Romanulu, mai 1864 (Anul 8)
1864-05-08
m hl ALU OPT. ULE A. X UIESCE Și VEÍ PUTt. V'Hjwi — j/imí. pe it!.* i — — lfil 128 — 152. Pe ifújtí luni ■— n 64 — 76. Pe tr«,í luní — „ .'52 — 38. Pe u& lunii — „ . 11 — — Unii esemplaru 24. par. Pentru Paris pe trimestru tr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10 v. a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGWLÜ ROMÂNI No. 48. VINERI 8 MAIU 1864. I.TJBSIKPeZA-TE ȘI VEI PI. Abonamentului Bucuresci, Pasagi- Romaim No. 48. — în districte la Coresponding Jiarului și prin Posta.—La Paris, la D. Hallegram, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. — Adhv.inistratorele viiarului D. Gr. Sérurié, WIST UNCIOJÎILE. liniă de 30 litere — 1 — loc. lusersiuni și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICĂ. BUCINSCI Florarii. Sciutfi fiindu de toți, că noue nu ne mai este permisu d’a vorbi despre cele din întru; sciut fiind c’acésta este un dreptu ce lu are numai guvernul« și cei cărora va voi elfi se-lîi delege; sciutfi și ve4utu fiind», prin comunicatulu ce ni s’a dată, că guvernuilă discută, desbate, ba ăacă face și întrebări, daru că nu voesce a ne permite nu se ficctoft ba, căndu elfi 4*ce da, dară se nu respundemnci nici chiaru la întrebările séle, sciutfi fiindu și ve<jut că guvernul nostru discută și desbate, nugă și afirmă chiar în avertismente, cea a ce nicăiri nu s’a vânată ăncă, astfifelu dată fiindu-ne intensă d’a ne da opiniunea despre cele din intru, despre ceaa ce ne privesce d’ii dreptulfi, se ne uităm și numai la cele din afară, dupe ce vomü spune numai că ș’afi dat și demisiunile lorii motivate dd. Adolf Cantacusino și Constantin C. Cornescu, din funcțiunea de membru la Curtea civile secț II, Și d. Alesandru Lapati din funcțiunea de supleante la Curtea civile secț. I. Banu, ăncă doue fapte din Întru care nu s’ating și de politica cea mare, cea militante, ca se ifiemü astüfelu, și despre care putem fi pute vorbi fără mult fi periclu. Cele d'ánlelfi este unul simplu „se ifice“ și pe care îlfi spunemfi pentru a se deminți. Se zice daru că 4** ariulfi Românulă ar fi stândfi de Duminică la administrațiunea Poștei din București, sau la birourile poștale din districte și nu se împartă. Nu are fi adevărată acestă scrie, fiindcă un guvernă care nu face decât fapte mari și naționale,și care n’are altfi scop fij *e câtă a susține și a fonda libertatea, nu este cu putință se oprescă speciuirea diamelorfi, elfi este opriții d’a face un asemene fapt, ântâiu pentru că spune mereu că represimtă libertatea, ș’ală douile pentru că skuru fiind și de adesiunea voluntariă, și fórte voluntariă a națiunii, de adesiunea iei liberă, spontanelă și pe faclă, nu va priimi el și se scadă puterea lui arâtânduse că s’ar pute teme de unu ^tariu care, prin legea și ordinanția asupra Presei, precum și și prin antéile comunicate și aavertismente, este faia cea mai supusă lui, materialicesce vorbind«. Nu póte dar« fi adevĕrate acele „fie 4ice,“ și publicarăm« aceste linie spre a-i da, noi cel d’ântâiu cea mai energică de mințire. Celuilalt și faptfi este că d. Prefecții de Argeșiu (Pitești) ară fi opriții pe venerabilea mamă a Golescilor, și pe nobilea și nemerósa ei familiă, a cumpăra din târgula Pitesciloru carne și păne pentru hrana familiei. Acastă oprire se 4'ce că s’arü fi facute sub cuvénlü că moșia Golescii fiindu