Romanulu, mai 1866 (Anul 10)
1866-05-05
ANIU ALU ZECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTE -------------Cap. Dist. Pe anü — — Ibi 128 — 152. Pe șâse luni — „ 64 — 76. Pe trei luni — „ 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unu eacmpl ar fi 24 par. Pentru Paris” pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10-v.a. Din causa serbătoriei de astăzi, diabulu nu va eși măne. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulu particolariu ar fi Românului.) Paris, 15 Main. La Patrie -Jice: Scolptură despre că intrare a Turcilor si în România este inesacru. Deputațiunea română va merge touî la Duseldorf. Ultimele scirî (jiri: Carol I de Hohenzollern priimesce curatü și simplu corona României. Paris 16 Main. Le Constitutionnel publică un articlu asupra Principatelor și în care Jice, Francia ar vede cu plăcere combinarea cu Principele străină triumfăndă, dară alte puteri neaderîndă, nu putea intra în spiritul Cabinetului francesc d’a impune opiniunea sea altora. Le Constitutionnel dă consilie Romănilor asupra atitudinii demne și prudinte ce trebuie se țină Florența 15 Maiü. Garibaldi a primită comanda voluntarilor, declarăndă că speră în curîndă a concura la deplinirea destinărilor patriei. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANU No. 1. JUOI 5 MAIU 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI ---------------Abonamentului în Bucuresci, PasagIuli Romanu No. 1. — In districte la corespondinții Jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain, rue de l’ancienne Comedie, Nr. 5. Administratorele Jiariului D. Gr. P. Serrurie. ANUNOIURILE linia de 30 litere — 1 — leu. Inserțiunî și reclame, lin. 5 — „ Bucurescî J Florariu. La 13 Maiu, La Patrie publică unui articlu în cestiunea nóstra, după care corespondinția nostră telegrafică ne a dată era una resumata. Iliariulă oficiosü alți guvernului fracesc ne spune că Francia, acuzați ca totu de una, ne susține în totuși întru tote. Ea adauge că, în faca oposițiunii unorfla din puteri, Parlamentului din Bucuresci are a oțărî între votulu poporului românü și puterile garanți. Iliariulul francese pune încă uă întrebare, care vine de justifică fișele nóstre anteriori în ce privesce ultima cercare la care ne supune puterile prin nota lora din urmă. La Patrie se întrebă dacăotărîrea Conferințieî nu este curata numai consultativă. Ea adauge că primirea principelui Garca este nu numai că garanțiă de bunii guvernamentü ci uă condițiune neaperată pentru menținerea Unirii. Aceste cuvinte erau scrise de tliariuli francese, printr-uă coincidiunță fericită, în preziua chiar a ședinței în care Adunarea naționale a României, spre respuns, laotărîrea consultativă a conferinției din Paris, declară că unirea este voinția necurmată a erei și că Principele Carol I, alesurű votului universale, este și remăne Domnitoriulu României. Adunarea romănescă respunsese la așteptarea Franciei. Ea aretase că înțelege și rolul și demnitatea țerei. A doua zi după acestă declarațiune, adică atunci când telegrafulu o transmisese deja în tote părțile Europei, La Patrie publică un nou articlu despre noi, desmințind scomptele despre uă intervenire eventuale a Turciei, în România, și facâ ndu cunoscutü că Principele Carol I primesce curata și simplu coróna ce i s’a oferitu. Unu altű gliariti francese eră șî oficiosu, Le Constitutionel, astăzii la 16 Main, trei zile în urma votului de Duminică, ne asigură despre simpatia Franciei In privința nóstra, și ne recomandă uă atitudine demnă și prudinte. Ce probe mai învederate despre interesulu ce ne a purtatu și ne purta guvernulu Franciei? Ce respunsu mai categoricu acelora ce respândescu scomote de totă natura, cari de cari mai mișelise, mai meschine, în privința principelui Carol I și a condițiunilorü venirii sau nevenirii sale? Carol I primesce curata și simplu coróna României. Turcii nu pot interveni. Antíiü pentru că tractatele cu Pórta, relațiunile internaționale de suzeranitate nu sunt nici cuma rezemate prin votulu națiunii și prin ratificarea Adunării din 1 Maiü. — România