România - Provincie, ianuarie 1939 (Anul 2, nr. 216-224)

1939-01-07 / nr. 216

Z­I 1939 RO­MANIA No 216 |Т0ТШ РЕШУ REGE $1 TARA| Aceasta este LOZINCA DE ASTÂZI a ro­mânismului, monarho-naţional, care cla­rifică, strălucitor, drumul pe care mer­gem şi obiectivele pe care le năzuim în procesul de înfăptuire a României Noui. In conştiinţa morală şi istorică a­ românilor, Monarhul — adică Domnitorul, Regele — rămâne permanent contopit cu ţara, cu naţiunea, cu Statul român. A des­părţi pe Monarh de naţiune, în­seamnă a rupe naţiunea şi soarta ei in două. Înseamnă, apoi, con­secvent şi tragic, a îngropa popo­rul întreg de viu. Unitatea desă­vârşită şi indivizibilă a Monarhu­lui român cu poporul român este marea axă a vieţii spirituale ro­mâneşti, este misterul uimitor al dăinuirii istorice a naţiunii то­­■­mâne. Cine are simţul istoric, a­­cela înţelege şi simte, că ENTI­TATEA ROMANEASCA este com­pusă din aceste două istorice şi sublime realităţi: Domnitorul şi naţiunea. Sunt în istoria universală, e­­xemple din viaţa popoarelor, când monarhul era un lucru şi naţiunea — altceva: erau două realităţi neunite, blocate în ca­drul aceluiaş interval de timp, în­totdeauna străine prin năzuinţi, evoluţii şi interese, şi — imploba­­bile în adversitatea lor grozavă. Astfel se explică despotismul şi sclavia. Monarhul despărţit de po­porul peste care domneşte şi care domneşte cu forţă şi cu ură, este tiranul din antichitate şi din evul mediu. Poporul, care trăeşte ne­contopit cu monarhul său, este sclav în cugetul său, chiar dacă este încorporat într’un sistem de libertăţi formale şi de bunăstare materială. Marile drame ale naţiu­­nilor au provenit din înstrăina­rea, din abisul, din agresiunea la­tentă sau revoluţionară dintre monarh şi popor. Şi, vice-versa— fericirea unui popor este condi­ţionată din contopirea lui cu mo­narhul cu care păşeşte în viaţă. De aceea este straniu şi prăpă­stios când un cetăţean sau o cla­să se determină numai pentru ui­nul din aceşti doi factori. A ac­cepta numai pe monarh, a striga totul pentru Rege sau împărat, nesocotind poporul, înseamnă a accepta situaţia, astăzi anacroni­­că, a monarhismului autocrat. Ti­ranul din anticitate s-a actualizat în forma monarhului autocrat din cursul istoriei mai recente. A susţine, politic, pe acest fel de monarh, înseamnă a-l consolida ca exploatator şi tiran al naţiu­nii. Mai înseamnă — a-l îndemna la măsuri de represiune şi de duş­mănie faţă de popor. Şi tot astfel — a accepta naţiunea fără mo­narh, înseamnă a diviniza colec­tivitatea, pulberea, capriciul, in­conştienţa şi inconsistenţa, de unde rezultă haosul şi revoluţiile şi deznodământul fatal. Toate re­­gim­irile democratice, — demo­cratice prin doctrină şi pe plan religios, — au ajuns la finalul lor inevitabil: dominaţia plebei şi a colectivităţii dezorganizate. In viaţa românească, aceste ex­treme nu există. Şi nu există alt­ceva decât: o "unitate monarho­­naţională. De când există popor românesc , pe scena istoriei mo­narhul apare simultan cu poporul alături şi in fruntea lui. Momen­tul Descălecării in istoria româ­nilor înseamnă apariţia pe scena istoriei a Domnitorului român in fruntea poporului­ român. Nu exis­tă un singur moment, in cară po­porul român să fi fost despărţit de monarhul său. Iar perioada fa­narioţilor ne lămureşte situaţia dramatică a românismului când peste el veneau să-l stăpânească şi să-l exploateze nu domnitori u­­nificaţi