Romanulu, aprilie 1866 (Anul 10)

1866-04-08

acesta lipsă pate servi că intimă și franternă relatiune politică și comer­ciale cu Românii. Luândo­uă posiți­­une stabile Principatele, regulăndu-se administrațiunea, restitornicindu-se de­mocrația în loculu oligarh­iei, respec­­tăndu-se libertatea presei pe care prin­cipele Cuza o supresese nebunesce, și pe nedrepții, admițîndu-se dreptulu de asociațiune și crescerea relațiuni­­lor­ cu Italia, acolo unde suntu atâta pămînturi fertili, dar și necultivate din lipsă de brațe, acolo va trebui se se îndrepteze emigrațiunea italiană, de­ară ce asta-ț­i se duce spre Monte­video, Buenos Aires și Venezuela la atâta distanț­ă, supun­ clime și pe te­­rîmuri asia diverse, și prin urmare rete­­mătorie pentru cei născuți în Zone temperate, pe căndii Principatele, ne­­diferinde multe de Italia septentrio­nale, le convine, și agricultura eser­­cităndu-se pentru acele­așî semnăture, nu cere uă nouă învățătură. „Amu voi dari­ ca tótu presa ita­liană periodică se se unescă într’uă voce spre a cere la ministeriu se sus­țină cuvintele Romănitor și d’a se con­stitui într’unu modú stabile, într’unu statu constituționale și independinte.4. Corespondința particular­ă a Românului. Fălticeni 30 Martie. In corespondința ce amü avută onore­a ve trimite filele trecute, v’amă de­scrisă cu niste culori prea negre sta­rea țeranului din Moldova. Eramă a­­tunci sub trista impresiune ce mi-a pro­dusă durerosulă spectaclo ală femetii din Dorohoiă, amă putută dară greși generalisăndă, judecăndă după căți-va pre toți cei-l-alți, amă putută se­cat­ă în pecatură aceluia care trecândă pe lingă unu satu și vei îndă unu amă roșiă a notată că toată lumea din acelă locă era roșiă. Țeranii Moldoveni nu suntă toți nenorociți; amă trecută prin sate unde amă vedută case multă mai bine construite de cătu acele în cari lo­ citescă sătrănii de la noi. Fisionomia țeraniloru, portulă soră, tóte aretau că acolo traiară bună domnesce și dacă erau cățî­ va nenorociți, ei erau din­­tr’aceia, cari se găsescă pretutindeni, adică, văduve sau omenii cu grea fa­­miliă. In Suciava, de exemplu, sunt­ mai multe sate ai căroră locuitori sunt­ arendașii moșiilor­ statului. Prin aceste locuri nu amu găsită plângeri de cătă pentru scumperea mă­laiului. Și nu este de mirare ca cei ce aă astă»,Ji porumbă, se­ lă vândă scumpă; antéiu pentru că cei care­ lă­să în mare cantitate suntă speculanți și ală doile pentru că este camă rară. Esportațiunea de și s’a oprită de gu­vernă In districtele în cari recolta a fostă rea, tolă s'a găsită mică­lacă a se esporta uă cantitate forte mare. U­­nulu mai cu suimă, unul­ din puterni­cii regimenti trecută, in asociațiune cu ună speculante străină, a avută privi­­legiul­ de a trece peste graniță po­­rumbulă cumpărată la Ruginosa, pe lingă care s'a mai strecurată și pro­ductele altor­ neguțiatori, cari cumpe­­raseră protecțiunea dibacelui asociată. Totä lumea cunosce numele acestui is­cusită între primsetoră și candă țeranulă îlă pronunță, se asigură că nu are bine­cuvîntarea pe buzele sale. Acestă oină a răpită prin acestă trafică neomenosă esistența mai multoru sute de familie. Dară se lăsămă aceste miserie, cari facă se dispere cine-va de natura o­­menască. Din norocire în lume nu suntă