Romănulŭ, aprilie 1863 (Anul 7)

1863-04-08

ș'autorizarea întrebuințării lor)? Nimică alt decăt un simplu corp de parade, un simplu figurante, cumű se țice în comediile de teatru și nimicü mai multú ! Naintea acestora grave eveneminte, * pe căndă era o tribună, ș’o tribună liberă, s’a $isă multe contra dictaturei și s’a demonstrată cumu ea are de sicura se ne ducă la peire; dacă dictatura ar fi de natură ca se postă permite a se pune în discuțiune principiului sistințeî sale, amu avea póte multe ăncă de <^isu. Astă iji înse, nu putemu face alte de câtă s’aducem a aminteaicătăria „nobleția obligă.11 Ori ce faptă are condițiunile sale de esistință. Căndă în casa unui omă slabu, raișăliții ar veni cineva și s’ar face stăpinu, i-aru lua punga ș’ară atirna-o la brîulă seu, omulă ceiu despuiată negreșit c’ar suferi, c’ar protesta, ar sbiăra, daru mișiălia lui -ar mărgini póte în arăt?. Căndă însă ar vedea c’acea epitropie, ce i s’a impusu, ile duce și la ruină, că ea este risipitorie și din causa unei desordine Inspaimêntatorie tótă lumea póte se-și umple basinarile, și fără se cadă in nici o respundere, nu sciu dacă ’ntr’unu asemenea casa chiar mișelulu nostru n’ar deveni bravă, ș’atuncî nu mai scră ce s’ar intîmpla acei semețe epitropie! Aceste reflesiuni se desceptară in spiritulă meă, mai cu suimă gîndindume la posițiunea critică a ritualului domnă ministru de financie. S’a repetită de multe ori de către domnii miniștri și partisanii loră cătă de mare a fostă devotamentulă d-loră ca se primașcu puterea. La răndulă nostru declaramă că dacă a fostă mare devotamentul d-lui Kneaz ca se primescu și se stea la ministeriă, acela ală domnului Iliescu este d’o mie de ori mai mare; căci, dacă d. Kneazu a moștenită ministerială în desordine, îi crea lesne și n’avea de cătă se voiascâ, nu numai se facă îndată se înceteze acea desordine dară chiară se și lamurescu trecutulă. Cu desordinulă vise ce s’a făcută în contabilitatea caselor publice prin punerea în aplicare pe la începutul trimestrului lui Ianuarie a bugetului pregătită de Cameră pentru 1863, prin intorcerea eră la bugetul din 1860, și ’n urmă prin înlocuirea acestuia cu ună bugetă de FANTASIE adunată d’aci și de colo, care este omulă ce ar mai puté se-i de de căpeteii trimestrului lui Ianuarie 1863? Vie acumu și Curtea de Compturi din Paris, și Lordul Tesaurului din London cu totu personajele loră și-i desfidă se jată descurca socotelile acestui tremestru. Și cine póte suferi mai multă de cătă d. Iliescu, d’o asemenea stare de lucruri? Căci cine scie mai multă decâtă d lui, care ș’a deschisă occii, cum <zice Romănulă, in vistienă, că numai unde este desordine abusulă se póte acoperi, că este chiară peste putință d’a pune mâna pe dinsulă, și că atunci căndă abusulă se póte face fără gaje, elă devine o ispită forte priejdiosa chiară pentru virtuți d’a doua mănâ? Ion Brătanu. țele militarie de care pute dispune Italia , dară aeastă urmare aduce aminte negreșită o lase mai dinainte a cestiunii polonese, adică epoca căndă era vorba despre o intervenire comună a celoru optu puteri. — Breslau, 13 Aprile. Gazeta de Breslau publică scirea următoară: O luptă s’a întîmplatâ între Kolo și Konin. Rușii au fostu bătuți. Insurginții formasă în acestă ținută cere impuitorie. — Constantinopole, 12 Aprile. Consulele generale ală Franciei nu s’a dusă la priimirile Sultanului la Cairo și la Alesandria. Acestă înaltă foncționariă a ve<juta în presința Sultanului în Egipetă un periclu pentru Europa. — Cracovia, 14 Aprile. țiarulu „Czas“ anuncă, că insurecțiunea în Lithuania a crescută forte multă. Czachowski a făcută o diversiune la Brody și a luată munițiune și arme. în districtulă Mariampol s’aă arătată nouă bande de insurgenți, suptă comanda lui Condruszkiewicz. Czeickowski s’a întorsă din o misiune în ținutulii Kalisch. — Danzig, 13 Aprile, piariul de la Danzig publică nuvele din Warszawa cu data de ieri: Wielopolski nu va demisiona, eră lucrdijă cu generalele Berg la unu plană de reforme, cari se vor înființa după