Romănulŭ, mai 1863 (Anul 7)

1863-05-08

MIERCURI. AMTJI.U VII. VOIE8CE ST VEI PUTE, * a cși in tóte filele afară de Lunna și a tîona dî după Serbătoică. Abonația pentru Bucuresci pe anii Sesc lime............................... Trei lune............................... Pe lună ..................................... Unu esemplariu................. Iosciutirile linia de 30 litere Incerțiuni și reclame linia 128 lei 64 — 32 — li - 24 par 1 leii 3 lei (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU ARDE.) Direptoriula <^iamiliil: G. A. Rosetti. — Gerantă reaper a cretoriii: M. Gariolescu. Pentru abonare și reclamări se vom adresa la Administratoriulucsiarial al D. D. D. Aricescu, Pas. Română No. 13.8 MAIU 1863. ANULU vii. LUMINEZA TE ȘI VEI EI, Abonarea pentru districte de . . . 152 lei Sese luhe..............................................76 — Trei lune...............................................38 — s.‘Abonamentele Încep la 1 și 16 ale fiecării lune. ^1Ele se facă in districte la corespondinții pariului și prin poște. g.|La Pans la d. Hallegrain, rue de l’ancienr comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și la agintele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argint, valută austriacă. țlARIÜ POLITICI COMERCIALE, LITERARIÎJ. Comuna Cătun, 5 Maiu 1863, ROMANIA. D-sori Membri ai Consiliului Comunei Cătun. La adresa d-stra N. 74? prin care imt cereți a verespunde contribuțiunea mea fondară și personale pe trimestrulu Aprilie, după ordinulű No. 1071, ce ați priimitu de la D. Luptă prefectă, ve respundu că amă aflată tărâ iă, aici la moșie unde locuiescă, că Dn. Cameră Legislativă a votată împlinirea contribuțiuniloru de ori-ce natură numai pe lunele Ianuarie și Fevruarie, și a declaratu afară din lege pe oricine va ordina sau va percepte acele contributiuni și pe alte lune nevotate de dînsa. In necunostință dară de lucru amă fostă respinsă contribuțiunile mele și pe luna Martie. Verăndă vise acumă că aceste contribuțiuni mi le cereți și pe cufrintele trimis tru Aprilie, suptă scrisură, ca cetățenii și ca alegătoriă ală Colegiului directă de proprietari din acestă districtă, și gelosă pentru conservarea legilor constituționale, ve respundă că nu me potă face călcătoriă de lege, și voiă sta într’însa, cuiă amă stată totă d’auna, refusăndă respunderea oricării contribuțiuni pînă căndă va veni legea, saă până căndă me veți urmări și esecuta. Priimiti Domniloră ed. ed. Michail C. Athanasiu. iEVISTA POLITICA ■ BUCURESUI, ' Florariă. Iiariulă Economist are unu articlu în privința marelui ministru prusianis arătă de liberale și de constituționale, încătă toată Europa vorbesce astăzi de numele seu, și cu tóte că nu inspiră uă mare admirațiune, mai cu sumă în Engliteza unde nu pre sintă înțelese ideiele sale constituționale, dar precumă s’a vexată s’a găsită uă țeră unde gloria sa n’a lăsată se dărmă pe miniștrii și s’aă silită, se silescă aur- FOIȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. ’ PARTEA ĂNTÎIA. (Urmare). X. A doua di dup’ acesta serată, micuță betrăită, curată, elegante îmbrăcată, mai ca unu sune de douezeci de ani, se presinta la Paulă Desolme. — Domnule, îi diseelă, viiă se te rogă se-mi faci ună servilă. — Domnule, îi respunse Paulă, după ce-i oferi cu politeță uă scaună, n’am onore a te cunosce; daru, de e în putința mea a-ți fi folositoriă sau agreabile, sum la ordinile d-v. — Dacă e așiâ dcă de ce e vorba, urmă betrănută. Am multă de lucru și începă a imbetrăni. Astă are dară ^nevoiă de cineva inteliginte care se-mi visă în ajutoriă. Am audită vorbindă 1 Vegi No. dv la 6 pmă la 30 Aprile. I ...v" __________. ... s ma pasă cu pasă, și în fapte și în cuvinte, pe marele ministru prusiană. Diariele nu pre suntu favorabili acestui ministru, dară admiratorii sei sciu forte bine că unu asemine