Romanulu, mai 1867 (Anul 11)
1867-05-08
ATSUI.U ALU UN-8PBR-PECELE "■* 11 "■ * 'S"« 1.................K 11 * —■——— VOIESCE ȘI VEI PUTE Cap. Dist. Pe auri..............................lei 128 — 152 Pesefe luni.................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 3S Peuă lună....................... » 11 — — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria.................fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULU ROMANO. No 1. — REDACTIOÎTC& /STRADA ACADEMIEI No. 20. LUNI 1 MARTI 8—9 MAIU 1867. LUMINEZ Altet bt m pt Abonamentele în Bucuresti Pasagiulu Romănă No. 1. — In districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, medeTancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administra pune la d.T.Paleologu anunciabile Linia de 30 litere........................1 leu. Inserțiuni și reclame, linia........5 - AVIS. La IG Mai respiranda unű Insemnatű numerü de Abonamente , Administrațiunea „Românului“ își face uă datoriă de a prevesti și a ruga pe acei d-nî abonați din districte cari dorescű a urma abonamentele d-l oră se nu întărdiă cererea de reabonare ca se evite întreruperea ce s’ar ocasiunea neapărată, făr’acea prenouire. TIMOLEON PALEOLOGU. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulü privată alü Monitorului.) PESTA, 17 Main.—Uă resoluțiune imperială suprimă patentele și rescriptele prin cari se aduceau restricțiuni cultului protestantă. PETERSBURG, 16 — Salvele de artilerie anuncă logodna regelui Greciei cu marea ducesă Olga. TELEGRAMĂ. Huși 17, Bucuresci 20 Maid. INTIRITATA DIN CAUSA INTRERUMPEREI. Domnului Redactare alu pianului Românului. D. Ion Brătianu, Ministrul de interne, făcându-ne onorea a veni în mi’loculu nostru, a fostă primită de toți cetățianii cu inimile deschise, văzută in persona și vorbindu-ne adevărată romănesce, d. Brătianu s’a alipită de noi și interesele nóstre comune. La instalarea sa, ministerul actuală a fostă salutată cu intuaiasmă de totă țara, astăzi d. Brătianu prin magnifica nobleță cu care s’a prea intatu între noî, ne lăgă și mai intimă de guvernul și carele a sciutu se se pură la înălțimea misiunei séle și ne face se strigămu din nou din adîncală sufleteloru: trăiască România una și nedespărțită! Trădscă Domnitorele e: Trăiască și mulți ani dureze guvernulă actuale. Arhimandrit Policarp, Popescu, Arhimandrit Inocenție Rectore, N. Popescu, A. Ghițescu, Iconomu, Roiu profesorii, G. Crișanu Iconomu, lon Anghel profesorii, Directori episcopii, I. Merișescu, I. Panu, G. Z. Drăghici, G. Lupu, C. N. Severin profesore, Al. Stefănescu, C. Vasilcă, Ieromonah Benedicts profesore, Grigore Tulbnse, N. M. Cismanescu profesore, St Darie, D. Popescu, I. Tutovanu, Anghel Plăvănescu profesor, Celațianu , G. Alesandrescu, Moga, N. Constandinescu profesore, S. Iliesai, C. Anastasiu, Sava Costachescu profesore, I. Dumbrava institutoră, P. Dobrea, T. Bedrag, I. Grozescu , B. Mircea, I. Niculescu, V. Popazu institutoră, V. Chistacovă, Cathaneu, lone Dobrea, Marin Dobrea, George Mareșu, Dimitrie Siuliu, G. I. Iliescu, T. Tutov, G. Andrean institutoră, Gribincea, P. Victor institutore. Bucuresc 2o Floraru. In No, trecută, reproducéndu spirea, transmică prin corespondința nóstră telegrafică, că se desminte spirea dată de mai multe diarie, că s’ar fi închiriată între Turcia și Serbia uă convențiune, ceru