Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)

1863-10-27

V Duminecă, Luni și Marți.­­A.NU­I.1r VII. VOIESCE ȘI VEI PUTE. Va eși în lóle filele afară de Lunia și a douași după Serbătoria. Abonarea pentru J bucuresc! pe anii ... 128 Ici $ése 1­uoe................r........................ 64 — JVei lune............................................. 32 — Pe lună............................................... 14 — Unu exemplariu................................... 24 par i­nsciințările linia de 30 litere.................. 1 lei Ti:ertiuni si reclam) linia...,............... 3 lei Direptoriulű citaUului: C. A. Rosetti.— Gerante respungetoriű: Anghele Ionescu. 27 28 29 OCTOMBRE 1863. -A­NULIT VII. LUMINEZ­ă-te ȘI VEI EI. Abonarea pentru districte pe anii.......152 lei Șase lune.............................................. 76 — Trei June............................................... 38 — Abonamentele Incepu la 1 și 16 ale fie­carii lunei Ele­ne face în districte la corespondinții pia­nului și prin poate. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’aneienne comédie, 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștale și la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argintă va­lută austriacă. DJVIZI POLITICII, COMERCIALE, LITERARII­. (ABTIOUnUB TBÄMISE ȘI NEPÜBLIOATE SB VOBÜ ABDB). Pentru abonare șî reclamări se voru adresa la Administratoriulu ceriului Gr. Seruri­e, Pas. Romanü No. 18. I » Suplimentă la Monit­oriulu Oficiale No. 213. Depoștă telegrafică. „A trebuită sa crezi causa Po­lonă forte populară în Francia pentru „a nu me îndoi d’a compromite una „din ăntîele alianțe ale Continentului, „și d’a ab­dica vocea în favorea unei „națiuni, rebelă in ochii Russiei, darii „în privirea ndstră, moștenitorie a unui­­ „dreptu înscrisă în istorie și în trac­tate. Fără d’a alerga la arme, pre­­„cum și fără d’a tăcea, ne remăne ună „mijlocă. Acela de a supune causa „Polonă la unu Tribunali­ Europeană. „Russia în Warszawa calcă în picvire „Tractatele din 1815. Dupe căte-va desvoltări asupra congresului, imperatorele termină: „Acumă cunosceți, domniloră lim­­­bagiulu ce’mi propună d’a ține în fața „Europei. „Aprobată de domnia­ voistră, sancțio­nată de consimțimăntură publică, acelă „limbagiă nu póte lipsi d’a fi ascultată, „căci vorbescă în numele Franciei“ Jumătate din acesta discursă este consacrată Poloniei, și a fostă priimită cu entusiasmu, voi, sancționată prin consimpțirea pu­blică nu pate lipsi de a fi ascultată, fiindă­că vorbescă în numele F­r­a­n­c­i­e­i. nii, de Arnotarea unora și de rădica­­rea altora în funcțiuni ale unui guver­­nămîntă personale. Scimă că suntă­a­­meni cari voră se trateze pe poporă ca pe gășcile care le ’nchidă în cote­­n­ă și le dau uă hrană care le umflă ficatură pînă ce plesnescă. Nu ne o­­cupămă de nici unele din aceste se­ci­ce. E spunemă limpede care este du­pe noi, calea cea bună și calea cea rea ș’apoi culcese fiă care precumă își va ascerne“. C. A R. DEPEȘTE TELEGRAFICE. (Seviciulă particularu­l alu Românului). Viena, 6 Noembre 11 ore 10 min. dim. Bucureșci, la Redacțiune 7 Noem. 2 ore dupe amia­ ji. Napoleone în cuvântule sen­a jisc, în privința politicei din afară.— Cău­șele politice, cumű resbelulű Americei, ale Mexicului, Cochinchinei și Insurec­­țiunea Poloniei opresc o uă desvoltare mai repede a prosperității Franciei. Nu putem­ însă renuncia de a avea uă în­­rîurire în America: în privința Mexicului, Francia va fi cu lărgire despăgubită în sacrificiele sale, căndă destinările acelei țere vor­ fi date unui Principe ale cărui lumine și ca­lități ílü f­cü demnă d’uă asia nobile misiune. în privința Poloniei Imperatulă jice c’a trebuită se cretă că causa Polonă este forte populară în Francia spre a nu se ’ndoui d’a rădica glasulu în fa­­vorea Poloniei, încercările făcute de ți căte trele puterile au înveninată lupta.