cu naţiunea, ci vagabonzi bizantini şi bizantinizari, cari nu aveau legătura de­ cuget şi de ini­mă cu Ţările Româneşti. Marile­ greşeli ale politicii ro­mâneşti din trecut au constat toc­mai în necunoaşterea istorică şi filozofică a acestui adevăr, a en­tităţii monarho-naţionale. Dar cei cari au înţeles acest adevăr, au a­­juns eroi, — mai întâi in conşti­inţa lor, apoi in viaţa publică. E­­roul român nu face disjoncţiunea intre monarh şi naţiune. Viaţa lui este închinată Regelui pentru că Regele este centrul viu al naţiu­nii. Viaţa eroului român este în­chinată poporului, pentru că po­porul este cuprins in destinul său monarhic. El are o singură lozin­că înălţătoare ca un verset dintr-o ectenie liturgică: totul pentru Rege şi ţară. Condus de această credinţă şi determinare, românul este fericit să-şi mărturisească cugetul. Să as­cultăm cuvintele acestea, care ex­primă frumos devotamentul su­blim al eroului român, sunt ale Mareşalului Averescu: „In atmosfera de înălţător en­­tusiasm de care sunt cuprinşi toţi participanţii la serbarea de azi dela Mărăşti (1932) depun la pi­cioarele Tronului expresiunea re­spectuoasă a unui devotament, care nu s’a desminţit o singură clipă timp de 5 decenii”. Traduse intr’o lozincă. Intr'o expresie de luptă şi de afirma­re, cuvintele rostite de marele os­taş către Monarhul României, Re­gele Carol al H-lea, ele sună ast­fel: „Totul pentru Rege şi Ţară’’ —­ fie cinci decenii, fie cinci sute ani, cinci milenii, o eternitate ne­sfârşită. Şi când figura legendară a ro­mânismului, Soldatul-Mareşal A­­verescu, intră in Panteonul isto­riei româneşti cu lozinca marilor sale isprăvi: „totul pentru Rege şi Ţară”, — cine dintre noi cei mici şi mulţi poate să ia, fără a face păcatul de moarte, o altă atitudi­ne decât aceea care se lămureşte in strigătul de fiecare zi: „Totul pentru Rege şi Ţară!” G. M. Ivanov O ceaţă deasă s’a lăsat zilele trecute asupra Capitalei. Obiecti­vul reporterului nostru fotografic n’a putut prinde din cauza ceţei decât conturul palatu­lui societăţii telefoanelor Biserica-stimulent al renaşterii naţionale C­u o imagine fericită s’a spus că cele două biserici româneşti din Ardeal sunt ca două braţe -­ unul întins spre strălucirea Ră­săritului iar celălalt spre grandoa­rea Apusului,­­ amândouă însă por­nind din acelaş trunchi care este neamul. Solidaritatea indestructibi­lă a bisericilor naţionale din Ardeal constituie un minunat capitol din trecutul nostru istoric. Ei­­, se dato­­reşte într’o covârşitoare măsură bi­ruinţa desrobirii. Sufletul ardelean, Indiferent de întâmplătoarele considerente în­vrăjbite care sunt inevitabile în viaţa unei comunităţi, a ştiut întotdeauna ca în faţa marilor evenimente să-şi dovedească desăvârşita unitate. Şi această­ unitate este sensul afirmării lui triumfale. Amintiţi-vă de luptele pe care au trebuit să le ducă Românii sub stă­pânirea maghiară, lupte care aveau de înfruntat cele mai cumplite opre­lişti. Dacă în vremurile acelea lipsea sentimentul solidarităţii naţionale, biruinţa unirii desigur niciodată n’ar fi sosit. Dealtfel, toate­ momen­­tele glorioase ale istoriei noastre sunt de neconceput în afara acestei unităţi de năzuinţi şi muncă. La 1861 când politica de maghiari­zare a Transilvaniei pornise într'un ritm de necugetată asprime, Româ­nii transilvăneni alcătuiesc asocia­­ţiunea Astra, venerabila instituţie culturală care desfăşoară şi astăzi o atât de rodnică