Romănulŭ, mai 1861 (Anul 5, nr. 121-151)

1861-05-05 / nr. 125

402 ROMANUL* MAIU. 111 ..................... organisa m’a ne nsne în stare a serai Esronel bariera kontra inpasi­­snilor, ki ui’aksm apem mi braue lui mirai, mi demonstrmd ki Bom le­ga interesele noastre komeriial­ k» aielea ale najjisnilor liberali. Ks­ Bînlsl d­ lil Gladstone Ba­ardla, o­­dati mal mslt Roramilor, b­ea ie ziserim nekontenit, adikt, kt niiî o­nstere ns ne Ba ajsta de ni Bom dovedi kt nstem st­r dim în ho­­kst­aielsî ajster braue nentrs ant­­rare rai sn skirab de interese ko­­meriiall rai industrialî. Ba anta odati mal mslt kt nin­ o­nstere n’a­­jsti a nauisne nentri simnatie ni­­mai sail de miit si­ne sn schimb a­­deverat de serpin­s rai kit iei, kari ns Bor a nane nauisnea în stare d’a kores nsnde snerangelor­ie Franta, Englitera rai Italia as nss în noi depine în federat kt nrin neratiinut sas nrin ratiinut esnsn nauisnea la o nerdere siksrt. Conferintele se snert kt se vor adsna în luna Bu­learit. Iloarta, kiar aksm kind se nare ka ’ngeles rttu­irea iei, înksBiinueazt snirea, însi timnsrale rai nsmai ne Biaua Alessisî nostri Ilrim­ine. Este do­­vedit prin istoria noasta, prin­a­­tatele noastre rai khiar prin tratatul de la Ilaris kt ssntem o nagisne astonomi, rai­kt dakt am fost kon­­simuit a nicii ieBa Tsiriel, aiea nlatt n’a fost nici odati sa trilist­ii sa dars în bani, în schimbul a­­jstoril si de oratire ie Iloarta se le­ga la rind sl iei a ne da în resbe­­lele noastre rai kind îl Bom­ie­­re. Iloarta dar n’are nici sn drent a se mesteka în trebile noastre din întri, Iloarta ns se noate onsne la a noastre denlint snire, Iloarta a reksnoskst ea înst­raî aieasta snire în regulamentil organik, rai mai­ns­­tera adtoga, dakt Iloarta ns Ba Boi st ’ngeleagt a le iei adeverate in­terese rai se depu­t a noastri ami­­kt, kt Iloarta a ktikat nekontenit kontrakt sl­ie a fost înkin­at ks noi mi n­in srmare nstem m­ea bine st’l. konsilerim ka ne esistind. Ilste­­m­le garanul înrai-le, rai sloarta îm­­presnt ks dînsele, din zioa în care as deklarat ka st se konsslte na­uisnea sine a snsne ea înst­raî da­kt. Boierate snirea, nreksm sssginea Frantia mi Italia, sag de n’o Boiem­­ie nreksm, sssginea Asstria rai Tar­­lia, as reksnoskst din nos m­in a­­lest fent a noastri astonomie rai m­in srmare ns nstem se mai reks­­nparatem nirainst drentsl a se o­­nsne Bovijieî noastre. Ilentrs se în adeptr ne as konssltat! Ilen­­trs ie as inokiimat nagisnea Ro~ mint astonomi ni’as trimis s’o rn­­bîle a deklara Boinsja iei? Hentrs a glimi ui’a rîde de noi ? Ilentrs ie, kim ziserim mal sss, înst­raî As­stria rai Tsiria n’aă kstezat a zile în kongressl de la Haris kt n’avem drent a ne întruni, ii ktnsBoim snirea, leea ie este o denlint­re~ ksnoamb­re a Boingeî noastre a as­­tonomieî noastre. Araia dar fiind kt ns este nermis nsterilor celor mari a ktika drentsrile sneî nagisnî­ie ele însele le-as reksnoskst, fiind mai ks seamt kt ns se este nermis a se jska ks o najjisne ra’a skormoni ele însele ks o mint de frigie în m­iraile lor ra’and­ a înfige fierst iei ars ra’a o sfide, najjisnea Romini dekiart kt niii Iloarta nini kiar asterile ga­ranti ns as drentsl a ns reksnoarate denlina snire, niii Iloarta d’a o re­ksnoarate timnsrale rai legati nimai ks Brarra de om. Najjisnea Romtnt, nsind mina ne istoria iei, ne tra­tatele iei, ne tratatii de la Ilaris rai ne inima iei