Romănulŭ, octombrie 1862 (Anul 6, nr. 274-303)

1862-10-14 / nr. 287

Ui ROMANULU u/a# OCTOMBRE. m rea în mina anele ași partite? Și noi respundemu ki Adunarea de la 1859 era rodulu, și niki rodulu nelu mai puternicu alu acelei legi, și ku tóte anestea, o simpli manifestare, forte panik”B ín adeviru, daru forte puteriĭci prin unanimitatea iei, fiku pe kamera axea a se’nliture ea înșiși pe candidatulu i ei și se pue pe Tronulu României unu principiu era nu unu omu! Daki daru puturimü dobindi se era mai multű, kumü óre, d’amű fi voitű, n’amü fi dobinditű ne era mai puginü? Daki asea Adunare inlituri pe Dom nulu iei, și le inlituri kiarü In momentulü kundü elü sosise la bariera kapitalii, si kurü ki peste ori se va sui pe tronul a gerei, kumü are nu s’ar fi supusu ea voingei nationale, daki i s’ar fi ceruta reforma legii electorale ku aieaași unanimitate ku kare i s’a seruta reforma artikolului 3 din konvențiune, se prescria deul Domni pentru o singuri nagiuine? Și se nu ultima kt sererea era kt atttu mai legale de fikuta și ku atttu mai les ne de dobínditü ku kttü sugrumirile și violtrile se partita sea vekit fikuse nouei legi eleptorale eraü mari și konstatate prin sele mai unanime protesttri. Nu remtsese unü singurü artiklu alü legii eleptorale ne violatü de kttrt partita sea vekit se era la putere; protesttrile nagiunii eraü mari éi ku noscute Europei întrege; sine darű mai puté susține o lege se din ziua d’mint, din minutulü se a skosit-o din fașiti, fusese sugrumatt și asist de partita se vekit ? Nimine, și dinsa mai puginü de kttü ori sine, ktsi fusese prinst asupra fapUí, nagiunea întregi o vezuse, o prinsese ku baioneta ín mint ínjunghiindu legea, și constatase prin mai multe și mai unanime protest tri asca usidere. Nagiunea inst a ttkutű, n’a espresű nisi mtkarű o simpli doringt, ba tikt a și priimita îndaU intrarea la guvernu a ministrului kilmikimieí, se ftkuse pin’ asi totü se a statü prin a sa putingt gpre a sugruma, a uside și legea și națiunea s’a readuse trebutulu în toti vigórea sa. Și tóté asestea fiindü kunoskute și peste putingt d’a se nega n’avemü noi temeiű a susgine kt n’avemü nisi unü dreptü d’a ne pltnge nisí de legea eleptorale, nisî de par tita sea vekit, si numai de noi înșine, de nessiinga și ne voinga nostri, kari dorraimü, zisemü pe așternutulfi se înșine ni l’amü fbkutü? Și partita sea vekit vezíndü k’adoimima și ne amtgimü ku attta înlesnire n’avea ea și dreptul și datoria d’a se inima din nou ș’a re’nsepe a ’noda firele lagurilorü iei, rupte într’unu kolgű numai prin manifestarea nagionale de la 1, 59, și tnki a re’nsepe ku mai multi kredingi și isbîndi de kitü ori kindű. Și’a urmi kindü Adunarea începe lucririle și majoritatea iei respinge tóté propuuerile de n forme ekonoraise komersiale și pobtise se se fikun din partea stingi; kindu însepu a protesta kiara kontra libertinii tipariului și respinse și pe cei doui singuri mi niștrii din partita nagionale se eraü la guvernu; kmdü apoi guvernul însepu a ucide tóte drepturile și libertigile setignnessi, kmdü violi domisiliulü d-lui Ferikide unde se komise sele mai mari firi de legi, kmdü bilu doui onorabili komersiangi in uliga Riktivanului și komise tóté sele Juite fart de legi atitű de knnoskute de togi, între care se muitimii pe Eliade Bikanulu și renumitele urziși din Besdada, și Adunarea în kuviingi tóte a cestea, și komersiangii, și noi togllikurimü ka ș’Adunarea și ne plekarim kusmerenii suptu bisiulii poligieî. Și mai în urmă, kmndü din anii in anii violirile tutorü libertigdorü ș’alți tutorü legiloru își urmări kreskindű kursulü lorü, și noi nu profitarímű nisi kiarü de deskiderea kolegiurilorü eleptoralí pentru a protesta ș’a mani festa voinga și trebuințele națiunii; kindü komersiangii, kari suntu cea mai mare putere a gerei, kari ssin ki Europa întregi respecti voinga loru mai presusü d’a tutulorü, și ki nu este nici o putere kare se se poti opune