Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)
1866-04-08
acesta lipsă pate servi că intimă și franternă relatiune politică și comerciale cu Românii. Luândouă posițiune stabile Principatele, regulăndu-se administrațiunea, restitornicindu-se democrația în loculu oligarhiei, respectăndu-se libertatea presei pe care principele Cuza o supresese nebunesce, și pe nedrepții, admițîndu-se dreptulu de asociațiune și crescerea relațiunilor cu Italia, acolo unde suntu atâta pămînturi fertili, dar și necultivate din lipsă de brațe, acolo va trebui se se îndrepteze emigrațiunea italiană, deară ce asta-ți se duce spre Montevideo, Buenos Aires și Venezuela la atâta distanță, supun clime și pe terîmuri asia diverse, și prin urmare retemătorie pentru cei născuți în Zone temperate, pe căndii Principatele, nediferinde multe de Italia septentrionale, le convine, și agricultura esercităndu-se pentru aceleașî semnăture, nu cere uă nouă învățătură. „Amu voi dari ca tótu presa italiană periodică se se unescă într’uă voce spre a cere la ministeriu se susțină cuvintele Romănitor și d’a se constitui într’unu modú stabile, într’unu statu constituționale și independinte.4. Corespondința particulară a Românului. Fălticeni 30 Martie. In corespondința ce amü avută onorea ve trimite filele trecute, v’amă descrisă cu niste culori prea negre starea țeranului din Moldova. Eramă atunci sub trista impresiune ce mi-a produsă durerosulă spectaclo ală femetii din Dorohoiă, amă putută dară greși generalisăndă, judecăndă după căți-va pre toți cei-l-alți, amă putută secată în pecatură aceluia care trecândă pe lingă unu satu și vei îndă unu amă roșiă a notată că toată lumea din acelă locă era roșiă. Țeranii Moldoveni nu suntă toți nenorociți; amă trecută prin sate unde amă vedută case multă mai bine construite de cătu acele în cari lo citescă sătrănii de la noi. Fisionomia țeraniloru, portulă soră, tóte aretau că acolo traiară bună domnesce și dacă erau cățî va nenorociți, ei erau dintr’aceia, cari se găsescă pretutindeni, adică, văduve sau omenii cu grea familiă. In Suciava, de exemplu, sunt mai multe sate ai căroră locuitori sunt arendașii moșiilor statului. Prin aceste locuri nu amu găsită plângeri de cătă pentru scumperea mălaiului. Și nu este de mirare ca cei ce aă astă»,Ji porumbă, se lă vândă scumpă; antéiu pentru că cei care lăsă în mare cantitate suntă speculanți și ală doile pentru că este camă rară. Esportațiunea de și s’a oprită de guvernă In districtele în cari recolta a fostă rea, tolă s'a găsită micălacă a se esporta uă cantitate forte mare. Unulu mai cu suimă, unul din puternicii regimenti trecută, in asociațiune cu ună speculante străină, a avută privilegiul de a trece peste graniță porumbulă cumpărată la Ruginosa, pe lingă care s'a mai strecurată și productele altor neguțiatori, cari cumperaseră protecțiunea dibacelui asociată. Totä lumea cunosce numele acestui iscusită între primsetoră și candă țeranulă îlă pronunță, se asigură că nu are binecuvîntarea pe buzele sale. Acestă oină a răpită prin acestă trafică neomenosă esistența mai multoru sute de familie. Dară se lăsămă aceste miserie, cari facă se dispere cine-va de natura omenască. Din norocire în lume nu suntă numai astăfelă de suflete negre. Daca se găsescă ómeni cari n’aă de câtă uă gîndire, specula, înavuțirea cu orice preță, dacă se găsescă d’acole ființe idese fără consciința, fără respectă de sine, se găsescă, mulțămită lui Dumnezicu, și nature bune, omeni demni a căroră cugetare este numai pentru bine și a căroră inimă este plină de amarea omenirii. Acesta este unu adeverii care n’are trebuință se fiă demonstrată, dară voia cita ună faptă, numai pentru că țu se se cunoscu unui nume pe care că nu să voiă uita nici uă dată. Dilele trecute un lupă turbată a năvălită în Monastirea Neamțului, a mușcată vre trei călugări și d’acolo