Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-14

738 fostu cel mai voioși pentru cica 11 fevruaria. Nu putemQ zice că n’au fostö, printre tumultuoșii apriliști din Iași, și căți-va favoriți îngrășiați din corupțiunile curtesanilor lui Cuza, și ințiereați acumu înainte de timpu. Insa mulțimea Iașeniloru noștri amărîți n’au fostu revoltați din asemene motive ca cei alungați din Edemulu depravurilor Palatului. Dar trebuie se luămii pe răndu tóte cele espuse în pamfletulu d-lui Cretzulescu; și pentru ca se nu ostenir nu prea tare pe cititorii noștri, vomü da, în urmâtorele numere ale foiei, căte puținii și deosebi pentru fie-care ordine de idei. [Tribuna-lromănă. TOTU ȘCOALA POLITECHICA SI FACULTATEA DE SCHINTE. Domnulu George Lahovari respunde în numeral ă de la 9 Octobre ale Românului, la articolul mea, scala politecnică și facultatea de sciințe ce s’a publicată teza în Românulă de la 2 ale aceltiași luni. Eu nu voiörespunde acumu la turnura personală ce d-nn Lahovari a dată acestei cestiuni așa de serioisă, căci, după cumă am disă în primulu meu articole, publicul va judeca care din cele doue mobile, interesulu personală, scoală scaleloru me a îndemnată a scrie. Nu voi califica nici modulă cumu d-nu Lahovari demonstra că a avută dreptate căndă a disu că facultatea de sciințe a produsă numai doui specialiști, căci dcă cum ă raționa dă d-lui ,,după trei ani d-nu Ștefănescu arată că facultatea a produsă șose specialiști, prin urmare în ăntâiulă ană a produsă doui, cumă am <îsu și că.d Negreșită că matematicesce asa ar fi: d-nu Lahovari însă a uitată că aci nu-și are locă matematica; în ăntâială ană facultatea nu putea se producă nici unulă pentru curentură forte simplu că cursulă este de trei ani. Asă fi renunciată însă și la acesta * și nici nu a să fi mai luată condeiulă se scriu aceste rîndurî, de nu m’ar fi silită nisce inesactitățî, nepermiso unui bărbată care ’știé greoa sarcină de a trata despre scule. In adevără d-nu Lahovari s’a superată pe mine că am disu că d-lui spusă zicesactitățî și că nu punemă destuia seriositate căndă tratămă acésta cestiune. ’Mi pare reă de d-nu Lahovari și cu arătă mai multă că-mi este amică, déra n’am cei face; d-lui se apucă se trateze despre scule, căndă pare că nu prea are cunoscinți exacte de starea fcră. Se lasă că d lui zice că, în facultățile nóstre, nu se ceru condițiuni de admisibilitate, cumă de exemplu absolvirea gimnastelor sau liceeloră, și că, prin urmare elevii nu suntă pregătiți spre a putea urma cursurile de la universități cu sucesă. Ii acésta-í va respunde legea instrucțiu nei publice, registrele facultăților și elevii chiar ce urmiză aceste cursuri. Dora apoi ce cunoscința voimă se mai ceremă de la d-lui pentru restulă țerei, și pentru starea instrucțiunii in generală, căndă de și d-lui séde ln Bucuresci, și nu scie că aici esistă doue gimnasii complecte; Sf. Sava, și Mateiă Basarab. Astă-felă în cătu, cu tata buna voință ce ar ave cineva de a lua încă mai seriósa băgare de sémn, cele dise de d lui credu că i va fi imposibilă se se determine, căndă vede că d-lui nu și-a dată ostenela so cerceteze, celu putină, atăta lucru despre instrucțiune de și sede, după cum am mai f j;să in Bucuresci. „Avemă doue universități, dice D. Lahovari, o se avemă în cusăndă pe touă academia medicala și avemă numai doue gimnasie complecte în tota Romania, celu de Sf. Sava din Bucuresci și cele din Iași; celelalte n’aă de cătu patru clase.1’1 Mul diceți dori, toți căți aveți cunostințe despre aceste scóle. Spuneți- că esistă două gimnasie complecte în Bucuresci, Sf. Sava și Matei Basarab; că esistă unulă complectă în Iași; nitula în Craiova și altuia în Birlad; spuneți-i că esistă trei gimnasie cu căte patru clase, unul în Bucuresci, unul în Botoșani și altuia în Ploesci și cinci cu căte două clase: doue în Iași, doue în Bucuresci și unula în Focșani. Spuneți-i că pentru aceste gimnase, pentru cele ce se vor complecta și pentru cele ce se vor mai înființa, avemă trebuință de proesori capabili, și că acești profesori trebuiescă preparați în facultățile de itere și de științe; spuneți- sale acestea, că d-nu Lahovari ne va res punde cu pledați ca Cicerone „pro domo sua." Gregoriu Ștefănescu. Publicând, în No. de eri, epistola