România - Provincie, ianuarie 1939 (Anul 2, nr. 216-224)
1939-01-07 / nr. 216
ZI 1939 ROMANIA No 216 |Т0ТШ РЕШУ REGE $1 TARA| Aceasta este LOZINCA DE ASTÂZI a românismului, monarho-naţional, care clarifică, strălucitor, drumul pe care mergem şi obiectivele pe care le năzuim în procesul de înfăptuire a României Noui. In conştiinţa morală şi istorică a românilor, Monarhul — adică Domnitorul, Regele — rămâne permanent contopit cu ţara, cu naţiunea, cu Statul român. A despărţi pe Monarh de naţiune, înseamnă a rupe naţiunea şi soarta ei in două. Înseamnă, apoi, consecvent şi tragic, a îngropa poporul întreg de viu. Unitatea desăvârşită şi indivizibilă a Monarhului român cu poporul român este marea axă a vieţii spirituale româneşti, este misterul uimitor al dăinuirii istorice a naţiunii то■mâne. Cine are simţul istoric, acela înţelege şi simte, că ENTITATEA ROMANEASCA este compusă din aceste două istorice şi sublime realităţi: Domnitorul şi naţiunea. Sunt în istoria universală, exemple din viaţa popoarelor, când monarhul era un lucru şi naţiunea — altceva: erau două realităţi neunite, blocate în cadrul aceluiaş interval de timp, întotdeauna străine prin năzuinţi, evoluţii şi interese, şi — implobabile în adversitatea lor grozavă. Astfel se explică despotismul şi sclavia. Monarhul despărţit de poporul peste care domneşte şi care domneşte cu forţă şi cu ură, este tiranul din antichitate şi din evul mediu. Poporul, care trăeşte necontopit cu monarhul său, este sclav în cugetul său, chiar dacă este încorporat într’un sistem de libertăţi formale şi de bunăstare materială. Marile drame ale naţiunilor au provenit din înstrăinarea, din abisul, din agresiunea latentă sau revoluţionară dintre monarh şi popor. Şi, vice-versa— fericirea unui popor este condiţionată din contopirea lui cu monarhul cu care păşeşte în viaţă. De aceea este straniu şi prăpăstios când un cetăţean sau o clasă se determină numai pentru uinul din aceşti doi factori. A accepta numai pe monarh, a striga totul pentru Rege sau împărat, nesocotind poporul, înseamnă a accepta situaţia, astăzi anacronică, a monarhismului autocrat. Tiranul din anticitate s-a actualizat în forma monarhului autocrat din cursul istoriei mai recente. A susţine, politic, pe acest fel de monarh, înseamnă a-l consolida ca exploatator şi tiran al naţiunii. Mai înseamnă — a-l îndemna la măsuri de represiune şi de duşmănie faţă de popor. Şi tot astfel — a accepta naţiunea fără monarh, înseamnă a diviniza colectivitatea, pulberea, capriciul, inconştienţa şi inconsistenţa, de unde rezultă haosul şi revoluţiile şi deznodământul fatal. Toate regimirile democratice, — democratice prin doctrină şi pe plan religios, — au ajuns la finalul lor inevitabil: dominaţia plebei şi a colectivităţii dezorganizate. In viaţa românească, aceste extreme nu există. Şi nu există altceva decât: o "unitate monarhonaţională. De când există popor românesc , pe scena istoriei monarhul apare simultan cu poporul alături şi in fruntea lui. Momentul Descălecării in istoria românilor înseamnă apariţia pe scena istoriei a Domnitorului român in fruntea poporului român. Nu există un singur moment, in cară poporul român să fi fost despărţit de monarhul său. Iar perioada fanarioţilor ne lămureşte situaţia dramatică a românismului când peste el veneau să-l stăpânească şi să-l exploateze nu domnitori unificaţi cu naţiunea, ci