­­ Russia a dec­larată că nisce conferințe, în care tóte cele­lalte cestiunî ► aru fi desbătute, n’ară atinge în ni­­mica amaroa sea proprii. Se tnimă adtă d’acésta dechiarare. N’a venită are momentulă d’a reconstrui pe base noui edificiulă destrusă de către re­­voluțiuni ? A recunosce lucrurile împli­nite pentru totă­dauna? Tratatele de la 1815 au încetată d’a mai e­­siste. Ele erau sfărâmate în Grecia, în Belgia, în Italia, în Francia, pe Du­năre. Almania se mișcă, spre a le schimba, Russia se calcă în pi­ciore, în Warszawa, la Nord ca și la Sud interese puterice ceră Congresul­. Imperatul d­espune avantagiele Con­gresului și sfîrșasce jscândă: — Acestă apelă va fi au­zitu de toți. Ună refusă ară face se se presupune proiecte sec­re­te. Din aceste căi deschise una conduce la progresă prin pace, cei­laltă conduce fatală la resbelă. ” Cunosceți acumă limba giulă ce-mi propună a ține Europei, aprobată de Bucuresci, “ SSSS14. Cee­a ce ocupă și preocupă astă­zi lumea intrega este cuvântulu Impera­­tului Napoleone. Republicăndă dară estrasulu ce ne a trămisu corespon­­dincia nóstra telegrafică, reproducemu și m­iculu estrasu, trămisu guvernului nostru de către Agintele seă din Pa­ris, că asluferă, pană se ne vie cuvîn­­tulă în întregală seă, s’avemă suptă ochi, pe cătă este cu putință, o dare de so­mă mai deplină. Suntemu datori, pentru ca se pu­­temu aprețui acestu mare cureniu, în fóla sicuranțiă, s’asceptămu pănă se­ să putemă avea suptă ochi, în toată între­gimea lui. Cu tóte acestea credemă că putemă d’acumă s’atragemă atențiu­nea miniștriloru, a deputațiloru și a na­țiunii, asupra unora din espresiunile pu­­tericului Imperată. (dupe relațiunea din Eru­dice curată, Monitori­ulu nostru) că „Polonia, rebelă în ochii Russiei este, în privirea Franciei, Mos­­cenitórie, a unui dreptu înscrisă în istorie și în tratate. C’a venită momentulă d’a reconstrui, pe noui base, edificiulă des­trusă; că, Tratatele de la 1815, au încetată d’a mai existe­ sfărimate pretu­­tindine, Almania se mișcă spre a le schim­ba și Russia se calcă în picióre în Warszawa; și că, vorbindu în numele Franciei, Napoleone va fi ascultată.“ Dupe tote acestea se mai póte cineva îndoi despre ună resbelă, și unu mare resbelu, care va reconstrui Po­lonia, va drege nedreptățile făcute prin tratatele despotismului, de la 1815, va pune în fișită, cumă dice Napoleone III, edificiulă pe basele cele noui? Acei cari voră crede astăfelă nu cunoscu nici pe Napoleone, care nu vorbesce căndu nu este siguru că va face, nu cunosce mai cu semn pe Francia care póte suferi tată, afară numai d’a se vede umilită ! Resbelulă dară va fi, și noi, singura pregătire ce avemu, este, ad­ulü celă durerosă cunoscută in țară și ’n străinătate, suptă numele de Con­­stang­alia. Vomă vorbi despre acastă mare cestiune, în articoil speciali­­stă, și mai bine, în­tre două epistole politice, ce vomă avea onorea a adresa, prin acestă ioie, d-lui Primă-Ministru. Pen­tru astă­zî constatămă situațiunea, în puținele cuvinte de mai susă, și în cele ce avemă se mai dh­emă. Acei din cititorii noștri cari vor­ fi citită corespondind­a nóstrá particu­­lariă din Viena publicată în Romănulă de la 25, aă vedută, credemă, prin cuvintele jise î de Imperatură france­­siloră, câtă însemnătate avea acea co­­respondincie, câră de bine informată era corespondintele nostru. Astă­zi se mai facemă cunoscută ceva, care ne arată că resbelul­ se va face, și că Austria va lua uă parte din cele mai active la acestă mare resbelă. Este să faie septemănale, ce se publică în Paris, suptă numele Me­morial diplomatique. Toți cățî se o­­cupă cu politica activă sară că acea faie este organulă oficiosă ală gu­vernului Austriei, și că, prin urmare, clisele iei dă însemnătate. Acea față publică, cu data 1 Novembre, un­ articlu, despre cestiunea polonă și con­­flictulă Dano-germană, din care a­­vemă datoriă se pune că luptă ochii publicului urmatoriele linie. „In mijlocul­ luptei, ce de la 1792, se urmăresce, între asolutismă și libertate, principii proprii prin cari se se puta deslega complicările ce a­­duce situațiunea Poloniei, nu s’aă pu­tută desemna destulă de curată spre a putea fi priimite de cabinete ca basea unei comune înțelegeri. In tratatele de la 1815, s’au ocupată mai multă neon­solida prestigiulă imperaților, de cătă a ține stimă de trebuințele și propăși­rile civilisațiunii.