rami ertare cititorilor noștrii că nu seiama despre ce convențiune era vorba. Astăzi neîmplinimu, datoria dăndu sema despre acea cestiune care, deși desmințită, nu puteme seimncă de este adeverată convențiunea sau desmințirea, ceea ce schmQ mai posibil este că convențiunile secrete suntă totodeuna negate și c’avemu datorie se puneraiî suptu ochii publicului uă cestiune ce a facutu destulă scomota și care póte va mai face ăncă. Diabiului Pesther Lloyd” a publicată urmatórea denuneiare: „Scimă din uă sorginte forte sicură cumű că s’a întemeiat o’nțelegere desevîrșită între Portă și guvernamentulü Serb, pe căndu Principele Mihail era în Constantinople. Acesta înțelegere este aședată pe concesiuni importanți ce Sultanul a avută motive a se acorda Domnitoriului Serbiei. Este pre adeverata că s’a otărîtu a se delega Principelui Mihail administrațiunea Bosniei și Hertzegovinei, cu orecari condițiunî și prevederi. In casă de resbelu Principele s’ar fi îndatorita a da subsidie (ajutoru de ori ce natură) Inaitei Porți. Aceste fapte constitue că alcătuire în facia cârea a Austria nu póte sta cu nepăsare în easula căndu ea s’ar desevârși. Ori și cumu, acésta afacere va trebui se se discute între Viena și Constantinopole.“ piariulu oficiale din Serbia, Sărbskeplovine, de la 11 Mai, în partea neoficiale respunde în următoriulu modu: „Cu tóte grelele împleticiri din întru a câroră sfârșită e greu de prevedută, țariele austriace nu perdu nici uădată din vedere Oriintele. „Noi nu ne credemü încă chlamați a ne rosti de pe acumu asupra acestei afaceri deși ea nu s’atinge de câtă de doue provincie surori; însă, ori cumu ar fi, trebue se oservămu celoră cari pe lîng’atâtea alte îngrijiri ce-o privescu d’aprópe, se mai îmbracă âncă și cu ale altorűa, trebue se le oservămu, diremü, cumu că afacerea de care e vorba, e uă cestiune curată interioră, care nu privesce de câtă pe Sultanulă ca suzerană alu acestoră provincie, dară de care Serbia nu pate remănea străină în prevederea unoră eveneminte și ’n virtutea angajiamentelor sale de națiune soră a Bosnianilor ș’a Herzegovinianilor”. Cândă afacerea acesta va veni seriosă pînă la pantulă unde va trebui se găsescă uă soluțiune, noi avemă statorica credință cum că acea soluțiune se va face conformă intereselor imperiului Ottomană și ale poporațiunilor lui. De aceaa găsimu că suntă de prisosă tóte preocupațiunile manifestate între cari ieri unde le placa a evoca pretinsele drepturi ale unei orecare corane, precum și celelalte pretențiane introduse în »Pesther-Lloyd« în numele unei mari Puteri care ar voi se aibă pentru totădeaua deschise ușiele Oriintelui.“ Așia dară faia care represintă oficiala ideiele guvernului sârbescă nu numai nu nega dreptă existența acelei convențiuni, ci dacă recunosce dreptul ă și datoria Serbiloră d’a interveni în favorea fraților ă soră și declarâ că Austria ar face mai înțeleptă a s’ocupa de propriele sale neajunsuri ș’a nu se linguși că i se voră lăsa deschise ușiele Oriintelui. Nici uă altă solie mai însemnată de avenditații, nici din întru nici din afară, lăsămă spacială ce ne remăne unei corespondința care ne relateza primirea ce s’a făcută la Călugăreni, Alteței Séle Domnului Romăniloru. Acésta corespondință credemü că va interesa forte pe toți Romănii, și mai cu sema p’acei cari înțelegă adîncimea cuvintelor poporului, și scră