Romănulŭ, septembrie 1863 (Anul 7)
1863-09-01
i«v,ÜA,lkv mmm 04 consiliali 5i reö mncongiuiata. Aseminea și d. loa Ghica le respundeaj^ xiH >11MI „Moi vp^miü, și d*cema Domnitoriului:________ _ „Nu intele^mo .ca » »e^lucruri ca acele,ale Memorandului. WBjjEffl.toMTro -•&tiWi>a<uf*n«> «1 »loitJ^il ni So«i “*« •-•Ks •eiaog anq k iui«' eflccion»¥ Q»scuftWS llfHS J?*I *"«*e*>*' pliee cu ^freeVftafe^fWÖnAS constituarejm^is iii is Ileffeoq »lijosni p* g.nie.vr ficfttâlft* înnoi Oh inJi&mill «*q fetant»d» „Dumnelor” ^ice: Atacăți Tronului. „Voima se fie justițiă în țară. o — Atacați Tronului Voimii se fie administrațiune în jamî îspifauii pemnmgp no i osqmi >eî Wpkiilî ua «qniilifcpioaii w — Atacați Tronuhil na ui in poiiaceb^j,Bjiflicpi pentru cei mai bun•FÍI680 nf aftllipa;I i Ainleioflpo itH^iefr în tot&de»uga, e loviți Tronulu, lîn«HilftBiSBty&j’^^dhM&fiJtMWalorii în^88 Vrod$'a ijBSnibmonî fimaJmiBiumi 'D^rű, consilieri și miniștri respundetorî ai dominitoriuW inviolabile, cumu ați avutu nesocotința s’acuzați Adunarea c’ataca pt Domnitoriu, căndu Adunarea venia se ve cdră sincera alicare a regimelui’Constituționale, care nu existe și nu póte existe pe deplină de câtu numai pe căte timpu Domnitoriulu remîne inviolabile pentru că nu guvernă, și pe cătQ timpu numai miniștrii suntu respundetori pentru că ei singuri guvernă? Nu compromiteți voi inși pe Domniscaliu, cănd fl declarați că ele pate se fie atacatü pentru fapte cari suntu ale vostre? Pretindeți ore că elfi guvernă ? Daru atunci nu vedeți unde ajungeți ? nu vedeți că voi îlu faceți respundetori, pe cind ei numai singuri voi sunteți respundetori, pentru că numai pe voi Goivențiunea ve face respundetori? Aceste cuvinte ale vóstre, aceste încercări ale vóstre, precum și faptele vóstre din urmă, nu suntu cele mai înraederate dovedi că au voiți deplina și sincera aplicare a regimului constituționale, astefel, precumű íle prescrie Convențiunea, precumű íle cere teza, și precumű i le impune, în Statele cele mai absolute, puternica mișcare * îneietorii acestui vece? S’adi*O» insă, ca privi pe domnitorii ca uă ficțiune, ca un putere neutră, ca unu principiu, este uă teorii frumóse care nu se póte aplica la noi, pentru, că domnitoriulu n’ar fi mai fi nimicit, n'ar mai are nici uă însemnătate, și convențiunea dine domnitoriulfi guvernă cu concursulu miniștriloru. Vomö vede înse cumu trebuie a se înțelege aceste cuvinte, fără a se face domnitoriulu respundetoriu, căci, dacă elfi ar guverna într’unu echipa directü și activa, dupe cumü guversisna miniștrii, și dupe cum aceștia pretindű c’ar trebui se fie, atunci, ne £r$șitO, domnitoriul ar deveni respundătoriu naintea națiunii, și este are logica, este mai cu sdmă dreptü ca miniștrii cari singuri sunt respundetori ()dupe Convențiune, se fie respundetorii pentru lucrări cari nu suntu ale lora? Daca se pretinde ca domnitoriulu se "guverne fără a fi respundetoria, și dacă dreptatea cere ca miniștrii se cu ife1 respundători pentru faptele altuia, la cine respunde pentru domniță, și unde mai are guvernulu respundetoria >na‘ntea națiunii pentru totü ce se fac ? Darü miniștrii s’au facutu respundetori și guvernă, numai pentru ca domnitoriulu se fie inviolabile și este inviolabile pentru că nu guvernă, și numai fiindu că este inviolabile, fiindu că este o putere neutră, numai pentru acesta ele este investita cu caracterie pe care nici unu omu nu le are in societate, bucurîndu-se de cele mai însemnate prerogative, avîndu, în posițiunea sa superioară și escepționale, cele mai mari avantage, d’a remănea totudeuna mai presusu de toți, d’a nu pute face nici una rea, d’a se vedea singură în societate infailibile și oq<# 9D unui inODiv sur ‘ifc'îiMK inviolabile, de a ö totű-de-una iubitu și respectată. ,uj Nu este acesta cea mai frumosă și fericită stare ce se póte crea unui Domnitoriu ? mnii un „etau jur a 1 kJ al I Daru se’ntemeiorau ș’aci cuvintele nóstre pe alte