activitate. In frun­tea lor se găseau cei doi conducă­tori ai bisericelor: Şaguna şi Le­­meny. Umăr la umăr — preoţi cu crucea în frunte — ei s’au trudit cu inepuizabilă ardoare să-şi apere neamul şi legea. ceasta superbă tradiţie biseri­cească părea la un moment­­ dat că s’a rupt. Da, chiar a fost pentru un scurt timp frântă, în epoca desmăţului politicianist când mulţi dintre preoţi în loc să slujească sfântul altar au crezut de cuviinţă să slujească la masa păgâ­nă a intereselor de partid. Iată însă că resturile cele bune şi vechi s’au restabilit. Astăzi din nou biserica a devenit ceea ce trebuie să fie­ închinătoare lui Dumnezeu şi­­luptătoare pentru propăşirea obştei. Din nou înalţii chiriarhi ai Ardealu­lui fac front comun întru întărirea sufletească a ţării. Cititorii işi amintesc, fără îndo­ială, de părinteştile îndemnuri ale I. P. S. S. Mitropolitului Alexandru Nicolescu al Blajului, trimise fiilor săi spirituali prin interviewul acordat ziarului nostru. îndemnurile acestea erau tot atâtea bucurii mărturisite că România, prin îndrumarea izbăv­­itoare a M. S. Regelui, se află acum reînviorată. C­u prilejul sărbătoririi Anului Nou, celălalt păstor sufletesc al Ardealului I. P. S. S. mitro­politul Nicolae de la Sibiu, a rostit o cuvântare de elevată ţinută morală care vine să complecteze declaraţiile făcute de I. P. S. S. Alexandru. Ceea ce a spus mitropolitul Ardea­lului sub cupola sacrului lăcaş de închinare de la Sibiu trebuie să fie de azi înainte pentru fiecare din noi o linie supremă de orientare publică şi etică. I. P. S. S. Nicolae constată pe drept cuvânt că spre deosebire de trecut, regimul actual a creat un sistem de guvernare care îşi „asumă cea mai mare răspundere în faţa lui Dumnezeu şi a ţării pentru bi­nele neamului”. Sentimentul acesta de responsabilitate constituie ga­ranţia netăgăduită de nimeni, că o eră nouă şi un nou suflu s’au in­staurat — pe care le dorea fiecare din adâncul inimii. Declarându-se norma morală ca însăşi axa existenţii de stat, biserica nu poate rămânea indiferentă de noua aşezare constituţională. T­ot clerul şi poporul ei trebuie să răspundă sincer la chema­rea mântuirii româneşti. Şi cum opera de regenerare şi-a înfiin­ţat ca organism nemijlocit de în­făptuire Frontul Renaşterii Naţio­nale, I. P. S. S. Nicolae al Ardealului a lansat un vibrant apel ca toţi fiii păstoriei Sale să adere în rândurile acestei formaţiuni româneşti care nu este un partid politic ci o solida­rizare dinamică a tuturor energiilor autohtone. A lucra pentru idealul de renaş­tere al naţiunii este datoria necon­diţionată a fiecărui bun român. De­punând acest efort, statul şi ţara prosperă, garantându-se astfel stră­lucitul viitor al colectivităţii româ­neşti. De aceea aderarea lui Frontul Re­naşterii Naţionale nu însemnează îndeplinirea unei porunci — ci în­semnează mărturisirea unui crez de conştiinţă. Al aceluia de a vrea să contribui la salvarea naţiunii. Angajându-se prestigiul bisericii, această salvare se va efectua într’o cadenţă mai serioasă, mai durabilă, fiind totdeodtă secondată de o ne­ştirbită autoritate morală. P­rin cuvintele I. P. S. S. Nico­­lae Bălan a vorbit întreagă tradiţia de glorie a bisericii ortodoxe, care niciodată n’a dezer­tat de la împlinirea comandamente­lor istorice. De aceea, rostite fiind în prag de an neînceput, fie ca aceste cuvinte să rodească asemenea să­­mânţelor biblice căzute pe brazdă sănătoasă. Că aşa