voingei loru, vezuri ki suntu necontenita despre gulgi și lovigi ín tóte interesele loru, ki suntu pe toti ziua înekagî In falimentulű morale și materiale de kurt majoritatea Adunirii, kare merse pîn’a-î insulta ș’a-i nu mi «vagabonzi» și ku tóté asestea tikuri și și plekara kapulü suptü tés kulű opresiunii, și ku dînșii și ka dînșii tiku toti gora legale, ne plekara togi, ku minele la peptű, ka judeki torii aseia ’naintea lui Vodi Știrbei, și respunseamü ka dînșii «Tikiloșî, vagabonzi Miria Ta,» se mai póte sióévá îndou; ki vinovatulü, adeveratulü vinovatü, suntemű noi, și numai noî, erű nu partita sea vekii și guvernulü, kari n’aű fbkutü de kit a merge oekontenitű pe kalea lorü sea naturale? Și pentiu ki trebue se vorhimű totü adeverulű, kisi numai astü-felű ne pu team lumina, se spunemű ki noi înșine amö vezutu pe unii din cei mai onorabili setigiani ne mai voindu se mérgi la alegeri și zikbndű: — «amu ostenitu votăndu și fără dobândi nimică> — Aagi ostenitü mai ’nainte d’a fi fbkutu seva? Abia niskugi, voigî vndati amorgirea betriniloru, voigî somnulü, martea mai ’ninte d’a fi tristu ș’a fi proUusu pe moștenitorii vostrii! Asi, asi este buba sea mare, asi trebue daru se ne oprima, s’asestO stu~disi, seríndü unu spagiu mai mare, va fi subiectulu viitoriei epistole. K. A. Rosetti. Conversațiunile după urmă ale Comitelui Cavour. La Paris a eșitO o biografii a selebrului omű de Statü alü Italiei, de domnu William de la Rive, una amiliü și o rudi a Comitelui Cavour. Domnu de la Rive a estrasa din ziariulu Komitesei Alfieri, o nepoți a Comitelui Cavour, distripgiunea morbului dupi urmi alü selebrului birbatü. Despre konversagiunile se le a avutű Cavour pusinu timpu înaintea morgii sale, sitimu într’insa urmitoriele: Pe la 9 ore (la 3 luni, séra) se alungiase morbosului visita Regelui, kare, spre a evita mulgimea poporului, se împlea curtea, skara sea mare și mai toti kasa, intrase printr’o portigi din dosü se kondusea la o skan liturale, mai ’nainte d’a ne fi fostü ku putingb a preveni pe morbosü de visita regelui seü. Unkiulü meü reku nosku îndati pe Rege și-i zise: „A! Sire, am tobi fórte multe a-gi komunika, a-gi supune multe dokumente; darü suntu pré tare morbosa; íri va fi ku neputmgi a te visita, mine voiű trbmite pe Farini la domniata, élű ve va vorbi deslușită despre tóté. Maiestatea ta n’aî priimitü mki skrisórea se aștepgî de la Paris? Imperatulű e akumü fórte bine dispusű pentru noi, da, fórte bine. . . . Și sermanii noștri Neapolitan!, atita de inteligingi! Se giseskű între dînșii kite-va mari talente, darű algií suntü fórte konrupgí și íntinagí, p’aseí-a trebue se-í spelimű. Sire, da, da: „și lavi, și lavi.“ Regele strînse mina murinteluí seü ministru și eși din kamen, spre a vorbi ku medisii. Dupi se se duse Regele, Cornițele urmi konversagiunea lui: „Italia Nordului este gata, nu mai esisti Lombarzi, Piemontesí, Toskaní, Romagnolí, noi togi împreuni nu mai suntemii de kitti Italian!, daru mai exista niki Neapolitan!. Akorupgiunea In géra lora e mare. Nu este kulpa lora, germanii ameni au fosta atitti de zeii guvernagi. Mișelu de Ferdinand! Nu, numii guverna atita de korumpetoriu nu póte fi restabilita, asesta nu va permite provedinga. géra trebue se fii moralisbti, kopii și juni trebue a fi edukagi, trebue se se íntokméski spitaluri și skóle militarie; ofeasindu pe Neapolitan, nu-i vorau puté korige. Ei îmi serii funkgiuni, dekoragiuni inaintiri în posturi, se lucreze, se fii onești, și se voiu da inaintiri, dekoragiuni și bordele. Daiü mai ku sémi nu trebue se fimü indulging! ku dînșii, unii funkgionariu nu trebue se fii limuitu. . . . Nu voiți starea de asediu, nu voiű nisi o mesiaa guvernelor assolute. Voiű se guverna cu libertatea, și voia areta lumii, se po:ü fa'ie zexe aní ,de libertate din asésti góri frumoși. Dupi doue-zesí de ani provinciele neapolitane vorü fi cele mai avute ale Italiei. Darü nu voiű, ve liqgjurti, nisi o stare de asediu.