vagabonzi bizantini şi bizantinizari, cari nu aveau legătura de cuget şi de inimă cu Ţările Româneşti. Marile greşeli ale politicii româneşti din trecut au constat tocmai în necunoaşterea istorică şi filozofică a acestui adevăr, a entităţii monarho-naţionale. Dar cei cari au înţeles acest adevăr, au ajuns eroi, — mai întâi in conştiinţa lor, apoi in viaţa publică. Eroul român nu face disjoncţiunea intre monarh şi naţiune. Viaţa lui este închinată Regelui pentru că Regele este centrul viu al naţiunii. Viaţa eroului român este închinată poporului, pentru că poporul este cuprins in destinul său monarhic. El are o singură lozincă înălţătoare ca un verset dintr-o ectenie liturgică: totul pentru Rege şi ţară. Condus de această credinţă şi determinare, românul este fericit să-şi mărturisească cugetul. Să ascultăm cuvintele acestea, care exprimă frumos devotamentul sublim al eroului român, sunt ale Mareşalului Averescu: „In atmosfera de înălţător entusiasm de care sunt cuprinşi toţi participanţii la serbarea de azi dela Mărăşti (1932) depun la picioarele Tronului expresiunea respectuoasă a unui devotament, care nu s’a desminţit o singură clipă timp de 5 decenii”. Traduse intr’o lozincă. Intr'o expresie de luptă şi de afirmare, cuvintele rostite de marele ostaş către Monarhul României, Regele Carol al H-lea, ele sună astfel: „Totul pentru Rege şi Ţară’’ — fie cinci decenii, fie cinci sute ani, cinci milenii, o eternitate nesfârşită. Şi când figura legendară a românismului, Soldatul-Mareşal Averescu, intră in Panteonul istoriei româneşti cu lozinca marilor sale isprăvi: „totul pentru Rege şi Ţară”, — cine dintre noi cei mici şi mulţi poate să ia, fără a face păcatul de moarte, o altă atitudine decât aceea care se lămureşte in strigătul de fiecare zi: „Totul pentru Rege şi Ţară!” G. M. Ivanov O ceaţă deasă s’a lăsat zilele trecute asupra Capitalei. Obiectivul reporterului nostru fotografic n’a putut prinde din cauza ceţei decât conturul palatului societăţii telefoanelor Biserica-stimulent al renaşterii naţionale Cu o imagine fericită s’a spus că cele două biserici româneşti din Ardeal sunt ca două braţe - unul întins spre strălucirea Răsăritului iar celălalt spre grandoarea Apusului, amândouă însă pornind din acelaş trunchi care este neamul. Solidaritatea indestructibilă a bisericilor naţionale din Ardeal constituie un minunat capitol din trecutul nostru istoric. Ei, se datoreşte într’o covârşitoare măsură biruinţa desrobirii. Sufletul ardelean, Indiferent de întâmplătoarele considerente învrăjbite care sunt inevitabile în viaţa unei comunităţi, a ştiut întotdeauna ca în faţa marilor evenimente să-şi dovedească desăvârşita unitate. Şi această unitate este sensul afirmării lui triumfale. Amintiţi-vă de luptele pe care au trebuit să le ducă Românii sub stăpânirea maghiară, lupte care aveau de înfruntat cele mai cumplite oprelişti. Dacă în vremurile acelea lipsea sentimentul solidarităţii naţionale, biruinţa unirii desigur niciodată n’ar fi sosit. Dealtfel, toate momentele glorioase ale istoriei noastre sunt de neconceput în afara acestei unităţi de năzuinţi şi muncă. La 1861 când politica de maghiarizare a Transilvaniei pornise într'un ritm de necugetată asprime, Românii transilvăneni alcătuiesc asociaţiunea Astra, venerabila instituţie culturală care desfăşoară şi astăzi o atât de rodnică activitate. In fruntea