Romănulŭ, noiembrie 1862 (Anul 6, nr. 304-334)

1862-11-26 / nr. 330-331

aiestea, pentru a provoca, kumă zi­­serxmu, întrunirile pregititorie, publi­­karimă trei epistole ie ni s’a fost tri­­misu, și stiruimu a krede, kt trebue se ne oprimü a­ ii și se nu mai pu­­­blikimă a doua epistoli ie ne tri­­mite d. Zahharias Sardelis. Oprindu-ne înși an­, faiemu kunoscută kt d. Sar­delis în epistola sa, vorbește ka unu bunu patriotu, suspine kandidarjii pro­puși de domnia­ sa, str’a atinge însă onorabilitatea nimunui. Rugime darii pe Eleni, a se’ntruni , a desbate ș’a vota ka niste adevirani eleni, suptu inklusiva inspiranjune eleni, și kari au kunosiiniji kt votulu­lor și va în­­rîuri nu numai asupra viitoriului Pa­triei soră, ai asupra Oriintelui întregii. C. A Rosetti. D-le Directoru al Iliuriului Românului.­­ Amu cititü artikolulă d-lui K­esar Botiak înserată în stima bilulă d-v. ziar No. 318, și între alte argumentul ie­dt publikuluî despre administrația mo­­nastiriloru din grazi, adaogi totă oda­­tă și ktteva apregiagii de situația ka­sei averiloru Sf. Spiridon nuou, des­pre kare opinezi, din rea informare negreșită, kt venitulö anuală s’ar de­lapida în realitate, folosinduse unu óre kare epitropui pentru karé dt se se íngelégi kt se alli intr’o posigie de aligii ftrt controlă. D. Bolliak Inst se alli indusă In eróre despre mekanismulu aiestui sta­­bilimentu, și catt kausa karé me fair a’lu ltmuri Ín interesulu adevirului le’și a propusă a trata: voestea vorbi despre starea averitoru Sf. Spiridon noă, kui­dakä abstrakgia de indivi­ dulă se lilezt în artiklulă seu, nepu­­tîndă admite kt personalitatea epitro­­pului intri în viaga eruditului autoru, kundă taie scrieri de utilitatea publikt. O dată ku terîmulă înțelesit, se faiemă akum kunoskutu d. Bolliak, kt averile Sf. Spiridon nuou se admini­­strézi de trei mari epi­tropi kare funkgionezi jîn permaningx, kompuși de prea sf. sa părintele Mi 11­op o fi­tul­ă și­­ de kap­ii ministereloră de es­terne șî de finanțe, se surită la putere, dupe timpă lisagi chiar prin testamentul­ fondatorului. Din­siunile lor, in strtngerea venituriloră și kel­­tueliloră, sunt ă oservate ku bugetulă kare îlă votezi pe fiecare ană, și pu­nerea loră în lucrare se taie de kt­­tre epitropă (zisă azi direktoră) kare respunde ku akte justifikate de între­­buințarea loru, înkeindă sobotelile la finele fiectruia ană și dîndule apoi în ierietarea onor. Ministeru aiu Kulte­­lor­, la onor. Kontrală al Statului, și de an­ la onor. kameri legislativi.. Unde este dara osebire în admi­nistrația acestoră avem­ de a letoră­lalte case publice spre a bhinui inte­gritatea loră? — Nikiirî, de kită kt Á aiesti monastire se bukuri de ună kontrală mai elikaie, fiindă sub ordi­­nile și kontrolulă a trei k­a­p­i din înalt­ulii Guvernă ală­gereî. Vedegî dar, d. Bolliak, ist ku a­­legagia d­v, în losă de a klasifika ro­­lulă epitropului dupe akgia ie’i agi presupusu, ’i agi dată din kontra oka­­sie de a se ridika în publiku ku o kompetent­ imaginari. Dară nu­ ro­­lul ă­seă titulară este de simplu direk­toră ală kasii și acestă numire, des­­veltinduse în timpul ă­de­sagii, nu mai pute­ți kalifikati ka o favore provi­­dențial­. Viă akumă la lifta venitului arc­­tată în artikolulă d­ y. și spre a fi e­­sakgi în analile m­­anu­ale, de kare ve okupagi, vo rogu st’l rektifikagi, tre­­kindu’l ku suma de galbeni 9190 pe ană, fiindă atată