“ etc. Aci arată ce dice asolutismulu ru­­sescă ș’apoi sice. „Soluțiunea cestiunii polone n’a devenitu în adeveru prin putință de cătă din ziua în care Austria, sfărî­­mîndă cea dupe urmă legătură ce o ținea de sfânta Aliand­ă, s’a despărțită pe facie de curtea de la Petresburg și spre a proclama ca: plângerile Polo­niei suntă atătă de întemeiate cătă și legitimele sale cereri.“ Arăta apoi că situațiunea actuale a Europei și ecilibrulâ politică facă ca simpatiele Franciei și ale Engliterei pen­tru Polonia so remă e sterpe, fără con­cursul­ Austriei. Că Englitera se re­fuză d’a lua angagjamentă pentru e­­ventualități, de resbelă­ și sice: „Austria a năintată pré multă, în calea cea bună spre a se re’ntorce la rătăcirile funesle ale trecutului. „Mijulacele de înțelegere s’aă sleită. Șovăirile ș’amănările ce s’aă ir apututu Austriei, în timpul­ resbelu­­lui Crimeies­tu costată prea scumpă, pentru că omenii luminați care pre­­ședă astă­zi la destinările iei se ma recadă în greșelile predecesorilor ă­lorii. Concentrarea oștililor­ în Gali­cia, în timpul b resbelului Oriintelui, a­bsorbită fără nici ună folosă, mai multă de 500 milione de franci, s’a perdută 37,000 de omeni, de tip hus și h­ole­ra. Austria a îndurată tóte aceste sar­­cine ale resbelului, făr’a culege rudele, nici a împărtăși gloria aliaților­ soi de la 2 Decembre. Aceste învățăminte sunt­ prea e­­lociați pentru ca se mai permită An­­trii a se lașa se fiă condusă la „e­­decă “ de eveniminte cari amenințiă prăvăli cu uă iuțâlă violente. „Pacea nu póte fi menținută și a­­sigurată de cătu prin deplina și întinsa înțelegere a Austriei cu Francia , lu­­ăndă asuprăle, în numele și prin des­­legarea Europei, direcțiunea supremă a afacerilor­ Poloniei, a căre­a împă­ciuire a devenită nesperată pentru pa­cea Europei.“ Credemă că ne putemă opri aci, fiindă forte d’ajunsü pentru cei cari voră se’nțelegă și se mergá pe calea cea bună. Misiunea ziaristicei se­căndă se deschide Adunarea, sfîrșiască Ne­amă împlinită, pe cătă amă putută acastă misiune, și vomă deplinio pană la des­chiderea Adunării nóstre. Arătarămă de mai multe ori, care este, care tre­­bue se fiă, dupe noi, calea j ministeriu­­lui, a Adunării, a națiunii. O tămă și mai la vale, în ar­ticlul ă­ară­­înti­tulată „Periclele stării actuale“, și’n altă articlu, fórte însemnată , pentru cei cari săiă citi, luptă titlulă „Ale­gerile Prussiei.“ Vomă urma aca­stă lucrare pînă ce se va deschide A­­dunarea, ș’apoî, misiunea nóstra se sfîrșeasce, remăindu atunci și onarea și respunderea asupra d-lor. Miniștrii, a d-lor­ deputați ș’a națiunii. Scrmă că se vorbescă multe, despre resultatele unoră memorie, antilegale, date la stării, că se vorbesce, de disolverea Adună­ PERICLELE ST­A ELI ACTUALI.­ ­Aptinatia si opositiunea. In consecinta aptinutiloru si logica opositiunii. Adversarii coalitiunii suntu apos­tolii desthinarii s’ai terorismului. Coalitiunea recoman­data d. d. Cogalnicianu, a fostu dorita si promisa de Domnitoriu. Misiunea cea mare a coalitiunii,­ în fatia unei situațiunî încungiu­­rate de atătea pernele, asta­fel in pre­­cumu o e spuserăma publicului, dupa faptele cunoscute, și descrisă chiar­ de opținuți, care era datoria unora de­putați prevejatori și îngrijiți de tóte consecințele vătete mătorie ale unei a­­semeni situațiuni? Era ore de ajunsă a face cunoscute reali fără a se căuta nici una mij­locii de îndreptare ? Era óra prudinte, logice, patriotică a se declara națiunii „că justiția și adminis­­trațiunea suntă ună scandală publică, că timpul­ Adunării se perde în vo­tare de legi prezintate de guvernă fără nici uă legătură intre dinsele, că de­zordinea din financie a coprinsit tóte pnimele de spaimă, că nici una din îmbunătățirile atătă de dorite nu se va pute realisa, precumă nici încre­­derea nu va renasce în țeră, pînă căndu nu se va anunța ordinea stabilită in financie, că țara se află într’uă nesiguranțâ plină de îngrijiri, de su­ferințe și de nevoi cari trebuescă po­tolite și îndestulate c’uă oră mai îna­inte, că situațiunea este încongiurată de pericle și de nenumerate greutăți, ș’apoi, în urma acestora grave decla­­rațiuni cari au coprinsu spiritele de uă mai mare îngrijire, a nu se lua nici uă mesură grabnică și seriosa spre a se potoli ș’îndestula nevoile țerei c’uă oră mai înainte?