ministru de brânză nu se tulbură și nu se opresce în cale fundă că opiniunii publice i-a plăcută a-î (zice că merge în prăpastie. Articlul despre care vorbimă, din Economist, începe cu aceste cuvinte: ,.Herr von Bismark începe a deveni uă ciumă publică, și termină cu acestea: „Herr von Bismark împinge la revoltaînaintată fără se se turbure pe uă cale din care numai uă eșire este cu putință: pentru acesta îl denunțiămă ca unu inimicii publică ală păcii Europei Diavală L'Europe de la 1 Maiă are un articlu datată din London, în care citim urmatoarele cuvinte: „Ludovică XIV — este adeverat — era cină care putea se intre în Parlament cu cisme lungi și cu biciușca iumănă. Dară, mai ăntâiă Ludovică XIV era Ludovică XIV; ș’apoi, însosința sa avea celă pucină meritură d’a nu fi sistematică. Dovădă este că ’ntr’uă ’fi, tremurăndă înaitea efectelor mamei sale, aruncă bastonulă pe ferestră, temându-se d’a nu iubi p’ună gentilomă. „Herr von Bismarck, care nu este „marele rege“, elu nu s’ar îngriji arătă. „Dacă ministrul prusia nu voiesce ca Europa se vorbescá despre dinsulă, fiă iu ori ce chipă, atunci trebuie se fiă mulțiămită. Aici, celăpucină, lumea se ocupă de faptele sale c’u prodigalitate de desprețiă și de indignare de care, negreșită, vanitatea sa nu se va tulbura. „Unu Ministru, socotită constituționale, se cure de adice unei Adunări a Represintanților a poporului: „Vomă face resbelulă și fără aprobarea nóstru“; unu ministru invitată, în puterea Constituțiunii, se ftă faciă la uă desbatere care lu privia, se aibă impudința a declara c’a audită totă dintr’ua cameră vecină, acestea suntu lucruri cari, iu Jara de unde-ți scriu se pară monstruóse și cu neputință, în Englileza, ună minisru care și-ar permite uă asemene purtare, ar fi nu numai gonitu îndată din Cameră și resturnatu de la putere, darii datu afară din socie d-ta cu avantagiu, și dacă propunerea ce vină a-ți face d’a fi secretarială meu îți va pute conveni . . . mă cuvîntă va fi îndestulă. — — Acésta propunere îmi convine din tóte punturile, afară numai dacă ocupațiunile de cari îmi vorbesci, cerîndu-mî pré multă timpu, nu m’ară pune în neputințță d’a-mi urma cursurii de dreptă. — O întrerupre străinulă, dacă n’am alte obiecțiuni, îndată ne vomă înțelege. — Dorescu și eu. — îmi vei da doue ore pe di și vei alege timpul, care-ți va conveni mai bine ... Ei bine, primesc! ? — Cu plăcere, și chiară d’astăzi sum la dispositiunea dv. — Aștepta aștepta, trebue se scii retribuțiunnea ce-ți potă da. .. — Oricare ar fi, domnule, întrerupse Paulă la răndulii seu, me voiu mulțămi. — Ba nici de cuină, ce dracul cietate, ca unulu care și-a perdută titlul de gentleman. „Cel nu era destulă se anunțe Camerei prusiane că voră merge fără dînsa și fără budgetură seă? Nu era destulă se-i refuse orice explicare categorică în privința convențiunii închiriate între Prussia și Russia, sau, cu alte cuvinte, orice controlă asupra politicei din afară a guvernului? Trebuia are se o trateze ca cumă ar fi fostă nedemnă de cuvintele ce trebuescu păstrate între ómeni de bună companiă? „Speră ore în deliciulă vanității sale, se dovedesc a lumii că elu are întrînsulă stofa unui ală douile Strafford? Dară aroganța lui Strafford a fostă bóla unui sufletă deosebită; elă nu se coborî nici oă dată la insulte grosolane; și apoi, se scie unde l’a condusă, chiară pe Strafford acea arogandă : „Ceea ce e mai limpede în purtarea ministrului prussiană, este că avilirea represintațiunii naționale este o afacere de sistemă, întemeiindu-se pe flegma germanică, elă socotesce fără indoueli: „Că Camera prusiană va suferi tóte insultele care i se aruncă în facă; „Că regimére represintativă va cădé prin acesta în disprețiă; că poporulă, citindă desbaterile în care deputații suferă a fi tratați căndă ca școlari, căndă ca subalterni, se va