lor se găseau cei doi conducători ai bisericelor: Şaguna şi Lemeny. Umăr la umăr — preoţi cu crucea în frunte — ei s’au trudit cu inepuizabilă ardoare să-şi apere neamul şi legea. ceasta superbă tradiţie bisericească părea la un moment dat că s’a rupt. Da, chiar a fost pentru un scurt timp frântă, în epoca desmăţului politicianist când mulţi dintre preoţi în loc să slujească sfântul altar au crezut de cuviinţă să slujească la masa păgână a intereselor de partid. Iată însă că resturile cele bune şi vechi s’au restabilit. Astăzi din nou biserica a devenit ceea ce trebuie să fie închinătoare lui Dumnezeu şiluptătoare pentru propăşirea obştei. Din nou înalţii chiriarhi ai Ardealului fac front comun întru întărirea sufletească a ţării. Cititorii işi amintesc, fără îndoială, de părinteştile îndemnuri ale I. P. S. S. Mitropolitului Alexandru Nicolescu al Blajului, trimise fiilor săi spirituali prin interviewul acordat ziarului nostru. îndemnurile acestea erau tot atâtea bucurii mărturisite că România, prin îndrumarea izbăvitoare a M. S. Regelui, se află acum reînviorată. Cu prilejul sărbătoririi Anului Nou, celălalt păstor sufletesc al Ardealului I. P. S. S. mitropolitul Nicolae de la Sibiu, a rostit o cuvântare de elevată ţinută morală care vine să complecteze declaraţiile făcute de I. P. S. S. Alexandru. Ceea ce a spus mitropolitul Ardealului sub cupola sacrului lăcaş de închinare de la Sibiu trebuie să fie de azi înainte pentru fiecare din noi o linie supremă de orientare publică şi etică. I. P. S. S. Nicolae constată pe drept cuvânt că spre deosebire de trecut, regimul actual a creat un sistem de guvernare care îşi „asumă cea mai mare răspundere în faţa lui Dumnezeu şi a ţării pentru binele neamului”. Sentimentul acesta de responsabilitate constituie garanţia netăgăduită de nimeni, că o eră nouă şi un nou suflu s’au instaurat — pe care le dorea fiecare din adâncul inimii. Declarându-se norma morală ca însăşi axa existenţii de stat, biserica nu poate rămânea indiferentă de noua aşezare constituţională. Tot clerul şi poporul ei trebuie să răspundă sincer la chemarea mântuirii româneşti. Şi cum opera de regenerare şi-a înfiinţat ca organism nemijlocit de înfăptuire Frontul Renaşterii Naţionale, I. P. S. S. Nicolae al Ardealului a lansat un vibrant apel ca toţi fiii păstoriei Sale să adere în rândurile acestei formaţiuni româneşti care nu este un partid politic ci o solidarizare dinamică a tuturor energiilor autohtone. A lucra pentru idealul de renaştere al naţiunii este datoria necondiţionată a fiecărui bun român. Depunând acest efort, statul şi ţara prosperă, garantându-se astfel strălucitul viitor al colectivităţii româneşti. De aceea aderarea lui Frontul Renaşterii Naţionale nu însemnează îndeplinirea unei porunci — ci însemnează mărturisirea unui crez de conştiinţă. Al aceluia de a vrea să contribui la salvarea naţiunii. Angajându-se prestigiul bisericii, această salvare se va efectua într’o cadenţă mai serioasă, mai durabilă, fiind totdeodtă secondată de o neştirbită autoritate morală. Prin cuvintele I. P. S. S. Nicolae Bălan a vorbit întreagă tradiţia de glorie a bisericii ortodoxe, care niciodată n’a dezertat de la împlinirea comandamentelor istorice. De aceea, rostite fiind în prag de an neînceput, fie ca aceste cuvinte să rodească asemenea sămânţelor biblice căzute pe brazdă sănătoasă. Că aşa va fi — cine