răpesiindu-se în curtea spitalului de alienați, dupe ce a spăriatu pe mulți din bolnavi s'a aruncată asupra unui călugării care se află acolo. Călugărulu de și lupulă avea dinții înfipți în obrajii sei, le-a strînsu cu putere în bradele sale și nu le-a lăsată de câtă după ce mă țerană care alergase la strigările lui, le-a omorît și lovindu-le cu sapa. Prin acestă actu de curagiă și devotamentă pentru bine, călugărulu cu prețulă vieții séle a cruțată pe alți ómenî d’a fi victima acestui lupă turbată. Acestă venerabile călugără se numesce Iosef Dumitriu; scumă se află în spitalulu de la Neamțu. Fiindă că numirămu spitalulu de alienați de la Neamțu fie ne permisă a areta vina nóstru recunoscință celui ce a făcută mă stabilimentu modelă din acestă spitală, care acumă căți-va ani inspira groza celoră ce mergeau se să visiteze. Am vedută odăile în care altă dată se țineau închiși sărmanii alienați și ne asigură, că cu greă ra«a venită a crede ca acolo au putută se locuiesca vre-nădată ómeni. — Mulțămită acelui ce a organisatu serviciulö sanitară în țară, alienații acumă trei ani a fost transportați în altă locale. Aci odăile sunt spațiose, paturile bolnavilor curate, veștmintele și rufăria flecăruia lasă pucină de dorită. D. Părvulescu elevă ală scalei de Medicină, care se află in serviciul acestui spitale, și-a dată tóte silințele spre a face din aceste tristă asilăuă locuință mai suferită pentru cei ce suntă aduși se-și găsescă aci sănătatea. D-Iul a înțeleșit asemenea că munca este condițiunea principale pentru a distrage pucina pe bieții bolnavi și în facia spitalului a trasă planul unei frumose grădine, în care fiecare alienată își are partea sea de lucru. Pe lăngă acestă serviciu arătă de obositoriă, d. Părvulescu a găsită timpă se dea ajutoriulă solinței séle la cei suferinzi din satele vecine, și ori cătă de anevoiă arci fostă drumură, bolnavulu care l’a chiămatu a fostă sigură că să va vedea la căpătăiulă seu. De aceaa cei ce îlu cunoscă nu au pentru dînsulu de cătă mulțiămirî și recunoscință. Din nenorocire sunt puține arondismente care își aă medicii sei, și nu ve puteți închipui cătă este de simplută acesta lipsă. Aflămu că mai multe districte d’arcî aă făcută cererea d’a li se trimite elevi din scala de medicină pentru a face serviciule medicale din arondismente. Mi-aducu aminte de ună faptă la care, suntă sigură, că nimeni nu s’a așteptată. Astăzi din Austria se importă în țara nostruiă cantitate enormă de tutună nemțescă amestecată cu celă turcescă adusă de la Ianina prin Triest. Acestă tutună speculanții îlu vîndu forte multă, fiindă de uă bună calitate și mai eftim decătă ală regiei. Efectele monopolului se producă în tote felurile. Cum vedeți, domnulăracă, s’aă lovită atâția comercianți, s’a omorîtă să industriă care începusese ieră desvoltare însemnată în țară și acesta numai pentru a face treba străiniloră.— Acesta se chiamă a-șî cunosce interesele, mâne, dece calitate de profesoriă gimnasiale, nefiindu-mi resplătite de ajunsă ostenelele împreunate cu acestu poștă greă, avendu și órecari prigoniri, mi-amă luată nevasta și copii, și amu trecută în România liberă, suntă acumă țose ani. Amă oferită ei serviniele mele, cunoscințiele mele. Dînsa ca uă mamă bună verî cărui română de origine, m’a primită în sînulu scă. Autoritatea școlariă de pe atunci mi-a conferită o catedră identică celei ce o avusemu dincolo. Astăfelă a urmată, că România mi-a dată și-mi dăpănea cea de töte filele, mie și familiei mele, și din acelă momentă ea a devenită patria mea adoptivă, ar fi pentru unii din membri familiei mele, patria natale. — E bine, domnulu mea ! Țara se află astăzi și materialmente strîmptorată. Ea face apelă la toți fiii săi naturali sau adoptivi, ca se o ajute, după putințiă. Puterea și a fiefi, domnule Redactoru, surdă la acestă apelă, fără de a trage asupră-mi consecințțele proverbului latină: „Ingrato terra nihil pejus alit.