Romanulu, februarie 1864 (Anul 8)
1864-02-14
142 ROMANULU 14/26 FEVRUARIU, miteți-mă la Curtea de Casațiune. Era acésta procedură, de căndă esistă? n’amă ve<jut-o nicăirî, nici în acâstă Cameră, ca dupe ce fiecare a votată pentru și contra, dupe ce fiecare a putută se mîiea cuvintele și se-mi respundă, se me acuse, dupe ce Camera a votatu legea, apoi se veniți cu o interpelațiune asupra acelor cuvinte! Ce procedare este acesta? Nu este întemeiată nici pe Regulamentu, nici pe Convențiune, și prin urmare, nu poți respunde, nici nu respunde. D. Președinte. Adunarea a încuviințată discuțiunea asupra interpelării d-lui C. A. Rosetti, prin urmare d-nu Rosetti are dreptul ă a-i da desvoltare. D. Iorciu Radu. D. Rosetti însuși a declarată că nu este interpelare, ci o esplicațiune. D. Președinte. D-nu Rosetti dacă este rugată a esplica de este o interpelare sau nu. D. C. A. Rosetti. V’amu spusă că cerusemă alaltă era cuvîntulă în adeveră pentru o esplicațiune. Dar, faptul ă pe care se resemă d. Ministru spre a nu respunde este pe cuvintele unui deputată, ară nu pe ale d-lui Primă-Ministru, rostite de la înălțimea tribunei. Acesta dară este o interpelare, adică daca Ministerulă înțelege că avîndă uă Convențiune care nu permite unui guvernă se facă legi fără consimpțimîntul Adunării, crede Ministerial, că poate face singură armarea, garda, constituțiunea, fără votul Adunării? — Acesta credă că este o interpelare, căndă ceremă să scidă daca ministerul se crede că este în convențiune, și că nu pote decreta constituțiuni și legi de orice natură fără votul Adunării ? Suntă în dreptă a sei daca recunosce saă nu puterea esecutivă că nu pote decreta legi fără consiientul Adunării, căci după mine, ne mărturisescă, ca înțelesulu cuvinteloru rostite a fostă că ministeriulă póte. D. Iorgu Radu. Cuvintele d-lui Rosetti sunt prevedute în Convențiune și nu înțelegă de a se mai lua timpulă pentru asemenea explicații. Căndă ministeriulă ară voi să facă legi fără consimpuimîntulă Adunării, este dreptulă nostru, prevedută în Convențiune, de a cere contă și mai departe. Nu înțelegă ce însemna dă aceste explicațiuni; credă că este destulă ceea ce publică d. Rosetti prin jurnală, că guvernul ă ia timpul Adunării, etc. D. G. Costaforu. D-lară, așă dori ca să ne linișcimă spre a ne lumina. Aci este vorba de prerogativa , de drepturile Adunării în raportă cu ministerială. D. Rosetti a făcută o interpelațiune; d. Rosetti este în dreptă a face interpelațiune, și Camera s’a rostită că discuțiunea este permisă. Bă, dar, amă crezută că d-lui Rosetti i se va da cuventulă spre ași desvolta interpelațiunea, că în urmă ministerulă va respunde și că în fine Adunarea consultată va trece la ordinea dilei. Dară vadă, din contra, pe 1. prim- ministru, care este înfocată pentru constituționalismă, că astăzi nu voiesce se nelinișească asupra unei îngrijiri atătă de mari pentru paza regimului constituționale; ve mărturisescă că nu înțelegă acastă conduită a d-sale. Ve declară, d-loră, că m’am fi îngrijită de cuvintele rostite alaltă ori de d. Prim- ministru, la tribună , mai alesă că că de felă mi-a fostă totăd’auna tema de d—lui. Amă audită pe d. Primă ministru apropo de garda națională, pe care că amă consideratu-o ca o lege importantă , dar nici cumă ca o ocasiune de lupte parlamentarie, l’am audită, cu acea ocasiune, aducăndu-ne aminte de marile concesiuni făcute Adunării, și demonstrăndă că Adunarea nu voesce a merge pe calea de conciliațiune ce i-a întinsu-o