Românul, ianuarie 1912 (Anul 2, nr. 3-24)

1912-01-28 / nr. 23

Anul II, Arad, Sâmbătă 28 Ianuarie v. (10 Febr. n.) 1912.Nriil 23. ABONAMENTUL: i’e un an . . 28'— Cor. Pe jumătate an 14'— „ Pe 3 luni . . 7’— » Pe o lună . . 2­40 „ Pentru România și străinătate : Pe un an . . 40’— franci Telefon pentru oraș și interurban Nr. 750. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA: Strada Zrínyi Nnul 11 a. INSERȚIUNILE se primesc la adminis­trație. Mulțămite publice și Loc deschis costă șirul 20­01. Manuscriptele nu se î­­­napoiază. însemnătatea elementului român în politica statelor europene (Articol venit dinafară) II. Dacă cu creionul în mână cumpănim batalioanele și celelalte mijloace de­­ răsboi, putem ajunge la următoarea concluzie: puterea contestabil alianței quadruple pe mare e in­superioară și triumful ei e ca și sigur; pe uscat, deși cantitatea forțelor e asemenea ceva mai mare, diferența nu e atât de evidentă, încât să poată conta la învingere sigură. In configurația amintită, e natural că fiecare parte caută a mai câștiga forțe în serviciul politicei sale; astfel, — cum am zis —, Germania și Austro-Ungaria au in­teres de prima ordine de a câștiga sucur­­sul României și al Turciei, eventual al Greciei, pentru a paraliza Bulgariei, Sâr­­biei, Muntenegrului și pentru a întrebuința parte din trupele României contra Rusiei. Dacă sprijinul României în anul 1908 a valorat atât de mult, se poate cu tot dreptul presupune că acela va fi între îm­prejurările indicate și mai mult apreciat, mult De aci vedem, că împrejurările ridică valoarea faptică a unui stat și ar fi numai natural, dacă acela dorește ca sfor­țările sale să fie corespunzător și demn prețuite. Dacă situația sus schițată a României este reală, atunci să ne fie permis­ a între­ba: oare nu se cred bărbații politici ai re­gatului român îndreptățiți, ba chiar datori a-și ridica vocea în interesul fraților lor asupriți din monarh­ia austro-ungară? Suntem conștii că atingem o rană, tratând chestia aceasta, dar ne simțim datori, în interesul bunei înțelegeri între aceste state aliate, a vorbi franc. Avem părerea că bărbații de stat com­petenți ai României fără a fi acuzați de amestec neîndreptățit în afacerile interne ale unui stat vecin, ar putea spune con­ducătorilor politicei germane și austro-un­­gare cam următoarele: „Dacă doriți ca între toate împrejurările să puteți conta la ostașii României, sistați sistemul de guvernare de până acum, dați elementului român din monarhia austro­­ungară, — care secole dearândul, pe toate câmpiile de războiu a sângerat pentru in­teresele imperiului, și care totdeauna a fost credincios dinastiei și țărei sale, — toate posibilitățile de a se desvolta, ca români, pe toate terenele, faceți să fie îndestulii, în patria sa, și atunci vă asigurăm că armata română cu entusiasm va lupta alături de armata voastră glorioasă. Nu ne îngreunați situația prin de negarea acestei cerințe juste, căci în cazul acela noi, oricât am regreta, vom fi siliți a vă spune că nu putem ga­ranta că oștirile României între toate îm­prejurările și cu aceiaș însuflețire ar lupta pentru d-voastră“. Mulți cred că o asemenea vorbă ar fi brusc respinsă și că diplomatul acela s’ar face imposibil. Noi, din contră, suntem de părerea că cuvintele acestea vor impresiona, căci în probleme similare nu simpatia și antipatia, ci marile „interese de stat“ de­cid, iar politicianul acela poate fi sigur că, orice rezultat ar obține, poporul român în­treg și istoria îi va aprecia cu demnitate fapta sa patriotică. Factorul care nu se știe impune, ori de care suntem între toate împrejurările sigur,adeseori nu se mai consideră după merit, deși din contră, valoarea sa ar trebui să fie cu atât mai mare. Să vedem în ce direcțiuni s’ar putea mișca politica externă a României? Politica externă a României s-ar putea mișca în trei direcțiuni principale: 1) Ro­mânia se aliază cu statele germane. 2) Ro­mânia se aliază cu Rusia. 8) România stă cu „arma la picior“. Guvernele care de decenii conduc de­stinele țării au aflat că interesele statului român sunt mai bine scutite dacă se aliază cu statele germane; fiind motivele destul de cunoscute, nu mai insistăm asupra ace­stui caz. Vor fi însă politicieni cari din contră ar vedea interesele României mai bine scu­tite dacă s’ar alia cu Rusia, cu al cărei ajutor ar ameliora soarta românilor din Basarabia, Bulgaria, Serbia și, din monar­hia austro-ungară. Acești bărbați politici au aderenți în popor, care pe baza biseri­­cei ortodoxe e dedat a vedea în Rusia o pune- SH AKESPEARE Othello Trad, de D. Nanu ACTUL al V-LEA Personagiile cari iau parte în acest act. Othello nobil maur în serviciul Veneției;—general. Iago sublocotenentul lui Othello. Cassio locotenentul lui Othello. Roderigo gentilom Venetian îndrăgostit de Desdemona. Montano predecesorul lui Othello ca guvernator al Ciprului. Lodovico ruda Desdemonei. Gratiano unchiul Desdemonei. Desdemona soția lui Othello. Emilia femeia lui Iago. Blanca amanta lui Cassio. Ofițeri, paznici.... Scena I-a. în Cipru, o stradă mică. Noapte adâncă. Intră Iago și Roderigo. Iago postându-l la colțul unei strade. Stai ! — Pitește-te aicea după zid. El o să vie. Cum sosește, strânge spada, și i-o ’nfige ’n carne vie. Vezi, nu-ți tremure mânerul, sunt aproape, — teamă n’ai. Fapta asta ori te pierde, — ori dă cheea de la rai. Roderigo sfios Bine, — numai fii pe-aproape, ași putea greși atacul. Iago Sunt calea.... Tu scoate spada și fii gata.... dîrz, ce dracul! (Descinde repede și se ascunde în gangul unei porți) Roderigo Nu-mi prea place fapta asta, dar... m’a 'nvins, m’a hotărît. A­­ u­ mort la urma urmei !.... Haide spadă n’ai de­cît Să-ți faci slujba ’n astă seară. — Cassio, ți-i moartea scrisă ! Iago Doar i-am spândărit în treacăt rana lui abia închisă, Și-i aprins, pornit pe ceartă ! — Acum, ori el va muri, Ori omoară el pe Cassio, — eu să ’nving va trebui. Dacă Roderigo scapă, nu-i nimic; de­și’mi va cere Să-i înapoez firește risipita lui avere, și pot bine ’nchide gura, cu omorul săvârșit. Cassio de scapă însă, a-și fi foarte plictisit. NI așteapta­ o strălucire ce mă ’ntunecă, și poate O să afle de la Maur planurile mele toate. E primejdie la mijloc. Nu! din vieață trebui șters Se apropie... E dânsul... Roderigo II cunosc eu după mers. El­e, (se aruncă asupra-i) ți-a sosit sfârșitul, mori mișelule. Cassio voios. A­­mare. Ți-ar fi fost isbânda, dacă n’aveam platoșa mai tare. ’Ia să ’ncerc pe-a ta, tot bună-i? (îi înfige spada). Roderigo căzând. Mă omoară! Iago ese din ascunzătoare, isbește pe Cassio în picior și fuge.

Next