România - Provincie, iulie 1939 (Anul 2, nr. 404-419)

1939-07-16 / nr. 404

. Piloţi englezi, — cari au participat la defilarea aeriană de eri din capitala Franţei, cu prilejul sărbătoririi zilei de 14 iulie, — explicând camarazilor lor francezi modul de f­uncţionare a mitralierelor de pe avioanele lor Secta chineză „Mino”, care duce o viaţă grea, are o industrie casnică foarte înaintată PARANTEZE POPULAŢIA ROMÂNIEI ŞI HOTARELE El Cele mai recente date ale In­stitutului nostr­u de statistică cu­prind cifre cari sunt foarte nece­sare pentru a susţine cu o nes­­ărmncinată elocvenţă, drepturile noastre, ca naţiune între frunta­rii fireşti şi cari reclamă o eter­nă permanenţă. Din aceste date ne apar con­cluzii, care privesc sporul de po­pulaţie, cifrele natalităţii şi ale mortalităţii căt şi cifrele căsă­toriilor şi ale divorţurilor. Vom trece însă în aceste rân­duri, peste jocul cifrelor, peste aceste amănunte de statistică, urmărind în mod larg mişcarea populaţiei noastre, din care reie­se că, ţinând seamă de o mică scădere a natalităţii şi de o creş­tere a mortalităţii într-o oareca­re măsură, populaţia ţării româ­neşti este în număr superior a­­nul acesta faţă de anii din urmă. Acum un an sau doi, populaţia ţării număra 18.700.000 de locui­tori faţă de anul, acesta, în care numărul ei a crescut la 19.000.000 ce face în medie, înseamnă că ea sporeşte anual, cu mai bine de 200.000 de suflete. Această sporire atrage după sine, o cimentare a dreptului a­­cestui popor, la o stăpânire fără ştirbirea vreunei laturi de hotar din pământul străvechiu. Dacă în trecutul istoriei nea­mului şi pământului românesc putem sublinia epoci nenumărate în care colectivitatea aspira spre o alipire a pământurilor româ­neşti de sub stăpâniri străine, la pământul patriei libere de vreun jug, atunci în leatul lui 1939 pu­tem vorbi de o permanenţă a ho­tarelor nu numai în virtutea dreptului divin, dar şi trecând — problema — prin considerente e­­conomice, sociale, prin arguia cifrelor statistice, care ne tra­sează o situaţie, o poziţie pe har­ta lumii, fără drept de replică adversă intereselor noastre. Realitatea hotarelor noastre şi a populaţiei româneşti cuprinsă între aceste hotare, constitue pentru noi ideea unui pământ necesar mişcării populaţiei au­tohtone, constitue aşa zisul spa­ţiu vital. Un spaţiu vital desem­nat pe măsura nevoilor şi a mă­surătorii neamului acesta în creştere, a neamului acesta care nu împilează şi n’a avut nici odată sentimente sau elanuri re­vizioniste. Dacă ceiace a cucerit şi a ob­ţinut în trecut, cearcă să fie re­vizuit sau atacat, atunci agreso­rii, poftitorii, se lovesc de date istorice străvechi, de drepturi naturale şi consfinţite, prin o­­bârşii şi suferinţe îndelungate. In nenumărate rânduri au fost încălcate aceste ţinuturi. Ani nenumăraţi, au ţinut pro­vincii întregi sub opresiuni de popoare poftitoare, năvălite pes­te populaţiile paşnice şi româ­neşti. Dar permant s’a întâmplat e o scuturare, o răsturnare a aşe­zărilor cari s’au dovedit, nedrepte şi dominaţia în al cărei drept nu intră nici relativul, era măturată de jocul destinelor istorice. In nenumărate rânduri cuvin­tele Regelui şi ale sfetnicilor Săi au subliniat aceste realităţi sus­ţinând că neamul românesc are drepturi istorice asupra acestui pământ, din care nu va lăsa să i se ştirbească nici un lat de pal­mă. Radu Boureanu 16. VII. 1939 ROMAND No 40* Aplicarea practică a de­cretului de valorificare a grâului Dat fiind că planul de valorifi­care a grâului, prevede pentru a­nul acesta achiziţionarea a 100.000 va­goane grâu, faţă de 50.000 vagoane, cât s’a valorificat anul trecut, d. prof. N. D. Cornăţeanu, ministrul