România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 481-495)
1939-10-14 / nr. 494
Consolidarea păcii în bazinul dunărean Întreaga presă maghiară subliniază cu satisfacţie acordul româno-ungar, care — într-o vreme de grave ameninţări şi primejdii— aducesemnul îmbucurător al unei destinderi reale şi asigură sud-estului european o importantă contribuţie de pace. Punctul de vedere al opiniei publice ungare este exprimat lămurit, în termeni categorici, „cu sinceră mândrie şi bucurieUngaria „nu se pretează la aventuri războinice“ şi „nu se abate de la liniile evidente şi clare ale unei politici paşnice". In titluri mari şi în bogate comentarii, ziarele budapestane reliefează faptul că „întreaga Europă salută cu bucurie reducerea forţelor militare de pe frontiera româno-maghiară", salutând ele înşile, cu un entuziasm integral împărtăşit de toate păturile responsabile „ameliorarea relaţiilor care există între România şi Ungaria" şi consolidarea fă păcii în bazinul dunărean". E locul să relevăm la rândul nostru că înţeleaptă politică a guvernului renaşterii naţionale, bizuită pe înţelegerea deplină a raporturilor de bună vecinătate cu toate ţările înconjurătoare şi ,falimentată de la însuş spiritul tradiţiei româneşti,culege aceste aşteptate şi legitime roade tocmai acum când nevoia de securitate a statelor dunărene e mai mare şi când dorinţa lor de linişte a îndepărtat, în mod chibzuit „cuiburile de foc de altădată". Sub ochiul de permanentă veghe al M. S. Regelui şi sub Inalta-I şi încordata-i ocrotire a destinelor neamului, ţara nostră rezistă — cu hotărîre şi Calm — ecourilor huruitului de arme învrăjbite departe peste hotare şi crâncenului vârtej de foc al Ceasurilor de-acum. România înţelege să participe cu lealitate şi fermitate, ca şi până acum şi ca întotdeauna în istoria sa, la opera de construcţie pozitivă a tuturor statelor comunităţii europene, neprecupeţind nici un efort în sporirea, peste graniţe, a sentimentului de încredere în politica sa de creaţie şi de colaborare. R CONCEDIILE ACORDATE CONCENTRAŢILOR AU FOST SPORITE CONCEDIILE ACORDATE CONCENTRAŢILOR AU FOST SPORITE DE LA 10 LA 20 ZILE. EVACUAREA ORAŞELOR FINLANDEZE IESTE IN TOIU Ministrul de afaceri străine al Finlandei va rosti la radio o cuvântare adresată Statelor Unite | HELSINKI, II (Rador). ь Evacuarea voluntară a oraşelor Helsinki şi Wiborti este în toiu. Mulţimea este adunată în faţa «rhişeelor gărilor şi instituţiilor bancare. Apărarea pasivă anti-aeriană a fost întărită. Joi, d. Erkko, ministrulAfacerilor Străine al Finlandei, va ţine o cuvântare radio-difuzată adresată Statelor Unite. Cu începere de mâine şcolile vor fi închise la Helsinki şi Viborg. BURSA FINLANDEZA A FOST ÎNCHISA HESINKI, 11 (Rador). Agenţia Havas anunţă: Bursa finlandeză a fost închisă cu începere de Miercuri, până la noui dispoziţii. Pe de altă parte, Banca Finlandei a decis să facă o nouă emisiune de bilete de bancă de 1.000 şi de 500 mărci. Anglia şi Franţa consideră Sovietele drept o ţară neutră TOKIO, II (Rador). Corespondentul agenţiei Ştefani transmite: Ziarul „Myako“ subliniază neîncrederea ce domneşte la Londra şi Paris faţă de cancelarul Hitler. Ziarul relevă că Fuehrerul nu are la dispoziţie mediatori pentru a ajunge la încheerea păcii şi că cercurile anglo-franceze consideră Sovietele ca pe o ţară neutră, iar nu agresoare, spre a nu consolida alianţa acestora cu Germania. „Miyako“ termină ajungând la concluzia că o continuare a războiului nu poate fi evitată. LA ULTIMA ORA POLITICA 5ГЗ DE UŞURARE A IMPOZITELOR IN PLINĂ DESFĂŞURARE REDUCEREA IMPOZITELOR PE SUCCESIUNI FACE PARTE DINTR’UN ÎNTREG SISTEM DE MĂSURI ECONOMICE Politica budgetară realistă a d-lui Mitiţă Constantinescu înregistrează un nou şi strălucit succes INTRAREA TRUPELOR SOVIETICE IN ESTONIA S’A AMÂNAT TALLINN, 11 (Rador). — Intrarea trupelor sovietice în Estonia pentru a ocupa garnizoanele fixate şi ocuparea de către unităţile navale şi aeriene a zonelor respective a fost amânată de Vineri pentru Miercurea viitoare. Astăzi au sosit în golful Tallinn trei vase de război sovietice care au schimbat saluturi amicale cu bateriile de coastă estoniene și au ancorat în apropiere de trei vase