Romănulŭ, noiembrie 1862 (Anul 6, nr. 304-334)
1862-11-26 / nr. 330-331
aiestea, pentru a provoca, kumă ziserxmu, întrunirile pregititorie, publikarimă trei epistole ie ni s’a fost trimisu, și stiruimu a krede, kt trebue se ne oprimü a ii și se nu mai publikimă a doua epistoli ie ne trimite d. Zahharias Sardelis. Oprindu-ne înși an, faiemu kunoscută kt d. Sardelis în epistola sa, vorbește ka unu bunu patriotu, suspine kandidarjii propuși de domnia sa, str’a atinge însă onorabilitatea nimunui. Rugime darii pe Eleni, a se’ntruni , a desbate ș’a vota ka niste adevirani eleni, suptu inklusiva inspiranjune eleni, și kari au kunosiiniji kt votululor și va înrîuri nu numai asupra viitoriului Patriei soră, ai asupra Oriintelui întregii. C. A Rosetti. D-le Directoru al Iliuriului Românului. Amu cititü artikolulă d-lui Kesar Botiak înserată în stima bilulă d-v. ziar No. 318, și între alte argumentul iedt publikuluî despre administrația monastiriloru din grazi, adaogi totă odată și ktteva apregiagii de situația kasei averiloru Sf. Spiridon nuou, despre kare opinezi, din rea informare negreșită, kt venitulö anuală s’ar delapida în realitate, folosinduse unu óre kare epitropui pentru karé dt se se íngelégi kt se alli intr’o posigie de aligii ftrt controlă. D. Bolliak Inst se alli indusă In eróre despre mekanismulu aiestui stabilimentu, și catt kausa karé me fair a’lu ltmuri Ín interesulu adevirului le’și a propusă a trata: voestea vorbi despre starea averitoru Sf. Spiridon noă, kuidakä abstrakgia de indivi dulă se lilezt în artiklulă seu, neputîndă admite kt personalitatea epitropului intri în viaga eruditului autoru, kundă taie scrieri de utilitatea publikt. O dată ku terîmulă înțelesit, se faiemă akum kunoskutu d. Bolliak, kt averile Sf. Spiridon nuou se administrézi de trei mari epitropi kare funkgionezi jîn permaningx, kompuși de prea sf. sa părintele Mi 11op o fitulă și de kapii ministereloră de esterne șî de finanțe, se surită la putere, dupe timpă lisagi chiar prin testamentul fondatorului. Dinsiunile lor, in strtngerea venituriloră și keltueliloră, sunt ă oservate ku bugetulă kare îlă votezi pe fiecare ană, și punerea loră în lucrare se taie de kttre epitropă (zisă azi direktoră) kare respunde ku akte justifikate de întrebuințarea loru, înkeindă sobotelile la finele fiectruia ană și dîndule apoi în ierietarea onor. Ministeru aiu Kultelor, la onor. Kontrală al Statului, și de an la onor. kameri legislativi.. Unde este dara osebire în administrația acestoră avem de a letorălalte case publice spre a bhinui integritatea loră? — Nikiirî, de kită kt Á aiesti monastire se bukuri de ună kontrală mai elikaie, fiindă sub ordinile și kontrolulă a trei kapi din înaltulii Guvernă alăgereî. Vedegî dar, d. Bolliak, ist ku alegagia dv, în losă de a klasifika rolulă epitropului dupe akgia ie’i agi presupusu, ’i agi dată din kontra okasie de a se ridika în publiku ku o kompetent imaginari. Dară nu rolul ăseă titulară este de simplu direktoră ală kasii și acestă numire, desveltinduse în timpul ădesagii, nu mai puteți kalifikati ka o favore providențial. Viă akumă la lifta venitului arctată în artikolulă d y. și spre a fi esakgi în analile manuale, de kare ve okupagi, vo rogu st’l rektifikagi, trekindu’l ku suma de galbeni 9190 pe ană, fiindă atată și numai atâta veni- o