învingerea resculei. — Breslawa, 13 Aprile. între Kole și Konin s’a ’ntîmplată o luptă, a cărei resultată a fostă în favorea poloniloru. Insurgenții suntă acolo un mare numeru. — Cracovia, 13 Aprile. țiarul „Czas“ discutăndă amnistia rusescă, oservă: Amnistia este resultatulă temere d’o intervenire străină. Ficsarea terminului dovedesce slăbiciunea Russiei și oferă puterilor europene ocasiunea d’a cere ună armisticiu. — Cracovia, 15 Aprile, piariulü .,C7.as“ de astă-fi anunțiă: In districtulă Sandomir s’arată mai multe despărțirie noui de insurginți. Aprópe de Suwaki, la Olszanca, a fostă o mare luptă, la care a luaptu parte 3000 insurginți. Rușii au avută 200 morți ș’a perdutu 7 tunuri. — Berlin, 15 Aprile. S’anunțiă de la etarîele Poloniei cu data de 14 Aprile. Amnistia a făcută o tristă impresiune. Guvernul revoluționariă a declarată că nu va depune armele pănă nu va cîștiga desăvîrșita neatîrnare. Asemene opresce pe polon, se plătescâ dăjdiile guvernului rusescă, și ordonă tutoră poloniloră cari suntă in armata Rusiei a trece la Insurginți. Guvernatorele de la Grodno anundă că 4000 țeranii au declarată că se voru intorce la biserica unită. Petersburg, 12 Aprile- S’a publicată unu manifestă imperiale, care acordă insurginților poloni amnistia. Acesta actu <jice: „Avemu îndatorirea a feriora de la intercerea la desordine ș’a deschide vieței politice nă eră nouă, care cere de basedă organisare naționale a autonomiei administrative și locale. Am pusă fundamentele acestei autonomie în instituțiunile cari s’au actroiatu, dară nu încă ș’ecsperimentatu. Mănținemă cu tărie aceste instituțiunî, reservăndune a merge ’nainte cu desvoltarea loră potrivită cu trebuințele timpului ș'ale țerei.“ Una acasă întinde amnistia asupra insurgințiloră provinciilor occidintale ruseșci. Amnistia imperiale se ’ntinde peste toți polonii și Rușii, cari se voră supune ’naintea ăntîiuluî de Masă. (Asia dată Imperatulu mărturesce că înșii Rușii, au începută a lua parte la revoluțiunea polonă !) — Francfort, 12 Aprile. Ziariul „Europe“ de asta^i publică coprinderea notelorti trimise la Petersburg. Eie motiveija intervenirea diplomatică prin principii politice și prin interesul ordinii europene. De 70 de ani, cestiunea polonă se rotüiveșce din timpă în timpă turburăndă relațiunile puterilor și pacea lumii. Cele trei cabinete (Francia, Englitera, Austria), — fiecare din puntură scă de vedere, — ceră uă temeinică satisfacere a polonilor și depărtarea causelor, turburării liniștei. Nota * vienese se osibesce de notele puterilor occidentale prin generalitatea espresiunilor și a coprinsului; ea face ună apelă căldurosă la generositatea Imperatului Alessandru pentru îmbunătățirea sortei triste a regatului Polonia și a celorălalte provincii polone. — London, 12 Aprile. „Observer“ de astă ji ^lie: Ziariul. Notele celoru trei puteri, trimise la Petersburg, sunt, identice, mai puțină beli— case de cătă propusese Francia, și mai puțină pacifice de cătă propusese Austria. Puterile persistă la condițiunile tratatelor de la Viena; mai este acumă întrebarea dacă și Polonii se voră mulțămi cu atătea. — Francfort, 13 Aprile. Ziariul „Europe“ de astăzi publică cuprinsulă a două epistole autografe ale Papei adresate Imperațilorn Franciei și Austriei. în acele epistole Papa aperă cu energie și de factă causa poloniloră și imploră (ruge cu stăruință) pe ambii monarh catolici a acoperi cu protecțiunea puterii loră pe nenorociții catolici poloni, ce suferă și gemă supt apesarea ortodocsiei ruseșci. Aduce aminte, că’n urma împărțirii Poloniei, 11 milione catolici au fostă siliți prin chinuirile cele mai mari și imaginabile a abjura credința loră și a ajunge schismatici. U mare parte a acestora doresce a reintra în sînul bisericei, dară măna de seră a Russiei Îl popresce. Epistolile se termină cu unu apelă căldurosă către lumea catolică în favorea fraților poloni. — Paris, 15 Aprile. Monitoriulă anuncă în buletinul ă seă, că disposițiunile Austriei în cestiunea polonă s’au aretată conforme cu opinunea