și numai atâta veni- o tură reală kare se varsă în kasa pe base de kontrakte emanate din liti­­tagii publice. Nu mă înierbă înst. d. Boliak, a pregindeka opiniile se a­­vegî despre centralisarea banilor, tu­­tuloru monastirilor, din gért, într’o singură kast pubiliki, în kasa rea mare a fiskului, kiti aiesta e o bestie de timpu, și nu suntu eu profet a’lu profisa, dar am kredingt în pro­­gresnlă timpului, și în desvoltarea ak­­teloră n­agi­o­nal­e. Sfirșesku ku d. Boliak, ktruia îi recunostă sakrim­icle se taie pentru lumea morale; și speră ki va apregui adevărulă ziselor­ mele, precum și ga­ranțiile de care se bukuri administra­­ția averiloru Sf. Spiridon noă.— iar pe d­v. d. direktoră ală ziariului, ve rogă în interesulă adevărului, si bine voigi a da lokă leleră espuse într’u­­nulă din No. stimabilului d­v. ziariă, fiindă inkrediegată kt subskrisulă n’a fostă mișkată în replica sea de kită de konsiderație se are de a nu ltsa st kazt pe artikolulă d. Bolliak in­­doialt leloră kare se póte bukura de asemenea okasie. Primigi. d-le Direktoră, espresia pré deosebitei mele konsiderațiî ku kare im onere a li, ală d v. abonată și servă. V. R­a­d­o­v­i­c­i. Bukuresii 22 Noem. 1862. Fokșanî 1862, Noem. 18. D-le Redactorii al jianului Romănulu. Sakrifuiile se necontenită Ie-agi stkută și le faiegi prin ziariul ă d-strt, și mai ku semi în No. 311, unde na­­fagi și de faptele glorioșiloră noștri ptringî salvatorii Greiieî, mîndri de rekanoștinga ie ori kare Elini trebue se afbi de frumușele deskrierî se fa­iegi, venimă a ve mulțimi nobile frate­ în numele nagiuni și a martiriloră li­­berligii Grecieî, a ktr­e iii sîntemu. Dea domnule ka se redestepte masi­­mele vóstre inimile acelora de la care atîrni sórta skumpii nóstre Patrii. Primigi asigurarea stimei se ve dato­rimă. (Urmezi subscrierea a 12 persone). ORIGINEA AGRICULTURE! și DES­VOLT­ARE A IEI LA ROMÂNI. Trei­ zeci de ani amă lucrată pen­tru România. Am­ă luată parte la kon­­fe­giunea Regulamentului Organikă ală skóleloru; ama întemeiată ielă d’tntîi kolegiă internă; amă fiiută iea d’tn­­tîi gramatiki și iele d’nnttiă vokabu­larie româno-francesi si franko-romine. •­ Amă skrisu­re a d’intitu istorii a tó­tei României; leliî d’intită amă tra­dusă ktte-va poesie din cele mai fru­­móse ale limbei, și ktte-va tratate din cele mai de kt petenii ale guvernului; amă tipărită pe kara-boi ală Unirii, amă aperatu nagionalitatea romtni în­­ contra inimijiloru­iei. Ku tóte aies­­­­tea nu sumt cunoscută și iubită de ktt numai de a 99-a parte a poporagiunii, pentru kt fiindă franțese, tóte se­amă scrisă franțesesie. Du-le dară, ktrtin­ka mea, du-te pînt în lea mai milt kolibi se pome­­neștî de numele meă și se-mi kiștigi de la togi, iei mai miiî, aiea-ași ama­­re­ie Dumnezeu mi-a dată pentru Pa­tria loră. Se nu-gi lit niii frikt, nnii sfieli, esindă din mumele mele, din potriva allei kredingi kt nu vei peri, Du-le kinî o harte, ie ki dreptu vorbesie, Mai multu de kttu murmuri, de kttu fieru m­esie. Istoria națiuniloru antice, precum ne o aă­­ttită prejude ktgile skriitori­­lor, nu este altă seva de kită numai o liudată amestektiiune de fapte și de akțiuni între kari nu se póte, de kittu ku anevoit, doskurka antegoria adeve­­rului din alegoria miniiunii. Astufelu este simplimîntulă tutoru aietora kari ROMĂNULU 2/g Decembre. 