tură reală kare se varsă în kasa pe base de kontrakte emanate din lititagii publice. Nu mă înierbă înst. d. Boliak, a pregindeka opiniile se avegî despre centralisarea banilor, tutuloru monastirilor, din gért, într’o singură kast pubiliki, în kasa rea mare a fiskului, kiti aiesta e o bestie de timpu, și nu suntu eu profet a’lu profisa, dar am kredingt în progresnlă timpului, și în desvoltarea akteloră nagionale. Sfirșesku ku d. Boliak, ktruia îi recunostă sakrimicle se taie pentru lumea morale; și speră ki va apregui adevărulă ziselor mele, precum și garanțiile de care se bukuri administrația averiloru Sf. Spiridon noă.— iar pe dv. d. direktoră ală ziariului, ve rogă în interesulă adevărului, si bine voigi a da lokă leleră espuse într’unulă din No. stimabilului dv. ziariă, fiindă inkrediegată kt subskrisulă n’a fostă mișkată în replica sea de kită de konsiderație se are de a nu ltsa st kazt pe artikolulă d. Bolliak indoialt leloră kare se póte bukura de asemenea okasie. Primigi. d-le Direktoră, espresia pré deosebitei mele konsiderațiî ku kare im onere a li, ală d v. abonată și servă. V. Radovici. Bukuresii 22 Noem. 1862. Fokșanî 1862, Noem. 18. D-le Redactorii al jianului Romănulu. Sakrifuiile se necontenită Ie-agi stkută și le faiegi prin ziariul ă d-strt, și mai ku semi în No. 311, unde nafagi și de faptele glorioșiloră noștri ptringî salvatorii Greiieî, mîndri de rekanoștinga ie ori kare Elini trebue se afbi de frumușele deskrierî se faiegi, venimă a ve mulțimi nobile frate în numele nagiuni și a martiriloră liberligii Grecieî, a ktre iii sîntemu. Dea domnule ka se redestepte masimele vóstre inimile acelora de la care atîrni sórta skumpii nóstre Patrii. Primigi asigurarea stimei se ve datorimă. (Urmezi subscrierea a 12 persone). ORIGINEA AGRICULTURE! și DESVOLTARE A IEI LA ROMÂNI. Trei zeci de ani amă lucrată pentru România. Amă luată parte la konfegiunea Regulamentului Organikă ală skóleloru; ama întemeiată ielă d’tntîi kolegiă internă; amă fiiută iea d’tntîi gramatiki și iele d’nnttiă vokabularie româno-francesi si franko-romine. • Amă skrisure a d’intitu istorii a tótei României; leliî d’intită amă tradusă ktte-va poesie din cele mai frumóse ale limbei, și ktte-va tratate din cele mai de kt petenii ale guvernului; amă tipărită pe kara-boi ală Unirii, amă aperatu nagionalitatea romtni în contra inimijiloruiei. Ku tóte aiestea nu sumt cunoscută și iubită de ktt numai de a 99-a parte a poporagiunii, pentru kt fiindă franțese, tóte seamă scrisă franțesesie. Du-le dară, ktrtinka mea, du-te pînt în lea mai milt kolibi se pomeneștî de numele meă și se-mi kiștigi de la togi, iei mai miiî, aiea-ași amareie Dumnezeu mi-a dată pentru Patria loră. Se nu-gi lit niii frikt, nnii sfieli, esindă din mumele mele, din potriva allei kredingi kt nu vei peri, Du-le kinî o harte, ie ki dreptu vorbesie, Mai multu de kttu murmuri, de kttu fieru mesie. Istoria națiuniloru antice, precum ne o aăttită prejude ktgile skriitorilor, nu este altă seva de kită numai o liudată amestektiiune de fapte și de akțiuni între kari nu se póte, de kittu ku anevoit, doskurka antegoria adeverului din alegoria miniiunii. Astufelu este simplimîntulă tutoru aietora kari ROMĂNULU 2/g Decembre. 