puterilor occidentali. S’a făcută între cele trei curți să învoială spre a opera în comună lângă cabinetul Petersburgului. Vaporea „Florida“ a sosită la St. Nazaire ș’a adusă nuvela, că atacul în contra orașiului Puebla se ficsase la 16 Martin. — New York, 2 Aprile. Trupele uniunii au evacuată Pensacola spre a se uni cu Banks. Confederații au atacată Williamsburg în Virginia și au fost respinși. Confederații au înaintată pînă la oă distanță de 19 mile înainte de Murfresboro în Statul Tennessee. Navelele de la Mississippi în genere nu sunt favorabile pentru trupele uniunii. Generalele Banks a făcută uă altă mișcare către Port Hudson spre a sprijini Taragut. După ce confederații stricaseră lucrările de încongiurare spre a s apropia trupele s’aă verjură silite a se ’mbarca, Generalele Gilmore a întîlnită lingă Somerset în Kentuk cy 2600 confederați, suptă comanda generalului Pegram, i-a atacată și i-a gonită. Perderea confederaților a fostă de 500, aceaa a trupelor« uniunii de 30 omeni, înainte de Williamsburg se află 20,000 confederați, cari amenință cu uni noă atacă. Navele sosite din Havannah anundă că francesii nu întreprinseseră, pină la 19 Martie,nici uă o orațiune in contra orașiului Publla, dară c’am ocupatu Ramos. „Termenulă arendării poșteloră s’a sfîrșită și guvernulă n’a publicată nici licitațiuni pentru uă nouă arenduire, nici mesujele ce a luată pentru splontarea loră etc. „Domnule Prefectă, condițiile dârei posteloră de cai prin licitație fiindă deja publicate la Monitoriul Nr. 60 de la 23 Martie trecută, suptă semnatară ve invită că în virtutea § 37 de la cap II din legea asupra pressei, se faceți ca d. Redactoră ală Românului se desmință alegările de mai sus, de vreme ce ele suntă cu totul neîntemeiate, și pline de neadeveruri, stâruindă asupra d-lui Redactoră a face desmințirea cerută în celă în treiă numeră ală foiei sale ce va eși după depunerea presiutei la redacția menționatului (Jiară. Pentru conformitate T. Râdulescu. — Viena, 13 Aprile. Corespondința generale anunță: Se confirmă că Napoleone III, după cumv a declarată Gazeta de Augsburg, a cerută de la Torino sehințe despre for ROMANULUI/n APRHIA. Copie dupe adresa dlui Ministru de Finance cu Nr. 11.419, din 5 Aprilie 863, către d. Prefecții ale Poliției. „în fjiarmlă Romănulă de la 4 Aprile corenta, sub rubrica Revista politică, colóna 3, pagina 1, se citesce cele următore: S51 ab. MMML.MJ O bună nuvelă. O nuvelă mare neașteptată pentru publiculă Română! Marți la 9 Aprile, teatrulă Romănă va represinta SHAMILA. Cea mai grandiosâ epopee din timpii moderni, unde una poporă mică prin numero dară mare prin patriotismă luptă ca Davidă, cu ună sfântă, în contra lui Goliatu, ună uriașiă! Ge lețiune! și cătă românii cari n’aă perdutu încă simțură soră, voră admira și înțelege. Direcțiunea a făcută sacrifice imense pentru a pune în scenă acestă dramă, sacrifice cari s’ară pute numi nebune dacă n’amu kunosce, n’am crede în marea sete a publicului nostru, pentru totu ce desfășură și inspiră simțimînte frumóse și profunde, învățăminte nobile și sacre, tablouri grandióse și íncântatorie și ’n adeveră Shamilă cuprinde tote aceste în sarabandință. Punerea în scenă a lui Sharailă costă pe direcțiune, afară din capitalurile depuse mai nainte pentru costume și decoruri, însemnata sumă de 350 galbeni, sumă importantă, care întrece în valore pe cea de trei sute de mii de franci ce cheltuescă teatrele cele mari din Parish la montarea pieselor- loră, pentru c’acolo acele piese se juca de 300 de ori d’arîndură pe căndă la o piesă n’aă ajunsă la 10 represintații continue. Se sperămu că publicul nostru nu va descuragea sacrificiile teatrului Romănă pentru drama Shamilă, se credemă că mărețele și splendidele decoruri ale artistului nostru pictură d-na Labo, prin care natura grandiosă a munților Caucasului e depinsă cu o maiestate sălbatică care înalță și esaltă sufletulă, că machinările d-lui Niclasă, care in actulö alu III-le (tabloul ă ală Vl-le) apropie atătu ilusiunea de adeveră în călătorințele