“ Oferă dară scumpei mele patrie adoptive, României, lumisfera de 300 lei, pe care amă și depus’o astă dl la casieria districtului Doljiă, nu ca împrumută ci ca ofertă. E o sumă forte mică, acesta în sine, dară e destulă de mare pentru mine, carele într’uă etate înaintată, după mă servină de mai mulți ani, nu amă altă capitale de cătă patru copii, nici altă avere de cată p’acea a ce-mi întinde pânea de tóte dilele. Patria română este și va fi singură averea mea, pe care venendu-o în cinse, sumă totă d’auna gata cu ori ce miijilace posibili ai veni într’ajutor să. Trăiască dară România, una și nedespărțită, mărâscă-se și cresca.... Priimiți domnule Redactare, asigurarea distinctei mele considerațiuni. Simeone Michali. Profesore de scala Naturală la liceulă din Craiova. * 1 * 1 Religia lui Hristosă sau biserica sa, nu are de scopă decată progresulă și deplina libertate la care omenirea aspiră de atâtea secole, și prin care ea și-a întemeiată a ei credință că va atinge binele și fericirea. Suntă aprópe 19 secoli, de cândă o asemene credință s’a descoperită lumii prin mîntuitorulu ei, și s’a pecetluită cu botezjură adică cu apa sfințită ca se lumineze pe totu omulă ce vine în lume. O creștini de minuni nu ară fi făcută acésta apă sfințită care se numesce alarmă, daca am fi avută credință, și nu zică mai multă credință, ci numai câtă bobuia de mustață, însă ce felă de credință, o credință întemeiată pe virtute, pe fapte bune pentru binele comună, căci într’adevără numai o asemenea credință va fi desigură adevărata cale a fericirii și a mîntuirei nóstre. Iată calea pe care și progresul, ca și Religia ne o arată că trebuie să umblămu, dacă voimu se scăpâmu pentru totă d’auna de rele, și se putemu intra cu fericire într’uă lume mai bună, mai dreptă și mai sublimă. Nu vă îndoiți Români, pășiți cu credință, pășiți înainte la unirea și înfrățirea vostru cea adeverată și eternă, căci aiasma înfrățire, aiasma libertății, aiasma dreptății și adeverului v’a luminată pe toți, și patronulă vostru celă sfântă ve chiamă pe toți la iubire și la dragoste pe drumul egalității și ală libertății în sinceritate. Facă cerulu ca exemplulu dată in ziua de 3 Aprilie, prin fii adevărați ai patriei, se insufle pe toți agoni dintre noi ura și desbinarea, facă cerulu ca pacea și liniștea se domnescu între toți fii patriei, căci nimicni nu ne póte ridica in ochii lumii ce o privesce, de cătu neclintită stăruință și credință ce vomă pune în noi înșine, și în mărețile fapte ce amă săvîrșită până astăzii prin unire ca unii singură omă, ca una singură corpu luminată prin scînteia divină. Piară, frațilorii, desbinarea ce póte ar mai cugeta unii ca se introducă între noi, tocmai în momentele supreme cînd puterile garante, care nevoescu binele, luptă pentru a face ca patria nostra în viitoru, se dobândescá o stare mai bună și mai fericită. — Piară dintre noi, frațiloru, ura, ambiția și egoismulu, căci toți Românii, crezu, că dupe una îndelungată timpă de e speriență, s’aă convinsă că nu póte fi mântuire, și adevărată fericire pentru dînșii, de câtă numai atunci, cândă fiecare se va desbrăca de aceste patimi, și cândă toți într’uă unire își voru da mâna pentru a lucra și a contribui fie-care dupe a sa putere pentru binele comună, pentru binele și fericirea patriei loru. Timpul de față trebue se fie scumpă pentru totă Românulu, care cugetă bine, cea mai mică eróre, sau cea mai puțină neînțelegere a nóstru, nu póte se atragă dupe dînsa, de câtă nefericire pentru noi și pentru urmașii noștri, și din contra o bună înțelegere, o bună armonie, o adevărată înfrățire și o împreună lucrare a nóstra, pate sa ne aducă desigură multă bine și se facă fericirea generațiilor viitore, către care avem o datorie sfîntă de împlinită, în memoria atâtoru faceri de bine, ce și