numai astă­felă de suflete negre. Daca se găsescă ómeni cari n’aă de câtă uă gîndire, specula, înavuțirea cu ori­ce preță, dacă se găsescă d’acole ființe idese fără consciința, fără respectă de sine, se găsescă, mulțămită lui Dum­­nezicu, și nature bune, omeni demni a căroră cugetare este numai pentru bine și a căroră inimă este plină de ama­­rea omenirii. Acesta este unu adeverii care n’are trebuință se fiă demonstrată, dară voia cita ună faptă, numai pentru că ț­u se se cunoscu unui nume pe care că nu­ să voiă uita nici uă dată. Dilele trecute un lupă turbată a năvălită în Monas­­tirea Neamțului, a mușcată vre trei că­lugări și d’acolo răpesiindu-se în cur­tea spitalului de alienați, dupe ce a spăriatu pe m­ulți din bolnavi s'a arun­cată asupra unui călugării care se află acolo. Călugărulu de și lupulă avea dinții înfipți în obrajii sei, le-a strînsu cu putere în brad­ele sale și nu le-a lă­sată de câtă după ce m­ă țerană care alergase la strigările lui, le-a omorît și lovindu-le cu sapa. Prin acestă actu de curagiă și de­­votamentă pentru bine, călugărulu cu prețulă vieții séle a cruțată pe alți ó­­menî d’a fi victima acestui lupă turbată. Acestă venerabile călugără se nu­­mesce Iosef Dumitriu; scumă se află în spitalulu de la Neamțu. Fiindă că numirămu spitalulu de a­­lienați de la Neamțu fie­ ne permisă a areta vina nóstru recunoscință celui ce a făcută m­ă stabilimentu modelă din acestă spitală, care acumă căți-va ani inspira groza celoră ce mergeau se­ să visiteze. Am vedută odăile în care altă dată se țineau închiși sărmanii alienați și ne asigură, că cu greă ra«­a venită a crede ca acolo au putută se locuiesca vre-nădată ómeni. — Mulțămită acelui ce a organisatu serviciulö sanitară în țară, alienații acumă trei ani a fost­ transportați în altă locale. Aci odăile sunt­ spațiose, paturile bolnavilor­ cu­rate, veștmintele și rufăria fle­căruia lasă pucină de dorită. D. Părvulescu elevă ală scalei de Medicină, care se află in serviciul­ a­­cestui spitale, și-a dată tóte silințele spre a face din aceste tristă asilă­uă locuință mai suferită pentru cei ce suntă aduși se-și găsescă aci sănătatea. D-Iul a înțeleșit asemenea că munca este condițiunea principale pentru a dis­trage pucina pe bieții bolnavi și în fa­cia spitalului a trasă planul­ unei fru­­mose grădine, în care fie­care alienată își are partea sea de lucru. Pe lăngă acestă serviciu arătă de o­­bositoriă, d. Părvulescu a găsită timpă se dea ajutoriulă solinței séle la cei suferinzi din satele vecine, și ori cătă de anevoiă arci fostă drumură, bolna­­vulu care l’a chiămatu a fostă sigură că­ să va vedea la căpătăiulă seu. De acea­a cei ce îlu cunoscă nu au pen­tru dînsulu de cătă mulțiămirî și re­cunoscință. Din nenorocire sunt­ puține aron­­dismente care își aă medicii sei, și nu ve puteți închipui cătă este de simp­­lută acesta lipsă. Aflămu că mai multe districte d’arcî aă făcută cererea d’a li se trimite elevi din scala de medicină pentru a face serviciule medicale din arondismente. Mi-aducu aminte de ună faptă la care, suntă sigură, că nimeni nu s’a așteptată. Astăzi­ din Austria se im­portă în țara nostru­iă cantitate enor­mă de tutună nemțescă amestecată cu celă turcescă adusă de la Ianina prin Triest. Acestă tutună speculanții îlu vîndu forte multă, fiindă de uă bună calitate și mai eftim­ de­cătă ală re­giei. Efectele monopolului se producă în tote felurile. Cum vedeți, domnulă­racă, s’aă lo­vită atâția comercianți, s’a omorîtă să industriă care începuse­se ie­ră des­­voltare însemnată în țară și acesta nu­mai pentru a face treba străiniloră.