunoscut nu nu­mai activitatea Comitetului Inter­naţional de Medicină şi Farmacie Militară, dar să şi reproducem, în cele ce urmează ,câte­va părţi din interesantele discursuri care au fost rostite cu ocazia Congresului de care ne ocupăm. Aşa, la recepţia de prezintare a delegaţilor A. L. Re­gale Marea Ducesă şi Principele de Luxembourg, la Palatul Municipal, faţă fiind corpul diplomatic şi cele mai distinse personalităţi locale, d. Pierre Dupong, preşedintele Consi­liului de miniştri, după ce a arătat în mod admirabil preocupările u­­manitare comune medicilor mili­tari a adăugat: „îndepliniţi misi­unea voastră sfântă fără să faceţi dosebire între amic şi inamic; este omul, fratele uman, care vă inte­­reasează; în felul acesta activitatea voastră nu e altceva de­cât o reac­ţie a ideiei morale contra deslănţu­­irii bestiei umane”. Iar mai departe „preparând în felul său răsboiul, ştiinţa medicinei militare lucrează pentru pace”.......trebue ca toţi acei pentru care omul este cea mai mare valoare terestră să facă bloc spre a pune stavilă acestei barbarii noui care ar fi răsboiul total. Oratorul a terminat cu urarea de a se face un pas înainte”., către o soluţie com­patibilă cu onoarea şi salvarea spe­ciei umane. General director William Seeman Bainbridge, preşedintele Comite­nte-s­tulul şi delegat al Statelor Unite (America), după ce a expus influ­enţa preponderantă pe care a do­bândit-o medicina militară pentru apropierea popoarelor, fiind simbo­lul moralei internaţionale chiar în timpul răsboaielor, i-a aflat înda­toririle, adăugând: „cu toate în­spăimântătoarele propagande în fa­voarea răsboaielor totalitare şi re­zultatele tragice ale conflictelor ac­tuale, ne este îngăduit să sperăm, căci prea numeroase voci s’au lăsat să fie auzite spre a reclama obser­varea principiilor esenţiale de mo­rală umană”. A citat în urmă pe Ducele de Gloucester (Anglia şi pe d. Deveze (Belgia), care au cerut de urgenţă protecţia femeilor şi co­piilor în conflictele armate, repro­ducând apoi cuvintele de curând rostite de primul ministru al Fran­ţei, d. Daladier: „Nu trebue să se spună că libertatea este zadarnică, demnitatea este iluzorie, iar drepta­tea înşelătoare. Nu trebue lăsată forţa să devină arbitrul tuturor ra­poartelor dintre oameni”. S-a amin­tit, ca încurajare, promulgarea. D. Hitler, care în anul 1936 a cerut su­primarea bombardamentelor aerie­ne, precum şi proectul d. Roosevelt, care tinde la întrunirea unei con­ferinţe internaţionale in scopul u­­manizării răsboiului. A încheiat prin a spune că toţi medicii mili­tari s’au întrunit în congres având aceiaşi aspiraţie şi cu acelaş elan de solidaritate omenească şi utilă pentru cei ce sufăr... Medicul colonel Voncken a ară­tat la rându-i, că realizarea pro­­ectului comitetului constitue o apă­rare a civilizaţiei, rostul congresu­lui fiind acela de a interveni pe lângă guverne şi a stimula opinia publică spre a se ajunge să se a­­plice restricţii întrebuinţării forţei în relaţiile internaţionale, aşa cum Inspector general al Serviciu­lui Sanitar al Armatei o cere umanitatea. Ori, scopul nu va fi atins decât atunci când se vor crea oraşe şi localităţi sanita­re spre a asigura protecţia popula­ţiei civile contra bombardamentelor şi se va face control şi aplica sanc­ţiuni în convenţiile privitoare la le­gile şi obiceiurile răsboiului. „In cursa barbariei teoriilor din secolul XX, acţiunea medicilor militari de pretutindeni apare ca o apărare desinteresantă a civilizaţiei şi a moralei umane”. D. Hubert Clement deputat şi primar în Esch-sur-Al­­zette, la recepţia oferită de muni­cipalitate în urma demonstraţiei a­­viaţiei de pe