germane care evacuează germanii rechemați în patrie de d. Hitler. ниш ттмш Inlăuntrul ţării: întocmiri restaurate după firea, nevoile şi datinile naţiei româneşti Nu mai încape nicio îndoială că vreme de trei sferturi de veac, neamul românesc a trăit o epocă neîntrerupt revoluţionară. Am făcut salturi pentru a ajunge în pas cu vremea, nu ne-am găsit în pas firesc cu vremea. Am împrumutat ideologii, programe, forme. Ni le-am însuşit înainte de a le lăsa răgaz să fie prelucrate, experimentate, ajustate la firea, la nevoile, la tradiţiile noastre. De la începutul veacului trecut, când boierul cărturar Dinicu Golescu a purces dealungul Europei să ia contact cu toate minunăţiile Apusului, firul evoluţiei noastre s’a răsucit brusc. S’a rupt. Civilizaţia românească era patriarhală, sătească, legată de pământ, cu primeniri dranoale şi cu o mare precădere a datinilor şi întocmirilor răsăritene. Politiceşte, de veacuri, puterea era în mâna Domnului, care domnea şi guverna în acelaş timp. Divanurile aveau cuvânt consultativ. Iar cuvântul se făcea ascultat sau nu, după valoarea omenească, după autoritatea omenească a diregătorului, nu după gradul formal al sfetnicului. Satele mai păstrau în ocârmuire amintirea vechilor sfaturi de bătrâni şi de fruntaşi. Breslele muncitorilor, meşteşugarilor şi neguţătorilor, se aflau alcătuite pe temeiuri de încercată experienţă şi adesea se puneau sub oblăduirea directă a Domnitorului. Viaţa această nu va fi fost lakla. Dreptatea nu va fi alfat sburdând pe toate drumurile. Josperitatea nu va fi fost cum se cerea organizată. Dar stările îşi căutau vad de evoluţie după firea noastră şi pe măsura puterilor noastre. Cât despre dreptate, poporul cel mult îşi afla o nădejde ultimă la năpastă: dreptatea Domnitorului! „Merg pentru dreptul meu până la Vodă!... Mă plâng lui Vodă!... Mă duc la Domnie să-mi apăr dreptatea ! Aceste cuvinte revin ca un refren în toate răvaşele, scrisele, jalbele, cărţile de judecată ale veacurilor trecute. Ele definesc mai limpede decât orice doctrină monarhică şi constituţională, concepţia poporului românesc asupra rostului înalt spiritual, suprem politic, judecătoresc şi executiv, pe care îl atribuia Domnitorului ca ultimă instanţă terestră. Iar dacă poporul obidit de nedreptăţi, avea vreo teamă, teama singură era că jalba-i s’ar putea să n’ajungă până la Vodă, că „până la Dumnezeu dreptatea i-o mânâncă sfinţii!“. Nu-i şi această exclamaţie un rezultat al experienţei? Şi parcă o anticipare a amarelor experienţe constituţionale ce aveau să vină mai târziu? Peste această lume cu aşezările sale băştinaşe, bune-rele dar autohtone, s’a deslănţuit o occidentalizare cu viteză ciclonică. Cărturarii însufleţiţi de cel mai fierbinte patriotism, tineri întorşi dela şcolile Apusului cu ideile Apusului, odrasle din toate clasele sociale şi mai aşijderea din cele privilegiate, sub influenţa curentelor ideologice din acea vreme, s’au întrecutîn această cursă de reforme şi parareforme«. Ne-au binecuvântat cu forme, mai ales cu forme, cu o Constituţie tradusă într’o noapte de insomnie, cu programe de partid transplantate din sera occidentului în pământul nostru încă vârtos şi nedesţelenit. Pe urmă, cu oroare, au descoperit că aceste plante exotice degenerează, se usucă, mor sau dau sentinţă găunoasă în miez putred de fruct închircit. E nevoie însă s’o subliniem apăsat. Intenţiile bune n’au lipsit. Poate chiar pricina desechilibrului ce-a urmat, a fost tocmai excesul de bune intenţii. De bune intenţii, in vidul abstracţiilor! Chiar mai târziu, când partidele politice s’au îndepărtat dela nobila desinteresare a programelor iniţiale, chiar când s’au înmulţit prin soiziparitate supralicitându-se electoraliceşte, chiar atunci, oamenii cu suflet, cu însuşiri rare, cu bună-credinţă au existat pretutindeni , dar au sucombat sistemului, au fost anihilaţi de sistem, au devenit prizonierii propriilor lor partide. Erau vinovaţi? Poate că erau mai mult victime! Câţi nu vor fi purtat şi nu mai poartă încă cu dânşii, în sceptica lor carieră de mai târziu, presărată cu dezamăgiri şi resignări; câţi nu mai poartă încă un bulz incandescent din focul primelor entuziasme sub lava răcită, în capsula