în circonscripțiunea județiului Muscelu, locuitorii acelui județifi nu pot fi cumpăra păne și carne din orașiului Pitesci, care este in depărtare de Golesci de done ore pe roșii, ci numai din orașiul Cămpulungă ce este în depărtare de 12 ore. Se pate ore se fie astfel? Se pate ca policia din Bucuresci se oprască pe cineva a cumpăra carne și pene din tărgulii din piața municipalității, sub cuvente că acea piață este în colorea de roșiu și cumpărătorului sade In albastru sau în galben si? Și cu tóte acestea asia s’a facutu. Seim că in timpului invasiunii trecute a Rușiloră, s’a făcută asemene oprire, și totfi mamei Golesciloru, și că atunci acea venerabile mamă, care dase patriei, și prin urmare esiliului căte patru fii a sei, a foștii silită a se hrăni numai cu mămăligă, darii marturimit că sunt și mulți care n’ar fi fi crezutu că venerabila Zoe Golescu, care stă de 16 ani închisă la Golesci, fiind și c’a dat și României pe căte patru fii ai sei, și totă averea sea ș’a contribuiții prin totfi felului de sacrificie morale și materiale la totfire a dobândiții banii Romănia, o se v«4ă repeținduse astă jî in contra ci aceași scenă cu care a fost și lovit’o, a fostă șicinat’o invasiunea lu Sâscu. Credemu că schiaru la noi sunt și deja mulți cari scifi că dacăte ori citescă cuvintele sau notele ómenilor de Stătu, trebue se răntărască fiăcare cuvânt«, se lege pe celfi de susii cu celfi de la roi 4ocii, și cu celfi de roșii, sclindfi că ei îngăna cu precugetare cuvintele și le punfi în adinsfi a rasna ca se nu se póta înțelege lămurită scopul« lorii și ca se pótu, la neajunsfi, se zică: n’am fi disfi asia. Imperații în sfârșită, și amenii de Statü vorbescfi totüdeuna ca cumü cuvintele lor si ar fi puse ca ale «fiaristilor» supt regimele ordinanțelorii. Aceste 4 8ei se citimă acum si urmatoríele cuvinte ale Ministrului de Stat si d. Roucher. In ședința de la 12 Marti a Camerii deputaților si din Paris, Ministrul de stătu, domnu Roucher, respinse la unii cuvente alii domnului Jules Favre asupra cesiunii danese. Domnu Roucher dise,,că a vedutfi cu durere INVAț^IUNE a Ducaturilorfi. Nu póte discuta ore cari întrebări, fiindfi că conferința se află adunată; elfi se mărginesce prin urmare a rectifica oevoțiunile domnului Favre relative la acea cestiune pănă la momenitului adunării conferinței. Francia n'are intențiunea a ataca tratatulu de la 1852. Spre a sprijini acestă tratată, Englitera va avea uă biruință ușidre pe mare, dacă ar trebui ore se mergă Francia la Rină spre a ajunge la Danemarca? Dacă Francia ar putea se întrebuințeze financiele sale (Les tréots) pentru uă asemene întreprindere, ne am fi ARMATA MAI DE PREFERINȚA PENTRU POLONIA. Dacă politica guvernului nu este uă politică de simțimânt, deși Danemarca are simpatiile nóstre. Cănd ei se ivesc îi asemene cestiuni, una I guvernă devotată terel nu întreprinde o resbelHlă, fără a fi secată mai ’nainte tote combinațiunile, cari potă asigura menținerea păcei. Pretutindenea și tată de una amă respectată tratatulu de la 1862, amu acceptat« tóte mi^fiócele spre a restabili pacea. Ministrulu termină, esprimendu speranța, că conferința va aduce pacea.