se îndoieşte e un trădător. ■BB3iæi3sasBSSSi£!69EiS!!5 Si Beæss 3S еяиикя81ияв51ЕЯЕжаия:вяичвЕививаааввии1ввавNoии«ииии«ии ACTUAliTATI, ввшшявшштя C crf&tô Q. m.. — Й . Л в Uniforma membrilor Frontului Renaşterii Naţionale Regulamentul legii pentru înfiinţarea Frontului renaşterei naţionale, prevede pentru membrii acestui organism politic cari ocupă funcţiuni publice sau deţin însărcinări speciale în ierarhia organizaţiei, precum şi pentru acei din formaţiunile auxiliare, uniforme şi insigne. Ceilalţi membrii ai Frontului vor purta uniforma facultativ şi insignele obligatoriu. Acelaş regulament prevede următoarele pedepse pentru membrii Frontului: avertismentul, interdicţia portului uniformei şi insignelor, suspendare temporară și excludere definitivă. 1ВЯЯВВ1 Azi, autorităţile iau vacanță Toate autorităţile publice vor lua vacanţă astăzi la amiază. Serviciul va fi reluat Luni d.a. la ora 4. Magazinele vor fi închise Vineri, iar Sâmbătă (Sf. Ion) elevor fi deschise în mod obişnuit. BBBIBBB Decretul de materiale pe luna ianuarie 1939 In Monitorul Oficial de astăzi apare decretul Regal pentru angajări, lichidări, ordonanţări şi plăţi de cheltueli pe luna ianuarie 1939. La capitolele cheltueii de materiale, cheltueli diverse şi diverse personal, se repartizează următoarele sume maxime: La titlul I, „cheltueii ordinare” 512.933. 445 lei. La titlul II „cheltueii extraordinare” suma de 18.900.000 lei. In afară de sumele de mai sus se repartizează pentru regularizări la titlul I „cheltueii ordinare” suma totală de 107.070.000 lei. Pentru operaţiuni de ordine se repartizează un total de 229.629.678 lei. 1ВШ Ratificarea acordului dintre Bulgaria şi înţelegerea Balcanica ANKARA, 5. (Rador). — Marea Adunare Naţională a ratificat acordul de la Salonic, încheiat între Bulgaria şi statele Intelegerei Balcanice шштжтшшш Reducerea de 50% pe c. f. r. pentru exportul de grâu a fost prelungită până la 15 Martie 1939 Prin jurnalul consiliului de miniștri s-a aprobat prelungirea reducerii de 50 la sută din tariful c. f. r. pentru exportul de grâu, până la 15 Martie 1939 inclusiv. ВПКШЕШШ Pentru ridicarea Târgoviştei D. Al Gane, rezidentul regal al ţinutului Bucegi, a primit în audienţă pe d. Ioan Anastasescu, primarul oraşului Târgovişte, care a înmânat d-lui rezident regal un memoriu cu privire la ridicarea vechiului oraş. In acest memoriu, se arată nevoile oraşului, precum şi posibilitatea de soluţionare a problemelor iluminatului, canalizării, apei potabile, etc. In intenţia rezidenţei regele a ţinutului Bucegi, fiind hotărârea de a se face din Târgovişte un centru de interes istoric, se va aviza la organizarea în acest oraş, a unei galerii a voevozilor munteni, care au avut ca cetate de scaun domnesc, oraşul Târgoviște. Consiliul general al Federaţiei aeronautice internaţionale In vederea şedinţei consiliului general al Federaţiei Aeronautice Internaţionale care se va ţine Sâmbătă la Paris, sub preşedinţia d-lui Valentin Bibescu, au început eliberările în comisiuni. Aviaţia particulară română e reprezentată la aceste lucrări de d. ing. Egon Nasta, secretar general al F. A. R. R., care a părăsit Capitala Miercuri dim. cu simplonul îndreptându-se spre Paris. In prezenţa preşedintelui F. A. I., d. Valentin Bibescu, ori după amiază s’a ţinut şedinţa comisiunei de sbor fără motor din FAI, cu care prilej s’au luat importante