108 Í au ierietatu, ku judekatt, originea'solietigiloră omenestî- într’adeveru alestĭ istorii nu știe mai nimicu nici despre organisagiunea soiietigiloru niii despre tipul ă ieresku ală ktruia ele suntă resbaterea, reflectulă, oglinda. Ea știe puntulă unde ele aă ajunsă, starea în kare suntă, dară nu vede drumurile pe kari le dă apultată și urmată spre a nemeri la ginta loră, spre a deveni ie suntă. Ea nu cunoște din miéga loră de litru faptele se o aă turburată, faptele nzvtlitoriloră kari, înarmtndu-le pe unele în contra altora, le au întârziată mersulă saă le atribită aiderea. Ea vorbeste multă despre marii loru ktpitani, despre armatele loră numerose, despre sângerasele lor, resbele, și asta, serbundă faptele înalte ale eroilor, loră, glorifikt siluirea, ura, resbelulă, ntvtlirea, komista, kotropirea, tóte nelegiuirile lumii. Dară nu vorbește nimică despre marii soră bine-ftlttori, despre acești omeni înțelepgi kari le aă întemeiată, organisată, învegată și poviguită. Ea strigă, în gura mare, numele viktoriei or: Arbela, Issu, Plutea, Kána, Trebie, Farsala, și altele mii, dară taie, uiti, perde numele aieloră kari, dtndă omeniloră frtulă, rota și karulă, plugulă și grebla, sapa și toporulă, nă kroită Agrikultura. Ea ne spune numele aielora kari, în kutare gort, în kutare împtrngit, în kutare împresurare de letate, au fostă iei d’nnttiă regi, iei d’nntti kipitani, iei d’nutti la asaltu; însă din nesiringt, taie despre numele aceloră karină domolită și domesticită taurulă și vaka: •> " kari aă săpată iea d’nnttî găuri spre a stoli viga de viut, kari au trasă iea d’nutti brasdt spre a seminarea d’nitti semingt, ku kare s’a fticută rea d’nitti ptine. Așia dată istoria vekhii a națiuniloră, este mai multă istoria aielora kari le au unsă, de kttu aieloră kari le-aă ăatu virga. Da, este mai multă istoria aielora kari au domolită omenirea, i-au minicată meduva, i-au suptu singele, de rittu a acelora kari aă nutritu-o, adtpatu-o, îmbrăkatu-o, prin invențiune de instrumente, prin domolire și domesticire de animali, prin nisirolirea pinii și a vinului. Dakt, ku ptrere de reă, nu pot să reînvia numele acestoru bine-ftkttorî ai omenirii, daki nu potă areta, în întuneccosa adîncime a trecutului, nici reiiișigele loră iele sakre, nici sakra întiptrire a pasuriloră loră pentru kt suntă șterse și perdute ku numele loru în sînulă sekleloră, în abisulă eternitigii, me voiă sili înst a vorbi de gloria loră, adukîndă aminte kumă kultura sau munca pămîntului a fost nu numai lea d’intîră, iea mai folositórii, lea mai prikutt din tóte argile, ii și kumă, în ori ie géri, în ori ie timpu, aiesti arte, temeiă și isvor ală sonetigiloru, a fostă pregutit, sti— matt, iubiți, kultivati de ómenii iei de frunte din orice nagiune, și mai vîrtosă de Romani. Ku tóté kt triiesku fin viegt pe astă ptmînlă minosă ală României, ku tóté kt vieguieskă firt trasă în mijlokulă acestoră himpie bogate, ku tóté kt dintr’o atita întindere de pămînsă nu posedă nici mukară măgolă, ku tóté kt, ascunsă în necunoscută, după niște ape friguritere, m’amă retrasă într’o kilit ka íntr’una sikră, ku tóte kt, dupt aiestă Leteă din sînulă ktruia s’ară ridika mai bine o gridini de morgi de kită ună spitale și o skóli vegeteză ka uă amă ie a fostă și numai este, simpgindă înst kt totă sum aielași teamă mai fostă, adiki binesfătuitoriulă și bine poviguitoriulă unei nagiuni ie, ku dreptu, vie gine de