guvernul ă. Apoi în urmă a adausu, de nume încetă, chiară cuvintele reproduse de d. Rosetti în interpelarea sa, că adică Guvernul ă va face și constituțiunea și garda și armarea țerii. Ei bine, diforă, și că unulă nu voescă a se face armarea țerei, etc.... fără votnlă nostru, și de aceea ceremă esplicațiuni asupra înțelesului aceloră cuvinte, chiară de la d. Primă ministru care totădeauna ne-a spusă că este devotată principieloră constituționali și Adunării. D-lui ară putea se respundă, celă puțină ca altă dată, adică cumă ne-a spusă apropo de alte îngrijiri ale nóstre, căndă a venită și ne-a disă: „nu ve speriați, d-loră, lucrulă merge asta, eară nu altă felă.a Dară de ne vomă lăsa a priimi în tăcere asemenea cuvinte de la înălțimea tribunei , cuvinte care respăndescă atâtea griji în séra , este fórte reă. Destule cuvinte s’aă disă, pentru D-deu cu cari suntemă împovărați înaintea țerii. D. Ministru Primarii. Onor. d. Rosetti, pănă acuma ’mi- a făcută doue interpelări de cuvinte. Mai deunădî ’mi-a făcută o interpelare pentru cum redacteză circulariele mele și m’a întrebată cumă amă înțelesă cuventură de nătângă? acumă vine la comparativă și măne la superlativă se mă întrebe cumă vorbescă eu la Tribună și de ce dică așa și nu alminteri? De ce dd. d-vistă, în ședința trecută, nu’i au dată voie se dică acea ce dice astăzi D. Rosetti? De ce d. Costaforu nu adisă atuncea că proclamă dictatura, sfărâmă convențiunea, făgăduescă o armată decretată de guvernă? D. Costaforu pretinde a nu fi din majoritate, contra ministeriului, că vedă că e din majoritate, și încă prea din majoritate. Acumă se vorbescă, nu ca Ministru, căci ca Ministru v’așî îndestula fórte curênda, dară ca deputată, și ca deputată care mĕ intereseajă la pada regulamentului ve voiă întreba daca regulamentulă ne îngăduie ca, dupe ce o discusiune s’a închisă, dupe ce s’a dată votulă, se mai putemă reveni asupra acelei discusiuni și se întrebămă pe Ministru de ce a întrebuințată cutare sau cutare cuvântu? Acesta, domnisoră, nu o permite regulamentulu, nu o înțelegă, unde mergemă cu acesta sistemă? Vină acuma la interpelare. Daca acestă întrebare se pune pe terâmu de îngrijire constituționale, formulesese într’ună actu de acuzare, și că nevită apăra. Dară pentru demnitatea Camerei suntă silită ca se respingă fricile d-lui Costaforu și se credă că Adunarea nu le înpărtășeșce. Puteți, fie care din d-vóstre în pute, se aveți deosebite frici, dară urmâț să are din acesta se veniți acumă se mă întrebați fie-care despre temerile ce aveți? Ei bine, DD, aicea suntemă 120 deputați, fie-care ’și are opiniunile sale apoi fie-care se vină se mă întrebe: D. Lascară Catargiu dispere Mircea Mălăieruță, D. Costaforu pentru frica de a se călca Convențiunea, ună altulă despre țăranii îngropați în băligarii și astă-felă mnulă căte mnulă despre fiecare rîndă despre fiecare vorbă a discursului meu. Acesta DD, nu o înțelegă, o repetă, și de aceea pe terâmură acesta nu potă respunde. Căndă înse se va dice că amă anunțiată spargerea constituțiunei, pricimescă acusarea, și pentru acastă acusare și suntă la ordinile d-vóstre; sunteți majoritate, apropriați-ve fricile d-lui Costaforu, traducețile într’o acusațiune și atunci voiă respunde bucurosă. Pentru ce numa! d. Costaforu se mârgă la Curtea de Casație și că de ce nu? D. C. Crețulescu. Mi se pare că totă acastă discuțiune provine din causa că nu se înțelege bine vorba de interpelare. Ama audită dicăndu-se că interpelarea se póte