Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)
1866-10-01
t Domnului C. A. Rosetti. Domnul meu. Ni se spune că ori sóra, In numele Comitetului Electorală alfi Societății Amicilor, Constituțiunii, s’ar fi anunțată viitórea d-v. Întrunire pentru sara de Duminecă. Amânérea ve face cunoscută că Sala Slatina nu este închiriată, de suntu mai multe 4*l ® Pentru sora de Duminecă, de comitetulu Ordinei și re rogă se bine-saul a înșciința acesta prin organul dv. pentru a se evita ori ce regretabile neînțegere. Ve rogă totu-de-nădală a me onora cu mă respunsu în acesta. Priimiți etc. Dimitrie Ghica. 1866 Septembre 30. întrunirea : „amicilor” Constituțiuni nu va fi pentru Jóul sara la ora 7, In Sala Slatinenu. Duminică (2/14 Octombre) pe la ora 1/1 din disuntă invitați toți cei ce se interesesă de instrucțiune a se aduna în sala Atheneului (casa Beizadea C. Ghica), spre a lua parte la discuțiunea și votarea proiectului de statute pentru înființarea societăței amicilor,frastrucțiunei. SERVIȚII? TELEGRAFICI? ALI HOUAXI LIt. Constantinopole, 11 Oct. — Insurginții Cretiani respinși în munți sunt în parte blocați și pe uscată și pe mare. Dă parte voiesce a se supune. Viena, 11 Oct.— Astă-iî s’au schimbată între Austria și Italia tratatulu de pace ratificată de ambe părțile. Gruvernulă Austriea dată generaliului Menabrea corona de feri. Bruxelles, 11 Oct. — Cele dupe urmă scrii în privința sănătății Împerătesii Medicului suntu mai mulțămit fire. Medicii credu că potă garanta însănătoșirea. * 12 nammsmamnammnwtmnyimni București 30 Răpciune 12 Brumerelu Erisara, în sala Slătinianu, peste două mii de cetățiani liberi, au protestată contra celoră <tlise ora dimineță de cei de la Ordinea, în capulű fatei duranialor; peste două mii de alegători, ómeni veniți, prin ei inșii, era nu „trimiși,“ cum aplică cei de la Ordinea, „Emisari“ ai credinței lor, eri nu ai unorii indivizi, au declaratű în publica de „neadeverate cele tiise de cei de la Ordinea“ în No. de Joui, (29 Sept.) și peste 800 de subscriere constată și prin înscrisu că recunoscu, alegerea făcută în ședința de Mercuri sera, ca legale, liberă și făcută de cetățiani liberi. Atălu este destulă ca respunsu la tote „injultele“ ce esti din căminulu celora cari se frică îngețați, bine născuți și bine crescuți, liberali, tot adeuna veridici și represintanțî ai Ordinii celei bune și adeverate. Anunciămă ații cu plăcere apărerea unui nou Jiabă supta titlulu celü bune și lamuritü: „Constituțiunea,“ Iiabtă politică literariű și comerciale, ce apare în Iași, Mercurea și Sămbăta, (74 lei pe anü) supt redacțiunea d-soră Iordache Beldiman, Costache Negruzzi, Vasilie Pogor, Constantin V. Suzo, Gheorghie Mărzescu. Profesiunea de credință spune lamuritu că „regimele constituționale, noua vieță în care ama intrată, va fi cultura sacru ală acestei foly. Nu este d’ajuns”, adaogă redactorii Constituțiunii,“ se cliemă c’avemú uă Constituțiune, ci trebue se facemu și se contribuim a ca Hă care se fă pătrunsă S £a principiele conținute în acea Constituțiune, pentru ca astafelű fiecare cetățiană se aibă consciință de drepturile și îndatoririle sale, se privescă în Constituțiune evangelia sea politică. De altafel, una cuvente, unu capriciu, uă imprudință potă să aducă și resturnarea Constituțiunii acestea și se simă din nou prada unui 2 Masă.“ Ne unimü pe deplínu cu aceste dechlarări și le recomăndămă cu dinadinsula publicului, căci suntu cele mai drepte și singurele bine-facatorie. Ne unimü asemene cu următorrele drepte și folositorie învățăminte ce suntu în alți article din No. 1 ala pariului „Constituțiunea.