va fi — cine se îndoieşte e un trădător. ■BB3iæi3sasBSSSi£!69EiS!!5 Si Beæss 3S еяиикя81ияв51ЕЯЕжаия:вяичвЕививаааввии1ввавNoии«ииии«ии ACTUAliTATI, ввшшявшштя C crf&tô Q. m.. — Й . Л в Uniforma membrilor Frontului Renaşterii Naţionale Regulamentul legii pentru în­fiinţarea Frontului renaşterei na­ţionale, prevede pentru membrii acestui organism politic cari o­­cupă funcţiuni publice sau deţin însărcinări speciale în ierarhia organizaţiei, precum şi pentru a­­cei din formaţiunile auxiliare, uniforme şi insigne. Ceilalţi membrii ai Frontului vor purta uniforma facultativ şi insignele obligatoriu. Acelaş regulament prevede ur­mătoarele pedepse pentru mem­brii Frontului: avertismentul, in­terdicţia portului uniformei şi in­signelor, suspendare temporară și excludere definitivă. 1ВЯЯВВ1 Azi, autorităţile iau vacanță Toate autorităţile pu­blice vor lua vacanţă astăzi la amiază. Servi­ciul va fi reluat Luni d.a. la ora 4. Magazinele vor fi închi­se Vineri, iar Sâmbătă (Sf. Ion) ele­­vor fi des­chise în mod obişnuit. BBBIBBB Decretul de materiale pe luna ianuarie 1939 In Monitorul Oficial de astăzi a­­pare decretul Regal pentru angajări, lichidări, ordonanţări şi plăţi de cheltueli pe luna ianuarie 1939. La capitolele cheltueii de mate­riale, cheltueli diverse şi diverse personal, se repartizează următoa­rele sume maxime: La titlul I, „cheltueii ordinare” 512.933. 445 lei. La titlul II „cheltueii extraordi­nare” suma de 18.900.000 lei. In afară de sumele de mai sus se repartizează pentru regularizări la titlul I „cheltueii ordinare” suma totală de 107.070.000 lei. Pentru operaţiuni de ordine se re­partizează un total de 229.629.678 lei. 1ВШ Ratificarea acordului dintre Bulgaria şi înţelegerea Balcanica ANKARA, 5. (Rador). — Ma­rea Adunare Naţională a ratifi­cat acordul de la Salonic, înche­iat între Bulgaria şi statele In­­telegerei Balcanice шштжтшшш Reducerea de 50% pe c. f. r. pentru exportul de grâu a fost prelungită până la 15 Martie 1939 Prin jurnalul consiliului de miniștri s-a aprobat prelungi­rea reducerii de 50 la sută din tariful c. f. r. pentru exportul de grâu, până la 15 Martie 1939 inclusiv. ВПКШЕШШ Pentru ridicarea Târgoviştei D. Al Gane, rezidentul regal al ţinutului Bucegi, a primit în au­dienţă pe d. Ioan Anastasescu, pri­marul oraşului Târgovişte, care a înmânat d-lui rezident regal un me­moriu cu privire la ridicarea ve­chiului oraş. In acest memoriu, se arată nevoile oraşului, precum şi posibilitatea de soluţionare a problemelor ilumina­tului, canalizării, apei potabile, etc. In intenţia rezidenţei regele a ţi­nutului Bucegi, fiind hotărârea de a se face din Târgovişte un centru de interes istoric, se va aviza la organizarea în acest oraş, a unei galerii a voevozilor munteni, care au avut ca cetate de scaun domnesc, oraşul Târgoviște. Consiliul general al Federaţiei aeronautice internaţionale In vederea şedinţei consiliului ge­neral al Federaţiei Aeronautice In­ternaţionale care se va ţine Sâm­bătă la Paris, sub preşedinţia d-lui Valentin Bibescu, au început elib­erările în comisiuni. Aviaţia particulară română e reprezentată la aceste lucrări de d. ing. Egon Nasta, secretar gene­ral al F. A. R. R., care a părăsit Capitala Miercuri dim. cu simplo­nul îndreptându-se spre Paris. In prezenţa preşedintelui F. A. I., d. Valentin Bibescu, ori după amia­ză s’a ţinut şedinţa comisiunei de sbor fără motor din FAI, cu­ ca­re prilej s’au luat importante