face numai asupra faptelor, eară nu și asupra vorbeloră. Totă deauna amă citită cu atențiune desbaterile din Camerele Statelor Constituționale și n amă vedută nicăeri 4*condu-se că interpelarea se face numai asupra faptelor. Mi se pare că o Adunare are dreptul ă se cerá socoteli, sau lămurire unui Ministru, și acesta o pate face și asupra faptelor și asupra intențiunilor. De acea trebue a se determină bine acesta cestiune. D. Primu-Ministru. Luată cu totul de opiniunea d-lui Crețulescu, ccră ca înainte de a respunde la întrebarea d-lui Rosetti, se se priimesce în desbatere mai ântâiă interpelarea d-lui N. Catargiu, făcută în ședința trecută cu ocasiunea cererii de concediu a d-lui Sihleanu, căndă d. Catargiu ad zisă. ..că doresce a sei daca ministerială va călca Convențiunea ?“ Pe acestă teramă primescă a respunde ; iar nu căndă ieri de la mulțimea biuroului s’adisă că acea întrebare a d-lui Catargiu se atinge de vorbe calim de fapte, și prin urmare nu se póte considera ca o interpelare, și apoi astă—da, totă o asemenea întrebare asupra cuvinteloră, să se privescă ca interpelare. D. Boerescu. Pentru cestiune de regulamentă, d-lor, d. N. Catargiu a făcut o întrebare ministeriului, apropo de declarațiunea făcută de d. Sihleanu. Se se citescá procesele verbale de atunci și se va vede că acea propunere sau întrebare a d-lui N. Catargiu diferă cu totulă de a d-lui Rosetti, care se atinge de un principiu, și nici de sumă de vorbe. D. Primu-Ministru. Facă întrebare d-lui Rosetti: Mă întrabă afară din cuvintele mele, daci profeseză religiunea că potă face legi și afară din Cameră? D. C. Rosetti. D-lor, întrebă pe d. ministru: în ce sensă adică cuvintele acelea, daca a vrută se înțelagă că Adunarea votăndă legi rele, și făcândă disordine, dupe opiniunea d-lui, d. ministru e autorizată se ne spună că se voră face legi și ordine afară din Adunare, care nu face de cătă desordine ? D. C. Crețulescu. Găndescă că pănă a nu fi dată d. Rosetti, desvoltarea interpelării d-sale, urma se întrebămă pe ministeriă daca așuză de prerogativa ce-o dă Regulamentul de a respunde dupe trei Jile, sed îndată. D. Primă-Ministru. Amă disă, că priimescă teoria d-vestre, îndată ce se va priimi de Cameră teoria că interpelări se potă face nu numai pentru fapte, dară și pentru vorbe. D. I. Radu. Vreă se ve spună, d-loră numai arătă că d. Costaforu mișcată de frică numai de cătu vrea se fie lămurită asupra cuvintelor d-lui Ministru. D. Costaforu adisă, mi se pare, că se póte merge 20 ani cu ună bugetă, ați vedută că noi nu neamu speriată, și pentru cuvinte pe care le opresce espresă Convențiunea, eu credă că e de prisosă a mai discuta. D. Jura, D. Costaforu și d. Rosetti, facă acea ce dice francesală, une quereile d’Alemand. Socotit că ministerială a declaratu-o îndestulă că respectă regimele Constituționale. Ce adisă Ministerulă alaltă era ? A lisă: nu ve grăbiți cu votarea unoră legi care nu suntă complete; nu a vrută se înțelegă D. ministru ca se facă legi fără D-vóstră, ci v’adisă numai ca se nu votați vă lege care nu este complectă și nu ve îngrijiți că respingendă’o, țara ară remănea fără înarmare, ci vi se va aduce ună altă proiectă. D. Costaforu a disă că s’a speriată d. cuvintele d-lui Ministru; ei, d-loră, suntă mulți cari s’a speriată și nu suntă pentru Ministeriulă actuală, dară cari voteadă pentru densură, fiindăcă se speria și mai multă cândă se gândescă că ară avea să’i succede de D. Costaforă. D. D. Ghica. D. Jora a acusată pe