“ „Garibaldi,“ urmi dupi o skurti tisere, este una omű d’onore. Nu-i voiű nisi unü reű. Élű voiesse se mérgi la Roma și Ja Venezia—asé sta voiű și eü. Nimine nu póte fi mai gribitü de kitű női. Darű ín se s’a tinge de Istria și de Tirolu, este o mare diferingi. Noi, női amű fbkutü ín destulű, am kreatü Italia, și I Italia, e la cosa va. . . . Konfederagiunea germani este o anomalii, care se va întemeia, darü familia Habsburg remme neschimbati se este si se a rostu. He vorü fase óre Prusianii khrora le trebuesse unü timpü atitű de índelungatü spre a se deside la seva? Le va trebui o jumetate de seklu spre a dobindi seamü dobínditü noi în trei ani. . . . Pe limba akumu toti Europa este bintuiti de frigurile unirii, dincolo In Amerika Insepü a se desbina. Ingelegegi seva din seriele interne ale Sfaturilor unite ? Ki tu pentru mine, kare în junimea mea eramu unü adoratoriu entusiastu alü Amerikaniloru, mi am perdutu fórte multu ilusiunile mele, și trebue se mirturesku ki sera se se petresc dincolo de Oieanulű atlantiku, îmi este o kurati enigmi.“ După asesta me întrebi uukiula mea, unde se afli diferitele corpuri de armii, unde suntu mai mulți militari, amisi ai lui, și turburatü prin agitagiune, si dedeiu respunsuri greșite. Se uiți la mine ku iubire și ku durere și-mi zise: „Iubita mea kopili, nu ssii se spui. Nu este debitü unü minutu de kmdü îmi spusesi, ki generaliulü Caribaldi komadi la Parola, kum dar póte fi akumü d’o dati la Bologna?“ Nibușită de lakrime ești din kamen spre a lisa unu kursu liberü lakrimelorű mele. Elü kontinui konversagiunea ku frate-meű, vorbi de kuvintulü selebru alü baronului Rikasoli, ka respuusű la alü genera riuluî Garibaldi, vorbi de Farini, și desemni pe Ricasoli și pe Farini ka singurii birbagi în stare d’a-i lua lokulu. Ori se au scrisu pe urmi ziariele, este positivu kiasești doui ómeni de statu au fostu singurií se i-a numitü ka susesorii luí. Doktoriulű Massoni, kare vegia la patulű morbosuluí fbku propunerea d’a-i^da o |asi de bulionű ku pline pisați și unü paharü de vinű de Bordeau. Elü lui și una și alta ku plisere și la întrebarea mea, daki bulionulű i-a plikutü, îmi respunse: „Pré multű, Mine ne va dojeni pe amîndoui Riberi. Spune buki tariului îl fase bulionulu pentr’unu morbosu ka mine pré tare și pré nutritoriu. Asésta era întîia an, de kind s’afla morbosii, în care konsimpli a lua se va nutrimenta. Dar d’odati se îngepenin membrele sele, o sudóre rese acoperi fruntea sa, se planse d’o durere la bragiulü striga, kare de Duminiki remisese rese ka marmura. Doktoriulű Massoni serici a înkilzi membrele resite cu kataplasme, funkgiuni și șervete înkilzite, darü în deșertă. După asesta îmi zisese dau unchiului meu alti tasi de bulionu, pe care o și bea ku plisere. Heru m ki o pikitun de Bordeu. Daru totu în acelu ași timpu limba i se îngreuia și, venia grea a vorbi. Eu tóte a sestea me rugs se redikű kataplasma de la bragiulü stmgű, și-mi dete ajutoriü la asésta ku mma drépti, me mîngîii pe fașii, apropii kapulu meu de gura sa, me siruti de doue și-mi zise: „îgi mulyumesku, și ori a kumü adio, iubita mea miki!“ Pe urmi, dupi se zise adio fratelui meu, piru ki se ndiki unü momentü. Dar pulsulű kxzu. Trimiserimü dupe pirintele Giacovo, kare veni la 5 ore și jumetate ku smtulű mirű. Komitele ílü rekunosku, íí strînse mma și-i zise: „Frate, frate, libera chiesa in libero stato (frate, biserika libers în statulü liberü!) — Asestea fun kuvin tele lui dupi urmi. — Acestu pirinte Giacovo, kare-i dete konsiliurile es treme ale religiunii, a fostu pe urmi sitata la Roma spre a se diskulpa și destituită din postură lui. Ela era preotű la biserika Madonna degli angeli și Cavour ii seruse figiduiéla d’a-lű asiste in ora sa de pe urmi. Dupi se preotulu íla visiti diminega în ziua morgiii Cavour zise lui Farini: „Mia nipote m’ha fatto venire il pa dre Giacomo; Debbo prepararmi al gran passo dell’eternita. Mi son konfessato od ho ricevuto l’assoluzione; piu tardi mi comunichero. Voglio ehe și sappia, voglio ch’il buon popolo di Torino sappia ch’io muoio da buon cristiano. Sono tranquilio, non hu mai fatto male a nessuno.