Românul, noiembrie 1918 (Anul 7, nr. 20-29)
1918-11-20 / nr. 20
Pag. 2. „ROMÂNUL” Marti, 3 Decemvrie 1918. Caleidoscop. Am sorbit cu nesaț atmosfera asta curat românească. Spiritul nostru s’a simtit la largul lui, neconturbat, neinfruintat. Nu exista grup de Români unde să nu i se improvizeze glume, cântece, jocuri. Lumea fierbea de neastâmpăr, de exuberanță, de sănătate sufletească. Se întâmpla că unul din cei cari au înfundat temnițele ungurești, ori au fost internați, ori au suferit exil dureros cu tot felul de privațiuni — mulțimea îl înconjura, îl solicita să-i vorbiască, îi șoptea mângâieri... mai toți s’au văzut răsplătiți pentru suferințele trecutului cari acum ni se par niște coșmare urîte și îndepărtate cari n’au ce căuta în zilele aceste de seninătate. Sâmbătă seara întreg publicul din cafeneaua Hungária tresare electrizat: pe uși se ivesc figuri dispărute de ani de zile dintre noi, refugiații, dezertorii ce nu se împăcau să moară în luptă pentru un împărat care ne uitase și o patrie care ne sugruma ființa noastră națională. Uitei : ziariștii Ghiță Pop, Iosif Șchiopul, Eugen Gog.a, economistul Vasile Osvadă. Câte un bucovinean îi întovărășia în drumul lor de a ne smulge cu totul, cu pământ cu tot din ghiarele unei dominațiuni hrăpărețe. Auzim apoi că au sosit și ofițeri înalți din România, cari ardeau de curiozitate să-și vadă cât de repede frații eliberați. Publicul aclama și cerea să i se vorbească. Urale nesfârșite, strigătele costume, trăiască România Mare, încheiați orațiile aceste improvizate cu vervă. Dar cine ar putea să detaileze precis scenele caleidoscopului inepuizabil? Să ne recream nițel și să vedem ce s’a întâmplat Duminecă. Serviciul divin s’a săvârșit cu solemnitate deosebită în amândouă bisericile românești din Alba-Iulia. In biserica ortodoxă de I. P. S. Sa părintele episcop loan I. Papp, în biserica unită de P. S. Sa dr Vaier Frențiu, cu mare asistență și fiind de față număr imens de credincioși cucernici. Nu vom uita niciodată momentele duioase din cursul acestui înălțător serviciu dumnezeesc. In biserica ortodoxă în locul pricesnei corul dlui Timotei Popoviciu a cântat marșul legionarilor români. Rugăciunea de mulțumită a cetit-o P. S. Sa părintele episcop Cristea. Ochii tuturor s’au umplut de lacrimi de bucurie, că am ajuns momente atât de înălțătoare. La sfârșitul serviciului dumnezeesc credincioșii intonează: „Deșteaptă-te Române“ și la cuvintele: „Murim mai bine ’n luptă“... toți ridică, în semn de jurământ mâna dreaptă. Da, este acesta un simbol al voinței nestrămutate de a nu mai suferi niciodată robia, de a nu mai suferi călcarea în picioare a principiilor de libertate predicate de Domnul Hristos, căruia cu atâta evlavie s’a închinat astăzi toată suflarea românească. Recule și sufletește, cu ochii schinteietori de lacrimile bucuriei și multumirei, se îndreaptă Românii spre cetatea falnică, ca să aștepte hotărîrea mare a adunării naționale. Spre Adunarea Națională. Bisericile protopopești n’au fost încăpătoare pentru un public așa de mare. Pe străzi este frig și un vânt tăios pișcă obrajii. In lipsă de alte ocupații lumea, valuri-valuri, se îndreaptă spre zidurile vechei cetăți pline de amintiri mărețe, unde avea să se țină marea adunare națională. In fruntea grupurilor de sate erau steagurile naționale și tablele cu numirea localităților. Marșurile întețesc pașii și animează sufletele. Zăpada este moale și se frânge sub picioare. Păcat de vremea asta care face imposibil planul de a se ținea toată adunarea sub cerul liber. Trecem pe sub poarta de jos, pe sub poarta lui Carol; pajurile împărătești au fost înlăturate și în locul lor fâlfâie triumfător stindardul nostru national — ca o răsplătire a umilirilor multe din trecut. Reprezentanții au bilet și se strecor în sala casinei militare române. Ceilalți nu pot străbate prin straja aspră a feciorilor noștri. Mulțimea trece pe sub poarta lui Mihaiu Viteazul și umple câmpia înzăpezită. Sala casinei este tipită de lume, doar podiul din fund așteaptă pe membrii Marelui Sfat National. Sala este mare, dar la nici un caz nu e încăpătoare pentru 2000 de oameni câți s’au furișat strivindu-seormal. Steagurile anante fac singurul decor al salei. Pe bradul de la mijlocul peretelui este aninat steagul nostru, având la stânga și dreapta steagurile celor mai mari protectori ai neantului românesc, celor dintâi luptători pentru