autorități. Nu este multa nici gloriosa d’a asiste aceste lupte înfocate, nu cu una îi vale interesat, nici ca un privitoriu indiferinte, dar ca protectorele luminată și neadormita ale păcii publice, ca represintantele nepărtinitoriu și respectată ale interesului naționale ? Nu este are nimicü pentru unii sufletu generoși se aibă drepturi a ^íice: „Eu suntu păzitorulu ordinii și libertății unui mare poporu. GhiămăndO partitele în arenă, și îngăduindu-le a’și disputa puterea, elu a voita a pune la adăpostură orbirii sau inderetniciei loru siguranța și mărirea sa; elfi m’a însărcinată daru 3 împedica acestă putere de a se întorce contra lui, păstrată sau întrebuințata contra dorințeloru sale. Elfi m’a ridicatu mai presusö d’acestă arenă și raia disc: — Prhighics’o în numele meu, daru feresce-te de a te coborî roșii; nu amesteca autoritatea ta cu luptele partiteloru; nu o compromite nici de cumű în greșelele loru, arau trebuință ca ea se remăiă neatinsă și ca tu se faci cu dinsa, căndu va trebui, vă mai nobile și mai salutamă întrebuințare. Tu vei face asta feliu ca depositarii puterii tale se v’o păstreze contra voinței represintanților mei, și ca dorinți: acestora din urmă se miră coruptă prin frica și prin intrigă. Dacă tu credică cursului timpului, sau puterei intimplurilor, sau aprinderea luptei au făcută pe represintanții mei se permit spiritulu în care i-amű numită, sau au schimbată chiarü spiritulu meu, chiamă-me numai de câtu, fă-me judecatoriu în propia mea causă, și nu voiă suferi se fii silită în numele meu a nu cunosce dorința mea sau a trăda interesele mele. — Amü primită acestă datoriă mare și prin tótu consciința mea s’o indeplinesca bine. Dintre aleșii națiunii, nu chiama și nu respingă pe nimeni; întindă o mănăleale aceloră pe cari ea îi ridică lingă mine. Dara nu încetezi nici uă dată se asculta vocea sa, se pleca urechia la celu mai micü murmuri aiű sea, și, atunci chiara când o tace, observa înfățișarea sa și cauta a petrunde cugetarea sa, spre a nu se pute forma nici una norú intre voința ce i se atribue și între voința sa adeverată. Asigurată despre păstrarea drepturiloru sale și despre îndeplinirea dorințelor sale, ea se supune legilor, respectă puterile publice, se bucură în liniște de tóte bunurile ce i-a datu cerul, și me resplătesce pentru silințele mele prin încrederea cu care me incongiera, prin mănuuitoriulă spectaclu ale repausului ce’l asigurau ș’ar fi libertății ce i-o pästrezit.“ Fericită acela care póte face asemine mărturire dacă viitoriulŰ ‘Á4 «di-a confirma, fericită națiunea care a găsită unui suveranű omü onestű, capabile d’a simți mărirea unui asemine rob, gelosit de a dobîndi acestă glorie curată și bine-făcătoria. „(Prevost- Paradol.)“ „Suptű régiméié constituționale, le remânü domnitoriloru nobili, frumóse, sublime prerogative. Alü lorü este dreptulu de a face grațiă, dreptü de uă natură divină care indrepteza retacirile dreptății omenesc!, sau asprimile prea apásátórie, cari suntű totü retâciri; alú lorü este dreptulu de a numi organele legii și da încredința societatea că se va bucura de ordinea publică, și nevinovăția de siguranțâ; alti lora este dreptul de a disolve adunările >j I n r represintative, și de a feri astfel cü națiunea de retăcirile mandatarilor; set, chiămăndu-o la noule alegeri; alti lora este dreptul de a numi pe miniștrii, numire care indrepteza către domnitoriu recunoscința naționale, cândü miniștrii indeplinescu cu demnitate misiunea,e le este încredințată; a loru este în fine distribuirea grațielor ă, favoriloru, resplatiriloru, prerogative d’a plăti c’ua privire sau c’uă vorbă serviciele făcute Statului, prerogativă care dă domnitoriului unu tesauru nesecată de opiniune. Bacă negreșitu uă carieră întinsă, atribuțiuni impuitorie, uă mare și nobile misiune; ș’acel consiliar aru fi zei și i>erfici, cari are presinta unui domnitoriu constituționale, ca unu lucru de dorito, acea putere