noiamă moștenită de la ai noștriî străbuni. Ștefan Rădulescu, onórea și viața nu sunt fi garantate, nu putem fi numi că e ună Statu bine organisată, nici că cetățenii se potu bucura de fericirea ce suntu în dreptu a o ascepta. Marți la 20 Octombrie 1864, nefiind anunțată de nimeni, înfumăndu-me de la culesură viitoră, mi-am găsită casa spartă, lada cu banii furată și de la duci gardieni ai Poliției locale, ce am aflată în curte, [m’am informată că acestă ladă se află în cancelaria Poliției, unde ducându-me, am ridicat’o soartă în presența d-lui Michaiă Iarca, fostulă de atunci Polițaiă de la care am priimită puțina argintăriă și ună galben ce abia am mai scăpată din mâna fucotoriloru de reă. Astăz Jî d-le Ministru, suntă în pagubă de banii și argintăria însemnate mai josă ce le am avută în acea ladă, pentru care reclamândă fostului Prefectă Dimitrie Chirculescu, am văzută multă indiferență,zicândă că nu-i stă în mână se facă nimică, cândă este cunoscută că atribuțiile unui bună Prefectă nu suntu de a fi nepăsătoră, daca averea unui cetățenă este răpită. Necontenită am reclamată foștilor dinî miniștri Cogălnicenu, Bosianu și Plorescu și reipându tăcere din partea Prefecturei, dupe tote ordinile date sub Nr. 27,865, 30,178 din anulă 1864 și 686 din anulă 1865, mi-am făcută datoria a reclama din nuoă d-luî Prefectă Iacovac ce a înlocuită pe dl Chirculescu, îndată ce am auzită că d. Plorescu a dată ordinulă Nr 11,525 din anulă încetată, cerendu prin petițiune ca la cercetarea ce se va face de Polițiă se se întrebe. 1 . D. Iarca unde și cine a găsită acea ladă, cine a trimisă se o ridice, ce comisară sâă subcomisară a fostă în acestă timpă, ce puntară a pălită în acea nópte, ce căpitană de barieră a fostă cândă s’a târîtă la da afară din orașă, căci d-luî ca Polițără ce a fostă e datorie șî de semn. 2) . Se se întrebe d. Tache Poenaru fostulă Polițară la Buzea *) ce sclință are despre epistola ce mi a spusă că a priimită de la d. Iorgu Codrenu 2) cu cuprinderea urmatore: „De te vei sili se descoperi ceva, se scie că vei fi împușcată la cazarmă,“ care epistolă fice că ar fi datu-o în mâna dkluî Chirculescu ca superioră ce-i era. 1) Iar acumă Polițată la Rîmniculă-Sărată. 2. Frate cu unulă din membri Consiliului județană de aici. 3) . Se se întrebe d. Codrénu ce să a interesată séu ce s’a atinsă ca se îndreptește d. Poenaru uă asemene epistolă amenințătoare. De la d. Codrénu em priimită și că uă epistolă autographă la 20 Noembriu 1864 prin care mă întrebă daca amă arendată moșia la care amă avută mare mirare despre curagială ce a avută de a-mi scrie, căndu eu n’amă avută cu d. Codreno nici vădată vreună felă de comunicațiă saă relațiă, nici de familiă, nici de comerță. 4 . Se se aducă Iona Michăilă din comuna Coceni, servitórea ce am avută lăsată în curte în timpulă spargerei cu condicuța Biuroului de servitori Nr. 290 din 17 Augustă 1864, spu se se oblige garantulă seu Ion Mincu care s’a aflată vi•Jină la d. Chirculescu. D. Constandinescu, actualulă Politaiă, la 3 Septembriu 1865, îmi adresă nota Nr. 4913, făr’a cerceta personele de mai susu, făr’a executa ordinulă cea avută de la Prefectură și pe două parte se anunță că a pusă îndatorire comisarilor, respectivi ca în în termină de 24 ore se cerceteze și se trimiți Poliției uă listă de numeralu tuturoră personeloră asupra cărora ară trage bănuială că ară fi sevîrșită spargerea, ora pe de alta, ca și Prefectura făr’a îndeplini cele dictate de art. 15 din Procedura penală, a înaintată dosarulă în cercetarea Tribunalului. Deci, onorabile d-le Ministre, în numele legilor, agrogă se luaui în de aprope considerațiune plângerea mea și se ordonaui Prefectului actuală sau mai mai bine se rânduiți uă comisiune ca se descopere pe tîlharii ce m’ai prădată. Facă cerulă ca d-vóstră se fiți ultimulu Ministru de Interne sub care se mî aflu