D. Costaforu, pe d. Rosseti, pe d. Boerescu și pe toți cei ce s’aă îngrijată de cuvintele rostite de d. Președinte al consiliului, i-a acusată că voiescă să facă une querelle d’Allemand. O asemenea acusațiune, neaducându-se numai d-loră, ci pre-cumă Adunării întregi, o socotescă nedrepté, căci noi amă lăsată adesea la uă parte îngrijiri forte legitime ca să evitămă de a da locă â des guerelles, ca să evitămă certele și să mergemă înainte cu lucrările. Nu e dar și nici cumă întemeiată a se adresa majorității acestei Adunări o asemenea imputare. Când d. Ministru a pronunțată, în ședința trecută, acele cuvinte, că amă voită să’i ceră o explicațiune, fiindă că, după cumă amă mai disă, ascultă cu mare plăcere pe d. Ministru și tocmai pentru acesta nu’mi scapă nici unul din cuvintele sale, n’amă respinsă însă, n’amă relevată cestiunea, fiindă că nu voiamă că cu acesta să se împedece , sau se mai votarea legii ce ne ocupa. întărziămă Acesta a fostă motivul pentru care nu amă cerută o esplicațiune, ea să nu că așă fi fostă indiferinte la disele d-lui ministru, nu, fiindă-că atunci căndă mă barbată ca d-luî, cu greutatea d-luî, vine și pronunța de la acea tribună asemenea cuvinte, e firescă ca tota țara se se îngrijască. Acesta îngrijire ne potă încredința că s’a respăndită îndată, căci era fiindă serbatore, și aflându-mă acasă, aă venită mai mulți la mine fórte îngrijați întrebându-me dacă în adevără Ministeriulă adică acele cuvinte. In o asemenea cestiune clară, cu tota dreptatea, Adunarea se vede nevoită cere esplicări d-lui Ministru și d-lui ară trebui ca îndată * se respundă, se respundă chiară pentru interesulă, d-sale fiindu-că altăfelă Adunarea trecăndu Ia ordinea diliei, ară da se se înțel éga că ea nu ține însumă cuvintele d-luî, ară fi a se dice, s’adisă multe de la acea tribună și » * nu s’a ținută în sémn, trécu și acésta. Dacă d-luî însă nu voesce ca să ne dea esplicațiunile cerute, noi nu putemă se’lăsuimă și nici nu putem noi să stămă acumă din atâtea lucrări urgente ca se punemă pe d. ministru sub acusațiune, pentru care în trecătă îi aducă aminte că ne trebue o majoritate de doue treimi, ne trebue atâtea formalități prin secțiuni, și dupe ce vom fi întrebuințată atăta timpă pentru a împlini aceste forme, se via apoi d. ministru și se ne dică, dară stați, domniloră, iată în ce sensă amă disără acele cuvinte, și dăndu-ne o esplicațiune satisfăcătorre, se ne găsimă cu mă timpă perdută în zadară, pe care multă mai cu folosă l’amă fi putută întrebuința în alte lucrări. De aceea dică că d. ministru ară trebui se respundă ca se linistesca legitimele temeri ale Adunării. Noi nu-să putemă sili în acesta, dară că voiă face d-lui ministru o somațiune morale aretăndu-î cătă de pagubitare ar fi pentru d-luî tăcerea în care voiesce a se ține, tăcere care întăresce temerile și bănuielc, și care, fiindă că d. ministru ne e vorbită de reservele ce-și face d-lum, pune și pe majoritatea acestei adunări în necesitate a face reservele nóstre la legile ce ministerială ne-ar cere. D. Președinte alu Consiliului. D-loră, rogă pe onorabila Adunare ca se otărască mai întăiă asupra cuvintelor d-luî Crețulescu că să pute face interpelarea asupra cuvinteloru s dă numai asupra fapteloră; îndată ce Camera va otări că da, vomă veni și noi se ceremă esplicarea cuvintelor d-luî Lascar Catargiu, cuvinte de o mare însemnătate, fiindă rostite de ună vice președinte ală Adunării. Otărîțî acest și atuncea vomă da și noi esplicațiune. D. G. Costaforu. Domniloră, după