libertate, Americanilor și Francezilor. In ambele aripi, apoi, mai atârnă steagurile acelor popoare ale căror simpatii reciproce se cultivă astăzi cu multă conștiință: steagul ceh, iugoslav, sârbesc, italian, belgan și engleze«... Presa. La masa dinaintea podiului iau loc ziariștii cari se înghesuiesc cum pot să ajungă numai să-și poată face notițe. Sunt reprezentate foile: Gazeta Poporului (dr. I. Broșu), Drapelul (Alexandru Vasilie), Telegraful Român (dr. N. Regman), Unirea (dr. Coltor), Biroul de presă al gazdelor naționale (Ioan Montani), Foaia Diecezană și Lumina (dr. Cornel Cornean), Foaia Poporului Român (L. Paukerov), Calea Vieții (dr. Nicolae Brinzeu), Revista Economică (Constantin Pop), Foaia Poporului (Nicolae Bratu), Glasul Ardealului (Dante Ovid Gherman), Opinca (dr. Romul Molin), Biserica și Școala (dr. T. Botiș), Glasul Bucovinei (Alecu Procopovici) și Românul (Ion Clopoțel). La masa ziariștilor ia loc și stenograful angajat de ziarul Românul d. Vasile Vlaicu, șef-contabilul Băncii generale de asigurare. Ovati furtunoase se fac membrilor Marelui Sfat Național cari intră în sală la orele 10 a. m. și urcă podiul. întâiul este d. Vasile Goldiș, figura robustă, bărbatul de stat înăscut, al cărui rol în viitorul apropiat îl ghicește deja publicul. Vin apoi 6 socialiști față de cari toți au,simpatii vii. Ca unii ce au indurat chinurile internării sunt salutați cu căldură părinții protopopi Saftu și Lupaș și dr. N. Comșa. Sunt aclamați refugiații noștri, ziariști de cel mai prețios talent: Ghițăi Pop, Eugen Goga, Iosif Șchiopul. Intre ovații nesfârșite urcă podiul arhierii români de ambele confesiuni sărutându-se frățește în această oră mare, dr. Ștefan C. Pop și dna, dr. Mihali, maiorul Vlad, ofițerii români sosiți cu tren special de la Cicsereda: căpitanii Băgulescu, Mărculescu, locot. Jileriu, președintele Sfatului țării basarabene Halipa, delegatul bucovinean Procopovici. E ridicat pe umeri și aclamat generalul român Leonte, sosit cu trenul, dânsul a luat loc în masa ziariștilor. Deschiderea adunării este precedată de puternice strigăte: trăiască România Mare. Deschiderea adunării. Intr’o liniște solemnă se ridică d. dr. Ștefan C. Pop, bărbatul care timp de patru ani cu riscul vieții a dus o luptă aprigă contra asupririlor ungurești. Publicul îl aclamează. Popularul nostru deputat în calitate de președinte al Marelui Sfat Național român ia cuvântul: Onorată Adunare Națională, Marele Sfat Național în ședința din 7/20 Nov. a hotărît să convoace Adunarea Națională a națiunii române din Ardeal, Banat și Țara Ungurească. Locul cel mai potrivit pentru această adunare este Alba-Iulia, această Mecă a românismului, unde zac moaștele celor mai mari martiri ai noștri: Horia, Cloșca și Crișan, loc sfânt pentru întreaga suflare românească. Fraților, aceste sunt momente înălțătoare, istorice și cine ar putea găsi cuvintele cari să zugrăviască tablourile ce le vedem și interpreta sentimentele ce le avem? Cine putea să creadă că o să ne schimbe astfel împrejurările după patru ani de răsboiu? Soldații noștri, la începutul răsboiului erau ademeniți că România va ținea cu noi. Răsboiul s’a început cu minciuna și guvernele ungurești monopolizau pentru armata maghiară toată gloria armelor (strigăte, blăstăm pe e 0. Voi popi și dascăli au fost acuzați că subminați poporul și că au trimis în țară pe Lucacu și Goga (să le fie rușine pentru astfel de acuze). In Banat au fost mulți Români deținuți și internați deodată cu Sârbii. Mama noastră, România (trăiască România, aplauze furtunoase) n’a mai putut suferi atâtea dureri ale filor de peste Carpați și a trecut granița (aclamări). Cu pietate și smerenie ne închinăm acelor factori cari au venit într’ajutorul nostru (trăiască). Preoții și intelectualii noștri au fost duși în lanțuri. Clujul știe Golgota (5000 de Români, așa-i). Mărginașilor li s’au răpit averile, li s’au înmulțit datoriile, pentru ca să se acopere cheltuielile unui răsboiu mizerabil (așa-i). Nu mai putem suferi această vieață de robi (nu mai suferim, trăiască Consiliul, să ne elibereze armata română). Momente mai senine avem de când au intrat în răsboiu Statele Unite. Wilson (trăiască) face legi nouă pentru poooare, a întronat principii nouă. Ce a declarat acest bărbat?: voim libera dispunere a fiecărui popor asupra sorții sale și voim ca această liberă dispunere să nu fie fază, căci asupra aceluia se vor sfărâma toate consecințele; apoi el în acest răsbou ia parte popoarelor mici cari n’au avut putere să-și spună cuvântul și voința: la care stat să aparțină, cum să-și întocmească instituțiunile politice. La noi nu s’a putut rosti cuvântul liber, în fiecare comună ne conduceau aici, în parlament ne strigau: ștreang vouă (strigăte, ștreang lor). Când învingeau se adunau în dietă și făuriau legi silnice contra națiunilor nemaghiare, iar când le mergea rău mai scriau și câte-o carte mitropoliilor noștri (râsete, aplauze). Trebuia să vină de baciul. 