“ (Nepóta mea mí-a tnmis pe pirintele Giacomo; tre - bue se me pregitesSxü pentru pasulü mare în eternitate. M’am konfesatü și amü priimitü asoiugiunea; mai tírziü me voiü komunika. Vo.ű se se ssie, voiű ka bunulű poporü alü Torinului se ssii ki morű ka unü bnnü kreștinű. Suntü liniștită, n’am fikutü niai odati reü nimului.) 22 Septembre 1862. Domnule Ministru al Justiției, în timpulu Ministeriului formată la 22 Ianuariu anulu 1862, supt Președinția aposatului Katargiu, și ín care creați și dv. membru, amu avutu onóre se fiu numitü in postulü de Prokurorü la Kurtea Kriminali din Bukuresai, și ín acesti kalitate kematu a fase instrucția jieraniloru kare cu 6 luni înaintea numirii mele se prinseseri cu puterea armați la satulu Afumații porniți spre Bukuressi în gloti armați și turburizere, în timpulü pe kitü amü statü prokurorii, mi-amu pusti toti silința se falcu instrucțiunea prosesului dupi tóti rinduiala legei, ajutatü și asistata de apitoritale șivile și militaiie, și la depirtarea mea din posta, am depusu in mma subsesorului meu, prin d-nu substitutu alu prokuroriei, totu dosarulu atingitoriu de a sosti prisini numerotată, sigilată și supta luare de adeveringi. Prekumü zikü, instrukțiunea am fikut’o, in tóti conștiința datoriilor mele, și ku credința ki nu m’am abituiü, nisi din rinduiala legii, nisi din fidelitatea se o datorezi Guvernului ori se omü onorată cu o misie asa de 1 * delikati și importanți prekumü era aseea se mi-se înkredințase. Mare mi-au fostu, dar, ș’a urmatu si-mi fie pnivarea, vezĭndü pe sucsesorulu meu, ki la Kurtea Kriminale, kundü s’a înfițișat ti țeranii, lumdu rolulu de avokatulu loru, a întinsă unü aktü de akulație in formi in kontra mea. Nu pretindü, d. ministru, și nici îmi este ertatü a pretinde de a impune convinkțiile mele d-lui Șoimesku. Nu-mi este ertatü asemenea a însuși, dreptul de a aduse aminte sucsesorului meu, ki în asemenea profesii nu putea fi în joba persona d-sale și a mea, care urmeze a fi cu totulă sterse înaintea funkționarului publiku kemalü a urmiri crimele, și a asigura liniștea sosietiții și interesulu publiku. Sinta inși în totu dreptulu a cere o satisfacție legale, și pentru onerea mea și interesulu moralitiții publise. De aseea vinseseră de la d-v. asesti satisfakție. D. Șoimesku, me akuzi klen am smulsă din gura siteniloru, s’au ki am și kreatü însumi deklarațiî ka provenite din gura loru, me akuzi ki am kutezatü a denatura aretrile martoriloru, ki iamü pusü se iskileski, și se adevereze ariuri închipuite întrebuințîndă violența; ki s’a petrekutü în asesti sestiune, lukrurî de kare trebue se se kutremure ori se omü onestă; și ki intr’unu kuvintü sintü unü falsi— fikatorii de akte; deși nu pronunți vorba. Nu voia se diskuta, teoria d-lui Șoimesku, karele pare a confunda națiunea ku fikitorii de rele, și krede ki se pune o pati asupra națiunii, kinda se urmireste o krimi; nisi stavila se voește a pune procurorulul kare Fa presedata de ași forma o konvinkțiune, spre kalifikarea unui faptă dupi elementele se a avută supta oki; pentru unii ómeni stiü ki este unü principiu de a zigidui facultatea de judekati altora, însușind’o ka unu prinvilegiu numai pentru sineși, și remine kad. Șoimesku se se lupte in netigiduita d-sale vigóre de inteligenți, ku kontradikțiile teoriilorü se pune înainte, în esersițiulă funkțiunii ku kare este însirsinată; acestea inși nu-la póte apira pe d-sa de o datorie de onore, kare este strinsa legați și ku însirsinarea postului se okupi; aceea de a întemeia și a dovedi judekitoreste, printr’unii profesii speciala împutirile de violenți și falsikare, kare mi-au adusu ku unü kipu așa de formală înaintea publikului dupi skaunulu d-sele Magistrală. y ›