amikă alăscă; pentru aicia, mai ’nainte de a vorbi și spre a vorbi mai cum se rade de gloria perdutt a aiestoră veki muniitorî de pimîntu kirora omeni le suntu datori viéga și traială soliale, me bukuru fórte multă pentru kt viză kt exemplul ă loru a fost urmat mai de tóte poporele veline ale Italiei, kt din artea loră s’a niskută Roma, și kt din aiésta naștere se dovedeste kt Romanii n’aă fost numai niște kotropitorî sîngeroși de nagiuni ii și niște muniitorî vîrtoșî de pămîntă, niște agrikultori deprinși și kumpttagi, niște agronomi în vigagi și praktiii kari ku o miniginea plugulă și ku beilalti sabia; me bukuru pentru ki agrikultura a fostă la ei în atita onare în kită prekumu o divinisaseri pe kindu eraă ptyuî, fixîndu-se kreștini, au sfințit tu-o ka greiii în persóna agrikultoriului sec georgului, filiindu-lă sfint, sfintulă arttureloră primivereime bukur pentru rt, la deskilikarea loră în Dalia, Romanii, dindu la o guri a Dunării numele Georgos, fikindu din aiestă sfintă, patronulu gereî, au konsfiagită munca pămîntului, aă mărturisită kt in kare romină din Daiia, fiind totă d’odatt, dupe obiceiulă stumoșilorășii, și plugară și soldată, trebue ki în calitatea sa de agrikultoriă saă de Georges, segit și elu, ku o mint plugură și ku alta sabia. Asia vorbește vorba: asia daru asta este, ktii lukrurile omeneștî n’aă altă simgă debită ală vorbeloru; ktii Georgos este Agrikultoriă și agrikultoriă sau agrikola este Muniitoriulă de pimîntă. Fiindă dată asta, și allindu-me de treizeci de ani pe aiestă pimîntă întinsă minosă, bogată, în mijlokcul ă alestoră koloniști uititori de siiinga strimoșiloră soră și nesuiitori de sipingură matematik al cuvintelor, ku tóté kt m’am fi kutu mută și surdă la politikt și sum mai pe jumătate orbă de oki, înstnie simiplă forte fericită pentru kt, în lokă de a se întuneca, mintea mea s’a mai luminată, pentru kt, în lobă d’a se înghitgia de bezrinegi, inima mea s’a mai înfoliată, pentru kt asia totă mai p *tu și fui de folosă, bine sfătuindă, bine poviguindă pe acestinagiune iubiți, și arttindu-i originea și regularea agriculturei, precumă și onórea și palea se se tragă din aiesta inunki a pămîntului. De Dumnezeu ka aiesti istorióri paníiki, însuflindă proprietariului drepti moderațiune se să împle de o o duiósi plecare kitre ptmînsă și de o simpatiki iubire pentru geranî. De Dumnezeu kt însullindă geranilor, doringa nobile de a deveni și ei letígimi se-i împle de ună simgimîntă atită de kumpetată în kită se-i plaki mai bine unu lokușioră Instigată și plitită de vélturi ku munka, de kită o moșii agonisiti ku sila. De Dumnezeu ka, dupi litirea aiestei istorióre, proprietarii și geranii, fiindă togi pimîntiani, unii bogagi, algii straii, se se ingelegi între ei amikale, prin mizlocirea unei aduniri împikttorie, dind, unii kti potă, mulgumindu-se iei largi ktiie li se poto da. De Dumnezeu se se învoiești asta, ktii numai asta voră pute trii togi ka fragi; ktii numai asta se voră pute bukura unii și algii, după plakulă soră, de rodurile acestui pimîntu întinsă, mirosă, bogată, kare este pentru toți una și singuri patru. Speră, pentru ki șiiă ki progresulă nu se va face nici într’o zi, uici firi voit. Speră, pentru ki nu suntă atitea vokuri de kindă iele la alte gere să eșită din starea în care se afli Rominia, într’adevără