108 Í au ierietatu, ku judekatt, originea'so­­lietigiloră omenestî- într’adeveru a­­lestĭ istorii nu știe mai nimicu nici despre organisagiunea soiietigiloru niii despre tipul ă ieresku ală ktruia ele suntă resbaterea, reflectulă, oglinda. Ea știe puntulă unde ele aă ajunsă, starea în kare suntă, dară nu vede drumurile pe kari le dă apultată și ur­mată spre a nemeri la ginta loră, spre a deveni ie suntă. Ea nu cunoște din miéga loră de litru faptele se o aă turburată, faptele nzvtlitoriloră kari, înarmtndu-le pe unele în contra alto­ra, le au întârziată mersulă saă le a­tribită aiderea. Ea vorbeste multă despre marii loru ktpitani, despre ar­matele loră numerose, despre sânge­­rasele lor, resbele, și asta, serbundă faptele înalte ale eroilor, loră, glori­­fikt siluirea, ura, resbelulă, ntvtlirea, komista, kotropirea, tóte nelegiuirile lumii. Dară nu vorbește nim­ică des­pre marii soră bine-ftlttori, despre a­­cești omeni înțelepgi kari le aă înte­meiată, orga­nisa­tă, învegată și povi­­guită. Ea strigă, în gura mare, nu­mele viktoriei or­: Arbela, Issu, Plutea, Kána, Trebie, Farsala, și altele mii, dară taie, uiti, perde numele aieloră kari, dtndă omeniloră frtulă, rota și karulă, plugulă și grebla, sapa și to­­porulă, nă kroită Agrikultura. Ea ne spune numele aielora kari, în kutare gort, în kutare împtrngit, în kutare împresurare de letate, au fostă iei d’nnttiă regi, iei d’nntti kipitani, iei d’nutti la asaltu; însă din nesiringt, taie despre numele aceloră kari­nă domolită și domesticită taurulă și vaka: •>­­ "­ kari aă săpată iea d’nnttî găuri spre a stoli viga de viut, kari au trasă iea d’nutti brasdt spre a semina­rea d’ni­tti semingt, ku kare s’a fticută rea d’nitti ptine. Așia dată istoria vekhii a națiuniloră, este mai multă istoria aielora kari le au un­să, de kttu aie­­loră kari le-aă ăatu virga. Da, este mai multă istoria aielora kari au do­molită omenirea, i-au minicată medu­­va, i-au suptu singele, de rittu a ace­­lora kari aă nutritu-o, adtpatu-o, îm­­brăkatu-o, prin invențiune de instru­mente, prin domolire și domesticire de animali, prin nisirolirea pinii și a vinului. Dakt, ku ptrere de reă, nu po­­t să reînvia numele acestoru bine-ftkt­­torî ai omenirii, daki nu potă areta, în întuneccosa adîncime a trecutului, nici reiiișigele loră iele sakre, nici sakra întiptrire a pasuriloră loră pen­tru kt suntă șterse și perdute ku nu­mele loru în sînulă sekleloră, în abi­­sulă eternitigii, me voiă sili înst a vorbi de gloria loră, adukîndă aminte kumă kultura sau munca pămîntului a fost nu numai lea d’intîră, iea mai fo­­lositórii, lea mai prikutt din tóte ar­gile, ii și kumă, în ori ie géri, în ori ie timpu, aiesti arte, temeiă și isvor ală son­etigiloru, a fostă pregutit, sti— matt, iubiți, kultivati de ómenii iei de frunte din ori­ce nagiune, și mai vîrtosă de Romani. Ku tóté kt triiesku fin viegt pe astă ptmînlă minosă ală României, ku tóté kt vieguieskă firt trasă în mij­­lokulă acestoră himpie bogate, ku tóté kt dintr’o atita întindere de pămînsă nu posedă nici mukară m­ă­golă, ku tóté kt, ascunsă în necunoscută, după niște ape friguritere, m’amă retrasă într’o kilit ka íntr’una sikr­ă, ku tóte kt, dupt aiestă Leteă din sînulă kt­ruia s’ară ridika mai bine o gridini de morgi de kită ună spitale și o skóli vegeteză ka u­ă amă ie a fostă și nu­mai este, simpgindă înst kt totă sum aielași te­amă mai fostă, adiki bine­­sfătuitoriulă și bine poviguitoriulă unei nagiuni ie, ku dreptu, vie gine