de­riziuni cu privire la regulile inter­naționale de sbor planat. Noui sboruri de explo­rare la Polul Sud WASHINGTON 4 (Rador). — D. Lincoln El­lsworth, cunoscutul avia­tor explorator al regiunilor de la Polul Sud, care a plecat de curând într'o nouă expediţie, a anunţat prin radio că a sosit Marţi la marea barieră de gh­iaţă a continentului de la Polul Sud. Mai multe avioane au decolat de pe vasul expediţiei, „Wyatt Earp“, pornind in căutarea unui loc potri­vit pentru debarcare și pentru ate­­risare. In acel loc d. Ellsworth își va stabili baza de explorare. D. Victor lamandi este suferind D. Victor lamandi, ministrul justi­ţiei, fiind uşor gripat, medicii i«vo­ recomandat să nu părăsească patul timp de câteva zile. Toate audienţele fixate se amână pentru o dată ce se va anunţa ulte­rior. ИВШЕВИШ ■ Executarea unu­i spion în Germania BERLIN, 4 (Rador). — Agenţia D. N. R. transmite: Rudolf Szories, de 43 ani, originar din Leipzig, condamnat la moarte pentru înaltă trădare, în ziua de 19 Septembrie, a fost executat azi di­mineaţă. Szories, vechi recidivist, spre a scăpa de executarea unor noili pedep­se, se refugiase în Franţa unde s-a angajat în serviciul de spionaj. Ul­terior el a pătruns în Germania, în regiunea de vest, pentru a căpăta informaţii cu privire la fortificaţiile germane. BBflflBBB işcare în refomaţia canadiană OTTAWA, 4. (Rador). — Colone­lul George P. Vanier, actualmente ataşat pe lângă reprezentanţa di­plomatică a Canadei la Londra, a fost numit ministru al Canadei la Paris, în locul d-lui Philippe Roy. D. Jean J­esey, actual consilier al legaţiei canadiene la Paris a fost numit ministru al Canadei în Belgia şi Olanda. Oficial se anunţă totdeodată de­misia d-lui Rudolph Bruce, minis­­trul Canadei în Japonia. Sucesorul său nu a fost încă desemnat. Lega­ţia Canadei din Tokio va fi girată temporar de primul secretar al le­gaţiei, cu titlul de însărcinat cu a­­faceri. Pentru dezarmare... WASHINGTON, 4. Rador). _ De­putatul democrat Ludlow, reprezen­tatul statului Indiana, a­ depus pe biroul Camerei reprezentanţilor o moţiune prin care cere ca Statele Unite să ia iniţiativa elaborării unui acord internaţional în ceea ce prive­şte dezarmarea. Proectul recomandă încetarea con­strucțiilor navale până la 1 ianuarie 1941, și organizarea unei conferințe pentru limitarea navală, care ar urma să se țină la Washington în cursul verei viitoare. КШШШШЯЯ Noul ministru al Braziliei la București RIO DE JANEIRO, 5. (Rador). Guvernul a numit pe d. Carlos Ouropreto, fost ministru al afa­cerilor străine, în postul de mi­nistru al Braziliei la București. REGRETE — Се-ai de zis Neaţă? — Vremuri grele, d-le comisar, când să zic şi eu bogdaproste, mi-a înfipt mâna‘n guler!___________ ÎNCREDERE O definiţie pregnantă a actualului regim se poate da valabil, acum după ce se cunosc rezultatele a­­­­proape un an de gospodărie. De dată aceasta — după cum a preco­nizat dela început M. S. Regele — s’a început cu faptele, cu creaţia. Ulterior — şi pe baza lor numai —■ s’a încercat a se fixa aspectele şi directivele noului regim, ca ideolo­gie şi metodă de guvernare. In această privinţă socot că s’a spus esenţialul in ultimele săptă­mâni. Regimul s’a definit net ca o nouă stare de spirit, o inedită frământare de conştiinţă naţională pe urma căreia naţia să se aleagă cu puteri sporite, în toate domeniile de acti­vitate, menţinându-se just echilibru între producţia materială şi