s’afirrai de najjisne astonomi rai dekiart kt iei kari Bor Boi a­ I mai ridika astonomia Bor as­­tea s’o fakt înst dsne se mai în­­tt­s Boi înfige baionetele lor în aiele inimi ne kari mina Esroneî le a des­­kis mai intîis rai le-a dat okasisna d’a astea re’nsia rai bat ®. E­­ssnt mslgl kari mai tered kt najjisnea romint Ba mai îndsra ameninjstri mi in Ba­­sisni ks brajjele inkrsiiw­ate. El bine, st­asit srekia ne utintnt rai se Bor asiksra, ksm ssntem nei a­­sîksrajjî, kt Boinjja striinslsl ns bu mai­nstea domni In Biitor In sjeara Romtnilor de kit dsne se mai in­­tíis Bor redste­p ín sensrait frtmíri­­tatt In singe. Moarte nentru moar­te, kill najjisnea romuni ratie kt tot Ba fi moarti dakt strtinst Ba reintra întri ale noastre, nonorsi romín este ottrît iei nsijîn a msri ka ora, ka birbat în lok d’a fi a­ SpÎrlit ka mortuisne. C. A. R­o­set­ti. Assuna katastrofeî întristitoarii a mortji­ komhelsî Ladislas Telecky, a­ Bem aksm în ziariele sugsremti mai mslte relagianî, din care estragem vele simt toarie: Mititoriî noratri­miis iele netrekute în Kamen iui adînka înti­nerire se a ftrist aieasti nS Best. O ori­osat închiderea uredinijei, tot o­­raiussl era informat do katastrofi. lie tsrnst kaséi orauiisis! se arborase sa mare napilione negre în semn de doi Iib mi Besti nonorsisî, kare refsst ti­­kt a krede trista nSpeli; atsunt din cele mai multe ferestre so­ftzsri stin­­dare de doliu; straiele se nonorart, grane din toate klasile sonietlijii se fonnart mi diskstart într’o mare a­­rtitaijiune evenimentul zilei; la toate kafenelele, la kasin se întrevinseri so­­lu­rile, afimisrile de teatru mi de kon­­uerte se akonieriki ks nlakarde înkon­gisrate k’o bordsrt neagri Bestind­us­­­ mă moartea natriotilsî sngsr. Im­­bilseala lsmiî înaintea kasei lsî Telecky era grozavt, kamera în care se seBîr­­mise fanta în katsi al doile era însem­nat k’un mare steag de dolis. — Dsnt amiazi Kamera denstajjilor ijins o kon­­feringt nartikslamit, în care nrem­e­­dintele konfirmt kt veruetarea fikstt de m­essnsnerea­kt moartea a fost ur­­marea sasî sinsiid. Dsnt aceasta s’a finsat programa îmormîntirii ce se Ba face la 10 Mai­, la 4 ore dsne amiazi, mi, ks konsi mnijimîntsl famiel Telecky, s’a ottrît a lisa kadaprsi renosatsisi esnss în sala mare a mssesisi în timp de 24 de ore, ntzit de 12 renresin­­tantil al jsnimii akademine, kari se vor skimb­a din ort în ort, sire a limmii nonore kare ns krede într’sn sinsuid, ui intr’sn asasinat. Nlentrs kondsierea kadavislaî te momia­lsî Telecky Szi­­rak, unde se afli mormîntul familie! s’a numit o komisiune komussi din zene membrii ai Kamereî denstasjilor mi anime: dd. komitele George Al­­massy, Edsart Beniczky, S. Bonis, ko­mitele Lad. Csaky, Hrtefan Gorove, Ivankovics, Ioan Karolyi, George Ko­­maromy mi Baronele Frederik Rodma­­niczky. — Usnt aieastt sksrtt ress­­mare a fantelor eakt ktteBa amn­­usnte, *se n­eued nenprositsi eveni­­ment mi kari oare ksm îl esnic­­kt mi îl motipeazi; le mtiS de la sn­amik personaie mi nartisan nolitik al rtnosatsisi mi ns mt not îndosi de adeptu­l lor: De milt timn komiteie Telecky nttimia d’sn morb al stoma­­kilsi ne ajunsese inkstabile mi kare a­­fekta mslt sistema si a nerpoast des­­til de simnifitiat. Ki toate, kt k­ata­­flisnea temneramentsiei, o srmare na­­turale a acestsi marb kronik, ns si­­m­inse ne m­iî snsl din amili­ seî, în­st în timusl dsnt simt al siege! sa­le bigasert togi de seamt o kres­­kînte amtru­isne a ssiletsis!, nimîe semne de sagis mi de melankolit, m­eksm iui o distrakgisne se­ns­era în karakterist stS Lsnea trekstt al flindsse Ia D. Deak, se nhnse tare mi ks amtrîn­sne kontra brisielelor, la care s’a Btzst esnss din partea e­­migrangilor, se m­onsngt ansme în kontra snsî artikis al Baronessî Joasi­­ka, kare-1 isnerase foarte milt, nsma! esklamagisnea Isi Deak: „El! dar ns Bezi, ie fel ssnt tratat mi eS!