depărta de dînșiî cu indiferință, póte cu desgustă ; „Ca véitindu-se ună rege capabile d’a învinge resistențele parlamentarie fără se aibă nici trebuința d’a alerga la uă lovire de Stată, va intorce la cultură forței brutale pe cei neotărîțî și sfiicioșî; „Că alergătorii dupe funcțiuni arătă de numeroși în Prusia, se voră grăbi a duce închinăciunile lora la piciorele puterii celei mai cuteiătărie: „Intr’mă cuvăntă, că instituțiunile represîntative voră muri de degradarea prin care suntă iubiți aceia în cari ele se personifică. „Remăneasei pînă la ce puntă isbănda acestei triste politice va fi înlesnită de răbdarea omenilor și cari suferă atâtea injurie. Economistulu îi compară cu copii cari abia aă trecută de vîrsta în care bătaia devine nesuferită, fiindăcă pe lingă durerea fisicâ s’adauge sîmpțimîntulă unei umiliri mai trebue se scimă fiăcare din noî socotela nostru. Nu-ți voiu ascunde că-mi placi... și crez să că trei mii de frânei pe ană ară fi uă sumă raționabile?.... Paulă negăsindă ună cuvîntă spre a respunde, se uită la străină cu gura căscată, pare că i-ar fi disă. Ai nu cumu-va ai venită ea se rîdi de mine? Malițiosulă betrănă divină cugetarea sea, și înțelegîndă motivulă strîmptorării sele, păru că voiesce a o mări.— Dacă creii că nu e destulă? dise elă elă c’uă deplină bonomiă. — Te înșeli, domnule, strigă junele, îmi oferesem de trei ori mai multă de cătă ași a fi cute dată eu a cere. — Nici de cumă, junele meă amică, acesta este retribuțiunea ce dau de ordinarii secretariului meu, și de óre ce faci aceaași lucrare, este dreptă se primesci aceaași retribuțiune. Va sedică neamu înțelesă. La ce oră se te așteptă mine? — D-ta, domnule, olăresce acea a care-ți convine mai bine, împungătorie decâtă însă—și durerea fisică. Este destulă a spune asprimea cu care este judecată aici răbdarea aretată de deputații prusiani. Acum, câteva Jile, Times oserva, c’mnă tonă ! jumetate batjocoritoriă, jumetate tristă, că în Prusia, jumetate din ómenii inteliginți după ce au trecută pe răndu prin mănele ingrijitoriului oficiale de scula, ale profesoriului, ale sergintelui, se ducă a termina în vr’ună biurcă a Iu guvernului educațiunea loru disciplinariă, ș’adăogea: ,,Pentru ce avendu la disposițiunea loru nisce cai atătă de blamií și înaintea loru, uă cale arătă de netedă, aceia cari țină frînele suntă atătă de pucină iscusiți spre a perde totă d’auna drumulu, a băga în apă celu pucină doue feté, ș’a se îngropa in noroiă. .,E că ce aspre comparațiuni, ce cugetări amare deșteiptă aici înfățișarea, pre multă supusă, a represintanțiloru constituționalismului în Prusia.“ Fericită Economis care didi că Herr von Bismarck a devenită vă ciumă publică fericită Times care declari că ministerial Bismarck s’a îngropată în noroă, și rîdi cu atita amărăciune de blănduru și flegmaticulă poporă prussianu! Fericiți Englesî cari ve indignați audindă numai purtarea acestui ministeriu, și ve mirați cumă camera n’a dată îndată afară pe ministerul, care a insultată-o neîndurați să li desbatere ! Voi sunteți fericiți fiinducă nu cunosceți, se vede, că fără care crede a averm regime constituționale, și în care ministerulă a desprețuită Adunarea, represintațiunea naționale. Voi nu sciți, se vede, că ministeriul din acea țară dclară că nu voiesce a pune în lucrare voturile Adunării, că nu se supune la controlulu seu, că n’are trebuință de concursul majorității, remăne la putere chiară în urma unui votu de neîncredere, decretă prin ordinanțiă chiară bugetele refulate de Adunare, și violăză însă sî legea fundamentale strîngîndă imposite nevotate! Ce cuvinte ați găsii voi ca se isbiți asemeni acte, căndu declarați de lucru monstruosu că unu ministru prusiana, invitată se asiste la desbatere, adisă că auzită totă din camera vecină! Care ar fi despre țintă vostru pentru deputații și ómenii din țara care — O mie totă mă-mi face. Ești liberă de la 2 pînă la 4? — Da. — Ei bine, fiă la 2 ore atunci... nu uita că te așteptă.