— Acesta se chiamă a-șî cunosce inte­resele, mâne, d­ece calitate de profe­soriă gimnasiale, nefiindu-mi resplătite de ajunsă ostenelele împreunate cu a­­cestu poștă greă, avendu și óre­cari prigoniri, mi-amă luată nevasta și copii, și amu trecută în România liberă, suntă acumă țose ani. Amă oferită ei ser­­viniele mele, cunoscințiele mele. Dînsa ca uă mamă bună verî­ cărui română de origine, m’a primită în sînulu scă. Autoritatea școlariă de pe atunci mi-a conferită o catedră identică celei ce o avusemu din­colo. Astă­felă a urmată, că România mi-a dată și-mi dă­pănea cea de töte­­ filele, mie și familiei mele, și din acelă mo­­mentă ea a devenită patria mea adop­tivă, ar fi pentru unii din membri fa­miliei mele, patria natale. — E bine, domnulu mea ! Țara se află astăzi și ma­terialmente strîmptorată. Ea face apelă la toți fiii săi naturali sau adoptivi, ca se o ajute, după putințiă. Putere­a și a fi­efi, domnule Redactoru, surdă la a­­cestă apelă, fără de a trage asupră-mi consecințțele proverbului latină: „In­­grato terra nihil pejus alit.“ Oferă dară scumpei mele patrie adoptive, Româ­niei, lumisfera de 300 lei, pe care amă și depus’o astă­ dl la casieria distric­tului Doljiă, nu ca împrumută ci ca ofertă. E o sumă forte mică, acesta în sine, dară e destulă de mare pentru mine, carele într’uă etate înaintată, după m­ă servin­ă de mai mulți ani, nu amă altă capitale de cătă patru copii, nici altă avere de cată p’acea­ a ce-mi întinde pânea de tóte dilele. Patria română este și va fi singură averea mea, pe care ven­endu-o în cinse, sumă totă d’auna gata cu ori ce miijilace posi­bili ai veni într’ajutor să. Trăiască dară România, una și ne­despărțită, mărâscă-se și cresca....­ Priimiți domnule Redactare, asigu­­rarea distinctei mele considerațiuni. Simeone Michali. Profesore de scala Naturală la liceulă din Craiova. * 1 * 1 Religia lui Hristosă sau biserica sa, nu are de scopă de­cată pro­­gresulă și deplina libertate la care o­­menirea aspiră de atâtea secole, și prin care ea și-a întemeiată a ei credință că va atinge binele și fericirea. Suntă aprópe 19 secoli, de cândă o asemene credință s’a descoperită lu­mii prin mîntuitorulu ei, și s’a pecet­luită cu botezjură adică cu apa sfințită ca se lumineze pe totu omulă ce vine în lume. O creștini­ d­­e minuni nu ară fi fă­cută acésta apă sfințită care se nume­­sce alarmă, daca am fi avută credință, și nu zică mai multă credință, ci numai câtă bobuia de mustață, însă ce felă de credință, o credință întemeiată pe virtute, pe fapte bune pentru binele comună, căci într’adevără numai o ase­menea credință va fi de­sigură ade­vărata cale a fericirii și a mîntuirei nóstre. Iată calea pe care și progre­­sul, ca și Religia ne o arată că tre­buie să um­blămu, dacă voimu se scă­­pâmu pentru totă d’auna de rele, și se putemu intra cu fericire într’uă lume mai bună, mai dreptă și mai sublimă. Nu vă îndoiți Români, pășiți cu cre­dință, pășiți înainte