“ îl ns­­ts lini iuti oare ksm, dar nsma! nentr’ sn sksrt timn. Melankólia Îs! kreratea din zi în zi mi dese zile înaintea mor­gii sale resnsnse la o doamnă, kare-1 întrebase nentrs se kimnerase o’ nt­­rebit de nistoase nose, kspintele sem­­nifikt toarie: „Este mizloksl iei mai lesn sine a se skria d’oare kare ner­­spant nenliristt nentrs tot d’asna.“ Negremit kt atsniî nimeni ns nsts btnsi dsnist îngeles al acestor ksrin­­te, în ajsnsl morgii sale zise sne! a­­mik, ns te BoiS,ma! Bedea amia de ksrind, amiksi meă. Iar snei rsde a­lsî, kare-î Borbia de manifisinga nose! sale loksinge, resnsnse: da, neste ni­­gine zise mt BoiS msta la o loksingt nost mi krez k’o Bois oksna milt timn. Amili­ lsî noBestesk milte e­­semnte de distrakgisne în ajsnsi mor­gii sale. Astfel salstase ne Bot Bos ks kspintele: „Bsnt zisa sunte ntrinte,“ dar în datt îi iers ierti­isne de gre­­meala lsî. Seara se afla in adunare la D. Xajnik mi era atit de distras mi ne gridsii în rtt Boia st aleie stri ntl­rit mi­naleto. Benise de timns­­ris a kast mi o rsdt­a Isi, komitele Jslis Telecky, îl aszi nnkt rit­t a­­nioane de miezsl nongi! nrtsm blin­­dsse în Kamera lsî. Dsat miezsi non­gi! Tisza Kalman btts la smia kame­­rei Isi de ksikat, kare fnst ns­ í fs deskist de ktt dsnt treiere d’sn pare kare timn, astfel Tisza binseinte alisin kt noate atsunî a fi asksns nistoalele înaintea Isi. Dsnt alekarea Isi Tis­za se stris fanta mi sn ntzitor de noante aratt kt între o őrt mi dose sine dimineagt aszise sn ssnet ssrd, ne kare ns nstsse st mi­ 1 esnlise. Mii de oameni aleargt aksm se Bazt kadaBrsl Isi Telecky kare remt­e es­nss nunt mtíne nsblikslsl. Cuvântul Domnului Gladstone. în Camera komânilor la 4 Mais 1858, In favoarea sniri­ Iluim­inatelor. Ns este ín obiieisl mes a tsr­­bsra ktmara ks mogisnl assnra snor leslisn! atingitoarie de nolitika slrti­­nt, mi dakt ks aieastt okasiHnemt^ dentrlez de aieaslt regslt, 0 fak ku konBinijerea kt ssbiekl«!, assura ktrsla am a Borbi, este de iei maî mare interes, de lea maî mare în­­seranttate, kt timnsl ns iearlt înttr­­ziare, kt neriklsl ie s’ar iei din Br’o rtltiire nslimioast este mare, rai kt, dakt ktmara ns Ba Isa în btgare de seamt lestisnea aieasta aksm, ktnd mal este okasisne nriiniioast, noate ne Ba ntrea res kt n’am ft­­ksl-o mi nrin srmare ne Bom simn­­jji înksrkagî înlr’o grea resnsndere. (Asksitt, asksltt). Krez kt ns se Ba ziie d’astt datt, ksm s’a fost zis adesea ’n alte lestisnl de noii— tiki striim, kt ktmara ar faie mat bine a ns se mesteka în afaierea ie boíü s’o ssnsig la konsiderarea iei. (Asksltt asksltt.) Aszirtm sne ori în aieastt adsnare ksainte, ie tra­­teazt toatt lestisnile relagisnilor noa­stre ks jjerele striine ka sn lskrs nrea sakrat nentrs a fi atins de nar­­lament. (Asksltt, asksltt). In ase- _ menia întîmnltrl domnerate sn fel de interdikgisne generale, ktte o dalt ni se dt a îngelege k’ar fi nrea de timnsriS nentrs noi a esnrime