deriziuni cu privire la regulile internaționale de sbor planat. Noui sboruri de explorare la Polul Sud WASHINGTON 4 (Rador). — D. Lincoln Ellsworth, cunoscutul aviator explorator al regiunilor de la Polul Sud, care a plecat de curând într'o nouă expediţie, a anunţat prin radio că a sosit Marţi la marea barieră de ghiaţă a continentului de la Polul Sud. Mai multe avioane au decolat de pe vasul expediţiei, „Wyatt Earp“, pornind in căutarea unui loc potrivit pentru debarcare și pentru aterisare. In acel loc d. Ellsworth își va stabili baza de explorare. D. Victor lamandi este suferind D. Victor lamandi, ministrul justiţiei, fiind uşor gripat, medicii i«vo recomandat să nu părăsească patul timp de câteva zile. Toate audienţele fixate se amână pentru o dată ce se va anunţa ulterior. ИВШЕВИШ ■ Executarea unui spion în Germania BERLIN, 4 (Rador). — Agenţia D. N. R. transmite: Rudolf Szories, de 43 ani, originar din Leipzig, condamnat la moarte pentru înaltă trădare, în ziua de 19 Septembrie, a fost executat azi dimineaţă. Szories, vechi recidivist, spre a scăpa de executarea unor noili pedepse, se refugiase în Franţa unde s-a angajat în serviciul de spionaj. Ulterior el a pătruns în Germania, în regiunea de vest, pentru a căpăta informaţii cu privire la fortificaţiile germane. BBflflBBB işcare în refomaţia canadiană OTTAWA, 4. (Rador). — Colonelul George P. Vanier, actualmente ataşat pe lângă reprezentanţa diplomatică a Canadei la Londra, a fost numit ministru al Canadei la Paris, în locul d-lui Philippe Roy. D. Jean Jesey, actual consilier al legaţiei canadiene la Paris a fost numit ministru al Canadei în Belgia şi Olanda. Oficial se anunţă totdeodată demisia d-lui Rudolph Bruce, ministrul Canadei în Japonia. Sucesorul său nu a fost încă desemnat. Legaţia Canadei din Tokio va fi girată temporar de primul secretar al legaţiei, cu titlul de însărcinat cu afaceri. Pentru dezarmare... WASHINGTON, 4. Rador). _ Deputatul democrat Ludlow, reprezentatul statului Indiana, a depus pe biroul Camerei reprezentanţilor o moţiune prin care cere ca Statele Unite să ia iniţiativa elaborării unui acord internaţional în ceea ce priveşte dezarmarea. Proectul recomandă încetarea construcțiilor navale până la 1 ianuarie 1941, și organizarea unei conferințe pentru limitarea navală, care ar urma să se țină la Washington în cursul verei viitoare. КШШШШЯЯ Noul ministru al Braziliei la București RIO DE JANEIRO, 5. (Rador). Guvernul a numit pe d. Carlos Ouropreto, fost ministru al afacerilor străine, în postul de ministru al Braziliei la București. REGRETE — Се-ai de zis Neaţă? — Vremuri grele, d-le comisar, când să zic şi eu bogdaproste, mi-a înfipt mâna‘n guler!___________ ÎNCREDERE O definiţie pregnantă a actualului regim se poate da valabil, acum după ce se cunosc rezultatele aproape un an de gospodărie. De dată aceasta — după cum a preconizat dela început M. S. Regele — s’a început cu faptele, cu creaţia. Ulterior — şi pe baza lor numai —■ s’a încercat a se fixa aspectele şi directivele noului regim, ca ideologie şi metodă de guvernare. In această privinţă socot că s’a spus esenţialul in ultimele săptămâni. Regimul s’a definit net ca o nouă stare de spirit, o inedită frământare de conştiinţă naţională pe urma căreia naţia să se aleagă cu puteri sporite, în toate domeniile de activitate, menţinându-se just echilibru între producţia