de a­­mikă ală­scă; pentru aicia, mai ’nain­­te de a vorbi și spre a vorbi mai cum se rade de gloria perdutt a aiestoră veki muniitorî de pimîntu kirora ome­ni le suntu datori viéga și traială so­­liale, me bukuru fórte multă pentru kt viză kt exemplul ă loru a fost urmat mai de tóte poporele veline ale Italiei, kt din artea loră s’a niskută Roma, și kt din aiésta naștere se dovedeste kt Romanii n’aă fost numai niște kotro­­pitorî sîngeroși de nagiuni ii și niște muniitorî vîrtoșî de pămîntă, niște a­­grikultori deprinși și kumpttagi, niște agronomi în vigagi și praktiii kari ku o mini­ginea plugulă și ku beilalti sa­bia; me bukuru pentru ki agrikultura a fostă la ei în atita onare în kită prekumu o divinisaseri pe kindu eraă ptyu­î, fixîndu-se kreștini, au sfințit tu-o ka greiii în persóna agrikultoriu­­lui sec georgului, filiindu-lă sfint, sfin­­tulă arttureloră primiverei­­me bukur pentru rt, la deskilikarea loră în Da­lia, Romanii, dindu la o guri a Du­­nării numele Georgos, fikindu din a­­iestă sfintă, patronulu gereî, au kon­­sfiagită munca pămîntului, aă mărturi­­sită kt in­ kare romină din Daiia, fiind totă d’odatt, dupe obiceiulă stumoși­­loră­șii, și plugară și soldată, trebue ki în calitatea sa de agrikultoriă saă de Georges, se­git și elu, ku o mi­nt plugură și ku alta sabia. Asia vor­bește vorba: asia daru asta este, ktii lukrurile omeneștî n’aă altă simgă de­bită ală vorbeloru; ktii Georgos este Agrikultoriă și agrikultoriă sau agri­­kola este Muniitoriulă de pimîntă. Fiindă dată asta, și allindu-me de treizeci de ani pe aiestă pimîntă în­tinsă minosă, bogată, în mijlokcul ă a­­lestoră koloniști uititori de siiinga stri­­moșiloră soră și nesuiitori de sipingură matematik al cuvintelor, ku tóté kt m’am fi kutu mută și surdă la politikt și sum mai pe jumătate orbă de oki, înst­nie simiplă forte fericită pentru kt, în lokă de a se întuneca, mintea mea s’a mai luminată, pentru kt, în lobă d’a se în­­ghitgia de bezrinegi, inima mea s’a mai înfoliată, pentru kt asia totă mai p *tu și fui de folosă, bine sfătuindă, bine poviguindă pe acesti­nagiune iu­biți, și arttindu-i originea și regularea agricul­turei, precumă și onórea și pa­­lea se se tragă din aiesta inunki a pămîntului. De Dumnezeu ka aiesti istorióri pan­íiki, însuflindă proprietariului drepti moderațiune se­ să împle de o o duiósi plecare kitre ptmînsă și de o simpatiki iubire pentru geranî. De Dumnezeu kt însullindă geranilor, do­­ringa nobile de a deveni și ei letígimi se-i împle de ună simgimîntă atită de kumpetată în kită se-i plaki mai bine unu lokușioră Instigată și plitită de vélturi ku munka, de kită o moșii a­­gonisiti ku sila. De Dumnezeu ka, du­­pi litirea aiestei istorióre, proprieta­­­rii și geranii, fiindă togi pimîntiani, unii bogagi, algii straii, se se ingele­­gi între ei amikale, prin mizlocirea unei aduniri împikttorie, dind, unii kti potă, mulgumindu-se iei largi kti­ie li se poto da. De Dumnezeu se se în­­voiești asta, ktii numai asta voră pu­te trii togi ka fragi; ktii numai asta se voră pute bukura unii și algii, du­pă plakulă soră, de rodurile acestui pimîntu întinsă, mirosă, bogată, kare este pentru toți una și singuri patru­. Speră, pentru ki șiiă ki progresulă nu se va face nici într’o zi, uici firi voit. Speră, pentru ki nu suntă a­­titea vokuri de kindă iele la alte gere să eșită din starea în care se afli Ro­­mi­nia, într’adevără