mine și cuvintele suntă fapte, mai alesă căndă acele cuvinte suntă pronunțate de ună ministru dupe tribună.. D-loră, camera s’a grăbită atunci se voteze legea de urmare fiindă prea tărdtă ; astăzi înse este în dreptul ă să se vre a ve cere o esplicațiune asupra unor cuvinte ce ați cjist la finele ședinței trecute; prin urmare, nu vedă pentru ce atătea dificultăți. Nu ve speriați, d-le ministru! fiți bine încredințați că Camera are Se treca la ordinea bilei îndată ce dv. veți bine voi adice două cuvinte: Cătă pentru mine, nu ve temeți d-le ministru, cumă că amă se fiă vreodată de vreă greutate în acastă majoritate care are se ve acuse să se ve susțină; pentru că chiară luptele Ce se facă acumă, ne dovedesce cătă e de mare preocupațiunea dv. în cătă se fiți siliți necontenită se respectați cuvintele ce ar fi mai rostită și în ședințele trecute: alegeți între mine și D. Costaforu, rostițiră pentru mine sau D. Costaforu. Ei bine, D-le Ministru acestă tactică, acesta manieră, dovedește că să suntă de puțină simpatică majorității, pentru ca se se înțelagă ca o întrebuințați ca o armă, ca nu cumva se vi se întâmpla vr’o nenorocire, a vi se da ună blamă după urma mea. Fiți bine încredințată, d-le primă-ministru, că din țrioa căndă ați venită la putere ați avută voinlă mea de blamă, și n’amă avută trebuință se vă spună opiniunea mea; majoritatea v’a susținută, și acesta nu m’a putută nici de cumă opri de a face legi și de a merge înainte. ’Mi este indiferinte ori căte veți dice pentru mine, d-le Ministru, că voiă se vederămă ca se vă ied loculu, căci tóte acestea sunt mai pe jos de datorial mea. Póte onor, majoritate se dică de mine ori ce va voi; că înse sunt datoră a’mî espune opiniele mele , precumă le espună și în acestă momentu. Cătă pentru comparațiunea ce ați făcută despre casațiune, n’aă fiecare acâstă onóre, mai trebue multă pănă se ajungeți acolo. D. Președinte alu Consiliului. D-lor, țină fórte multă se n’amă acésta onóre. N’amă disă nici unu cuvântă că me temă ca on. D. Costaforu se mé succedeze; cuvintele d-lui de astăzi suntă cu totul opuse de cele mai de ’nainte. Ve aduceți aminte, d-soră, de vorbele d-lui de mai de mă di căndă d-lui ’mi făgăduită amida și căndă că îi fórte mulțămiamă pentru acastă! ’Mi pare bine că astă di a venită și adisă că din prima ziuă n’amă fostă ministrulă d-sele, și ’i mulțumescă cumă că astădi a vorbită cea ce d-sa pururea a gândită. Se se scie dară bine, d-loră, astăzi, că acela ce-mi făgăduia amicia și se ducea deputată guvernamentală, era deputată cu totulă oposantu. Eă nu mĕ preocupă nică de cumă de cine are se mĕ succedă și nu țină nici cumă ca se nu mĕ succede d-la Costaforu; din contra, d-loră, dorescă fórte multă se’să amă succesore, căci atunci se va aprecia mai bine, cumă amă fostă eu ministru și cumă țină se fiu ministru, respectăndă drepturile Adunarii. D. R. Boerescu. D-loră , s’a pusă o interpelațiune la biurcă, și acumă se discută dreptul Camerei dacă pate să o priimescă să nu. D-lă ministru vădă că a pusă o teoria cu totulă noă; că adecă priimindă Camera acestă interpelațiune se i se recunoscă și d-lui ună asemene dreptă d’a interpela; și dupe acesta vine și întreba: interpelațiunile se facă și pe vorbe sâă numai pe fapte? D-loră, interpelațiunile se facă și pe vorbe cândă aceste vorbe suntă de natură a constata faptulă. Teoria d-lui ministru n’are curentă de a fi priimită fiindă că deputații de sidică vorbe, dar suntă numai vorbe, eraini-