- Fiți sicurfi. — Pe mane dară. — Si betrănuiu după ce strînse măna junelui, eși. Esîse, căndă eroulă nostru își a i duse aminte că străinulu plecase fără se-i spună unde locuesce. Alergă în- dată după dînsulă. — Domnule, domnule, me ierta, țise elă, în momentulă căndu străinulă, ajunsă în vestibulu, era se se cobore: ai uitată se-mi dai adresa d-v. ? — Aeste adeverati, dise de , tânulă, și scoțîndu vă cartă, o dede studintelui și plecă zidîndu pe ascunsă. — Ancă mulu prinsă! dise elu frecăndu-și mănele după ce ajunse în strată. Elu făcuse uă faptă bună. Paulă, după ce-lfr însoți pînă în portu, se întorse în camera sea! Elu ar suferi ună asemene ministeriu, căndă pe deputații și ómenii din Prussia îi faceți copii și cai blănii ? Ministerială prusiană nu se turbură de ce se face împregiurară seă, și merge ’nainte înfășiurată iu desprețuităria sa nepessare, până va băga în noroiă și celelalte doue rute, îngropăndu-se de tot, după cumă zice Times. Acumă în urmă, în miculoculă desbaterii asupra proiectului pentru reorganisarea armatei, una deputată, D. de Sybel adisă: „Că dacă ministrul resbelului vorbesce de patriotismă, va face bine a și aduce aminte că dînsulă a aruncatu morulă discordiei între coronă și poporă. Dacă d. de Roon voiesce pacea, s’o facă putinciósa prin retragerea sa.“ D. de Roon declară că dacă d. Sybel îlă acasă că n’are patriotismă , acesta este uă mare îndrâsnită, un arogante pretensiune; cuventură germană este anmaassung. Președintele Adunării îl întrerupe și î i e cuventură. D. de Roon protestă și declară c’are dreptul ă se vorbesc, ori căudu și ori cumă va voi. Președintele dice c’ar fi întreruptă și pe d. de Sibel, dacă acestă deputată ar fi vorbită* după cumă arată d. Roon, nu-i mai permite a vorbi și suspende ședința. Les Débats condamnă chiară teoria președintelui Camerei prusiane c’ar fi chiminatu la ordine p’ună deputată care ar acusa pe miniștri c’au violată Constituțiunea, căci celă d’ănteiă dreptă ală unui deputată este se denunție tote actele pe cari le socotesce inconstituționale. Este de mirare cumă, în unele fore, miniștrii de resbelă nu prevoiescă a ține socotală de formele primite în desbaterile parlamentarie. Negreșită că forția de care se vede încongiuratii unu asemine ministru, ii insuflă acestă curagiă și disprețiă pentru formele parlamentarie, și d’aceaa pare și ministrul» nostru de resbelă, generaliă și comandante superioară ală armatei, adisă represintanților națiunii: „ai îndrăsnitU Camera Prussiei nu putea se îndure fără sfirșită arăta disprețiă din partea ministeriului im-înm Bismarck, s’arăte aspre critice pentru flegmatica sa răbdare. Dacă ce ne spună cele din urmă scrii sosite din Berlin: „Camera a făcută ună proiectă de adresă care coprinde urmatoaiele paera ra^rosu de bucuriă. 3000 de franci pe ană!direa eră; asta e uă avere. Bieta mamă I călii o se fiă de fericită ! căndu va afla. — Daru cine póte fi acesta betrandü, acestă bunii omu care I vine aici ca uă Provedinția? — Nimicii ■ mai lesne de soluții, de f 5ră ce am aci ! carta sea. Abia-și aruncă ochii pe mica bucată de hărtiă velină ce-î dedesened ■ cunoscutulii, și atătii de mare fu SU-1 prinderea lui Paulii, în cătți o lasă de-I că<Ju din mănă. Nu se putea încrede ; ochitorii sei! — D. Primu președinte al curții regale ! . . In casa mea, mi-a strinsu măna! Sum scăpată, fortuna mea este asigurată; viitoriului meu totu este aci, dicea elă, și, în bucuria mea, nu putea stă în locă; umblă în drepta și în stănga, ședea, resturna tate !.. Se lucreze nu putea, îi era imposibile. Dacă deschideauă carte, lăndurile iei jucau, literele luau forme stranie, fantastice, cari lu amețiau, elfi era nebună.