o nt­­rere assnra nosijjîsnii ie Bom oksna în notrißa snsî stat striin, ra’alît datt ni se ziie kt lskrs e ottrît rai kt Bénim nrea ttrzis snre a nstea skimba ießa rai kt tot ie a remas de ftkst este a Bota o lenssrt mi­­nistrslsl de Bom sokoti kondsita lsî îmnstabile (asksltt, asksltt). Ks toa­te aiestea krez kt ks aiest nrilej ns mi se Ba nstea faie Br’o îtnns­­tare, dakt însit ktmara komsnilor a Isa ksnoratingt de lestisnea Ilrinii­­natelor dsntriane, ks attt mal m Îl, ks ktt leea ie Bois iere de la A- dsnare este d’a ns dikta gsBernslsi eseksÜB o nolitikt nentrs kare niii o mtssrt îndatoriloarit n’a fost în­semnați; este a o faie st reks­­noaskt komsniktrile ie ne a fost ftksle de gsBernsl esekstiB rai a do­­bîndi otirîrea iei assnra konrinderiî * rai ’nssrairil aiestor komsniktrl. Sner kt nrin srmarea ksBÎntslsi me8 S0 Ba Bedea kt ssnt în stare st sssijis aieastt nronosigisne, kt este o ma­terii ie interest nariamentsl rai am kredinga kt, dakt kamera Ba Isa în btgare de seamt ssbiektsl, îl Ba nri­­ ba ka o­lestisne, se atinge adînk m­inim­i stîle nolitiieî Estoniane, ale kredinjjel nibliie mi foarte d’anioa­­ne rai într’un mod foarte Bis ferici­­rea unor milioane de oameni seme­nii noiutrii. Aksm domnilor, Insi­dusei aminte cö ceta faimosului Gas­­pard de Besse umbla de cătu va timpu prin acea țară, și cugetam ce in locu­se­mi caltă ia cursa ce-i întinsesem po­rumbița mea, se putea pre bine se ca$u eu însu­mi într’uă cursă de fum­, în fine, eram în neastemperu. — Aide! spune curatu c5­ țî era frica, murmură Malvalat. — Neliniștea mea încetă îndată, urmă Nieuselle; numai cugetai la ban­da lui Gaspard de Bess căndu auijit în depărtare țipetulu unei cucuvaie; ast­­a era semnalele otărîtu cu Vas­­congado, înaintai cu cutectanță, și a­­jungêndu la unu locu de unde puteam recunosce terîmulu, așteptai. Noptea era completă, déru luna, ce resăria pe orid­onte, lumina îndestulu drumulu pen­tru ea se potu distinge prada mea. Vascongado și servantea mergea îna­inte; infantea mea îî urma călare pe asinu. Nici uă dată armăsariu n’a pur­­tatu uă frumuseță comparabile cu ceea­­a ce călăria pe astu prostu asinu. Pă­rea ce e feciora Maria în tabelulu fu­gei în Egyptu. Căndu fu la­­ jece pași de mine mé rădicai de la spatele unei stănce ca curau asiu fi eșiiu de suptu pământu gi-i oprii calea Bieta femeia scóse unu țipetu mare. — Nu te teme de nemicu, regina mea, îi­­ jiseî cu multu sănge rece, nu voiu nici punga nici vidța D-tale. — Atunci, Domnule, lasă­­me se trecu, te regu, respunse ea tre­­murăndu și căutăndu cu ochii pe Vas­­congado, care dispăruse. Betrăna ser­vante se lipia spăriată de domna-sea și murmura rugăciunile sele. Siffroi îi puse măna pe umeru, și eu întinsei brașulu ca se apucu de rai-ulocu pe misé Brun­­déru selbatica burgese, sărindu josu, îmi zise c’unu tonu otărîtu: — Nu te apropia. — Și véi ai lucindu în mâ­na sea ceva ca tăișiulu unui cuțitu. Ea vrea, d­eu, se se apere. O apai­mên­tai c’uă singură vorbă. — Tăcere! strigai c’unu tonu teribile. Cine cade în manele mele nu-mi scapă nici uă dată, sum Gaspard de Besse. — Invențiunea este minunată pre D-d­eulu meu! striga Malvalat, rădi­­căndu din umeri, pretindeai se fii iu­­bitu suptu numele acelui banditu? — Aide de­ pretindeam se fiu iu­­bitu de misé Brun eu? voiam s’o se­­ducu? aveam timpulu pentru asta? res­pinse Nieuselle cu uă sinceritate cini­că, voiam numai