Agriculturii a hotărît ca pentru u­­şurarea realizării acestei opere şi pentru bunul control al vânzărilor, să colaboreze toate organele ex­terne ale ministerului. Au fost suspendate au­dienţele la d. M i t i ț ă Constantinescu Ministerul de Finanţe comu­nică: Audienţele la DL Mitiţă Constan­tinescu, ministrul Finanţelor şi Gu­vernator al Băncii Naţionale a Ro­mâniei, sunt suspendate până la 1 August 1939________ Expedierea mandatelor până la 100.000 lei Direcţiunea generală P. T. T. aduce la cunoştinţă că în confor­mitate cu dispoziţiunile nouilor ta­rife, se primesc mandate telegrafice până la 100.000 lei, aplicându-se taxe speciale reduse. Totodată se admite să se scrie corespondenţă particulară Pe man­datele telegrafice,­­ percepân­du-se taxe separate pe cuvânt, ca la tele­gramele obişnuite Taxele suplimentare de sărbătoa­re şi de noapte s-au desfiinţat pen­tru toate genurile de corespondenţă. Prezentarea preoţilor-pro­­fesori la cursuri Ministerul Educaţiei Naţionale a pus în vedere preoţilor-profesori că sunt datori să se prezinte tot­deauna in faţa elevilor numai în în costumul preoţesc tradiţional. D. subsecretar de Stat Vic­tor Jinga la Berlin D. prof. Victor Jinga, subsecretar de Stat la ministerul Economiei Na­ţionale, care se află plecat în stră­inătate pentru a cerceta realizările cooperatiste în diferite ţări, a sosit în cursul dimineţii de ori la Berlin D­ sa rămâne în Germania şapte zile. Decoraţi cu „Bărbăţie şi Credinţă" ■ „Monitorul Oficial" de aci pu­blică decretul regal prin care se a­­cordă medalia „Bărbăţie şi Credin­­ţă“ unui număr de militari. Inspecţiile d-lui general dr. Marinescu, ministrul Să­nătăţii D. general dr. N. Marinescu, mi­nistrul Sănătăţii, a făcut o serie de inspecţii în ţară. Astfel, Miercuri 12 Iulie a. c., d-sa a vizitat: în jud. Pra­hova: Dispensarele (în construcţie) de la Breaza şi Predeal, în jud. Trei Scaune: Spitalul judeţean Sf. Gheor­­ghe şi spitalul mixt Tg. Săcuesc; iar în jud. Bacău: Spitalul mixt Tg. Oc­na şi staţiunea balneo-climatică Slă­­nicul Moldovei. In cursul zilei de joi, d. ministru N. Marinescu a făcut următoarele inspecţii: în jud. Bacău: Prevento­­riul de la Oneşti; în jud. Putna: Spi­talul mixt Adjud şi spitalul mixt Panciu, iar în jud. R. Sărat: Spitalul mixt Plăineşti. D. Victor lamandi a primit Joi pe d. V. V. Pella D. Victor lamandi, ministrul Jus­tiției, a primit joi după masă pe d. Vespasian V. Pella, ministrul Ro­mâniei la Haga. Şedinţa co­misiunii de re­comandări a Consiliului legislativ Joi după amiază, s-a întrunit, la ministerul Justiţiei, sub preşedinţia d-lui Victor Iamandi, comisiunea de recomandări pentru ocuparea locu­rilor vacante de consilieri perma­nenţi la Consiliul legislativ. Activitatea controlorilor generali de Stat In cursul lunei Iunie, activitatea d-lor controlori generali de Stat, a fost următoarea: D. Ioan Zenovie a continuat cer­cetările relativ la înstrăinarea bu­nurilor fostului Ducru­ Bucovina, cum şi cele relativ la transformarea Băncii regionale din oraşul Cernă­uţi in banca populară „Gr. Filimon”. D. general de divizie N. Mihăi­­lescu, a terminat cercetările relativ la concesiunile de căi ferate particu­lare în vigoare, sub raportul acor­dării, executării şi controlului lor faţă cu pevederile legii C. F. R. D-nii dr. I. Teodorescu şi dr. N. Leon, au controlat activitatea direc­ţiunilor regionale silvice din Sebeş şi Cluj, a ocoalelor mai importante din aceste regiuni, cum şi aceea a fabricilor de cherestea din Sebeş şi Ierbuş. D. Eugen Sturdza a continuat cer­cetările cu privire la vânzările lotu­rilor de casă făcute funcţionarilor Statului şi particularilor, prin