la unirea și înfră­țirea vostru cea adeverată și eternă, căci aiasma înfrățire­, aiasm­a libertă­ții, aiasma dreptății și adeverului v’a luminată pe toți, și patronulă vostru celă sfântă ve chiamă pe toți la iubire și la dragoste pe drumul­ egalității și ală libertății în sinceritate. Facă cerulu ca exemplulu dată in ziua de 3 Aprilie, prin fii adevărați ai patriei, se insufle pe toți a­goni din­tre noi ura și desbinarea, facă cerulu ca pacea și liniștea se domnescu între toți fii patriei, căci nimicni nu ne póte ridica in ochii lumii ce o privesce, de cătu neclintită stăruință și credință ce vomă pune în noi înșine, și în măre­­țile fapte ce amă săvîrșită până astă­zii prin unire ca unii singură omă, ca una singură corpu luminată prin scînteia divină. Piară, frațilorii, desbinarea ce póte ar mai cugeta unii ca se introducă între noi, tocmai în momentele supreme cînd puterile garante, care ne­voescu bi­nele, luptă pentru a face ca patria no­stra în viitoru, se dobândescá o stare mai bună și mai fericită. — Piară din­tre noi, frațiloru, ura, ambiția și egois­­mulu, căci toți Românii, crezu, că dupe una îndelungată timpă de e speriență, s’aă convinsă că nu póte fi mântuire, și adevărată fericire pentru dînșii, de câtă numai atunci, cândă fie­care se va desbrăca de aceste patimi, și cândă toți într’uă unire își voru da mâna pentru a lucra și a contribui fie-care dupe a sa putere pentru binele comună, pentru binele și fericirea patriei loru. Timpul­ de față trebue se fie scumpă pentru totă Românulu, care cugetă bine, cea mai mică eróre, sau cea mai pu­țină neînțelegere a nóstru, nu póte se atragă dupe dînsa, de câtă nefericire pentru noi și pentru urmașii noștri, și din contra o bună înțelegere, o bună armonie, o adevărată înfrățire și o îm­preună lucrare a nóstra, pate sa ne aducă de­sigură multă bine și se facă fericirea generațiilor­ viitore, către care avem­ o datorie sfîntă de împlinită, în memoria atâtoru faceri de bine, ce și noi­amă moștenită de la ai noștriî străbuni. Ștefan Rădulescu, onórea și viața nu sunt fi garantate, nu putem fi numi că e ună Statu bine organisată, nici că cetățenii se potu bucura de fericirea ce suntu în dreptu a o ascepta. Marți la 20 Octombrie 1864, ne­fiind­ anunțată de nimeni, înfumăndu-me de la culesură viitoră, mi-am găsită casa spartă, lada cu banii furată și de la duci gardieni ai Poliției locale, ce am aflată în curte, [m’am informată că acestă ladă se află în cancelaria Poliției, unde ducându-me, am ridi­­cat’o soartă în presența d-lui Michaiă Iarca, fostulă de atunci Polițaiă de la care am priimită puțina argintăriă și ună galben ce abia am mai scăpată din mâna fucotoriloru de reă. Astă­z Jî d-le Ministru, suntă în pagubă de banii și argintăria însemnate mai josă ce le am avută în acea ladă, pentru care reclamândă fostului Pre­­fectă Dimitrie Chirculescu, am văzută multă indi­­ferență,­­zicândă că nu-i stă în mână se facă ni­­mică, cândă este cunoscută că atribuțiile unui bună Prefectă nu suntu de a fi nepăsătoră, daca averea unui cetățenă este răpită. Necontenită am reclamată foștilor­ dinî miniștri Cogălnicenu, Bosianu și Plorescu și reipându tăcere din partea Prefecturei, dupe tote ordinile date sub Nr. 27,865, 30,178 din anulă 1864 și 686 din anulă 1865, mi-am făcută datoria a reclama din nuoă d-luî Prefectă Iacovac ce a înlocuită pe dl Chirculescu, îndată ce am auzită că d. Plorescu a dată ordinulă Nr­ 11,525 din anulă încetată, cerendu prin petițiune ca la cercetarea ce se va face de Polițiă se se întrebe. 