Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)
1863-10-27
V Duminecă, Luni și Marți.A.NUI.1r VII. VOIESCE ȘI VEI PUTE. Va eși în lóle filele afară de Lunia și a douași după Serbătoria. Abonarea pentru J bucuresc! pe anii ... 128 Ici $ése 1uoe................r........................ 64 — JVei lune............................................. 32 — Pe lună............................................... 14 — Unu exemplariu................................... 24 par insciințările linia de 30 litere.................. 1 lei Ti:ertiuni si reclam) linia...,............... 3 lei Direptoriulű citaUului: C. A. Rosetti.— Gerante respungetoriű: Anghele Ionescu. 27 28 29 OCTOMBRE 1863. -ANULIT VII. LUMINEZă-te ȘI VEI EI. Abonarea pentru districte pe anii.......152 lei Șase lune.............................................. 76 — Trei June............................................... 38 — Abonamentele Incepu la 1 și 16 ale fiecarii lunei Elene face în districte la corespondinții pianului și prin poate. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’aneienne comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă valută austriacă. DJVIZI POLITICII, COMERCIALE, LITERARII. (ABTIOUnUB TBÄMISE ȘI NEPÜBLIOATE SB VOBÜ ABDB). Pentru abonare șî reclamări se voru adresa la Administratoriulu ceriului Gr. Serurie, Pas. Romanü No. 18. I » Suplimentă la Monitoriulu Oficiale No. 213. Depoștă telegrafică. „A trebuită sa crezi causa Polonă forte populară în Francia pentru „a nu me îndoi d’a compromite una „din ăntîele alianțe ale Continentului, „și d’a abdica vocea în favorea unei „națiuni, rebelă in ochii Russiei, darii „în privirea ndstră, moștenitorie a unui „dreptu înscrisă în istorie și în tractate. Fără d’a alerga la arme, pre„cum și fără d’a tăcea, ne remăne ună „mijlocă. Acela de a supune causa „Polonă la unu Tribunali Europeană. „Russia în Warszawa calcă în picvire „Tractatele din 1815. Dupe căte-va desvoltări asupra congresului, imperatorele termină: „Acumă cunosceți, domniloră limbagiulu ce’mi propună d’a ține în fața „Europei. „Aprobată de domnia voistră, sancționată de consimțimăntură publică, acelă „limbagiă nu póte lipsi d’a fi ascultată, „căci vorbescă în numele Franciei“ Jumătate din acesta discursă este consacrată Poloniei, și a fostă priimită cu entusiasmu, voi, sancționată prin consimpțirea publică nu pate lipsi de a fi ascultată, fiindăcă vorbescă în numele Franciei. nii, de Arnotarea unora și de rădicarea altora în funcțiuni ale unui guvernămîntă personale. Scimă că suntăameni cari voră se trateze pe poporă ca pe gășcile care le ’nchidă în cotenă și le dau uă hrană care le umflă ficatură pînă ce plesnescă. Nu ne ocupămă de nici unele din aceste secice. E spunemă limpede care este dupe noi, calea cea bună și calea cea rea ș’apoi culcese fiă care precumă își va ascerne“. C. A R. DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Seviciulă particularul alu Românului). Viena, 6 Noembre 11 ore 10 min. dim. Bucureșci, la Redacțiune 7 Noem. 2 ore dupe amia ji. Napoleone în cuvântule sena jisc, în privința politicei din afară.— Căușele politice, cumű resbelulű Americei, ale Mexicului, Cochinchinei și Insurecțiunea Poloniei opresc o uă desvoltare mai repede a prosperității Franciei. Nu putem însă renuncia de a avea uă înrîurire în America: în privința Mexicului, Francia va fi cu lărgire despăgubită în sacrificiele sale, căndă destinările acelei țere vor fi date unui Principe ale cărui lumine și calități ílü fcü demnă d’uă asia nobile misiune. în privința Poloniei Imperatulă jice c’a trebuită se cretă că causa Polonă este forte populară în Francia spre a nu se ’ndoui d’a rădica glasulu în favorea Poloniei, încercările făcute de ți căte trele puterile au înveninată lupta. Russia a declarată că nisce conferințe, în care tóte celelalte cestiunî ► aru fi desbătute, n’ară atinge în nimica amaroa sea proprii. Se tnimă adtă d’acésta dechiarare. N’a venită are momentulă d’a reconstrui pe base noui edificiulă destrusă