d-loră Zăgănești către d. P. Buescu, avemă datoria astă dî s’anunciămă că ni s’a făcută cunoscută că d. Buescu se află dusă în depărtare la nisce sate unde face mesurarea a unoră proprietăți. UA PROTESTARE Câțiva onorabili comercianți au venită la Redacțiunea acestui diamă ș’aă protestată contra epistolei d-lui Ap. Cluțescu, comisară al Poliției la colorea de Galbenă, în privința d-lui Agamemnon Stoianovici D-l prădică că în acea epistolă d. A. Stoianovici ar fi tratatu de fură, gazdă de hoți, s. c. I. D.A. Stoianovici este cunoscută d’ună mare numeră de cetățiani și stimații de toți. D. Chițescu, în epistola sea, publicată în lomănulU de la 22 Sept. nu da acele calificări d-lui A. Stoianovicî ci se serveste d’ua parabolă, pentru a combate pe cei cari se servescă cu termeni ce nu suntă bine nemeriți. Pare că d. Chițescu n’a fostă prenorocită tn alegerea parabolelor!) ca cari s’a servită, dară ori și cuiă este învederată că nimine nu póto bănui c’acele cuvinte do hoțú polă atinge cătu de puțină onorabilitatea dlui A. Stoianovici. Chiară d’ar fi fostă dise cu intențiune totu nu potă atinge pe ună comerciante atâtu de onorabile. InsemnSmă dară protestarea d-lor comercianți, care face onore d-lui A. Stoianovici, dară numai pentru acesta, căci, pentru mai multă, mai repetimă, că chiară duca d. Chițescu ar fi voita s’atingă pe d. A. Stoianovici prin acele cuvinte,— ceaa ce nu póte fi— totă n’ar fi isbutită în nimică. ROMANULU 14 OCTOBRE. Orecare ideie de scarele nóstre, mai tiele ce a adusn: ea opune asemenea diceți că d-na Lahovari, nu are întinse la proiectele și la uneltirele intrigați-țiloră, uă barieră pe care cu tóte mlădiările și cu tótă sforțele loră, nu potă nici vădată a o trece. Menagiamentele și considerațiunea, ar fi încă mici’lace asta de simple pecătă și eficace de a escita și a întreține zelulă profesoriloră ; ele sunt ă consecințele justiției chiară, care voiesc o case se de fiă căruia ceaa ce o ală scă și urmările necesarie ale naturii corpului învețătorescă, care nu trebue se fie compusă de cătă deameni stimabili și utili. S’ară găsi mai cu semn, in amarea gloriei, ună puternică stimulante pentru a descepta și a desvolta talentule, secondrindu-se silințele profesorilor, cari polii se lucreze cu succsă, și recompensându-se într’fină modă demnii, prin granificațiuni sau distincțiuni onorifice, fericitele resultate ce voră fi obținută. Eră principiile ce credemă că ară trebui se domine, în actele onor. consilii permanente. In ,,lamănulU“ din 4, 11 și 22 Septembre, am aretată cumă aceste principie au fostă neglije de fostele consilie permanenți. Remăne acumă se vedemă, cumă ele se practică de actualele consiliu. Pentru acesta n’ttvemă de cătă se espunemă căte-va din actele sale, asupra cărora vomă face aprobările nóstre. 1. Numirea în contra legii, a doue de directrice de scule primare de fete din capitale, ca directrice de scule secundare: una la institutulă centrale de fete, cea altă la ester natură secundară. Aci nu ne putemă opri d’a întreba: Ore numai aceste doue domne, dintre tóte onor: directrice din tera, împlinescu condițiunile necesarie d’a pute ocupa aceste locuri? Noi cunoscemu do. directrice cari se distingă prin studiere ce aă făcută, prin zelulu și activitatea ce au pusă în esercițială misiunii d-loră, prin fiple patriotice, cari asdoptaă iu totă momentulă publiarea concursului pentru aceste două locuri, și cari credemă că au vedniu cu destulă indignară aceste numiri ilegii. 2. Promuțiunea mai multoră instituctrice, pentru clasa superiori acelora in cari profesau. Faptă contrariu legii. 3. Numirea unui suplininte provisorru pentru catedra de istoriă la scóla comerciale din capitale. Acestă domnă se dice ca a părăsită de patru ani scala, și că piuă aci avuseseră funcțiune care nu’i da timpul» necesariă de a mai studia. întrebare, are ună studiate de la facultatea nóstră de litere, nu ar fi presintată mai mult o garanție de capacitate de cătă acală demnă? Noi cunoscemű uă de studiate de acea facultate, care a concurată pentru catedra de istoriă universale de la liceală Sf. Sava, cursuri superiore, și ală cărui concură de și a fostă mai pucinu satisfacetorü da câtă ală concurvntulul seu, déja presinta cele mai bune garanție de capacitate pentru uă catedră inferiore aceleia pentru care a concurată 3. e. pentru acea de la scula comerciile din capitale. 