“ „Domnitoriulü, ori cătă de bună și mare bună voință ar ave, nu póte însă se facă mai multü de câtu legile îi permitu, căci și elű este legata prin legi și de cătră legi ca și oricare cetățiană. A trecutu timpulu acela nefasta în care Domnul o făcea și putea face totulu. Principele nostru, din înălțimea situațiunii sale vede că nenorocirea țereî aceștia a fostu că poporulu lăsa și suferia ca Domnulu se facă totulu, fără ca elű (poporulu) se facă ceva.“ „Viitoriulu corpu legiuitoriu, corapusu din doue Camere are cea mai grea și mai frumosă misiune de îndeplinită, căci dacă principiele cele mari suntu ascernute în Constituțiune, trebue ăncă legi spre a le desvolta și ale regulamenta într’ună moda înțelepte.“ „ Misiunea generațiunei de astr tfi in Romănia e uă misiune de muncă și de abnegațiune în profitulu unei Romănie viitorie.“ Urămu, p’acésta cale, deplină isbenda nouei fóie și mai cu semn a face ca cea mai mare parte a romănilor, se’nțelegă că trebue se muncimű, se jertfima și se facemű pentru ca s’avemă binele. Tribuna română ne spune că alegătorii Ieșiani (partita opusă comitatului centrale din Iași, Beldiman, Pogor etc.) s’au întrunită în mare numero în patru ședințe publice, unde „oratorii leșieni au desfășiurată fie care la răndulumea, ideiele lorű despre organisare, etc. etc.“ Și mai la valo <fice: „Pe cătă amu înțelesO, în tóte părin țile alegătorii ieșieni se ocupă de pe „acumű a combina lista senatoriloru „ș’a deputațiloru pentru viitoriulű Parlament”. Din cele mai multe liste „inedite, domn și noi una care ni se „pare cea mai nemerită. „Pentru Senatori. „DD. Dim. Branu, coleg. jud. Iașii. „ V. Adamachi, coleg. Munic. Iașii. Pentru Deputați. „DD. Dimitrie Anghel. . . col. 1. „ Doct. G. Cuciureanu col. II. „ Doct. A. Fetu.... col. III. „ Dimitrie Tăcu. . . . " „ „ T. Lateș. „ „ A. M. Șiendrea . . . " „ „ Părint. Gabriel Ursu „ IV. D. N. Cretzulescu, a publicată uă broșiură prin care deciiară faptulu dela 11/13 Fevruariu vă scampăriă, uă tălhăriă a câtora-va indivizi, făcută în contra voinței poporului, și dup’acesta face uă dare de semn a administrațiunii dumisale, combătăndă tóta espunerea situațiunii făcută la începutulu Revoluțiunii de către d. Ion Ghica, ca ministru alu lucrăriloru din afară. N’am vorbit a ăncă despre acea broșiură, și nici astăzi nu vomă vorbi. Lăsămă ca publiculă, națiunea s’o judice și ne reservămO a vorbi mai sărțcă. Foile celelalte au țlisă câte ceva, între cari celea ce au țlisă mai bine, suntu Ordinea și Independința Romănă de ații. Din cele ce țrice independința Romănă pune să luptă ochii cititorilor noștri numai următoarele linie ce conțină dupe noiuă întîmpinare din cele mai scurte, dar și din cele mai logice și mai adrobitorie. E ca acele linie. „Francheța stilului broșiurei, sprijinită căte vădată d’uă drasticitate a espresiunii, ne face a semnala omagiele ce autorele aduce libertății presei, acelui paladiă de care astăzi se folosesce pănă la marginea posibilității, pe căndă supta regimele dumisale, la fostă înfiptă cu predilecțiune dreptă țintă neobositelorű sele persecutări.“ In adeveră dacă națiunea era cu 2 Maiu și cu d. Cretzulescu, de ce nu da libertatea Presei. Și dacă ea nu este cu 11 Fevruariu, cumu d’atunci și păn’acumu avemă cea mai ssolută libertate a Presei ș’a întrunirilor ? Scirile din Constantinopole era ne anundă uă biruință. Póte se fiă asia, daru, nimicű mai rea de câtu omulu care a fostu prinsă de mai multe ori în nemolula ueadevĕrurilor; chiar căndu ar spune adevĕrulu nimine nu să mai crede. Pănă la ora trei dupe amiadi, foile străine nu nă-am sosită, prin urmare n’avem și alte soire din afară de câte cele următorie. Despăgubirea ce are Italia se dea Austriei pentru datoriele Lombardo- Venezziane, și materialele de resbelu nestranportabile rămasa în cetăți, se însumă peste totü la 250 milione franci. Eca moscenirile se lasă despotismul regimelui libertății. Ș’apoi, căndu, dupe asemene mosceniri lumea suferă, toți strigă: eca cumű régimele libertății ne face se mulimü de fómo. Independința Belgică de la 5 Octobre spune: „Samioții, nemulțumiți că nu s’au asculta la plângerile loru contra administrațiunii guvernatorelui Aristarchi- Bey, păru în ajunu d’a împinge resistența pănă la estremele limite, pe cării își poporațiunea Mitilinei începe aceaași mișcare prin refusulu d’a mai plăti împositele din țiiuții mai grele, mai arbitrage ce-i impune guvernul otomanii. „Aceleașî resultate, provenindu din cause identice, se prevede că voru aduce rescula în Tesalia și’n Epiru.