bună învoială, din rezervele Statului, în staţiunile balneare şi climaterice. D. general Sabin Banciu, a conti­nuat ancheta la Manutanţa Centrală. D. ministru Zigre la Căl­­ dăruşani • D. dr. N. Zigre, ministrul Cul­telor şi Artelor şi părintele Nae Po­­pescu, subsecretar de Stat, au vizitat joi dimineaţă mânăstir­e Căldăru­­şani. Modificarea legii consiliului superior al cartelurilor Consiliul superior al cartelurilor, întrunit joi după amiază, a discu­tat, în continuare, modificarea legii organice. Audentă la d. ministru Mi­■ ■­hail Ghelmegeanu D. ministru de Lucrări publice Şi Comunicaţii, Mihail Ghelmegeanu, a primit joi la minister pe d. Fa­­bricius, ministrul Germaniei la Bu­cureşti. Prelungirea calităţii de a­­genţi consulari ai Spaniei Direcţia protocolului din mi­nisterul de Externe, a prelungit pâ­nă la 1 ianuarie 1940 calitatea de agenţi consulari ai Spaniei, d-lor: Jean G. Mavrochafales, la Constan­­ţa; St. Boer, la Cluj; Georges Da­­hrouge, la Galaţi şi George Basil Popescu, la Sulina. Consulatul de carieră din Con­stanţa fiind desfiinţat, toate agen­ţiile şi afacerile consulare depind direct de secţia consulară a legaţiei Spaniei, din Bucureşti. HUMORUL ZILEI GAFELE NATURII — Nu cumva cunoşti vreun adăpost ре-aici bădie? Suntem escur­­sia anuală a serviciului meteorologic! D-nii William Seeds (stânga) şi Na­ggiar, (dreapta), ambasadorii An­­gliei şi Franţei la Moscova, du­pă o întrevedere cu d. Molotov Cine nu-şi aduce aminte de fer­mecătoarele zile ale copilăriei, când fiecare pustiu, nu mai mare decât o şchioapă, tindea să se desprindă de pământ şi să se avânte cu nişte a­­ripi cari fâlfâiau, din păcate, numai în suflet, spre bagdadiile niciodată atinse ale cerului?... E vre­unul, care să nu fi făcut în viaţă, ca un „avion" dintr’o hârtie împăturită, savant într’un anumit fel, şi care să nu fi regretat că mi­­pul prechiat, plutitor nu-l poate sus­ţine, ca pe năzdrăvanul baron de Miinchhausen, ghiulelele? Când „ştiinţa" copilului era mai evoluată, din mintea sa isteaţă, din câteva speteze şi dintr-o desmăţată coadă de cârpe, se înălţa — sbâr­­nâitor şi dreptunghiular ca o scri­soare expediată spre albastra cutie poştală a bolţii cereşti — zmeul. Dar aceasta era o mică minune, neizbutită decât de unii dintre noi, şi mi-aduc aminte de tristeţea — totdeauna fără invidie, dar nu mai puţin tristeţe — cu care urmăriam cum micii mei prieteni manevrau, isteţi, subţirile corzi ale sburătoru­­lui covor de hârtie. Azi toate acele miracole sunt de­păşite. Nu ştiu dacă tânăra gene­raţie a prezentului este tot atât de visătoare, dar sigur e că în ceea ce priveşte ingeniozitatea, inventivita­tea şi dârza dorinţă de a cuceri văz­duhurile nu numai cu fantezia, este prodigioasă. Se mai găsesc copii, cari ca, odi­nioară subsemnatul, vroind să sboa­­re, să se arunce de la balcon, prinşi de o umbrelă ce urma să joace ro­lul paraşutei? Nici nu mai e nevoie de aşa ceva. A străbate sute de kilometri, copil fiind, este un fapt banal, iar şcolile de aeromodele de pe lângă „A. R. P. A.“ au mii de elevi,­­ tot atâţia tineri Icari, urmărind să plăsmuiască aripile cele mai frumoase şi cele mai sigure. Din aceste compacte şi entuziaste rânduri tinereşti, cari astăzi lucrează aeromodele, pentru­­ca mâine să treacă la planoare, se vor recruta oţeliţii aviatori ai viito­rului. Şi dacă şi astăzi se mai găsesc co­pii cari să întârzie făcând din ni­sip castele, mai mulţi sunt cei ce pun, în dorinţa lor de joc şi de eva­dare, şi o intenţie de a realiza ceva practic... Nu s’a insistat îndeajuns, în le­gătură cu remarcabilele isprăvi ale junilor aeromodelişti,­­asupra­­per­formanţei realizate de