de către revoluțiuni ? A recunosce lucrurile împlinite pentru totădauna? Tratatele de la 1815 au încetată d’a mai esiste. Ele erau sfărâmate în Grecia, în Belgia, în Italia, în Francia, pe Dunăre. Almania se mișcă, spre a le schimba, Russia se calcă în piciore, în Warszawa, la Nord ca și la Sud interese puterice ceră Congresul. Imperatul despune avantagiele Congresului și sfîrșasce jscândă: — Acestă apelă va fi auzitu de toți. Ună refusă ară face se se presupune proiecte secrete. Din aceste căi deschise una conduce la progresă prin pace, ceilaltă conduce fatală la resbelă. ” Cunosceți acumă limba giulă ce-mi propună a ține Europei, aprobată de Bucuresci, “ SSSS14. Ceea ce ocupă și preocupă astăzi lumea intrega este cuvântulu Imperatului Napoleone. Republicăndă dară estrasulu ce ne a trămisu corespondincia nóstra telegrafică, reproducemu și miculu estrasu, trămisu guvernului nostru de către Agintele seă din Paris, că asluferă, pană se ne vie cuvîntulă în întregală seă, s’avemă suptă ochi, pe cătă este cu putință, o dare de somă mai deplină. Suntemu datori, pentru ca se putemu aprețui acestu mare cureniu, în fóla sicuranțiă, s’asceptămu pănă se să putemă avea suptă ochi, în toată întregimea lui. Cu tóte acestea credemă că putemă d’acumă s’atragemă atențiunea miniștriloru, a deputațiloru și a națiunii, asupra unora din espresiunile putericului Imperată. (dupe relațiunea din Erudice curată, Monitoriulu nostru) că „Polonia, rebelă în ochii Russiei este, în privirea Franciei, Moscenitórie, a unui dreptu înscrisă în istorie și în tratate. C’a venită momentulă d’a reconstrui, pe noui base, edificiulă destrusă; că, Tratatele de la 1815, au încetată d’a mai existe sfărimate pretutindine, Almania se mișcă spre a le schimba și Russia se calcă în picióre în Warszawa; și că, vorbindu în numele Franciei, Napoleone va fi ascultată.“ Dupe tote acestea se mai póte cineva îndoi despre ună resbelă, și unu mare resbelu, care va reconstrui Polonia, va drege nedreptățile făcute prin tratatele despotismului, de la 1815, va pune în fișită, cumă dice Napoleone III, edificiulă pe basele cele noui? Acei cari voră crede astăfelă nu cunoscu nici pe Napoleone, care nu vorbesce căndu nu este siguru că va face, nu cunosce mai cu semn pe Francia care póte suferi tată, afară numai d’a se vede umilită ! Resbelulă dară va fi, și noi, singura pregătire ce avemu, este, adulü celă durerosă cunoscută in țară și ’n străinătate, suptă numele de Constangalia. Vomă vorbi despre acastă mare cestiune, în articoil specialistă, și mai bine, între două epistole politice, ce vomă avea onorea a adresa, prin acestă ioie, d-lui Primă-Ministru. Pentru astăzî constatămă situațiunea, în puținele cuvinte de mai susă, și în cele ce avemă se mai dhemă. Acei din cititorii noștri cari vor fi citită corespondinda nóstrá particulariă din Viena publicată în Romănulă de la 25, aă vedută, credemă, prin cuvintele jise î de Imperatură francesiloră, câtă însemnătate avea acea corespondincie, câră de bine informată era corespondintele nostru. Astăzi se mai facemă cunoscută ceva, care ne arată că resbelul se va face, și că Austria va lua uă parte din cele mai active la acestă mare resbelă. Este să faie septemănale, ce se publică în Paris, suptă numele Memorial diplomatique. Toți cățî se ocupă cu politica activă sară că acea faie este organulă oficiosă ală guvernului Austriei, și că, prin urmare, clisele iei dă însemnătate. Acea față publică, cu data 1 Novembre, un articlu, despre cestiunea polonă și conflictulă Dano-germană, din care avemă datoriă se pune că luptă ochii publicului urmatoriele linie. „In mijlocul luptei, ce de la 1792, se urmăresce, între asolutismă și libertate, principii proprii prin cari se se puta deslega complicările ce aduce situațiunea Poloniei, nu s’aă putută desemna destulă de curată spre a putea fi priimite de cabinete ca basea unei comune înțelegeri. In tratatele de la 1815, s’au ocupată mai multă neonsolida prestigiulă imperaților, de cătă a ține stimă de trebuințele și propășirile civilisațiunii.