1­ . D. Iarca unde și cine a găsită acea ladă, cine a trimisă se o ridice, ce comisară sâă sub­­comisară a fostă în acestă timpă, ce puntară a pălită în acea nópte, ce căpitană de barieră a fostă cândă s’a târîtă la da afară din orașă, căci d-luî ca Polițără ce a fostă e dator­ie­ șî de semn. 2) . Se se întrebe d. Tache Poenaru fostulă Po­lițară la Buzea *) ce sclință are despre epistola ce mi a spusă că a priimită de la d. Iorgu Codrenu 2) cu cuprinderea urmatore: „De te vei sili se descoperi ceva, se scie că vei fi împușcată la cazarmă,“ care epistolă f­ice că ar fi datu-o în mâna dkluî Chirculescu ca su­­perioră ce-i era. 1) Iar acumă Polițată la Rîmniculă-Sărată. 2. Frate cu unulă din membri Consiliului jude­țană de aici. 3) . Se se întrebe d. Codrénu ce­ să a interesată séu ce s’a atinsă ca se îndreptește d. Poenaru uă asemene epistolă amenințătoare. De la d. Codrénu em priimită și că uă epistolă autographă la 20 Noembriu 1864 prin care mă întrebă daca amă arendată moșia la care amă avută mare mirare despre curagială ce a avută de a-mi scrie, căndu eu n’amă avută cu d. Codreno nici vădată vre­ună felă de comunicațiă saă relațiă, nici de fa­­miliă, nici de comerță. 4­ . Se se aducă Iona Michăilă din comuna Co­ceni, servitórea ce am avută lăsată în curte în timpulă spargerei cu condicuța Biuroului de ser­vitori Nr. 290 din 17 Augustă 1864, spu se se oblige garantulă seu Ion Mincu care s’a aflată vi­­•Jin­ă la d. Chirculescu. D. Constandinescu, actualulă Politaiă, la 3 Sep­­tembriu 1865, îmi adresă nota Nr. 4913, făr’a cerceta personele de mai susu, făr’a executa or­dinulă ce­a avută de la Prefectură și pe do­uă parte se anunță că a pusă îndatorire comisari­­lor, respectivi ca în în termină de 24 ore se cerceteze și se trimiți Poliției uă listă de nume­­ralu tuturoră personeloră asupra cărora ară trage bănuială că ară fi sevîrșită spargerea, ora pe de alta, ca și Prefectura făr’a îndeplini cele dictate de art. 15 din Procedura penală, a înaintată do­­sarulă în cercetarea Tribunalului. Deci, onorabile d-le Ministre, în numele legi­­lor­, ag­rogă se luaui în de aprope considerațiune plângerea mea și se ordonaui Prefectului actuală sau mai mai bine se rânduiți uă comisiune ca se descopere pe tîlharii ce m’a­i prădată. Facă cerulă ca d-vóstră se fiți ultimulu Minis­tru de Interne sub care se­ mî aflu dreptatea șî se redobêndescu vădată averea mea perdută. C. Canela. Craiova, 31 Martie, 1866. Domnule Redactare. Născută și crescută într’una din pro­vinciale române de peste Carpați, în frumosa dată nefericită Transilvania, serviseră acolo națiunei mele ro­ ROMANULU­I APRILE. Bucuresci, 6 Aprilie 1866. Domnule Redactare al jianului ROMÂNULU. In­stimabilulă dv. Șiam­ă de la 5 ale corintii, citii unu articlu. Corespondința particulariă a u­­nui călătorii din Dorohoiu. Menționatutu articolu trateija asupra tristei posițiune a țeranului Mol­­dovénü, care este resultatulu speculei unora din străini și Evrei, sau după opiniunea mea a relei administrațiunî a fostului guvernă. Autorul­ a­­cestui articolu se simte forte fericită că pote con­stata că apelulă pentru împrumutură naționale a găsită resunetă în anima celoră mai multă din Israelițiî mai însemnați, și că aă oferită fie­care cu cea mai mare mulțumire cătă l’a iertată mij­­lócele. Autoriul­ conchide că în orî ce nemți suntă ómeni buni și reî,­și dacă unii din­tr’înșii suntă nerecunoscătorii pământului natale trebui­­va­ pre a se condemna că generalitate?