un elev oare­care, tânărul Neagă din Argeş. Băiatul nostru a chibzuit un ae­romodel straşnic, lansat la Cluj, a fost purtat de vânt până la Dej, străbătând distanţa de 65 km! Co­pilul n’a făcut un lucru frumos nu­mai pentru ţara noastră, ci pentru lumea întreagă: aeromodelul său a doborît recordul mondial. Şi, nu ştiu de ce, dar în minunatele sboruri pe care le fac aceste aripi neîmpinse nici de motoare, nici de benzină, noi zărim, în acelaşi timp, cum se ridică şi cum pluteşte cu în­credere însuşi sufletul celei mai proaspete generaţii a ţării... T. Radu REPORTAJUL ZILEI PRINTRE TINERII NOŞTRI ICARI... a­ni * . Să nu se supere confraţii mei de­la rubrica „fapte diverse”, dar au început, cei mai mulţi dintre ei, să-şi însuşească un vocabular şi un stil specific, care, dela depărtare le tră­dează specialitatea şi frecventările E ceva cam în genul faimosului a­­gent secret dela provincie, care in­­tr’o zi spunea unui prieten din Ca­pitală: — „Nu e nevoe să-ţi mai dau strada şi numărul. E destul să-mi scrii pe adresa: Ion Veghe, agent a­coperit, că mă cunosc şi copiii”! Aşa şi iubiţii mei confraţi. Dacă ai citi uri articolaş scris de unul dintre ei,­­fără ca acel articol să se afle la ru­brica faptelor diverse, ci prizării printre ştiri economice sau politice, încă ai dibui că este confecţionat de către unul din ei. Acelaş clişeu, aici grandilocvent, aici preţios, când zornăitor ca­­ ti­radele tragedianului de mare reper­toriu, când sibilin, misterios şi re­ţinut, ca gestul mâţei care­­ ar vrea să nu i se cunoască isprava. Conclu­ziile, deducţiile, acestor confraţi sunt veşnic aceleaşi, ca începutu­rile stereotipe de roman foileton, sau ca sfârşitul filmelor americane, soldate pe eterna căsătorie. Citeam nu mai departe decât ori, într'un ziar de seară, concluzia unui reporter asupra dramei recente, dela hotelul Bulevard. O transcriu, fără să-i instreinez o iotă, pentru a vă da posibilitatea să gustaţi şi dvs. con­cluzia tranşantă a reporterului.­ „Evident _— scrie domnul repor­ter — nu s’au putut stabili până a­­cum cauzele reale ale dramei. Dar se pare că ea ascunde un mister”. După cum vedeţi, confratele, pare să fi descoperit acum oul lui Sc­­h­imb. Oh, nu! Cea să fiu în atmosfe­ră de roman poliţist­... Oh,u­nul scumpe confrate! Nu mai este nici­­un mister, pentru nimeni, că fiecare dramă îşi are misterul ei, mobile necunoscute, şi care vor rămâne a­­tare, oricât investigaţiile reporteri­ceşti ar căuta să le forţeze graniţele. Poeţii au descoperit chestia asta, înaintea dumneavoastră. Arvers ştia, fără să fi fost reporter de fapte di­verse, şi fără să fi fost familiarizat cu dramele mondene, sau cele­­din lumea interlopă, că fiecare suflet are secretul lui, şi fiecare viaţă, misterul propriu. Atunci de ce dramele care încheie viaţa, nu ar conţine secretul pe care inimile celor ce au provo­cat-o sau purtat cu ele? De ce acest Prezumţios şi ridicol se pare, când problematicul nu este decât certitu­dine? Se pare! Este un fel de por­tiţă deschisă, fiindcă, până la ur­mă, pare-se confraţii mei încâlcindu-че în deducţiuni şi supoziţii, nu vor reuşi să descifreze misterul. Şi a­­tunci vor putea anunţa, fără teamă de desminţire: „se pare, că in dra­ma de em­, nu a fost niciun mister”. In fond, cine să-i mai desmintă? Admiţând că morţii ar mai învia — răstu­rnând teoria lui Eminescu — iar domnul reporter s’ar grăbi să-i intervieveze: — „Vă rog să ne spu­neţi care este secretul morţii dvs.’’? — sunt sigur că vor răspunde şi­ ei, cum a răspuns Sacha Guitry unui gazetar care il întreba care e „secre­tul” vieţii lui: — „Scumpe domnu­le reporter... din moment ce este lin... secret!” I

Next