“ etc. Aci arată ce dice asolutismulu rusescă ș’apoi sice. „Soluțiunea cestiunii polone n’a devenitu în adeveru prin putință de cătă din ziua în care Austria, sfărîmîndă cea dupe urmă legătură ce o ținea de sfânta Aliandă, s’a despărțită pe facie de curtea de la Petresburg și spre a proclama ca: plângerile Poloniei suntă atătă de întemeiate cătă și legitimele sale cereri.“ Arăta apoi că situațiunea actuale a Europei și ecilibrulâ politică facă ca simpatiele Franciei și ale Engliterei pentru Polonia so remă e sterpe, fără concursul Austriei. Că Englitera se refuză d’a lua angagjamentă pentru eventualități, de resbelă și sice: „Austria a năintată pré multă, în calea cea bună spre a se re’ntorce la rătăcirile funesle ale trecutului. „Mijulacele de înțelegere s’aă sleită. Șovăirile ș’amănările ce s’aă ir apututu Austriei, în timpul resbelului Crimeiestu costată prea scumpă, pentru că omenii luminați care președă astăzi la destinările iei se ma recadă în greșelile predecesorilor ălorii. Concentrarea oștililor în Galicia, în timpul b resbelului Oriintelui, absorbită fără nici ună folosă, mai multă de 500 milione de franci, s’a perdută 37,000 de omeni, de tip hus și holera. Austria a îndurată tóte aceste sarcine ale resbelului, făr’a culege rudele, nici a împărtăși gloria aliaților soi de la 2 Decembre. Aceste învățăminte sunt prea elociați pentru ca se mai permită Antrii a se lașa se fiă condusă la „edecă “ de eveniminte cari amenințiă prăvăli cu uă iuțâlă violente. „Pacea nu póte fi menținută și asigurată de cătu prin deplina și întinsa înțelegere a Austriei cu Francia , luăndă asuprăle, în numele și prin deslegarea Europei, direcțiunea supremă a afacerilor Poloniei, a cărea împăciuire a devenită nesperată pentru pacea Europei.“ Credemă că ne putemă opri aci, fiindă forte d’ajunsü pentru cei cari voră se’nțelegă și se mergá pe calea cea bună. Misiunea ziaristicei secăndă se deschide Adunarea, sfîrșiască Neamă împlinită, pe cătă amă putută acastă misiune, și vomă deplinio pană la deschiderea Adunării nóstre. Arătarămă de mai multe ori, care este, care trebue se fiă, dupe noi, calea j ministeriului, a Adunării, a națiunii. O tămă și mai la vale, în articlul ăarăîntitulată „Periclele stării actuale“, și’n altă articlu, fórte însemnată , pentru cei cari săiă citi, luptă titlulă „Alegerile Prussiei.“ Vomă urma acastă lucrare pînă ce se va deschide Adunarea, ș’apoî, misiunea nóstra se sfîrșeasce, remăindu atunci și onarea și respunderea asupra d-lor. Miniștrii, a d-lor deputați ș’a națiunii. Scrmă că se vorbescă multe, despre resultatele unoră memorie, antilegale, date la stării, că se vorbesce, de disolverea Adună PERICLELE STA ELI ACTUALI. Aptinatia si opositiunea. In consecinta aptinutiloru si logica opositiunii. Adversarii coalitiunii suntu apostolii desthinarii s’ai terorismului. Coalitiunea recomandata d. d. Cogalnicianu, a fostu dorita si promisa de Domnitoriu. Misiunea cea mare a coalitiunii, în fatia unei situațiunî încungiurate de atătea pernele, astafel in precumu o e spuserăma publicului, dupa faptele cunoscute, și descrisă chiar de opținuți, care era datoria unora deputați prevejatori și îngrijiți de tóte consecințele vătete mătorie ale unei asemeni situațiuni? Era ore de ajunsă a face cunoscute reali fără a se căuta nici una mijlocii de îndreptare ? Era óra prudinte, logice, patriotică a se declara națiunii „că justiția și administrațiunea suntă ună scandală publică, că timpul Adunării se perde în votare de legi prezintate de guvernă fără nici uă legătură intre dinsele, că dezordinea din financie a coprinsit tóte pnimele de spaimă, că nici una din îmbunătățirile atătă de dorite nu se va pute realisa, precumă nici încrederea nu va renasce în țeră, pînă căndu nu se va anunța ordinea stabilită in financie, că țara se află într’uă nesiguranțâ plină de îngrijiri, de suferințe și de nevoi cari trebuescă potolite și îndestulate c’uă oră mai înainte, că