n’aă trekută niki 250 de ani de lindă Franiia praktikt silin­­ga • agrikolt. Pînă la 1599, de trebue se credemu pe Franțisku Neuchateau, kare nu minte, agrikultura se tîrna în figașiă; nu era nici o silingi, nici o­arte, nu era de kită ună mestesiugă prostă pe care despre gulă kitre plu­­gară o înjosise și mai multă din zi în zi; ku­i pint atuniî, după kumu mai zise Franzisku de Neuchateau, diferi­tele ordini ale sonieticii apesa pe ge­­,,rană peste mesuri­. Jurot-Storii îi mik­­,,și ora traiată, soldagii îi minka hrana, „kurtesani t­ia de la dînsulă, negu­­„gttori îlă storioa ku kameta, preogii „îi lua diu­ma, și stromirea îî ierea diri „în kită la sfîrșitul­ anului nu-i re­­„minea mai nimikău. Astăfelu era sta­rea agrikulturei și posigiunea geranu­­lui în Frantia, kindu, dapi kumă vomu vedea, învigatul­ Olivier de Serrey a s­osit-o din figașiă, i-a dată viega și a ajunsă s’o faki o silingi. Asta dar speră, pentru kt, după 22 de ani de riindă lipsescă, vezu kt deja s’au st­kută mai multe progresori: pentru kt în capitale, vezu o înțelegere mai bu­nă a viegei, lokuinge mai komode și mai de­gustă, gridine frumóse unde era heleșteie, piige întinse unde se vedeau și andramale, ulige mari cu ka­se plikate, unde erau m­eidane. Speră pentru ki la gen viz­it muniitoriul, numai pare asia apesată ka înainte de zapisi și de arendași; pentru ki vozu kt mulgi proprietari aă începută a-și îngriji ei singuri de moșiele loră, pen­tru kt kunoskă pe mai mulgi kari sa­u a se înarugi stri se împileze pe ge­­rani. Speră, pentru kt viză ki fit kare își kauti interesele lui și kt din interesele fit ktruia are se­lgi, nea­­pirată, mulgimirea tuturora. (Urmarea pe mine). /. A. Vaillant. Către domni! ae tonar! al­­ Jia­nului Rom­ănu­lui. Conformă art. 14 din Statu­tele Societății t­iarului Romănulu, D-nii acționari suntu Invitați ca Duminică, la 2 Decembre viitoru, la 8 ore séra punt­­ae bine-voescä a s’aduna în localulu Redactiunii 4iariului Romanulu, Mali. Caimata ulița Fortuni No. 15, pentru în­fățișarea contului anului espiratu, conform art. 13 din Statute. Sunt rugați și aceia cari nu suntă ac­ționari, voindu a profita de acésta ocasiune spre a deveni, a veni la cjiua însemnate. Comitatulu Asociațiulu­l diariului Romănulu. KORESPONDINUIA REDAKAJIUNI Î. D-lui K. Marinovu, la Iași. Am primită epistola d­v. în care vorbigî de o sum­­ de ban­­ie ve da­­torește d. Tiriakiu, și pentru kari agi dată mai multe reklaraagiun! firi are dobîndi satisfaierea legale, deși Tri­bunalele dedeseri sentingii de a se esekuta d. Tiriakiu spre plitire. Sku­­sagi-ne, d-le. kt nu putemă publika e­­pistola d-v. bili într’însa este vorba numai d’o gestiune personale. Adre­­sa gi-ve, la Ministeriă și la Kaine­ri kare singuri ne pute da drep­tatea ; despre noi singura satisfaiere se putea sî aștepta vi se di prin res­­punsulu ie ve­chimă aii. Redakgiunea. PORTRETUL căpitanului NICOLA DUNCA, voluntarii alu lui Garibaldi alu­i Fremont mortü în resbelulu Americei pentru liber­tate și unitate. Se afli de vînzare la Redakgiunile Romănu, Nichipercea și Țeranulu Ro­mână, la librăriile loanid, Io­min, Ba­­lăcianu și Wartha, în județe la korespondingii Romtnului. Prețulu 2 sfanți. Strigoiulu din lomnnu versuri de C. D. ARICESCU. Pregulu unui Strigoiu 3 ferer mari se afli dv vinzare Strigoiulă la libre­­riile Socek, G. loanid și Bib­eanu et Warta, si la administrația acestei fel

Next