despotică, fără margini și chiaru fără freö care ar fi ecivocă fiindu c’aru fi nețărmuriți; precariă, fiindu c’ar fi siluitóriu, și care s’ar apesa într’unu chipu deuo potrivă funestă, asupra domnitoriului pe care nu póte de cătu a’să refaci, ș’asupra poporului pe care nu pote de câtă a’la chinui și turmenta. „Benjamin Constant. Dacă cota de susü este ridicată unii domnitoriu constituționale, care, fără se guverne singură ca domnitorii absoluți, fără se ia ia parte activă în administrațiune, este pus și la u înălțime unde nimeni nu’lű póte atinge, de unde privighie^á, incongiurata de stima și iubirea națiunii întregi, la păstrarea libertățilorfliei și la regulata desvoltare a prosperității sale. Și cu tóte că elü este, și trebuie se fie, în interesulű seu și ’d înteresulu națiunii, uă putere neutră, pentru că nici intr’unu echipa nu trebuiă se s’amestece d’a dreptulu in guvernă, totuși elu nu înceteză d’a fi uâ inteligință, elu nu remăne unu corpu lipsita de viéța; diu contra, elű are uă salutamă înrîurire în regularea mersului guvernului seu. Ridicată mai presusu de ori ce lupte, și cu mintea totu deuna liberă de obositorieie lucrări de Artă diua ale administrațiunii, cine altulă este în stare a judeca mai bine de cătu élű, căndu se ivesce unu conflict între cameră și ministeriulu seu, ce otărîre mai drâptă și folositoriu trebuie se ié, fără înțărcare, în adeveratulu interesti alu națiunii? Fiindu adîncut pentru a sfi de misiunea sa, avinde consciința posițiunii sale de domnitoriu constituționale, remâindu în tóte credincioșii și devotatu regimelui, juratul;:w*le pastréze n desvoltarea sa, depărtănd unu ministerial incapabile sau de rea credință care compromite interesele sale sau amenință libertățile sale, și dându -i totu de una midulecele, în deplină libertate, spre a manifesta adeveratele sale dorințe, pe cari ministeriul se fie datoria a le asculta și a se îndeplini. Și pentru acesta înaltă privighiare, pentru acésta supremă judecată, pentru acéstá înrîurire morpțq, fie prJțe dice cu dreptu curvijiste că domnitoriulu constituționale, după cumu vedeműiáni Convențiune, guvernă cu concurswlefflidistrilleffl. ‘"Blasl 1 lov lllen1: „Noii nu suntem ocupați de cătu de ce vederu naintea nóstrá, de faptele guvernului cari se petrecu pe scena publică, dară aceste fapte au vă causă. In fundulu scenei, dupe cortina pe care constituțiunea n’o ridică, este consiliul fl, lucrare pregalitóriu ale cării singure resultate cadu suptü ochii nostrii. Acolo reside domnitoriulű constituționale, nu ca una corpu amorțită, oárita numai a umple unu golű, daru ca inteligință, căci către uă inteligință se adresă legea cănd el îi încrede dreptul și se alega pe miniștrii, se-i controleze prin majoritatea camerei, se controleze chiar acesta maoritate prin opiniunea publică, se seotărască prin urmare la disolvarea camerei sau la ua schimbare a cabinetului, adică se îndeplinesc sarcina cea mai grea într’uâ țeră liberă, a deosebi opiniunea adeverată dintre opiniunile cari usurpă asemenarea sa, și d’a judeca tóté partitele țiindu-se mai pre süsü de ele; régiméié con stituționale n’are greutăți mai mari, și se presupune neaperatu aceluia care este însărcinatu a le deslega, unü simții politica forte perfecționată“ (Hello.) Dacă, domni miniștrii, cumű trebuie se ’nțelegeți înălțimea, prerogativele și avantagiele unui domnitoriu constituționale care este inviolabile, fiind nici nu guvernă, și prin urmare, nu póte face rea și nu póte fi respundetoriu, și care, cu tote acestea, are cele mai înalte prerogative și cea mai salutansă inmurire asupra armoniosei lucrări a puterilorü statului. Dacă tabloulű măreția și frumosu ce trebuia se puneți totude-una înaintea Domnitoriului, neîncercăndu-ve nici vădată a lű împedeca în dorințele sale de a nu se întrerupe mersul lucrurilor el și compromite interesele publice, pe uă cale depărtată de adeveratele principii ale regimelui constituționale. Căci, se nu uitați, sunteți pentru tote repondetori. „Chiar dacă domnitoriulű, dice Cheteubriand, ar fi priimitü în consiliu părerea ministeriului, dacă acesta parere aduce uă măsură vătemătoriă, domnitoriul si nu este pentru nimica în tóte acestea, miniștrii au surpinsű înțelepciunea sa, ne aretăndu-i lucrurile supta adeverata lor facă, înșelîndu -si prin corupțiune, pasiune, incapacitate.