România - Provincie, octombrie 1939 (Anul 2, nr. 481-495)

1939-10-14 / nr. 494

Consolidarea păcii în bazinul dunărean Întreaga presă maghiară subliniază cu satisfac­ţie acordul rom­­â­no-un­g­a­r, care — într-o vre­me de grave ameninţări şi primejdii— aduce­­semnul îmbucurător al unei destinderi reale şi a­­sigură sud-estului european o importantă contribu­ţie de pace. Punctul de vedere al opiniei publice ungare este exprimat lămurit, în termeni categorici, „cu sinceră mândrie şi bucurieUngaria „nu se pre­tează la aventuri războinice“ şi „nu se abate de la liniile evidente şi clare ale unei politici paşnice". In titluri mari şi în bogate comentarii, ziarele budapestane reliefează faptul că „întreaga Euro­pă salută cu bucurie reducerea forţelor militare de pe frontiera româno-maghiară", salutând ele înşi­­le, cu un entuziasm integral împărtăşit de toate păturile responsabile „ameliorarea relaţiilor care există între România şi Ungaria" şi consolidarea fă păcii în bazinul dunărean". E locul să relevăm la rândul nostru că înţe­leaptă politică a guvernului renaşterii naţionale, bizuită pe înţelegerea deplină a raporturilor de bună vecinătate cu toate ţările înconjurătoare şi ,falimentată de la însuş spiritul tradiţiei româneşti,­­culege aceste aşteptate şi legitime roade tocmai a­­cum când nevoia de securitate a statelor dunăre­ne e mai mare şi când dorinţa lor de linişte a înde­părtat, în mod chibzuit „cuiburile de foc de altă­dată". Sub ochiul de permanentă veghe al M. S. Rege­lui şi sub Inalta-I şi încordata-i ocrotire a destine­lor neamului, ţara nostră rezistă — cu hotărîre şi Calm — ecourilor huruitului de arme învrăjbite de­parte peste hotare şi crâncenului vârtej de foc al Ceasurilor de-acum. România înţelege să participe cu lealitate şi fermitate, ca şi până acum şi ca întotdeauna în is­toria sa, la opera de construcţie pozitivă a tuturor statelor comunităţii europene, ne­­precupeţind nici un efort în sporirea, pes­te graniţe, a sentimentului de încredere în politica sa de creaţie şi de colaborare. R CONCEDIILE ACORDATE CONCENTRAŢILOR AU FOST SPORITE CONCEDIILE ACORDA­­TE CONCENTRAŢILOR AU FOST SPORITE DE LA 10 LA 20 ZILE. EVACUAREA ORAŞELOR FINLANDEZE IESTE IN TOIU Ministrul de afaceri străine al Finlandei va rosti la radio o cuvântare adresată Statelor Unite | HELSINKI, II (Rador). ь­ Evacuarea voluntară a oraşelor Helsinki şi Wi­­borti este în toiu. Mulţi­­mea este adunată în faţa «rhişeelo­r gărilor şi insti­tuţiilor bancare. Apărarea pasivă anti-a­­eriană a fost întărită. Joi, d. Erkko, ministrul­­Afacerilor Străine al Fin­landei, va ţine o cuvânta­­re radio-difuzată adresa­tă Statelor Unite. Cu începere de mâine şcolile vor fi închise la Helsinki şi Viborg. BURSA FINLANDEZA A FOST ÎNCHISA HESINKI, 11 (Rador).­­ Agenţia Havas anunţă: Bursa finlandeză a fost închisă cu începere de Miercuri, până la noui dispoziţii. Pe de altă parte, Banca Finlandei a decis să facă o nouă emisiune de bilete de bancă de 1.000 şi de 500 mărci. Anglia şi Franţa consideră Sovietele drept o ţară neutră TOKIO, II (Rador).