spiri­tuală. Trăeşte naţia,­in rândurile tutu­ror categoriilor sociale, pe deasupra spiritului de castă, de club, facţi­une politică sau generaţie, o tresă­rire de conştiinţă, menită să-şi gă­sească drum de exprimare într-o a­­devărată renaştere. Trăeşte naţia un nou entuziasm, un nou avânt, o nouă invăpăere di­namică. Promptitudinea cu care a răspuns, la chemarea „Frontului Re­naşterii Naţionale”, a definit perfect această nouă stare de suflet. Românismul, ca factor creator de bunuri materiale şi de­ cultură specifică şi-a înzecit puterile, într-o clipă de supremă concentrare şi de solidaritate naţională. Latenţele-i care dormitau, au simţit impuls nou, infuzat din dinamismul regal şi al echipei ce-l urmează cu ardentă devoţiune. IDEEIFORTA Românismul astfel trezit in ener­­giile-i profunde, în dinamismul său vital, se află realizat actualmente în conştiinţa unei renaşteri pe care pre­simte că o poate înfăptui. Momentul poartă accent istoric, fiindcă într’o naţiune care acuza o­­boseala şi inerţia, lâncezeala şi obe­zitatea, s’a ridicat un impetuos val de tinereţe, un impuls tumultos de împrospătare inedită, o afluenţă de speranţă şi vigoare. In suflete cir­culă flux şi reflux de încredere în­tr’un viitor mai bun, al fiecăruia, într’un viitor mai mare, al naţiei. Trecutul, fără a fi subestimat, e so­cotit doar palidă imagină, fărâmă în­cepătoare a ceia ce poate realiza ca afirmare de civilizaţie şi cultură, po­­tenţialul românesc. Această stare de suflet, cotropitoa­re şi contagioasă, e din acele forţe, sociale şi individuale, care mişcă munţii, împlineşte vrednicii de am­ploarea celor consemnate in basme şi legende populare. Se va înscrie desigur în istorie ca moment-culme, acela în care M. S. Regele Carol II a reuşit să galvani­­zeze naţia în aşa măsură, încât să-i sporească însutit încrederea in for­ţele ei, să-i infuzeze conştiinţa că are toate elemeid­ele, că poate crea o renaştere. гаУвюявга îmi amintesc în aceste clipe duhul de exaltată voinţă creatoare, de afir­mare potenlială, care străbatea scri­sul dintr’o certă epocă al marelui Pârvan. Iluminatul idealist avea în­­tr’atâta nostalgia unei epoci de în­cordare supremă a dinamismului autohton, încât îi presimţea în deta­lii atmosfera, efectele. Trăim astăzi efluviile care supra­­saturau scrisul marelui istoric. Trăim într’o atmosferă de intens vi­­talism, de nouă energetică. M. S. Re­gele Carol II a ştiut să-şi aducă aci neamul pe nesimţite, pe ocolite. Ar­ fi cazul să spunem că s’a lucrat de aşa manieră încât astăzi, neamul s’a pus pe lucru şi e in focul mare­lui zor, fără să o ştie. Ca persona,­giul literar care făcea aidoma proză... Şi e la lucru, in plinul zorului, cu însufleţire, cu bucuria clipei in care simţi că conştiinţa ni-a sporit în va­­lenţe, a­şa ca din senin, de nici nu-ţi vine a crede. In toate discursurile rostite in ul­timul timp, în toate cuvântările oca­zionale ale străluciţilor prinţi ai Bi­­sericei, in rândurile de adeziune ale pocăiţilor, în cuprinsul rândurilor sobre prin care-şi anunţă înscrierea în F.R.N. asociaţii şi inşi izolaţi, nu toate svăcneşte tremurul însufleţirii, un tremur nou, al unei euforii nein­­cercate încă: euforia înfăptuirii ge­neroase. Am consemnat starea aceasta de spirit, în rândurile de mai sus, ca unul care, înregistrând, prin obliga­ţia meseriei, pulsul public, nu se poate sustrage de a-l resimţi şi pe al său pornit în cadenţă similară. Sir.­­

Next