80 procente din monarhie i se rugau: Doamne bate pe stăpânii noștri! Nu se putea să învingă crima. In vara anului acestuia trebuia să se schimbe situația: Tu, Piave, ai fost prima cu valurile tale... (aplauze prelungi). Glorioasa națiune franceză (ura, trăiască Franța, aplauze de câteva minute) cu nobila Anglie (trăiască), cu sora noastră dulce Italia (trăiască), și mai ales întărite de puterile proaspete ale Statelor Unite (trăiască) au de la învingere steagul dreptății. S-a prăvălit zidul putred numit: alianța puterilor centrale (jos cu ele), căci a fost întemeiat pe minciună (așa-i), pe tiranie (așa-i), pe cele mai josnice interese, trebuia să se prăbușească cu legi și cu împărați cu tot (așa-i, trăiască, aplauze prelungite). Domnilor, Consiliul Natonal Român la timp potrivit și-a fixat atitudinea prin fostul dlui deputat dr. A. Vaida (trăiască), a adus la cunoștință lumii întregi că noi voim să uzăm de dreptul de liberă dispunere, am declarat că nu mai recunoaștem parlamentul și guvernul maghiar și că voim, singuri, neînfluințați de puteri străite, să ne organizăm în stat liber și coordonat. Evenimentele, apoi, se precipită repede. Se publică crisparea cu solia lui Wilson (trăiască) în care se spune că marele președinte cunoaște jertfele mari aduse de România, îi recunoaște toate revendicările, îi recunoaște dreptul la o unitate națională (trăiască România Mare, aplauze frenetice). Armele Americei au impus dușmanilor noștri și acest drept i-au apărat. Ce a urmat a fost desvoltarea logică a evenimentelor. In momentul psihologic potrivit ne-am hotărît să luăm în stăpânire imperiul întregului teritor românesc. Dușmanii noștri nu ne-au recunoscut acest drept și ne-au aruncat acuze că noi nu dăm bunătăți poporului (râsete, nu ne trebuie, să și le țină ei!). Ne-am văzut necesitați să facem manifestul către popoarele lumii (d. dr. Pop citește ultimele două pasagii din manifest, publicul isbucnește în urale și aprobări unanime). Cu acest manifest Consiliul National Român și-a împlinit chemarea sa față de națiunea română. Ea își depune acum mandatul în mâinile națiunii române. Acum, voi reprezentanți ai poporului sunteți chemați să vă spuneți cuvântul (aplauzele durează câteva minute). Venim înaintea voastră ținând cont de mandatul vostru și declarăm că poporul român este matur, își cunoaște chemarea sublimă în lumea civilizată (trăiască, aplauze, vrem unirea tuturor Românilor). Propunerile se va face comitetul provizor. Cu sfială vă salut pe voi reprezentanți ai poporului român, salut cu dragoste pe reprezentanții României cari nu vreau să facă aici politică (trăiască, aplauze) și cari nu vreau să le spun numele, pe reprezentanții Basarabiei: vicepreședintele Sfatului Țării, Panteimon Calipa și delegatul Cazaclia, pe reprezentantul Bucovinei: prof. Alecu Procopovici. Salut corpul voluntarilor din Transilvania și Ungaria cu sediul în Iași; dr. Victor Deeu, Vasile Osvadă, Vasinca, Eugen Goga, Bihorean. Eu ni-am împlinit misiunea. Dumnezeu că ne dea înțelepciunea ca să aducem hotărîri! Numesc de notari adhoc pe dd. dr Laurențiu Oanea, dr. Sever Miclea, iar de raportor a comis lunii de verificare pe dr. Ion Sucul. 1228 de delegați. Dr. Ioan Sudit ia cuvântul și anunță că la 15 Noemvrie s’a făcut conscrierea alegătorilor. Constată că s’au prezintat 680 delegați din 130 de cercuri electorale. Afară de aceștia aproape toate societățile noastre culturale, Asociațiunea din Sibiu și Arad, Fondul de teatru, școalele medii, Biserica prin episcopi, reuniuni învățătorești, de meseriași, comunitatea de avere, reuniunile femeiești, tinerimea universitară, partidul social democrat și multe alte corporațiuni și-au trimis reprezentanții la Adunarea Națională. Anunță apoi cu au sosit din toate părțile mii de adrese dându-și asentimentul la lucrările adunării. Procedându-se la con-