situațiunea este încongiurată de pericle și de nenumerate greutăți, ș’apoi, în urma acestora grave declarațiuni cari au coprinsu spiritele de uă mai mare îngrijire, a nu se lua nici uă mesură grabnică și seriosa spre a se potoli ș’îndestula nevoile țerei c’uă oră mai înainte? In acestă purtare, unde este logica, unde este prudința, unde este îngrijirea pentru interesele țerei? Dară este ceva mai multă. In facia unei situațiunî arătă de critică, unănuneră însemnată de deputați, din stingă, din drepta, din centru, se adună, se explică, până înainte tote periclele cari amenință țeva, cerceteză căușele cari au produsă aceste mari încurcăture, prevedu, plini de îngrijire, sicuraperie a țerei într’uă mai lungă prelungire a acestora cause, se ridică mai presusă de tristele neînțelegeri cari i-au desbinatu pînă acumă, se petrunde de adeveratură spirită ală acestui véce care cere imperiosă libertatea în tóte și pentru tot, și se unescă, luptă acestă drapelă, care face puterici pe toți acei cari luptă cu stăruință și sinceritate în numele lui. Majoritatea, unită pe acestu térému, nu crede a’șî îndeplini datoria, aretăndă numai reulu, fără s’aréte totă deuă dată și causa acestui reu, precumă și milă loculă de îndreptare. Causa reului este că guvernulu neaplicăndă pe deplină régimele constituționale, acestă regiune n’a putută da rudele ce cu drepta cuvîntă așteptă de la dînsulă și țera și Europa. Și regimele constituționale nu póte produce nici într’unu Stată vreună bine dacă guvernulű uu lu îmbrăcișeză cu sinceritate. Din contră, dacă guvernulă îi ere ostile, și chiară dacă nu’să înțelege bine și pe deplină, acestă regiune nu póte conduce de cătă la anarhiă sau la despotismă. Milă locală prin care reală, care este la culmea sea, ar pute se înceteze, este ca guvernul- se esă după drumulu rătăcită și vătemătoriă intereseloră țerei, pe care merge, adică se intre pe calea legale, să aplice cu sinceritate regimele constituționale. Dacă cumva procesă majoritatea, aretăndă reală, descoperindă causa reului, și însemnăndu și mijăloculu prin care ar pute se înceteze. Ce facă însă apținații ? După ce am descrisă situațiunea plină de îngrijiri și de pericle, precumu aretarămă în articlul nostru din urmă, ei combată din tóte puterile adresa majorității; și căndă adresa fu votată, căndă majoritatea, vetendu că ministerii, în urma nemulțămiriloru manifestate contra lui de întregă Adunarea, de apținuți și d’oposițiune, remăneancă la putere, da ună votă categorică se otărî ai de neîncredere, declarăndă totă de uă dată că nu va vota bugetele, pe cătă timpu nu va ave pe bancele ministeriali ună ministeriă care se se conforme principielor constituționali, apținuții combătu și acestă otărîre a majorității, și astăfelu, susțină ministeriulu, îlă încuragieză a remăne la putere, și daț uă lovire fatale regimelui constituționale. Nu este și aci lipsă de logică și de prudințâ? Căndă singuri aț recunoscută că armonia între puterile Statului este compromisă de acestă ministeriă, că justiția ș’ administrațiunea suntă într’uă stare îngrijitoriu, că desordinea din financie a coprinsu tóte ănimele de spaimă, că suferințele și nevoele țerei trebuescă potolite ș’îndestulate c’uă oră mai înainte, căndu d. Cogălnicianu a declarată că ministeriulu s’a făcută imposibile, că țara este îngrijită de amenințările ce se facă libertățiloră nóstre constituționale, că ministeriul trebuie se se retragă și se facă locu unui altă ministeriă care se linișcescă țera de planurile lui de dictatură, cumă nu v’ați unită cu majoritatea a da unu votă de neîncredere unui asemine ministeriă, care, după tóte nemulțumirile ce i s’au aretatu din partea Adunării întregi, stăruesce cu tóte acestea a remăne la putere, a ucide guvernământulu libertății ș’a proclama guvernământulu despotismului? Cumă nu v’ați unită a-i refusa bugetele, adică a nu mai încrede punga națiunii unui ministeriă luptă care financiele țerei suntă într’uă desordine care a coprinsi de spaimă tóte animele ? Iii.