“ Totu în Independința Belgică citiine două protestări oficiale a consulilorii englesi și francezi către autoritățile otomane din Candia, prin cari arată că Turcii ucidă pe crestini, bărbați, femei, copii, îi jefuiesc și surpă chiar și bisericile. Tóte aceste facă a crede că cu anevoie se va potoli mișcarea emancipării. LEGEA ELECTORALE și DIARIULUI ORDINEA.“ In dezbaterile legii electorale, în timpul ultimei Adunări Constituante, cititorii noștri și-aducă aminte că amu făcută cunoscută că mai mulți deputați din stănga au semnalată defectele, viiturile ce se aflau în proiectul de lege electorale propusă de majoritatea comitetului delegaților Camerei. Ei au aretată că, în condițiunile de ceasă ce se pună diferitelor condițiuni, vomă ajunge a ave colegie electorali totă așia de ridicule ca acele din legea conventionale, că nu vomă reuși chiară a constitui unele colegie, căci nu vomă găsi numerică de alegători însușindă condițiunile electorale, pe care îlă cere legea. Oservările acelor deputați n’au fost luate în considerare, și majoritatea (căci numai că majoritate, era nu unanimitate, a votată principiele legii electorale) a mănținută proiectulă comitatului, și l’aă mănținută în chiar a corpulu Constituțiunii, adică aă făcută astăfelă încâtă reformarea lui se nu se potă îndeplini, în casă d’a se dovedi inaplicabile, de cătă prin formele prescrise pentru revisiunea unoră a din disposițiunile, anume aretate, ale Constituțiunii. Astăfelă dată majoritatea, din care făceau parte toți domnii de la Ordinea, n’a voită nici a îndrepta greșelele ce i se semnală de unii deputați vOSTIA ROMANULUI OUR-S-A.. (Urmare). Căndu timpuli era cu totul greu, d-na de Nollier deschidea pianulu Gretchonel, pe care tată sefi îl permisese d’alu lua cu ea printr’uă favóre speciale. Căndu era obosită de căutare, ea ședea de vorbă cu Garolfi. Veselă și melancolică, sentimentale și positivă, D-na de Nollier lua tóte tonurile conversațiunii. Ea era tóm deuna gata a face că oservațiune veselă; uă amintire, aă părere de zeu, unu cuventu seriosu o făceau găndirăre. Deprinsă a vedé ln Carolü unu amicii, ea ’I vorbia de suferințiele esistinței sale. Ea 'I spunea cumu tată-seu, oficiării distinsa din marină, luase de socie de la Cadix uă tîneră spaniolă, care’i salvase viața intr’uă rescula. Ea era de optu-spre dece ani căndu muri mama sea. La acesta epocă vă rudă d’ale tată-seu perdu și ela pe socia sea; acesta lăsa unu copilă mică. Acestui văduvă tînera Maria fu dată de socie. Ea nu scia că d. de Nollier însurăndu-se nu cedase de cătă la afectuosa silă a familiei sale care îî demonstrase că trebuiase de fiiéi sale că a doua mamă. Mortea acestui copilă făcu în curândü nefolosit creastă decisiune. Insă căsătoria era făcută, și, cu tóte că juna femeie era devotată, iubitóre și ’n totulű demnă de cea d’autoiű, d-nu de Nollier nu putu smulge din anima lui acea iubire neclintită pentru morți, care face câte uă dată pe cel viul se sufere alătu de multű. Vedenda cătă era de sinceră desperarea ce arîtase la mortea sociei sale, Maria se ’namorase de bărbatul ă seü; ea primi misiunea d’a mângâie p’acósta inimă bolnavă, ca speranția ascunsă d’a o vindeca. Insă curăndă ea trebui se renunție la acéstă scopu. Căndăuă rivale e în viață, este