“. —• D-le Redactore, bine-voind a da locă acelui articolă în stimabilele dv. ^Și am­ă ați făcută m­ă actă de dreptate la care ne-amă deprinsă din partea dv.­­a fostă vă fericire vă serbătoriă pentru noi a citi aste juste apreciărî. Animele nóstre a fostă împlute de bucurie și cu lacrime, cu uă mănă tremurăndă luai pena spre a ne mulțumi în numele confrațiloră mei, atâtă dv, câtă și autoriului articlului. Fiți sigurî d-le Redactară, că ne vomă sili câtă va sta cu putință a respunde nu numai la ape­lulă pentru împrumută, dară suntemă gata a sa­crifica pe altarulă patriei chiară sângele nostru cândă trebuința va cere pen­tru mărirea și pros­­perarea României. • Se trăiescă Unirea Principatel oră Române una și nedespărțită. Se trăiască faptul­ măreță de la 11 Februarie. Se trăiască Locotenința Domnescă și guvernul­ actuale! Se trăiască Carol I I. Adolf Rosenzway. • ASASMA DE LA 3 APRILIE, DIN CAMPULU LIBERTĂȚII. Dumnezscă spre a ridica omenirea la dignitatea ce­ i se cuvine, și a descope­rită in marea sa îndurare o înaltă în­vățătura morală, plină de adevâru­ri și dreptate, ală cării templu depoditaru este biserica, care nu­ este altă ceva de cătă Hristosă, vecnicită și glorifiatu în tóte secolile pentru lumină, adevă­­rulu și dragostea sa, ca se scape ome­nirea de întuneric și și se o conducă prin cuvînt și libertate dreptate și adeveru, la dignitatea sa și la fericirea ce i s’a destinată de creatorulu seă, Buzeă, 31 Martiu 1856. Domnule Redactare! Pînă va veni bine d-lui Deșliu, actualulă Pre­­fectu alu districtului Buzeu, de a esecuta ordinulă Nr. 1625, din 15 Martiu, anulă curentă, ce­a priimită din partea d-lui Dimitrie Grhika Ministru actualu de Interne asupra petițiunei de mai josă ce­ î am indreptatu, ve rogă, d-le Redactore, ca unulă ce ați luată în mână stindarulă Libertățea și ală Dreptății Romanului, se bine­voiți a da publicitate acestei petițiuni: D-le Ministru de Interne. In țara unde legile suntă violate, unde averea, 167 MONETA BANILOEU 125 lire, 37 napoleoni, 6 icosarî și 3 constan­dinațî aflați în două pungi. ARGINTĂRIA 1 lingură mare de supă suflată cu aură, 5 lin­guri, 4 cuțite, 11 furculițe, 2 furculițe mari de friptură, 2 solnițe idem suflate cu aură. Cu ^iariulu nostru d’astăz­i, înpăr­­tășimu Programa Societății ungare ge­nerale de asigurare, privitóriu la asigu­­rări în centre petrei (grindinei). Ase­meni mijloce de preservare a fructeloru muncei omului suntu de cele mai mare folosit. Atragemu darii atențiunea abo­­națiloru și mai alesu a agricultoriloru, asupra unoru asemeni publicațiuni. GUARDA NAȚIONALE CONVOCARE PENTRU ALEGERE. Domniloră guardiști cetăț­enescî din coloree de Roșu. In conformitatea articlelor­ 18, 20 pină la 24 din legea organică a guardei orășenești, sunt­ invi­tați toți Domnii guardiști din co­

Next