­­ Corespon­dentul agenţiei Ştefani transmite: Ziarul „Myako“ subliniază neîn­crederea ce domneşte la Londra şi Paris faţă de cancelarul Hitler. Ziarul relevă că Fuehrerul nu are la dispoziţie mediatori pentru a a­­junge la încheerea păcii şi că cercu­rile anglo-franceze consideră Sovie­tele ca pe o ţară neutră, iar nu a­­gresoare, spre a nu consolida alianţa acestora cu Germania. „Miyako“ termină ajungând la concluzia că o continuare a războiu­lui nu poate fi evitată. LA ULTIMA ORA POLITICA 5ГЗ DE UŞURARE A IMPOZITELOR IN PLINĂ DESFĂŞURARE REDUCEREA IMPOZI­TELOR PE SUCCESIUNI FACE PARTE DINTR’UN ÎNTREG SISTEM DE MĂSURI ECONOMICE Politica budgetară realistă a d-lui Mi­­tiţă Constantinescu înregistrează un nou şi strălucit succes INTRAREA TRUPELOR SOVIETICE IN ESTONIA S’A AMÂNAT TALLINN, 11 (Rador). — Intrarea trupelor sovietice în Estonia pentru a ocupa garnizoanele fixate şi ocu­parea de către unităţile navale şi aeriene a zonelor respective a fost amânată de Vineri pentru Miercurea viitoare. Astăzi au sosit în golful Tallinn trei vase de război sovietice care au schimbat saluturi amicale cu bate­riile de coastă estoniene și au anco­rat în apropiere de trei vase germa­ne care evacuează germanii reche­mați în patrie de d. Hitler. ниш ттмш Inlăuntrul ţării: întocmiri restaurate după firea, nevoile şi datinile naţiei româneşti N­u mai încape nicio îndoială că vreme de trei sferturi de veac, neamul românesc a trăit o epocă neîntrerupt revo­luţionară. Am făcut salturi pentru a a­­junge în pas cu vremea, nu ne-am găsit în pas firesc cu vremea. Am împrumutat ideologii, pro­grame, forme. Ni le-am însuşit înainte de a le lăsa răgaz să fie prelucrate, experimentate, ajus­tate la firea, la nevoile, la tra­diţiile noastre. De la începutul veacului tre­cut, când boierul cărturar Dinicu Golescu a purces dealungul Eu­ropei să ia contact cu toate mi­nunăţiile Apusului, firul evoluţiei noastre s’a răsucit brusc. S’a rupt. Civilizaţia românească era pa­triarhală, sătească, legată de pă­mânt, cu primeniri dranoale şi cu o mare precădere a datinilor şi întocmirilor răsăritene. Politi­ceşte, de veacuri, puterea era în mâna Domnului, care domnea şi guverna în acelaş timp. Divanu­­rile aveau cuvânt consultativ. Iar cuvântul se făcea ascultat sau nu, după valoarea omenească, după autoritatea omenească a di­­regătorului, nu după gradul for­mal al sfetnicului. Satele mai păstrau în ocârmui­­re amintirea vechilor sfaturi de bătrâni şi de fruntaşi. Breslele muncitorilor, meşteşu­garilor şi neguţătorilor, se aflau alcătuite pe temeiuri de încerca­tă experienţă şi adesea se puneau sub oblăduirea directă a Domni­torului. Viaţa această nu va fi fost lakla. Dreptatea nu va fi al­­f­at sburdând pe toate drumurile. Josperitatea nu va fi fost cum se cerea organizată. Dar stările îşi căutau vad de evoluţie după firea noastră şi pe măsura puterilor noastre. Cât despre dreptate, poporul cel mult îşi afla o nădejde ulti­mă la năpastă: dreptatea Dom­nitorului! „Merg pentru dreptul meu până la Vodă!... Mă plâng lui Vodă!... Mă duc la Domnie să-mi apăr dreptatea ! Aceste cuvinte revin ca un re­fren în toate răvaşele, scrisele, jalbele, cărţile de judecată ale veacurilor trecute. Ele definesc mai limpede de­cât orice doctrină monarhică şi constituţională, concepţia po­porului românesc asupra rostului înalt spiritual, suprem politic, judecătoresc şi executiv, pe care îl atribuia Domnitorului ca ulti­mă instanţă terestră. Iar dacă poporul obidit de ne­dreptăţi, avea vreo teamă, tea­ma singură era că jalba-i s’ar putea să n’ajungă până la Vodă, că „până la Dumnezeu dreptatea i-o mânâncă sfinţii!