­­ In acestă purtare, unde este lo­gica, unde este prudința, unde este îngrijirea pentru interesele țerei? Dară este ce­va mai multă. In facia unei situațiunî arătă de critică, ună­nuneră însemnată de de­putați, din stingă, din drepta, din cen­tru, se adună, se explică, până înainte tote periclele cari amenință țeva, cer­­ceteză căușele cari au produsă aceste mari încurcăture, prevedu, plini de în­grijire, sicura­perie a țerei într’uă mai lungă prelungire a acestora cause, se ridică mai pre­susă de tristele neîn­țelegeri cari i-au desbinatu pînă acumă, se petrunde de adeveratură spirită ală acestui véce care cere imperiosă li­bertatea în tóte și pentru tot, și se u­­nescă, luptă acestă drapelă, care face puterici pe toți acei cari luptă cu stă­ruință și sinceritate în numele lui. Majoritatea, unită pe acestu térému, nu crede a’șî îndeplini datoria, aretăndă numai reulu, fără s’aréte totă de­uă dată și causa acestui reu, precumă și milă loculă de îndreptare. Causa reului este că guvernulu neaplicăndă pe deplină régimele cons­tituționale, acestă regiune n’a putută da rudele ce cu drepta cuvîntă așteptă de la dînsulă și țera și Europa. Și regimele constituționale nu póte pro­duce nici într’unu Stată vre­ună bine dacă guvernulű uu­ lu îmbrăcișeză cu sinceritate. Din contră, dacă guver­­nulă îi e­re ostile, și chiară dacă nu’să înțelege bine și pe deplină, acestă re­giune nu póte conduce de cătă la a­­narh­iă sau la despotismă. Milă locală prin care reală, care este la culmea sea, ar pute se înce­teze, este ca guvernul- se esă după drumulu rătăcită și vătemătoriă inte­­reseloră țerei, pe care merge, adică se intre pe calea legale, să aplice cu sin­ceritate regimele constituționale. Dacă cumv­a procesă majorita­tea, aretăndă reală, descoperindă cau­sa reului, și însemnăndu și mijăloculu prin care ar pute se înceteze. Ce facă însă apținații ? După ce am descrisă situațiunea plină de îngrijiri și de pericle, pre­­cumu aretarămă în articlul­ nostru din urmă, ei combată din tóte puterile a­­dresa majorității; și căndă adresa fu votată, căndă majoritatea, vetendu că ministeri­i, în urma nemulț­ămiriloru manifestate contra lui de întregă Adu­narea, de apținuți și d’oposițiune, remăne­ancă la putere, da ună votă categorică se otărî a­i de neîncre­dere, declarăndă totă de uă dată că nu va vota bugetele, pe cătă timpu nu va ave pe bancele ministeriali ună ministeriă care se se conforme principie­­lor­ constituționali, apținuții combătu și acestă otărîre a majorității, și astă­­felu, susțină ministeriulu, îlă încu­­ragieză a remăne la putere, și daț uă lovire fatale regimelui constitu­ționale. Nu este și aci lipsă de logică și de prudințâ? Căndă singuri aț­ recu­noscută că armonia între puterile Sta­tului este compromisă de acestă mi­nisteriă, că justiția ș’ administrațiunea suntă într’uă stare îngrijitoriu, că de­­sordinea din financie a coprinsu tóte ănimele de spaimă, că suferințele și nevoele țerei trebuescă potolite ș’în­destulate c’uă oră mai înainte, căndu d. Cogălnicianu a declarată că minis­teriulu s’a făcută imposibile, că țara este îngrijită de amenințările ce se facă libertățiloră nóstre constituționale, că ministeriul­ trebuie se se retragă și se facă locu unui altă ministeriă care se linișcescă țera de planurile lui de dictatură, cumă nu v’ați unită cu majoritatea a da unu votă de neîn­credere unui asemine ministeriă, care, după tóte nemulț­umirile ce i s’au a­­retatu din partea Adunării întregi, stă­­ruesce cu tóte acestea a remăne la putere, a ucide guvernământulu liber­tății ș’a proclama guvern­ământulu des­potismului? Cumă nu v’ați unită a-i refusa bugetele, adică a nu mai încrede punga națiunii unui ministeriă luptă care financiele țerei suntă într’uă de­­sordine care a coprinsi de spaimă tóte animele ? Iii.

Next