“ Daru nu este nici unu periclii cându domnitoriulu constituționale nu se cobora in raujul oculu lupteloru de partite, căndu nu se fosoresce a voi se se amojsti^e,. ^ Qd^pinistrațiune , căndu nu susține ribinisteriulu și camera numai pentru c’au fostu, sau potu fi, servilii timplinitori ale v]oințeloru sale. Căpcp, domnitoriu^ rișăne la înălțimea sa, căndu nu perde unu minutu din vedere misiunea sa cea maĭ »int ai> üstiliTíüLjiinI ttj . re, cumu pste nișei›notă de istonă și & Mu>rain^tă și inteligință sa liberă ileriface at j. . .»UBÎ La fif.ae cari suntu plângerile , și. a suferintezei, fr Jp ^’»epurta îndată unu minister«!*.Corei« narinselatu „prin corupțiune, pasiune, incapacitate.“ 19 f Atunci, putemu repeta aceste frumóse cuvinte ale d. Haraclol: „Fericită națiunea^d^a^^liita unu suveran ü oműja ppestiții capabile d’a Almți mănYcy‘"tfűül11 ááeíüinfé! rÍMfl‘f“|é j.iíl leftpag. jriot‘n?wv Ip8u djsq pabuidi acestă glorie curată și bine facatorie.“ (Va urma.) Radion. Corespondință particulariă a Românului. Iași 26 Augustu. Domnule Redactorii. Ați anunțată că nu mai publicați refusuri de imposite, și au avută curentă, pentru ca toți acei cari le refusă suntu prigoniți de guvernă. Cetățienii, însă, cari suntu petrunși de datoriele loru, cari sciu că numai prin respectarea legilor, potă fi șiruri de drepturile și libertățile lorii, și cari conformă votului Adunării, se împrotivescă pe calea legale guvernului cea violată Convențiunea, prindă în lucrare prin ordinanță bugete refulate de Adunare, acei cetățiani, cu tóte prigonirile guvernului, nu se sfiesco de ași îndeplini datoria loru și a refusa impozitele. Dară guvernulă alerga la mesuje estraordinarie cari nu dovedescă de cătu greutatea ce intempină de a strînge impozitele, și pentru cari i se va cere vă data fórte aspră socotită. Spre a se încredința publiculă despre acesta, ve trăsită vă copiă dupe urmatoria adresă a casieriei generali din Iași, cu No. 1291, din 22 August 1863. ,,In urmarea ordinii d. ministru alü „financeloră cu No. 28,075, amă o„nóre n vă Incunosciința se bine-voiți „ca la presintarea mandatului pentru „plata onorariei ori impiegațiloră cancelariei, se înfățișau mai vnteiu ci„tanțele de plata contribuțiuniloru ce-le privescu către tesaură, căci la din „contră nu se va acita mandatului.“1 (Semnată) ZIRA. tele. Dacă cumă se împlinescă imposiPerceptorele mergăndu la d. Vasile Pogoru, membru alu curții de apelă, și cerîndu-i impositură, demnulă magistrată i-a 4usă că va plăti numai pentru Ianuarie și Fevruariă, ără pe Martie și de aci nainte nu póte plăti, voindu a se conforma votului Adunării. — Voiă api dară pe ușiă biletulă celă galbenă, întîmpină perceptorele.— Mergi de lipesce acestă biletu pe pórta curții mele, pentru ca se lui vedá totu poporulă românescul respunse independintele cetățiană. D. V. Pogoru este unilă din cei mai distinși juni ce are Moldova, magistrată independinte și bună cetățiană. Mulți au datu perceptorelui respunsuri demne de tota lauda, refusăndă plata impositului; aceste respunsuri însă au remasă necunoscute, fiindă că acel cari le dă dată au crezutu a se margini în privința publicului într’uă modestă tăcere. D-nu Dimitrie Sturza de la Mieclaușani, refusăndu imposibură, a avută cu perceptarele uă corespondință care dovedesce tótu independința caracteriului acestui june română. Faptulu însă, și faptulă adevărată, atiósev națiunii care ralesfi,cine nu înțelege cătfi de mare bine pata face țereî sale artÖ iasemíne domnitoriu, ferindu-o de întrerupere în r ◄