aerodromul din aceas­tă localitate, după ce a făcut con­statarea că cea mai miraculoasă descoperire a omului serveşte astăzi la scopuri contrarii desvoltării ci­vilizaţiei, a arătat cum astăzi, ca şi în timpul anilor din marele răs­­boi, oroarea acestuia se fixează în mii şi mii de ochi întocmai ca ima­ginea criminalului pe retina victi­mei asasinate, constituind ruşinea civilizaţiei de a-l vedea întinzându­­se la necombatanţi, cari plătesc cu vieţele lor inocente reîntoarcerea la barbaria din timpul lui Athila. Ori, conferinţa s’a onorat în faţa lumii, ridicându-se în potriva ororilor răs­boiului total.... Recepţia congresiştilor de către oraşul Luxembourg, la Cercul Mu­nicipal, a dat ocazie primarului o­­raşului, d. Diederich, să aducă un călduros omagiu medicilor militari sosiţi din cele 30 ţări diferite. Ora­torul după ce şi-a manifestat re­gretul că răsboiul şi-a arătat din nou spectrul, viaţa tuturora fiind plină de griji în loc să fie un imn inclinat frumosului, bunătăţii şi ve­seliei, a arătat, cum în vreme ce aflăm efectele distrugătoare, omorâ­­toare şi barbare ale armelor de lup­tă întrebuinţate în Spania şi China, oameni de inimă şi de acţiune s’au pus de acord spre a arăta celorlalţi şi popoarelor tot ceia ce face pre­ţul şi demnitatea vieţei, tot ceia ce trebue să fie salvat sau evitat. Ori, de îndată ce aceşti oameni se arată, dificultăţile devin mai mici în vre­me ce dînşii devin mai mari. Tre­bue ca medici militari să pună de acord prin lucrările lor pe toţi oa­menii cari ştiu să conceapă meşte­şugul de a fi om. Sunt cuvintele de mai sus cu care terminăm expunerea de faţă, căci am voit să arătăm numai care a fost ros­tul congresului de medici militari şi acela pe care şi l-au propus aceştia după răsboiul de a face să foloseas­că toate armatele de experienţa me­dicală dobândită spre a uşura sufe­rinţele; de a rivaliza în ingeniozi­tate spre a opune perfecţionării ar­melor, cele mai bune mijloace de a le atenua efectul; de a realiza idea­lul umanitar urmărit, întinzându-şi mâinile peste frontaliile actuale, căci din apropierea inimilor va eşi cu timpul dezarmarea spiritelor, obiec­tul cel mai apropiat fiind protecţia necombatanţilor. Dar la acest con­gres, gl. dr. William Bainbringe a mai atras atenţia şi asupra rolului social al medicilor militari de pre­tutindeni, colaborarea lor cu auto­rităţile civile împrimându-se tot mai mult în materie de higienă so­cială, educaţie fizică şi profilaxie în vederea unei eventuale mobilizări naţionale. Din acest punct de vede­re nu putem de­cât să fim mulţu­miţi, căci am l­uat înaintea altor state, dovadă campania sanitară concepută şi pusă în aplicare pe în­treaga întindere a ţării noastre de către actualul ministru al sănătăţii publice, el însuşi medic militar. Conferinţele comitetului internaţional de medicină şi farmacie militară Luxembourg 1-4 iulie de Dr. Eugen Christian MINISTRUL AVIAŢIEI Şl MARINEI CĂLĂTOREŞTE Şedinţa de deschidere D. G-ral Paul Teodorescu,Ministrul Aerului şi Marinei, la coborîrea pe Aero­portul Băneasa, din Klemm-ul cu care Lt. av. Abeles, l-a adus în sbor de la Govora şi cu care la ora 17 a plecat înapoi. D. Ministru face haz de propria caricatură ce-i este prezentată de d. Lt. atv. Abeles Voga luptelor greco-romane a a­­pus de mult, eclipsată de un „sport mai nobil şi mai nou...” — de box. In ţara unchiului Sam, arta gladia­torilor marelui imperiu antic, a de­generat într’un fel de tăvăleală în noroi, catch-as-catch-kan-ul. Totuşi, mai întâlneşti şi astăzi, prin târgurile provinciale, vestigiile aprigelor dispute atletice ce aveau loc în prezenţa cezarilor... Cum ni s’a întâmplat