materială şi spirituală. Trăeşte naţia,in rândurile tuturor categoriilor sociale, pe deasupra spiritului de castă, de club, facţiune politică sau generaţie, o tresărire de conştiinţă, menită să-şi găsească drum de exprimare într-o adevărată renaştere. Trăeşte naţia un nou entuziasm, un nou avânt, o nouă invăpăere dinamică. Promptitudinea cu care a răspuns, la chemarea „Frontului Renaşterii Naţionale”, a definit perfect această nouă stare de suflet. Românismul, ca factor creator de bunuri materiale şi de cultură specifică şi-a înzecit puterile, într-o clipă de supremă concentrare şi de solidaritate naţională. Latenţele-i care dormitau, au simţit impuls nou, infuzat din dinamismul regal şi al echipei ce-l urmează cu ardentă devoţiune. IDEEIFORTA Românismul astfel trezit in energiile-i profunde, în dinamismul său vital, se află realizat actualmente în conştiinţa unei renaşteri pe care presimte că o poate înfăptui. Momentul poartă accent istoric, fiindcă într’o naţiune care acuza oboseala şi inerţia, lâncezeala şi obezitatea, s’a ridicat un impetuos val de tinereţe, un impuls tumultos de împrospătare inedită, o afluenţă de speranţă şi vigoare. In suflete circulă flux şi reflux de încredere într’un viitor mai bun, al fiecăruia, într’un viitor mai mare, al naţiei. Trecutul, fără a fi subestimat, e socotit doar palidă imagină, fărâmă începătoare a ceia ce poate realiza ca afirmare de civilizaţie şi cultură, potenţialul românesc. Această stare de suflet, cotropitoare şi contagioasă, e din acele forţe, sociale şi individuale, care mişcă munţii, împlineşte vrednicii de amploarea celor consemnate in basme şi legende populare. Se va înscrie desigur în istorie ca moment-culme, acela în care M. S. Regele Carol II a reuşit să galvanizeze naţia în aşa măsură, încât să-i sporească însutit încrederea in forţele ei, să-i infuzeze conştiinţa că are toate elemeidele, că poate crea o renaştere. гаУвюявга îmi amintesc în aceste clipe duhul de exaltată voinţă creatoare, de afirmare potenlială, care străbatea scrisul dintr’o certă epocă al marelui Pârvan. Iluminatul idealist avea într’atâta nostalgia unei epoci de încordare supremă a dinamismului autohton, încât îi presimţea în detalii atmosfera, efectele. Trăim astăzi efluviile care suprasaturau scrisul marelui istoric. Trăim într’o atmosferă de intens vitalism, de nouă energetică. M. S. Regele Carol II a ştiut să-şi aducă aci neamul pe nesimţite, pe ocolite. Ar fi cazul să spunem că s’a lucrat de aşa manieră încât astăzi, neamul s’a pus pe lucru şi e in focul marelui zor, fără să o ştie. Ca persona,giul literar care făcea aidoma proză... Şi e la lucru, in plinul zorului, cu însufleţire, cu bucuria clipei in care simţi că conştiinţa ni-a sporit în valenţe, aşa ca din senin, de nici nu-ţi vine a crede. In toate discursurile rostite in ultimul timp, în toate cuvântările ocazionale ale străluciţilor prinţi ai Bisericei, in rândurile de adeziune ale pocăiţilor, în cuprinsul rândurilor sobre prin care-şi anunţă înscrierea în F.R.N. asociaţii şi inşi izolaţi, nu toate svăcneşte tremurul însufleţirii, un tremur nou, al unei euforii neincercate încă: euforia înfăptuirii generoase. Am consemnat starea aceasta de spirit, în rândurile de mai sus, ca unul care, înregistrând, prin obligaţia meseriei, pulsul public, nu se poate sustrage de a-l resimţi şi pe al său pornit în cadenţă similară. Sir.