‘‘ Spre a deprinde, vă dată pentru totă deuna, pe cititorii nostru a sei citi și înțelege s’adunămă la mă dacă cuvintele cele însemnate ce sunt si răsipite in discursul si ministrului de Stată. Intrarea Austriacilor ș’a Prusianilor în ducate este UĂ INVAțlUNE. Tratatele de la 1852, ce Prusia, Austria si Germania nu le recunoscu si 1 ’ Francia declară, și încă în două rânduri că ea a respectată tratatulu de la 1852, și c’a făcută și face tóte miijlocele spre a restabili pacea. Dup’acesta arăta, destulă de limpede, că Englitera a voită a face resbelui și constată că Englitera va birui lesne pe mare pe Austria și pe Prusia dară că Francia, pentru a face resbelului acesta, trebue se jertfescá comorile sale și că unui guvernă înțeleptă nu-i este ertată a sacrifica averea și sângele națiunii fără compensări, făr’a lua provinciile Rhinului. Pe lângă acesta pune din nou pe tapetă cestiunea polonă, și arată astfel că scie că poporui francese cere imperiosa liberarea Poloniei și că se va face. Și ca se ’nțelegemă pe deplină ce a disfi ministrulă francese în acea di se ne aducem fi aminte că prin depeșia nóstră de ori cre4urăm fi din nou ca Prusia și Austria nu recunoscu tratatele de la 1852, și că ministrulă francese repetă c’a priimită tóté mijlócele spre a restabili pacea și că speră că conferințele vor fi aduse pacea. Tóte acestea arétá, celu puțină dupe noi, că Napoleone voiesce resbelulu, că are neajerată trebuință de dânsulă, dară că îî trebue se s’arate c’a secată tóté mijlócele de pace. Acésta o arezămii de mulifi, o aretumuncă din ziua cea fatală câudă a anunțiatu oficiase că ,,in principatele Dunărene domnesce anarcia.Nimine n’a crezutu, puțini credii, dară noi, în acésta ca ’n tóté, amu stăruită, stăruuimii și vomă stărui’in credințele nóstre. Monitoriulă de la 7 anundă că d. Orbescu este numită ministru alui Justiției și d. Cogălniceanu ad-interm la acela ală lucrărilor publice. Torino, 12 Masă. In camera deputaților si ministrul de externe a constatată că principiul neintervenției formeza basa negociațiunilor asupra cestunii romane. Elă nu voiesce a provoca risce speranța fără timp o séö uă nerăbdare pucina înțelaptă, dar nimieni nu justifică uă descurajiare. — Constantinopole, 7 Masă. Haidar Efendi, ambasadoru la Teheran, acumă în congediui, a plecată în calitate de comisari al Porței, la Tunis. Fostul marele visir Kibrisli Mehemed pașa a fost rechimată de la Adrianopole. In arsenale și în atelierile militare domnesce uă mare activitate. Comisari speciali au fost trimiși în provincii spre a strînge contribuțiunile. Dardandele vor dobrodi fortificațiuni nouă; forturile pe uren negru se repară sau se construie din noă și se armără. — Hannovra, 12 Maifi. Camera nobilimii a respinsă în unanimitate decisiunea Camerii deputaților, atinge tóre de politica ministrului, Cornițele de Platon, și a declarată că comunicațiunele cărței albastre engleze nu suntă de natură a pune în advărata sa lumină politica domnului Paton. Cum este încredințată, că guvernul va i s- abuti a conduce, în unire cu aliații săi, causa națională Ia ună sfârșită satisfăcătoră. FOIȚA ROMANULUI MAXRIGAULT de P. I. Stahl. (A vede No. de ieri.) V. Trebue se ne spuie, că acestă principesă era tot și d'uă dată femeia cea mai plăcută și lucrul celü mai frumos, ce se putea vedea. Uă asemene taliă mică, uă asemenea gentileță de gesturi și de mișcări n'ama mai vedută la nici uă altă femeiă. Numai supleța celor mai mici și mai drăgălașe animale, ca a pisiciloru tinere, ca a paserilorü, pote dauă ideiă slabă