remăne astăzi în aceeași situațiune în facă cu Pórta. Ei nu pot interveni, fără a viola inșii tractatele cari înterțicfi orice intervențiune a vre uneia din cele șapte puteri garanți, fără autorizarea tutorii celora—lalte, și a provoca astfelin complicări pe cari nu este nici de cumü de interesulu Porței a le isca. Ei nu potu interveni în fine, căci sciu că voru găsi pe pămîntul românescü vă resistimă și că intrarea loru pe teritoriul nostru va fi semnulu incendiării priviielui întregu. Românii au avutu și voru avea totodeuna acea atitudine prudinte, care constă în a preserva țera de orice periclu; darü totode nădată a apera drepturile iei de orice călcare. Tractatele și resbelele străbunilor ai noștrii ne o dovedescű într’unu moda fórte lămuritü.— Ei nu vor și nu voi a rupe relațiunile loru cu înalta parte; darü precämu ei respectă suzeranitatea iei, reclamă și dînșii ca și ea se respecte tóte drepturile loru. Credemu daru că, toți înțelegăm și interesele și datoriile loru, n'avemü a ne teme de nici unu felu de eventualități superătorie. Daru acesta nu póte și nu trebue se ne oprescă d’a veghia, d’a ne prepara pentru ori ce casa. Este vechia și totu de una justificată de evenimente cuvíntulu: De vrei pace, gătesce-te de resbelu, So ni lu aducemű aminte. Amu vorbitu despre imprumuturi naționale și despre pucinulu concursu ce țâra găsesce în avuții sei, în marii demnitori ai iei. Amu spusu cumu aceia cari dau sângele loru au fostu dintre cei d’ănteiă a da și mica lorii pungă pentru servițiul patriei. Se aducemu astăzi aci aminte și pe căți-va mici funcționari, pe căți-va profesori cari au respunsu a apelulu facutü, și între acești din urmă, se însemnăm mai cu semă vre 10 profesori de sate, carierí a venitu a oferi letele florii p’nă lună ca ajutoriu Statului. Căte-va comuni din districtel Vâlcea au oferitu asemene căteva mii de galbeni, fie care sutiana a datu dinariulu seu. Cei săraci dari, cei cu mijlace mice audă chrămarea patriei, pe cându cei avuți românii în genere surdî.— Constatăm cu măndriă și fericire că poporulu românu este capabile de sacrifice, își înțelege datoria, și scie și va seia o deplini întru tote. Daru totode uă dată trebue se arezäma durerea nostră de apatia, de neinteliginția, de lipsa de simțimintulO conservării individuale și generale, a acelora ce, avíndu mai mult de conservată, mai mult de pusă supta protecțiunea Statului, au datoriă a contribui mai multü la sarcinele lui. Se mai se Zică că ei plutescfi impositele directe și indirecte, și că prin urmare își facu astafelu datoria. Și țeranulă, și profesorele, și militariulű plutescu sarcinele ordinarie, daru cândO țera cere unu ajutoriu straordinariu, din acestia nu s’au trasu înapoi pentru că scia că nimine nu trebue se se s’ascundă la spatele îndatoririloru regulate, înscrise în bugete ci, în momentul de crise, cei ce- și iubesc, în adevera patria nu calculezâ, nu trebue se calculeze nici sângele nici banilu ce-i dau. — Avuți ai țerei,, demnitari înalți ai Bisericei și ai Statului, toți ochii ce privescu. Adunarea s’a ocupată astăzi cu desbaterea alegerii[D-lui M. Cogălnicianu. D-sea a fost respinsă cu 71 voturi contra 42 din sînulă Represintațiunii naționale, pentru respectulu moralității publice, ca sperjură și călcătoria legilor și libertăților O țerei. Adunarea a intrată apoi în desbaterea Regulamentului seu intoriore. Reproducem« din L' Avenir National de la 5 Main: ULTIME NUVELE 2 ore. Scirile cari ne sosescă, ne asigură că Saxonia a prevenită pe cabinetul de la Viena, că la Dresda se așcepta la oă invasiune din partea Prusiei. Saxonia compfeză, în acestă casă pe grabnice ajutare din partea Austriei. Ne anunță asemenea că guvernul italiană a respuns la observările ce i s’aă adresată de guvernală engleză în privința atitudinii sale calificate de agresivă in fața Austriei. Cabinetul de la Florența, făcândă pe Austria culpabile de agresiune, a refuzată de a lua vreună angajamentă pentru viitori«. Suntemă,jice în substanță notă italiană, într’uă situațiune care nu mai este de suferită, și se pare forte