dela Coissa repetjinduse dupo pisculă munțiloru, în trei mari straie, cu valuri spumóse, argintate de lumina lumii, uimesce pînă la spaimă. Cătă insă devine grandios, din tóte ponturile de privire acestu tablou, cănd acele șiraie liberate de măna putinte a lui Shamilă sfărâmă zăgazurile ce le rețineau, se urcă se umflă, se ’nalță și ’neca pe Ruși ca suptă ună mare linceu de apă, linceă demnă d’o națiune mare prin patriotismul iei, care lupta contra unei putere uriașe prin umernlu iei și cătă de grandiosa devine acesta sceiă pentru cei cari vor înțelege și idaia iei morale. Tóte aceste farmece scenale încadrate prin inteligintea și pompasa misă în scene, a d-lui Gatineau dibacele primo registre ală tetrului Romăn, ajutate în efectul loră de costumele marțiale și pitoresce ale braciloru Circasiani și d’o musică atătu de originale și caracteristică, nu potă de cătă se producă celă mai numerosă concursă represintațiuniloră flui Shamilă, astă fel că încătă se începemă și noi Românii de la acastă frumósa dramă a umple sala teatrului nostru, și de mai multe ori pe rîndă la aceliașî piesă. Ceia ce va mișca încă profund tóte inimile alese la represintare lui Shamil, sunt acele scene mute dară elocinte ce se numescă jocuri Circasierie.—Idea e sublimă! Shamilă, vedenda poporulă Circasiană moleșită și gîrbovită suptă jugulă opresiunii, carcă se afle dacă animalul mai bate ca națiune, dacă sufletulu lui mai păstreză o schintee de patriotismă, în mi<jloculă serbătorilor o ascunsă suptă haină de Gustară și ’nsoțită d’o trupă de aceștia, Shamilă desfășură In facia poporului seă diferite scene mimice. Interă viața cămpenescă, lucrură liberă ală pămîntului în miijlloculă bucuriilor familiei, pe căndă ei gusta acestă fericire pacinică, invasiunile streinului cadă asuprăle, răpesc femeile, junghiă copii, lăuțuesc pe juni, lovescu pe bătrâni, le represintă în fine tóte ororile sclaviei și ale invasiunii străinilor, ce voră storce lacrimi de durere și de rușine tutoră Romăniloră. Scena însă ne arată fericitulă spectacole, căci vedemă că durerea descoiptă victimele, rușinea, se revoltă, ș’acsebintea pe care Shamilă o caută in sănulă poporului, devine suptă suflarea lui cea căldurosă, prin credință în națiunea sa, unui incendiu. Toți se rădică ca uă omă și străinulă celă tare prin numeră este ’nvinsă de poporulă celă tare prin amarea libertății. Arăt fice cineva c’acéstă dramă reaminte trecutulă nostru și ne explică simțulă viitorului. Care pojoră n’aă avută epoce triste de moleșire și de găzbovire? Care poporă n’a păstrată în profundulă inimei sale acea schintee de naționalitate care la momente critice trebue reaprinsă printr’o suflare măreță, prin credin ș’ambre ! Să mergemă dară la Shamilă, căci elă ne va mai aminti multe, și multe încă ne va inspira î D-lui Redactoră ală fiorului Romănuță, în dată după publicarea contului rotăriei din Iași, în No. de la 29 Martiă trecută, m’amă înfățișată la d. directore ală Ministeriului Cultelor, cu polița de lei 3,333 trimisă de d-na Luisa Alesandrescu. D. directore ’mi aă respunsă că mandatulă d-lui profesore Alesandrescu pe Februarie s’a trimisă la Iași, dră mandatură pe Mariiă mi’să va trimite cătă de curîndă. Am scrisă îndată d-luî Alesandrescu a’mi înapoia mandatulă scă pe Februarie, care mandată pînă am sî nn l’amu priimită. Am crezută dară de cuviință a face cunoscută publicului acastă împrejurare, ca să nu se crdită că banii staă strînși și nu’i dămă la destinarea loră. Căndă îi voți priimi, voiă în cunosciința despre acesta. Priimesce, domnule redactoră, o stringere de mană fraternă. Administratorul Românului: C. D. Aricescu. Administrațiunea Românului. Către domnii corespondinți ai acestei foi. Suntă rugați acasa a din doi. corespondinți cari dă bani asuprăle de la cetățenii, ce s’aă abonată prin dumnealoru, a binevoi se nu mai intăr^iese trimiterea aceloră bani, sau a grăbi luarea loră de la dd. abonați, căci vedem cu mirare și întristare că unii din dd. corespondinți se arată fórte indiferenți în acesta. C. D. Aricescu.