despre gracia sea. Era obieșă, palidă, cu ochii mari negrii, vini, strelucitori, scînteietori, și cu tóte acestea do uă blândețe și d’uă curățeniă ce nu se póte compara cu cât cu ochii de copii. Mobilitatea espresiunii privirii sale era una ce estrema. Câte uă dată adîncă, altă dată turburatorie și sburdalnică încâtă părea că în totö momentul era se țnâscă focul din acei ochi. Micuța sea persană era pâte ceva prea activă, prea mișcătărie, chiar o bruscă câte uă dată, daru cea a ce ar fi fostu unu defectu la uă francesă, era la dénsa unii farmecii deosebite. Cându o vedeamu filele următoare, mergându, venindö, sburîndu prin apartementele sale, trecându dintr’uă cameră în alta, ședendO, sculîndu-se, instălîndu-se, și totulu printr’unu minutfi, pentr’uă secuntă, ca uă pasere care sbera din cracă în cracă, fără vr’unu scopu aparinte, fără vr’uă rațiune, era uă încântare și me simțeam, ca nebunii, ca fermecații. Celu mai mare defectu alű seü era d’a vorbi camai tare ca mai toți străinii. Daru fără acesta binecuvântată defectă, ce ași fi putut fi sei de dânsa ? Și are n’avea dreptate a nu se gena? nu era ea singură pe pământ? Portretul ar fi necompletit, dacă m’așî p opri aci. Ori ce femeiă e mai mulții de câtO uă femeiă chiar pentru cele indiferinte, care scie s’o oserve. Pentr’uă animă neodinită, aceaa pe care o iubesce este de ce femei d’uă dată. Pentru mine, Principesa era cela pucina câte doue femeie, era mai mult sidecâtă trebuia spre a încurca judecata mea. De doue sau de trei ori vecina mea îmi piimuise mari surprinderi. In loc de persana camă nebunatică ce descrisem, vedeame, fără nici uă transițiune înainte-mi unu felui de marmură cu liniile fiisate, rigide, severe, una din acele figurine de arte antică, cari în micimea lorü av uă mărime deuă sute piciore. Orice mișcare dispărea două dată, bradele încrucișate, pleopele jumetate închise, corpulii imobilă, vecina mea nu mai trăia, era prefăcută în statuă. Aceste metamorfose subite, aceste ciudate letargii se prelungeau câtevă dată zile întregi. Era uă desperare? Era uă stare morbosă? Anima mea își făcea acastă întrebare, anima mea se strîngea, darü cuma era s’o afle ? A doua zi dupe aceste intervale de amorțire găseam câte uă dată pe Principesa forte de diminuță resemată de pernița de catifea a ferestrei sale, peruliț iei frumosü era încă desfăcută, fruntea iei încărcată d’uă remășiță de visuri, îmbrăcată în vestminte de diminuță (négliges) cari trebuiau se fiă de origină orientală și pe care le admirama, deși ’mi causa fi mirare; și ca, fără scirea iei, lua atunci nisce atitudine de pivotelă cari ar fi pututu se facă p’una hippopotam a visa; nisce atitudine de femeie ce s’află singură, care crede că nimeni nu gândesce la dânsa, care nu gândesce la nimeni și care scie din instinctü că totu ce face o do uă castitate naturală. Când d asemenea momente privirea iei cădea din întîmplare pe ferestrele mele, îmi intră săgeți în animă; erama silita a me retrage în fundul camerei mele ca cumu serele m’arű fi loviții drepțü în ochi și nu mai resuflamO. Toto d’uă dată străbăteau pînă ’n colțulil retragerii mele uă mulțime de note strălucite; clavirula resuna, paserea se redeșteptase. Viața suspensă câtăva timpi reintra d’uă dată în apartementele Principesis și totod’uă dată în camera mea, repuindu-me în contemplările mele. Aceste fericite