n’aă trekută niki 250 de ani de lindă Franiia praktikt silinga • agrikolt. Pînă la 1599, de trebue se credemu pe Franțisku Neuchateau, kare nu minte, agrikultura se tîrna în figașiă; nu era nici o silingi, nici oarte, nu era de kită ună mestesiugă prostă pe care despre gulă kitre plugară o înjosise și mai multă din zi în zi; kui pint atuniî, după kumu mai zise Franzisku de Neuchateau, diferitele ordini ale sonieticii apesa pe ge,,rană peste mesuri. Jurot-Storii îi mik,,și ora traiată, soldagii îi minka hrana, „kurtesani tia de la dînsulă, negu„gttori îlă storioa ku kameta, preogii „îi lua diuma, și stromirea îî ierea diri „în kită la sfîrșitul anului nu-i re„minea mai nimikău. Astăfelu era starea agrikulturei și posigiunea geranului în Frantia, kindu, dapi kumă vomu vedea, învigatul Olivier de Serrey a sosit-o din figașiă, i-a dată viega și a ajunsă s’o faki o silingi. Asta dar speră, pentru kt, după 22 de ani de riindă lipsescă, vezu kt deja s’au stkută mai multe progresori: pentru kt în capitale, vezu o înțelegere mai bună a viegei, lokuinge mai komode și mai degustă, gridine frumóse unde era heleșteie, piige întinse unde se vedeau și andramale, ulige mari cu kase plikate, unde erau meidane. Speră pentru ki la gen vizit muniitoriul, numai pare asia apesată ka înainte de zapisi și de arendași; pentru ki vozu kt mulgi proprietari aă începută a-și îngriji ei singuri de moșiele loră, pentru kt kunoskă pe mai mulgi kari sau a se înarugi stri se împileze pe gerani. Speră, pentru kt viză ki fit kare își kauti interesele lui și kt din interesele fit ktruia are selgi, neapirată, mulgimirea tuturora. (Urmarea pe mine). /. A. Vaillant. Către domni! ae tonar! al Jianului Romănului. Conformă art. 14 din Statutele Societății tiarului Romănulu, D-nii acționari suntu Invitați ca Duminică, la 2 Decembre viitoru, la 8 ore séra puntae bine-voescä a s’aduna în localulu Redactiunii 4iariului Romanulu, Mali. Caimata ulița Fortuni No. 15, pentru înfățișarea contului anului espiratu, conform art. 13 din Statute. Sunt rugați și aceia cari nu suntă acționari, voindu a profita de acésta ocasiune spre a deveni, a veni la cjiua însemnate. Comitatulu Asociațiulul diariului Romănulu. KORESPONDINUIA REDAKAJIUNI Î. D-lui K. Marinovu, la Iași. Am primită epistola dv. în care vorbigî de o sum de banie ve datorește d. Tiriakiu, și pentru kari agi dată mai multe reklaraagiun! firi are dobîndi satisfaierea legale, deși Tribunalele dedeseri sentingii de a se esekuta d. Tiriakiu spre plitire. Skusagi-ne, d-le. kt nu putemă publika epistola d-v. bili într’însa este vorba numai d’o gestiune personale. Adresa gi-ve, la Ministeriă și la Kaineri kare singuri ne pute da dreptatea ; despre noi singura satisfaiere se putea sî aștepta vi se di prin respunsulu ie vechimă aii. Redakgiunea. PORTRETUL căpitanului NICOLA DUNCA, voluntarii alu lui Garibaldi alui Fremont mortü în resbelulu Americei pentru libertate și unitate. Se afli de vînzare la Redakgiunile Romănu, Nichipercea și Țeranulu Română, la librăriile loanid, Iomin, Balăcianu și Wartha, în județe la korespondingii Romtnului. Prețulu 2 sfanți. Strigoiulu din lomnnu versuri de C. D. ARICESCU. Pregulu unui Strigoiu 3 ferer mari se afli dv vinzare Strigoiulă la libreriile Socek, G. loanid și Bibeanu et Warta, si la administrația acestei fel