sterilă de sgură răcită? Scăpare însă nu mai există. Căci regimul politic, sprijinit pe un constituţionalism hibrid, de import, neaclimatizat, nu mai îngăduia răgazul unei verificări de sistem, de program, de concepţii. N’ar fi îngăduit-o aceasta viteza propulzorie a alegerilor care se succedau de la an la an, silind fieştece partid să supraliciteze la capitolul electoral, pe soluţii cu efect imediat electoral. Lipsa de continuitate; lipsa de răspundere reală, (căci ce însemna o deşartă declaraţie de pe banca ministerială: Ne luăm răspunderea?) ; lipsa de contact direct cu realitatea ţării care era alta decât cea electorală; lipsa de ierarhizare a valorilor creatoare în politică; lipsa de plan gospodăresc pe timp îndelung; lipsa de curaj pentru a aminti alegătorului că mai are şi datorii cetăţeneşti în afară de drepturi, — toate împreună au zădărnicit cele mai sincere legăminte programatice ale partidelor politice şi au nimicit cele mai generoase intenţii ale conducătorilor de partid, prăbuşite de îndată ce morişca electoralo - constituţională îi ridica la răspunderea conducerilor de guverne. Incă odată se cuvine a sublinia apăsat. Vinovaţii stărilor erau în acelaş timp victime, mai ales victime. Victime ale sistemului. Iar când toate experienţele au dat greş, când însăşi temelia ţării se clătina, când nu se mai arăta nicio stea călăuzitoare în această fatală înlănţuire de cauze nefaste cu efecte, încă mai nefaste, Suveranul cu o mână tare şi hotârîtă ne-a întors pe drumul nostru firesc. La evoluţia noastră firească. La principii şi aşezări, care au rădăcini în trecutul nostru nu numai în doctrinele Apusului, atât de friabile şi acolo, atât de aspru revizuite şi acolo. Constituţia Regele Carol I, învoită de suflarea unanimă a Ţării, ne-a redat astfel nouă înşine. In spirit realist, potrivit stărilor şi firii şi nevoilor noastre, nu principiilor abstracte, Constituţia Regele Carol II a restaurat temeiurile politicei noastre voevodale care ne-a apărat în trecut de destinul claselor sociale, a dat întâietate muncii, a definit cetăţeanului şi datorii nu numai drepturi, a stabilit răspunderi şi a înscăunat autoritatea. Fără acest reazăm lăuntric, cum ne-am fi înfăţişat oare Istoriei, în asemenea ceas când hotarele ţărilor iarăşi se şterg şi se preschimbă, când un nou judeţ al lumii va împărţi lumea? Ţâţă de unde ne vine tăria să aşteptăm — oază de pace în furtună! — sfârşitul furtunii, calmi, hotărîţi, neclintiţi locului, aşa cum a mai ştiut neamul nostru să treacă prin atâtea furtuni, sub scutul atâtor Voevozi din veac adormit. CEZAR PETRESCU URMEAZĂ: * Regele şi Naţiunea. Frontul Renaşterii Naţionale. IMPORTANTE DISPOZIŢIUNI ALE MINISTERULUI DE INTERNE LUATE PENTRU AJUTORAREA FAMILIILOR CONCENTRAŢILOR LIPSIŢI DE MIJLOACE Comunicarea d-lui N. Ottescu, ministrul Internelor către d-nii rezidenţi ai ţinuturilor D. N. Ottescu, ministrul Internelor, a comunicat d-lor rezidenţi regali ai ţinuturilor din ţară, următoarele dispoziţiuni ce urmează a fi luate pentru ajutorarea familiilor concentraţilor lipsiţi de mijloace: Să se alimenteze fondul de ajutorare, în raport cu bugetul fiecărui ţinut. (Ium.—3 milioane). Dacă fondul de deschidere de credit nu este suficient, urmează să se procedeze la modificarea bugetului. Prefecturile de judeţ vor împărţi în natură familiilor concentraţilor săraci 20 kgr. făină şi 40 kgr. mălai. Aceste alimente vor fi cumpărate de la producătorii locali şi achitate de fiecare ţinut, pe baza conturilor înaintate de prefecturi. Plata alimentelor se va face prin prefecturi. Pentru a se veni în ajutorul armatei, d. ministru N. Ottescu a luat măsuri să se cumpere cantităţi de lână, care să fie distribuită şcoalelor profesionale din fiecare ţinut, spre a se confecţiona ciorapi şi pieptare pentru soldaţi. Se va face în acest scop apel şi la concursul Societăţilor de binefacere din fiecare ţinut şi în general la orice instituţie care ar putea contribui la această operă. Ciorapii şi pieptarele confecţionate vor fi vărsate autorităţilor militare superioare din fiecare ţinut pentru distribuire. Orice iniţiativă luată în această privinţă va fi bine primită şi se va bucura de întreg sprijinul oficial. . »