4. Ună demnă ce se zice că ’și-ară fi făcutu alcidiere in Transilvania, s’a numită totă ca suplinirile pentru catedra de seințele Naturali la gimnasială din l’iotsoi. Afiáața că una demnă care a terminată cu succesă studiese facultății nóstre de șciințe, ar fi cerută se suplinesca acesta catedră, pînă la publicarea concursului și ar fi fostă refuzală Astăfelă solo onor, consiliă permianinte a incuragia pe tinerii ce esă din facultățile nóstre, cari sedică că suntă destinate de a da buni profesori ? 5. Unu institutore de clasile primare s’u numită ca profesore de lyceu. Numire prin care s’a călcații art 368 din legea Instrucțiune. Aceste acte ale consiliului perma ACTELE ACTUALELUI CONSILIU PERMANINTE De INSTRUCȚIUNE. Consiliul permaninte de Instrucțiune, trebue se fiă după noi punctură centrale, de unde ss plece tóte impulsiunile, tót» mișcările, trebue se fiă, ca se chema asta, anima corpului învețâtorescu; elă trebue se iutrebă în toți membii sei, acele principie de vidra, fără de cari csistința sea n’ară fi de câtă un láng.déla, vecină cu mórtea. A areta culca ce trebue a fi urmată, a escita zelulă și a reanima curagiul l acelora care trebue se o parcare, era după noi indouilură obiectă ce trebue se’lu îndeplinesc și consiliulu permaninle în direcțiunea corpului învețătorescă. Prin emulațiune numai, î’li va anima, va escala activitatea sea, va împedica orice amorțire și se va obține resultate numerose, mari și u’ili. Justiția este adeveratulü fundamentă ala ori caria emulațiunî Facénda a se respectă drepturile fă căruia, ea întreține unirea și soca sorgintea acestoră amărăciunî, acestoră descordie, pe cari le producu totădauna preferințele și favorite; ea menagiciză amarea propriă, opresce orice plângere, și lasă fiăcăruia speranța unei înaintări proporționale cu servicinte espuse, oui cine póte vede, că totulă se reduce la promoțiuni de profesori și profesare, la înălțările unoraa și la descufragiarea acelora cărora li s’a lovită drepturile și interesele. Ei bine ! acte de asemene natură, urmate sub consiliere anteriori, aă distrusă ori ce emulațiune, ori ca principiu de viéță în corpulu învețătorescă, și aă făcută ca csistința lui se nu flă de cătănă lăngeddlă vecină cu murica. S’adisă, cu dreptă cuvântă, că corpulă profesorale este ună corpă mortu; déru póte nu s’aăsciută căușele cari fă aă adusă în stare de a merita acesta sentință. Chemă, cu dreptă cuventu, și spre a justifica acésta n’nvemă de cătu a aminti ună singură faptă : „Consiliulu permaninte din 1865, și-a luată dreptul ă de a lucra programele scólelor”, fără a consulta conformă legii opiniunile profesorilor. Prin ceestii actu, s’a desprețuită corpură profesorale, s’a lovită directe în drepturile lui și cu tóte acestea n’a rădicată nimine vocea, n’a protestată nimine nu contra acestui actă, ci a privită fiăcare cu apatiă, cu indiferință, violarea drepturilor lui. Ei bine pînă căndă vomă justifica acelă degradătură epitolă ? Corpulă profesorale, care trebue se fiă anima instrucțiunii și prin acesta a societății, de unde se place tóte impulsiunile, tóte mișcările, care trebue se constitue elementul ă iel de viață, e rușine se merite epitetulu de cârpă mortă ! Căndă vedemă noi că bunulă placă președe în composițiunea unei părți a corpului nostru și distruge orice principiu de emulațiune, nu este are de datoria nóstra de a protesta, de acere a se tăia din rădgainele loră abusurile, cari ară ave de efectă de a paralisa încă multă timpă mișcările corpului învățătorescă și de a-i paralisa forța și vigorea sea? Avemă dreptură și datoria, se veghiămă și se sucrumă la interesele instrucțiunii, interese cari sunt intime legate de acelea ale societății. Pentru acésta trebue se fimu mal puțină particulari, se nu ne găndimă numai la noi Înșine, se nu căută nu numai de interesele nóstre private, se nu ne isplămă de colegii nostrii. Ce ar deveni interesula publică căndă fiă care s’ar găndi numai la sine? Trebue déja, se ne devotămă cu toții la interesele cele mari ale intrucțiunii, cu acordul ă și responsabilitatea mutuale a devotamentului comune. Atunci și numai atunci, vomă pute restabili justiția, în