în gelosie uă orecare putere care susține în luptă , însă căndu rivala este uă umbră, uă amintire care vă este preferată, unde este mid’loculü d’a face se încetesc uă indiferință cu arătă mai teribile cu câtă pare a se resimți fără voie, căci astă indiferință se arată prin nesce mărturire nesimpțite însă necontenite. — De eramă mai dibace, mai vicléná, urmă d-na de Nollier a su fi parvenită a înlocui pe rivala mea trecută. Căci pentru sufletele cele mai credinciose chiar, suntu momente căndu lanțulu trecutului pare greu de purtată. Cu puțina sperință așă fi putută profita de aceste rapetii momente. Fiindâ crescută de mama mea în ideiele țerei, unde nimicni nu costă pentru a reinfine fidele, însă unde uă despărțire se face lesne căndă trebue, eramu pre mândră pentru a datori la nesce mici’iece comune amoriulu unui emu fi& chiaru a bărbatului meu. Asta A dar trebui se me otărescă a trăi făr’ a fi iubită. Mai tirijiâ am înțeleșii că astă otărîre păru bărbatului meu indiferință. Astafelă trâirâmu în neînțelegere pînă la mortea lui. I’ am iertată racala lui gândind» ia motivulă ăstei recele. In confidintele sale d-na de Nollier da chieia caracteriulul seu. Simpțindu-se capabile d’a resimpli uă pasiune totă asia de puterică ca acea care împlu vidța socrului seu, ea ar fi fostă mândră d’a inspira unu asemene simptimântu. Arendu unu sufletu ardinte și generosu, ea era în primejdia d’a fi victima propriei séle ardor; însă natura prevenietóre pusese remediulu lângă zen. Simplimentele cele false n’o înșelați nici uădată destulă de multă timpă pentru a o face se cadă într’ună pecară. Lesne de înșelată mai ânleră, ună instinctă [secretă ] înspiriția curăndă de minciuna ascunsă suptă aparinția adeverului. Acelă care se’ncerca d’a stăpîni inima iei trebuia, se renunție la ideia d’a o lua prin surprindere. Carola nu ținea în îndestulă sema de acestă caracteră în proiectele ce avea; afară de acesta elă nu căuta a’la pătrunde. Insă elă nu se mulțumia cu farmeculu confidințeloru și cu plăcerea d’a se simpți înamorată: el credea că nu e înamorată. Dacă d-na de Nollier parvenia a’i plăcea multă prin franceția sea , maniera sea naturale , și simplicitatea sea , elă lupta contra farmecului prindă tóte aceste între mijlocele unei cocheterie inteliginte ; elu își ddeea că acesta era uă tactică destulă de dibace de a se pune îndată pe una piciură de egalitate și de intimitate. Prin acesta mijlocă , femeiele facă nesce daruri și nesce grade pe cari uă ținută mai severă nu le-are permite. Elu voia se facă a fi iubită, însă în locu de ași trage puterile din amorsă , el urma unui plană de înșelare a cărui isbăndă I părea mai multă decătă situră. Admirațiunea, mila , amórea propriă erau, dupe <dft, simplimentele prin cari femeile se lasau l amăgi mai lesne. Pentru a fi admiratele femei, dupe ele, era d’ajunsa a le proba, că iubise fórte multă. Demonstra du-le că a suferită forte multă, elă r»ui însă; importantele era făcută. De atunci numai era vorba decă nu a declara că e vindecată pentru totodauna de amor fi. Dupe admirațiunea și mila, vine și amórea propriă. Ce femeie nu se crede datare a dacă desmințire !a asemeni asigurări? Ea începe lupta; dacă i s’au dată speranțe, vedéndu-se șiruri de victorie, ea or voi se sa oprescá; însă amarea propriă e în jocfi , pentru ce se nu ducă la unu bun și sfîrșit fi uă înterprindere atăt fi de bine începută? Ș’afară de acesta, tóte astea nu suntu decă fără glumă, unu jocu pe care’să va face se’nceteze căndu va voi. Vine unu moment îi căndu în adeverii ar vrea se î nceteze, însă femeia s’a prinsă în cursa iei propriă: ca iubesce! Ei asculta, cu ochii umedi, cu inima emoționată, și dupe aceste convorbiri se sprijinea cu mai multă încredere pe bracului lui Carol I în lungile lorűproîmblărî. Carolu îi părea