nouă în vara asta, la Soroca. Am fost treziţi într’o după amiază din somn de trâmbiţele unui cortegiu format din oameni ce pur­tau nişte plancarte in spinare. Cetii: „Astăseară, veniţi cu toţii la re­prezentaţiile de gală cu lupte de at­leţi, în frunte cu „regele fierului”, I. M. Zaikin. Veniţi la arena, în piaţa de fructe şi zarzavaturi”. Nu numai numele lui Zaikin ne era cunoscut, ci şi omul, întâlnit a­­cum câţiva ani într’un turneu. Seara ne-am înfiinţat la arenă. După spectacol, chef cu luptătorii la o cârciumă cu vin straşnic şi cu zubrovka. „Luntraşul de pe Volga” îşi povesteşte viaţa Ivan Mihailovici Zaikin, după ce ne-a urat cu sinceritate slavă, să­nătate, ne-a vorbit mult despre via­ţa lui agitată. Fiu de muncitori, colosul de as­tăzi s’a născut acum 62 de ani, adică la 1876. „Volga, Volga, matu răănaia”, — Volga-Volga, mama născătoare, — i-a fost leagănul. A văzut soarele pentru prima oară pe malurile ei şi pe malurile ei s’a ridi­cat, flăcău, vânjos fără asemuire, în viaţă... Pe apele ei a vâslit de la cea mai fragedă vârstă, a muncit în portu­rile ei ca hamal, a vândut ziare când n’a avut de lucru. Ca hamal, ridica în spinare saci de câte 4-500 kilograme. . Remarcat, Zaikin se consacră la 17 ani sportului, susţinut fiind de câţiva admiratori, printre care bogaţii fraţi Merculov, negustori de pe Volga. El devine un tehnician desăvârşit şi un luptător temut. Prietenul lui Şaliapin şi al lui Maxim Gorki Lui Zaikin i-a fost dat să cunoa­scă în vremurile lui de restrişte, în care era un simplu şi anonim ha­mal, pe doi consângeni, fii, ca şi el, ai nesfârşitei Rusii, care avea să ajungă puţin mai târziu oameni de seamă, ducând faima artistică a pravoslavnicului imperiu — mai a­­poi prăbuşit — pe întregul glob pă­mântesc. L-a cunoscut pe Feodor Şaliapin la Kazane, în timpul când genialul cântăreţ era şi el numai un munci­tor. Intre ei s’a legat o prietenie, care a durat multă vreme, chiar du­pă ce viaţa lor diferită i-a des­părţit. „Fedia, Fedia, deşi nu l-am mai auzit niciodată, după ce a plecat din­tre noi şi a ajuns celebru, vocea lui parcă o aud şi azi răsunând în ure­chile mele, şi îmi vine să plâng” , spune Zaikin, tulburat. Pe Gorki l-a cunoscut la Samara Au lucrat aici amândoi la descărca­tul sălii. Autorul „Mamei” se minu­na mult de puterea lui Ivan și-l ad- Erou al aerului... A venit războiul... Zaikin a fost înrolat ca aviator. A făcut câteva acte de mare bravură. Căzând regi­mul țarist, nu mai rămâne sub re­gimul nou. Trece frontiera. Era u­­nul din cei mai apreciaţi luptători din întreaga Europă. Pe tarul Nico­­lae îl cunoştea personal. „Era un „tătuc” bun”,­­ ne spu­ne el. Campion mondial, elogiat de D’Annuzzio şi Al. Kuper­in Zaikin a ajuns campion mondial în 1902, la Petrograd, când a luptat în prezenţa prinţului Vladimir Ale­­xandrovici şi a contelui Kibopier,­­ acordându-i-se medalia de aur, şi apoi în 1906, la Paris, învingând pe campionul mondial de atunci, ita­lianul Giovanni Raidsevici. Trebue reţinut faptul că I. M Zaikin a fost învins de un singur om, de luptătorul ucrainian Po­­dubnâi. Despre Zaikin, au scris cuvinte e­­logioase, marii scriitori D’Annuzzio şi Al. Kuprin. O pepinieră de atleţi Uriaşul de pe malurile Volgăi are astăzi 62 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate sportivă. El a fost instructorul a sute de elevi, dintre care se mândreşte cu regretatul rege Alexandru al Serbiei, căruia i-a predat un timp lecţii de luptă greco-romană şi care se arăta foar­te pasionat de acest sport ilustru. Acum, la bătrâneţe, Zaikin, om gospodar într’o mahala a Chişinău­lui, nu mai are decât o dorinţă. Du­pă terminarea „turneului de adio” întreprins prin târgurile Basarabiei, pe care o iubeşte nespus de mult,— soţia lui e româncă basarabeancă,— să se retragă în liniştea căminului, dar să înfiinţeze o şcoală atletică, în care scop a şi cerut autorizaţia instituţiilor în drept. Zaikin cunoaşte voinicia români­lor şi susţine că ar putea scoate din ei atleţi desăvârşiţi... Nu vrem să facem o ironie. Doam­ne fereşte, dar concluzia e nimerită: ce ne lipseşte? Tichie de mărgăritar şi „academie de atleţi”. Totuşi, intenţia lui Ivan Mihailo­vici este, în simplitatea ei, deadrep­­tul înduioşătoare... Şi ar fi trist ca rusnacul acesta uriaş şi bun, să nu-şi vadă, cu ochii lui mari şi al­baştri, ultimul vis împlinit... g. d. p. — IMWI'HIHHII' IUI ; £ЗШН După douăzeci de ani... călăul ţarului a murit Iacob Jourovski, care a masa­crat in 1918 familia Romano­­vilor, glorificat ca un erou al revoluţiei MOSCOVA, 14.—Se anunţă moar­tea lui Iacob Jourovschi, vechi şef al Cekei din­ Ecaterinenburg, cel care a fost însărcinat să extermineze fa­milia imperială rusă, în Iulie 1918. Se ştie că familia Romanovilor fu­sese transportată la Ecaterinenburg şi închisă în imobilul unui oarecare Ipatiev. Acest imobil a fost botezat de circumstanţă: „Casa cu destinaţie specială”, titlu sub care a şi trecut in istoria secretă a Revoluţiei ru­seşti. Pretextând primejdia care ame­ninţa Ecaterinenburg din partea u­­nor detaşamente cehoslovace, ina­mici de-ai Ruşilor. Jourovschi a ce­rut atunci de la Moscova autorizaţia să omoare pe toţi membrii familiei imperiale, precum şi a suitei. Auto­rizaţia i-a fost dată printr-o depeşă cifrată, care a fost găsită mai târ­ziu, cu ocazia ocupării localităţii de către Albi. Prin această depeşă s’a descoperit cum a ajuns Iacob Jou­­rovski la metoda proprie de distru­gere totală a cadavrelor. Intr’o pădure, la câţiva kilometri de Ecaterinenburg, Jourovski a în­jghebat un rug uriaş, pe care trupu­rile nefericiţilor ţari au fost arse, după ce fuseseră îmbuibate cu o ma­terie sulfurică. Cenuşa a fost apoi aruncată într'un pat părăsit. Jurnalele sovietice, anunţând moartea călăului, îi fac elogiul pe scurt, numindu-l „un bolşevic de merit”, „Luntraşul de p® Volga" ■ luptător al lumii.. Uriaşul I. M. Zaikin fundează o pepinieră de atleţi Hamal, vânzător de ziare, aviator, prieten cu Şaliapin şi cu Maxim Gorki, instructor de lupte greco-romane al regelui Alexandru al­­Iugoslaviei, campion mondial distins cu medalia de aur şi... gospodar de treabă la periferia Chişinăului mira­­l pentru sufletul său bun, do­mol, de urs domesticit. Date precise asupra evreilor din Italia TORINO, 14. — Ziarul „La Stam­pa” publică în fruntea primei pa­gini o amplă statistică privind pe evreii din Italia. Statistica e făcută nu numai numeric ci și din punc­tul de vedere „calitativ”, adică îm­­părțită pe semnificația socială a locurilor pe care le ocupă evreii în viaţa publică a ţării. Iată cum e comentată statistica: „Preferinţa evreilor pentru anu­mite şi speciale activităţi, duce la concluzia că ei au făcut simţită greutatea mentalităţii lor particu­lare în vaste şi delicate sectoare ale vieţii noastre naţionale”. Numărul evreilor din Italia este, după cum se ştie, de circa 60.000 inşi. Ziarul arată cum au evoluat numeric, din 1903 până astăzi. Mare parte dintre ei sunt adiuiaţi prin o­­raşele principale. Locurile pe care le deţin sunt în proporția urmă­toare: Industria: 24,7 la sută. Comerţul: 45,7 la sută. Profesiuni libere: 21,6 la­ sută. Fără profesiune şi agricultura 8,0 la sută. Articolul accentuează semnifica­ţia acestui raport între specialităţi, preconizând o raţionalizare a pro­porţiilor. i

Next