contemplări mi-ar fi fostu d’ajunsu, fericirea mea ar fi fostu perfectă, dacă, cu escepțiunea clavirului seu, a toaletei sale ș’a bătrîniloru sei principi, melomani, vecina mea n’aru fi iubito nni fnicű. Din nenorocire avea mu unți rivalii. VI. Acesta rivalai era una cățelu micü. Nu rîdețî, căci acest« blestem ata cățelușiu, abia câta jumetate pumnului meu de mare, ținea mai multu locu în viața iei, de câtă ar fi pututu ținea uă jumetate de duzină de tambours major?. Elü fâcea cu densa cea-a ce voia. Amorulu nu este rațiunea; eramü gelosu ca unu bou d’acesta cățelușă blăstemată; ași fi voitu se’la taia bucăți, și cu tote acestea, cându se cobora în tóte diminețele în curte, ’nu ași fi salutată scoțindu-mî pălăria, dacă ași fi îndresnitü. Se numea Margins, și nici uă dată unu câine n’a meritatu mai bine numele seu. Era ca pudrata alba peste totu și frisatu. Era originară din Havana și semăna ca doue picături de apă cu acele reducțiuni de pudeli, ce se vândă cu prețul de douezeci și cinci soldi, și cari facă fericirea copiilor, fiindu că au în burta loru uă cuttă de bondone, și fiindu că mergă dupe dânșii cându suntu trași d’uă sf0ră. Asta fac cumu era, stâpănasea avea uă adevărată idolatriă de dênsulű. Spune’țî, ve rogă, pentru ce femeiele suntu totu d’a una nebune de căte una lucru asurdu? Amü fi cu neputință a ve descrie grijele ce lua Principesa da’cea insectă Ară fi putută jura cineva că numai ele există supuioare. Ela nu părăsea camera iei de culcată, îndată ce deschidea ochii, era pentru densula. Ea petrecea divoiiața sea a’la peptena, a’la mângăia, a-î spăla ochii, ai neteni perulu, a-i pune cravate de tóte colarele, a-i pune noduri și rosete pe miculu sei corpu, și dupe ce ilu orna bine dupe fantasia sa, îl privea c’uă bucuriă nebună, îlă dorlota, îi vorbea în tóte limbele, ila făcea se bea din paharulű iei, se mănânce din farfuria sea, ila adormea pe pieptulu seü ca cumfi ară fi fostu unu copila ânteiă nascutü, și seruta urâtulu seü botü, ca cumu aru fi fostu capulu d’operă alü creațiunei. Me potă lăuda că amu cunoscută atunci ceva se șt"" că invidia. Dacă unu geniu c’uă baghetă mag;că m’arü fi pututu face se schimba pielea cu acestu Marchisti, n’ași fi astății capitani de corabiă de patru ani, căeia și fi 4'su acelui geniu, grăbesce-te. Dumnezeule! cătu de neghiobit e cineva căndu e june, și maî tăria numai pucinu. Adeverul este că miculu Marchisti era prostit ca nă găscă, n’avea nici animă nici spiritu. Când ea îi adresa vorbele cele mai tinere ca acestea: „Ești una amorit de cățelă, dumneta! Iubesc! pe mica ta stăpână, nu e eșa? Nu vei părăsiți-o nici uă dată, dumneta ? Esti singurulü seii consorte; dumneta nu-i vei face infamii; nu, dumneta esti prea frumosa ca se fii rea, dumneta, și celelalte, și celelalte.“ Și ce credeți că respundea acesta ticalosu de Marchisa? Nimicit de tote, pipa dejunului ce ve’lu anunciaserna prea de vreme și pe care’mama lăsată a se răci, póte, sciti ce s’apucase a face cățelulă seu cu frumósele sale mânușite de fermecatóre? Una minunata boneta de horbote de Englitera, și’le coafase cu densula. Marchisula avea guturaiu. Sermane Marchisu! îi da din certü de oră, în cartű de oră tisană într’uă mică cască de céiű, bine îndulcită cu zahăr. Era culcata p’uă pernă de catifea; stăpâna lui Ilü servea în genuche, da în genuche înaintea lui fi’ld