“. Nu-i şi această exclamaţie un rezultat al experienţei? Şi parcă o anticipare a amarelor expe­rienţe constituţionale ce aveau să vină mai târziu? Peste această lume cu aşeză­rile sale băştinaşe, bune-rele dar autohtone, s’a deslănţuit o occi­­dentalizare cu viteză ciclonică. Cărturarii însufleţiţi de cel mai fierbinte patriotism, tineri întorşi dela şcolile Apusului cu ideile Apusului, odrasle din toate cla­sele sociale şi mai aşijderea din cele privilegiate, sub influenţa curentelor ideologice din acea vreme, s’au întrecut­­în­ această cursă de reforme şi parareforme«. Ne-au binecuvântat cu forme, mai ales cu forme, cu o Consti­tuţie tradusă într’o noapte de in­somnie, cu programe de partid transplantate din sera occiden­tului în pământul nostru încă vârtos şi nedesţelenit. Pe urmă, cu oroare, au desco­perit că aceste plante exotice de­generează, se usucă, mor sau dau sentinţă găunoasă în miez pu­tred de fruct închircit. E nevoie însă s’o subliniem a­­păsat. Intenţiile bune n’au lipsit. Poate chiar pricina desechilibrului ce-a urmat, a fost tocmai excesul de bune intenţii. De bune intenţii, in vidul abstracţiilor! Chiar mai târziu, când parti­dele politice s’au îndepărtat dela nobila desinteresare a progra­melor iniţiale, chiar când s’au în­mulţit prin soiziparitate suprali­­citându-se electoraliceşte, chiar atunci, oamenii cu suflet, cu în­suşiri rare, cu bună-credinţă au existat pretutindeni , dar au sucombat sistemului, au fost ani­hilaţi de sistem, au devenit pri­zonierii propriilor lor partide. Erau vinovaţi? Poate că erau mai mult victime! Câţi nu vor fi purtat şi nu mai poartă încă cu dânşii, în scepti­ca lor carieră de mai târziu, pre­sărată cu dezamăgiri şi resig­nări; câţi nu mai poartă încă un bulz incandescent din focul pri­melor entuziasme sub lava răci­tă, în capsula sterilă de sgură răcită? Scăpare însă nu mai există. Căci regimul politic, sprijinit pe un constituţionalism hibrid, de import, neaclimatizat, nu mai îngăduia răgazul unei verificări de sistem, de program, de con­cepţii. N’ar fi îngăduit-o aceasta viteza propulzorie a alegerilor care se succedau de la an la an, silind fieştece partid să suprali­citeze la capitolul electoral, pe soluţii cu efect imediat electo­ral. Lipsa de continuitate; lipsa de răspundere reală, (căci ce în­semna o deşartă declaraţie de pe banca ministerială: Ne luăm răspunderea?) ; lipsa de contact direct cu realitatea ţării care era alta decât cea electorală; lipsa de ierarhizare a valorilor creatoa­re în politică; lipsa de plan gos­podăresc pe timp îndelung; lipsa de curaj pentru a aminti alegă­torului că mai are şi datorii ce­tăţeneşti în afară de drepturi, — toate împreună au zădărnicit cele mai sincere legăminte pro­gramatice ale partidelor politice şi au nimicit cele mai generoase intenţii ale conducătorilor de partid, prăbuşite de îndată ce morişca electoralo - constituţio­nală îi ridica la răspunderea con­ducerilor de guverne. Incă odată se cuvine a sublinia apăsat. Vinovaţii stărilor erau în acelaş timp victime, mai ales vic­time. Victime ale sistemului. Iar când toate experienţele au dat greş, când însăşi temelia ţării se clătina, când nu se mai ară­ta nicio stea călăuzitoare în a­­ceastă fatală înlănţuire de cauze nefaste cu efecte, încă mai ne­faste, Suveranul cu o mână tare şi hotârîtă ne-a întors pe drumul nostru firesc. La evoluţia noastră firească. La principii şi aşezări, care au rădăcini în trecutul nos­tru nu numai în doctrinele Apu­sului, atât de friabile şi acolo, atât de aspru revizuite şi acolo. Constituţia Regele Carol I, în­voită de suflarea unanimă a Ţă­rii, ne-a redat astfel nouă înşine. In spirit realist, potrivit stă­rilor şi firii şi nevoilor noastre, nu principiilor abstracte, Consti­tuţia Regele Carol II a restaurat temeiurile politicei noastre voe­­vodale care ne-a apărat în tre­cut de destinul claselor sociale, a dat întâietate muncii, a defi­nit cetăţeanului şi datorii nu nu­mai drepturi,­­ a stabilit răspun­deri şi a înscăunat autoritatea. Fără acest reazăm lăuntric, cum ne-am fi înfăţişat oare Is­toriei, în asemenea ceas când ho­tarele ţărilor iarăşi se şterg şi se preschimbă, când un nou judeţ al lumii va împărţi lumea? Ţâţă de unde ne vine tăria să aşteptăm — oază de pace în fur­tună! — sfârşitul furtunii, calmi, hotărîţi, neclintiţi locului, aşa cum a mai ştiut neamul nostru să treacă prin atâtea furtuni, sub scutul atâtor Voevozi din veac adormit. CEZAR PETRESCU URMEAZĂ: * Regele şi Naţiunea. Frontul Renaşterii Naţionale. IMPORTANTE DISPOZIŢIUNI ALE MINISTERULUI DE INTERNE LUATE PENTRU AJUTORAREA FAMILIILOR CONCENTRAŢILOR LIPSIŢI DE MIJLOACE Comunicarea d-lui N. Ott­escu, ministrul Internelor către d-nii rezidenţi ai ţinuturilor D. N. Ottescu, ministrul Internelor, a comunicat d-lor rezidenţi re­­­gali ai ţinuturilor din ţară, următoarele dispoziţiuni ce urmează a fi luate pentru ajutorarea familiilor concentraţilor lipsiţi de mijloace: Să se alimenteze fondul de ajutorare, în raport cu bugetul fiecărui ţinut. (I­­um.—3 milioane). Dacă fondul de deschidere de credit nu este suficient, urmează să se procedeze la modificarea bugetului. Prefecturile de judeţ vor împărţi în natură familiilor concentraţilor săraci 20 kgr. făină şi 40 kgr. mălai. Aceste alimente vor fi cumpărate de la produ­­cătorii locali şi achitate de fiecare ţinut, pe baza conturilor înaintate de prefecturi. Plata alimentelor se va face prin prefecturi. Pentru a se veni în ajutorul armatei, d. mini­stru N. Ottescu a luat măsuri să se cumpere canti­tăţi de lână, care să fie distribuită şcoalelor pro­fesionale din fiecare ţinut, spre a se confecţiona ciorapi şi pieptare pentru soldaţi. Se va face în acest scop apel şi la concursul Societăţilor de binefacere din fiecare ţinut şi în general la orice instituţie care ar putea contribui la această operă. Ciorapii şi pieptarele confecţionate vor fi vărsate autorităţilor militare superioare din fie­care ţinut pentru distribuire. Orice iniţiativă lu­ată în această privinţă va fi bine primită şi se va bucura de întreg sprijinul oficial. . »

Next