drepturile sale, roanima emulațiunea înăbușită prin favoritism», vomă pute întinde bine facerile educațiunii și asigura pentru totădeuna prosperitatea statului și fericirea cetățianiloru. Mathei M. Drăghicianu. Craiova, 10/22 Oct. 1806. Domnule redactore, Bine-voiți a insera în colónele stimabile lui Dv. diariu alăturata profesiune de credință. Primiți ve rogă, Domnulu meu, încredințarea stimei și distinsei mele considerațiuni. Gr. Argetoianu. Domnitorii Alegători. Astăzi căndă surie Libertății lucesce pe câmpia României, dorindă ai onorată cu sufragiulă Dv. pentru a face parte din viitórea adunare națională, socolă de a mea datorie a declara credința mea nestrămutată.“ Pentru că alegători suntă judecătorii delegațiloră loră, aceștia surită datori a împărtăși ideiele loră, ca astfelă judecător , după criterium opiniuniloră loră proprie se potă alege și judeca cumă au delegații se’și implinesca misiunea ce le incredințază. Credința mea nestrămutată este: Unirea Romăniloră putendü numai prin unire ajunge a forma Stată Română Iberă și indepedentul cumă posițiunea lui geografică îl reclamă. Credu că numai desveloparea Libertății și introducerea moralității potă aduce fericirea Romăniloră. Pentru a ajunge a consolida Libertatea garantată prin Constituțiunea nóstra, trebue legi și regulamente întocmite, care se așt o modă practică ală tuturor libertaților, căci de aci depinde numai că Constituțiunea ndstră se fiă gustată, înțelesă de toți și se de fructele ce așteptămi. Pentru a introduce moralitatea, sufletu libertății, trebue iarăși legi, care se facă responsabili pe toți agenți esecutori legiloru și severă puritatea tuturorăubiteriloră, căci am vedută cu toți cumă din impunitate nascu imoralitatea, peirea unei națiuni. In afară crudă că trebue a avea totădeuna dignitatea Statului suverană conormă tractatelori și istorii nóstre și orice cestiune naționale se sa trateze pururea in țară și de către țară. Desființarea poștelor străine care jicnescă autonomia și dignitatea Statului Romană. In lăuntru suntă pentru înființarea agiloră și mesuriloră necesarie pentru a se respecta tóte drepturile cetățenesc fiă colective, fie individuale: Libera întrebuințare a dreptului Intrunirilor ; Libertatea petițiunelor către tóte corpurile Statului; Libertatea absolută a Pressei ; Răspăndirea instrucțiunei publice gratuită ; Descentralizarea administrațiunei; Autonomia comunei, administrarea de sine a districtelor ; înființarea imediate, a șoselelor, căilor ferate în puncturile principale, drumurilor vecinale, construcțiunea șoselelor și drumurilor vecinale pe districte separată, adunăndu fiecare districtă sumele alocate ad-hoc . Economie în finance, ecuilibru budgetului având o activă reale coverșitară pasivului pentru a nu cădea casa trecută în deficită și a putea stinge datoriile Statului; Organisarea armatei după sistemă elvețiană sef prusiana, avândü fiecare Romană arma în mănă fără se coste sume enorme ; Poprirea acumulării lefurilor și lefurile așezate după resursele budgetului ; Organisarea pensianiloră în viitoru prină lege care se admită de principiu, termena de midlocă provenită din lefurile tuturoră funcționeloră ce pensionam a îndeplinită în cursură cerută . Organisarea impositeloră prin repartițiune contribuindă fiecare potrivită averii sale . Adoptarea sistemului metrică, unificarea monedelor și înființarea unei monede naționale care se rareplaseze moneda fictive, Leu ; înființarea bancelor care se aducă civilisațiunea prin versarea capitaluri lor străine ; Ridicarea și incuragiarea industrii naționale ; înflorirea agriculturei și a comerciului prin înființare de ferme-modele și camere de comerciu ; Căutarea și esplotarea bogățiiloru din munți noștri; Desființarea a ori ce privilegiu și motropolă din ori ce ramură, spre a stabili în tóte egalitatea și adeverata libertate a dreptului omului. Prin aceste midloce și puindu tóte silințele nóstre vomă puté numai, d-soră alegători, luăndă de modelă Stătu Anghi unde guvernu representatifă domnesce, a vedea înflorită Stătu Romană și asta-felu rădicată acela bulevarduce europa adiastă a vedea înființată pe țărmurile Dunării. Astă-felă ne vomă afirma ca națiune și vomă fi gata a juca rolu ce viitoru ne va destina. Gr. Argetoianu.