bine ca se mergemă înainte. Cheltuelile militari pe cari ne silesce se le face cu pregătirile Austriei, nu po să se mai prelungască multă timp fără se ne ducă la bancrută , în locul ă acestei dureróse estremitățî, preferimă ună sfârșită gloriosă, ori care ar fi periclulu. Ună generale prusiana care se afla de cătăva timpă la St. Petersburg ca trimisă militariă, a plecată în grabă la Berlină, și plecarea sa a fostă forte remarcată, căci se crede ca Russia nu va întări fia de a juca mnă rolă activă în conflictele cari se pregătescă. Totă în Unvenir National din 5 Main, citimu: Se scrie de la Florența, 1 Main, către l'Agence Bullier: „De dovedile suntemă ca în frumósile dile de la 1859 și 60. Pretutindeni entusiasmü, aventuri patriotice, resoluțiuni unanime. Amă pe masă șapte jurnale, tóte suntu de aceașî părere, a face resbelulă, a se folosi de acestă ocasiune pentru a săvîrși unirea. Nu este adeverată că Imperatulu Napoleone a garantată Austriei ca Italia nu va ataca. Citima în Le Temps din 11 Maiti: Telegrafulü ne a însemnată responsură făcută a-1 altăerî la Camera Lordilor, de lord Russel comitelui Grey, care blamase atitudinea guvernului englesă. Iată zesfiAa cuvintelor primului ministru al Angliei: „Milordi, voiăm zice căteva cuvinte după vorbele pronunțate de nobilele meu amică. N’am auditü nici vădată punîndu-se ca pricipie, nu sciu ca cineva se fi pusă ca principiu, dara de sigură că guvernul reginei nu s’a pusă nici vădată ca principiu că Anglia nu trebue se intervină, dacă interesele justiției și pacea Europei ar cere intervenirea sea. Amă Rst numai că dacă nu se găsescă angajeare directă, nici onerea nici interesele vostre, ară trebui se examinațî multă timpă și se vededați la solide deliberațiunî înainte de a face resbelă. Dacă vă aruncați in resbelă numai pentru ca să apărați ecilibrulă generale ală Europei, fără ca interesele saă onorea vóstra se ftă în gagdtă, trebue se cumpăniți în spiritură d. vóstre dacă nu îngreuiați reală încă mai multă în locă de a-lă alina. Nobilele mecamică socotesce încă, că ară trebui se facemă resbelă de câte ori vomă putea , nu împartă delocă astă opiniune și nu voi încuviința opiniunea rostită de d-lum în privința guvernului reginei. Oamenii începă deja a sosi. „Retragerea președintelui consiliului care voeșce uă comandamentă nu este emininte. D. Baron de Ricasoli întrebată, a respuns că va face totă ce va voi generalul ă la Marmora, dară că crede că n’a venită încă momentului ca se să înlocuiască. „Ministerium a creată situațiunea de față a disă ele, se o mai conducă câtăva timpă, că suntă gata la tate.“ „Uă schintelă de pace ară produce astăzî în țară uă mare descuragiare.“ SE FACEMII CA TOȚI. Scirile ce primimu pe flăcare ții de peste fruntarie, nu facu de câtu se ne întărescă din ce în ce mai mult, în credința că resbelulu va isbucni și unii resbelu teribile, uă luptă generale. — Colonele fliarelor străine sunt pline de scirile de pregătiri de resbelu cari se facu pretutindeni. Fiecare nou numeru ce primimu ne înșciințeză de unii nou statü care la răndulfi seü ’și măresce forțele sele militarie, își întăresce posițiunile sele stratetige. Eri Italia, Austria, Prusia și totă Germania, astăzi Belgia, Elveția, Spania, Rusia, totă lumea urmezâ; și idea de unu congresü împăciuitoriO, a ajunsü a fi nerealizabile, imposibile, în urmările continuă; și daca este adeverata că atâtea urmări pot fi semne și de pace *! pentru că se zlice că cei ce voescu pacea se pregătescu de resbelu, — este și mai adeveratâ că, verendil atătea armate puse pe picioru de resbelu, atătea pregătiri resbelnice în tóte iernile și cele mai multe din state avendu între ele neajunsuri, cari caută să ia uă dată unu sfărșitO, este anevoe se mai putem avea speranța că după tote acestea vomü putea avea pacea. Resbelulu este imininte. Tóte statele au înțeles’o. Elveția a chematű sub arme reservele sele spre păzirea fruntarielor, Belgia urcă numerulű armatei sale la 80000, Spania cere credite pentru a mări numerulű óstei sele, Rusia îmulțesce corpurile sele și ridică forturile de la