dreptatea șî se redobêndescu vădată averea mea perdută. C. Canela. Craiova, 31 Martie, 1866. Domnule Redactare. Născută și crescută într’una din provinciale române de peste Carpați, în frumosa dată nefericită Transilvania, serviseră acolo națiunei mele ro ROMANULUI APRILE. Bucuresci, 6 Aprilie 1866. Domnule Redactare al jianului ROMÂNULU. Instimabilulă dv. Șiamă de la 5 ale corintii, citii unu articlu. Corespondința particulariă a unui călătorii din Dorohoiu. Menționatutu articolu trateija asupra tristei posițiune a țeranului Moldovénü, care este resultatulu speculei unora din străini și Evrei, sau după opiniunea mea a relei administrațiunî a fostului guvernă. Autorul acestui articolu se simte forte fericită că pote constata că apelulă pentru împrumutură naționale a găsită resunetă în anima celoră mai multă din Israelițiî mai însemnați, și că aă oferită fiecare cu cea mai mare mulțumire cătă l’a iertată mijlócele. Autoriul conchide că în orî ce nemți suntă ómeni buni și reî,și dacă unii dintr’înșii suntă nerecunoscătorii pământului natale trebuiva pre a se condemna că generalitate?“. —• D-le Redactore, bine-voind a da locă acelui articolă în stimabilele dv. ^Și amă ați făcută mă actă de dreptate la care ne-amă deprinsă din partea dv.a fostă vă fericire vă serbătoriă pentru noi a citi aste juste apreciărî. Animele nóstre a fostă împlute de bucurie și cu lacrime, cu uă mănă tremurăndă luai pena spre a ne mulțumi în numele confrațiloră mei, atâtă dv, câtă și autoriului articlului. Fiți sigurî d-le Redactară, că ne vomă sili câtă va sta cu putință a respunde nu numai la apelulă pentru împrumută, dară suntemă gata a sacrifica pe altarulă patriei chiară sângele nostru cândă trebuința va cere pentru mărirea și prosperarea României. • Se trăiescă Unirea Principatel oră Române una și nedespărțită. Se trăiască faptul măreță de la 11 Februarie. Se trăiască Locotenința Domnescă și guvernul actuale! Se trăiască Carol I I. Adolf Rosenzway. • ASASMA DE LA 3 APRILIE, DIN CAMPULU LIBERTĂȚII. Dumnezscă spre a ridica omenirea la dignitatea ce i se cuvine, și a descoperită in marea sa îndurare o înaltă învățătura morală, plină de adevâruri și dreptate, ală cării templu depoditaru este biserica, care nu este altă ceva de cătă Hristosă, vecnicită și glorifiatu în tóte secolile pentru lumină, adevărulu și dragostea sa, ca se scape omenirea de întuneric și și se o conducă prin cuvînt și libertate dreptate și adeveru, la dignitatea sa și la fericirea ce i s’a destinată de creatorulu seă, Buzeă, 31 Martiu 1856. Domnule Redactare! Pînă va veni bine d-lui Deșliu, actualulă Prefectu alu districtului Buzeu, de a esecuta ordinulă Nr. 1625, din 15 Martiu, anulă curentă, cea priimită din partea d-lui Dimitrie Grhika Ministru actualu de Interne asupra petițiunei de mai josă ce î am indreptatu, ve rogă, d-le Redactore, ca unulă ce ați luată în mână stindarulă Libertățea și ală Dreptății Romanului, se binevoiți a da publicitate acestei petițiuni: D-le Ministru de Interne. In țara unde legile suntă violate, unde averea, 167 MONETA BANILOEU 125 lire, 37 napoleoni, 6 icosarî și 3 constandinațî aflați în două pungi. ARGINTĂRIA 1 lingură mare de supă suflată cu aură, 5 linguri, 4 cuțite, 11 furculițe, 2 furculițe mari de friptură, 2 solnițe idem suflate cu aură. Cu ^iariulu nostru d’astăzi, înpărtășimu Programa Societății ungare generale de asigurare, privitóriu la asigurări în centre petrei (grindinei). Asemeni mijloce de preservare a fructeloru muncei omului suntu de cele mai mare folosit. Atragemu darii atențiunea abonațiloru și mai alesu a agricultoriloru, asupra unoru asemeni publicațiuni. GUARDA NAȚIONALE CONVOCARE PENTRU ALEGERE. Domniloră guardiști cetățenescî din coloree de Roșu. In conformitatea articlelor 18, 20 pină la 24 din legea organică a guardei orășenești, sunt invitați toți Domnii guardiști din co