s’o țiiu uă $i scu $<iue în ospetăria Calului roșiu, unde ospetariulu este unu omu care, pentru unu scutu de șase livre, nu ve­de nemica din ce se petrece la dînsulu și nu recunosce pe nemine; pe urmă așiu fi redatu-o socului seu desolatu, căruia s’ar fi feritu d’a spune în tóte amenuntele aventura sea. A se veț­i cumu că nu astu plauu așia de bine conceputu. La numele de Gaspard de Besse, misé Brun fu aprópe se leșine, și servautea, cre^ându ce ultima-i oră venise, recomandă în gura mare su­­fletulu seu lui De^eu. Domnule, îmi ilise misé Brun c­uă voce atinsă și că­utăndu prin busunarie,éco banii mei_. Țin­eți-i și mergi înainte mi­ întrerupsei ca cu uă voce grasă. Ea se supuse. Betrăna servante nu urma tirită de Siffroi. Mise Brun cercă sé mé ’nduioște^e. — D­$eule alu cerului­ unde vrei sĕ ne duci ? îmi $ise ea plângêndu; te asicuru co risici multu facéndu asta. Lasă-ne se ne ducemu; îți juru pe salutea mea eter­nă ce nu te voiu denunța. Eco cru­cea mea de auru, cee banii mei, n’am mai multe. — Tăcere, repeții eu c’unu acru care o făcu sé se înfiore. Ne apropiamu de ospătăria Ca­» lului roșiu, căndu d’uă dată au^iî scomotu în drumu: unu cavalariu ve­­nia în trepetulu celu mare în urmă-ne. Ne apératu era să ne ajungă înainte d’a fi la ospetăriă. Asta mé nelinisci­­mé temui de vre­uă întîlnire urîtă; vre unu furu séu vre unu omu din gendărmă­­ria putea fi în unna nóstra. Fui­rea­­sicuratu venendu pe cavalariu: era unu bunu gentilomu­ de țară alu cărui aeru părea ce anunță intentențiuni de totu pacifice. De­sicaru astă întîlnire îlu cumu neliniseea și pe elu, ceci își în­fundă pălăria în capu și dede pinteni calului trecéndu pe lange noi; déru a­­tunci misé Brun c’uă presiDță de spi­­ritu cumu n’așiu fi cresjutu, se răpeai înaintea lui, și strigă, punéndu măna pe căpestruiu calului cu risiculu d’a fi resturnată: — Domnule, in numele cerului, protege-me! scapă-mă! Elu se íutorse și se opri. — Ce se petrece aici? întrebă c’unu tonu bruseu și punendu măna la pistele. Mé oprii și eu. — Apără-te Domnule, séu ești perdutu ca și mine, îl strigă mi­sé Brun. Astu omu este Gaspard de Besse. La aceste cuvinte, gentilomulu meu nu*mi 4e de timpu a respunde; trase cu­ pistolulu spre mine, și prelegea mea, de n’ar fi trecutu unu noru peste lună, eram mortu. Elu trase mai dupö în­­tîmplare în întunericu. Glonțulu atin­se în pălăria mea. Nu erezui ce tre­­bue s’așteptu­ră noua descărcătură. — Și fugiși, întrerupse Malvalat,­­ pentru onorea ta, trebuia sĕ Învingi sau se mori pe căm­pulu­lu de bătaia. — Scumpulu meu, respinse Ni­euselle, asta nu intra în planulu meu; nu pretimesem nici uă dată se căștiga pe mise Brun în luptă singulariă. Ș’a­­poi, era cu neputință, campionele seu luându-me de Gaspard de Besse, ar fi trasu în mine ca ’ntr'uă feră sălbatică înainte d’a intra în vre­uă esplicare, mĕ retrăsei déré. — Adicĕ o sterse și de fugă, ca unu iepure peste cămpi, pîno le cas­­telulu de Nieuselle. Cu tote aste erau­ trei contra unuia în acesta memora­bile întâmplare. — Cred i ce Vascongado și Siffroi se puseseră bărbâtesce alături cu mine? Cei doui blăstemați se ferire forte: u­­nula remase ascunsa în stănce, celu altu lasă pe betrăna servante și fugi cătu putu de iute. Era să fugă ge­nerale. Amu fi meritatu doue­zeci de loviture de bastone; déru îi iertai cu­­ condițiune sé se porte mai bine în ur­marea spedițiunii. (urmare pe mine)

Next