Sebastopole, în contra tratatelor, staturile Germane compleetezá cadrele regimentelorű selle, Prusia mobiliseza armata, Austria înrolată pe totă d ° a) Italia își întăresce forterețele și corpul. Garibaldiana se formeza. Mai este are speranță de pace, tóte acestea nu suntu semne deuă intrare generale în campaniă ? Nu ne mai este permisü se ne mai îndormit; și ce este mai înțelept de făcuții, vădată pericolulu constata, este ca orice statu care ține la viața sea, care nu voes ce se fiă înăbușit și în astă încâerare generale, trebue se ié tóté mesurile, se useze de tóte mijlócele pentru ca sosindu momentulu se fiă pregătită se ne potă mișca. Când casele veciniloru iau foeü, nebuni suntu aceia cari nu se îngrijescu de casele lorü și nu cată se le preserve de flăcările incendiului. Foculü va isbucni lîngă noi; flăcările vorű veni până spre acoperișurile nóstre, și a sta cu mâinele încrucișate în fagia primejdii, este a ne nesocoti, a ne sinucide. Este cu neputință se se gasescu vreunii români căruia puțini se ’î pesc de pămîntulO sei și care se nu fiă gata a-lu apăra cu prețul sîngelui seu. Ori și cine simte cătO de criminale amü fi uă asemenea nepăsare, căci amu lăsa se se pdrdă astă țeră ce amu primit’o de la strămoși ca s’o transmitemu urmașilor al noștril, de nu mai mare, celu puținO atâta căto cu sudori de sânge au pututu ei se ne-o păstreze. Nu este unii românii care se voiască a fi ucigătoriul generațiilor Ofițióre; și dacă puțini suntu aceia car se mișcă, se oferă eu viața lora, cu averea lorű se concure la mântuirea țerii, este numai pentru că toți nu sciű pericolulu ce ne-amenință. Acei daru cari simtu iminența primejdii facă unu apelu la inimile brave și merețe ale cetățenilor romăni, și nu va fi unulű care se numtă imprejurulu drapelului mântuirii națiunii, și numărulul voluntariloru ce se voru înscri va arăta câmu romănulO îșî iubesce țara și cumv „sce a muri pentru uă datoriă.* Ceea ce amu voi noi se vedem, îndată, fără cea mai mică întârziere, cea ce trebuesce se se formese în tote orașele, în tote comunele sunt comitete cari se înscrie pe cei ce se vor presinta spre apărarea țerii, și să priimiască ofrandele pe care nu vor lipsi a le aduce flă care după mijlocele sale. Deja fără se fiă întocmitu vreunu comitetu, mai mulți cetățiani s’au oferitü a întreține mai mulți voluntari cu cheltuiala loru; și toți am binecuvîntatu numele astora inimi generose și suntem convinși că fiăcare este gelosit de ași împlinită asemenea datoriă.— Cându s’a facut a apelu la ajutorulu cetățianiloru români, știmți cu toții că fiăcare s’a întrecutu a-lu da cu cea mai mare mulțiumire. Fómetea, înundațiile gasit-au óre vreunü românii nesimțitorii ? — Ei bine cine se va da înlături cându va fi ști că banulu ce-lu scote din pungă este pentru păstrarea moșii cei mari unde avemu Ieganulu copiiloru și mormintele strămoșilor noștrii. VULTURESCU. PROECTU DE CONSTITUȚIUNE presintatu ADUNĂRII NAȚIONALE.(fa <UltuSikAA TITLULUI ) Despre Teritoriulu Principatelor si-Unite-Romăne. Art. 1. Principatele Unite-Romăne constitue unii singurii Statu sub numirea de Românie, sub unii Domnii alesă dintr’uă dinastie Domnitare a Europei, cu dreptu de feliditate în ramura bărbătesca a familiei sale. Art. 2. Teritoriul Românii este nealienabilă. Limitele Statului nu potă fi schimbate sau rectificate decâtă în virtutea unei legi. Art. 3. Teritoriul este împărțită în județe, județele în plășî, plășile in comune. Aceste divisiuni și sub divisiuni nu potă fi schimbate sau rectificate decâtn prin un lege. TITLULU II Despre Drepturile Romăniloru. Art. 4. Românii se bucură de libertatea consciinții, de libertatea învățămîntului, de libertatea presei, de libertatea întruniriloru. Art. 5 Românii se bucură de drepturi politice, conformă legilorăverii. Art. 6. însușirea de Români se dobîndesce, se conservă, și se perde, potrivită regulilor statornicite prin legile civile. Religiunea nu mai pate fi ună obstacolă la împămîntenire. Art. 7. Romănulă din orî-ce stată, fără privire cătră loculă nascerisele dovedindă lepădarea sa de protecțiu-