că ele conțină celă mai mare și mai însemnată învățămentă. -----—---- Corespondința particulariă a ROMÂNULUI. Caluoeneni, 6 Maiu 1867, Uanorocită împrejurare mi-a dată, domnule Redactori, ocasiunea d’a asiste astă séra, la una din cele mai frumóse serbări ce se va fi făcută vr’uă dată aci, în aceste locuri, pline de gloriile ingente ale Marelui Domnă Mihia. Vorbescu de minunata serbare ce s’a făcută M. Sele Domnitorului Romăniloru, în trecerea sea pe acestu clasică pământă alu Călugereniloră. M. Sea a sosită la 8 ore p. meridiane, însoțită de d. ministru de esterne, Ștefană Golescu, d. Davila, d. Prefects de Vlașca Aricescu etc. Aci adăs*taă pe M. Sea d. Ministru Culteloru și instrucțiune publice d. D. Brătianu, Pimarulu, consiliulu comunale și județiană din Giurgiu și Călugăreni și săteni, bărbați, femei, fete etc. în haină de sărbătdre și cu mănuchie de verdoița și flori câmpenesc. Unai ospețăae pregăti de către consiliulú judeciani pentru M. S. Domnulă și suita sea, în chiar monumentul gloriosă ală Victoriei lui Mihai SifÉlit frundiară, alăturea cu chioșcula decorată cu velințe și pânze brodate de romănce; unu podeță peste șanțulu șoselei, decorată cu ghierlande; drapelele naționale fîlfiindu pe vechiulă monumentă, și în țură, grupele animate și voióse ale sătianiloru,cari diceau: Se de Dumnezeu vidța lui Vodă, că-s de bună ogură, că ne-a venită cu pleiau uă lună minunată pe ceru, și felinare nenumerate preferate ca stele prin fru Jișă și pe monuments, tóte aceste făceau unul din cele mai delicióse tablouri ce am vădută vr’aă dată. Aflu că acésta a fostă și impresiunea M. Sele Domnitorului, carele ar fi ordonată îndată pictorulu din suita M., Séle d. Satmaary, se seună croquis. La sosire, Domnitorulă fu priimitu d. D. Brătianu, membrii Consiliiloru comunale și județene. După betrăni, între 80 și 90 ani presintară M. Sele păne și sare : „Gustă M. Ta, din astă pită este negră, dară este din țarinile Călugereniloru, unde a binecuvântată D-fleă pre Domnulă ce'și apără țara sea 1 Camă asia vorbe $ise unulă din betrăni. M. Sea dele betrănulu uă strângere de mănă, ca~ rea făcu pre toți sătenii se stinge ura din funduluănimeloru. — Și căndu sătenii intusiasmați se Ingrămădiau se intre sub frmnija frundarului, unde era Vodă, betrănulu le zicea: «Mai stat ómeni buni? . . . Dacă-i bună, apoi trebue se dați năvală? . . .“ De lecțiune pentru noi, cești din cetăți. In aste vorbe de bunu simță ale betrănului satenul — De căți ani ești moșule? întrebără pe cela-l-alta betrănă. — De mulți, Domnișorule.... De câțî ani dă fi ére, deca țină minte din vremea Văcăritului?... Bietulă sătdnă își numera vârsta cu birurile și angaziile cu cari a luptată în juneța și viața mea.— De acumă, moșule, îi jisriu, nepoții dumitale, voră numera vérsta loră nu după biruri și bejănii, ci de la venirea lui Vodă célu teneru și bună ce ne-a dată Dumnezeă... — Se -i dea Dumnedeu sănetate și Sfată bună, pă bunătatea din mani și din priviri N isvorasce.*.. N’amă mai apucată Domnă se dea măna cu creștinii ca noi săracii... Nu terminase de vorbită și unu nou sufet de admirare vine se umple vorba și inima săteniloru. M. Sea chiarnu la masă, alăturea cu Miniștri și cu elu pe represintanțiî săteniloru, pre primarii loru. — Halal vodău... se trădscăl se trădscăl... — Ia asia vodă... — Dumnedeă se’lăurce süsa, cumu lla iubimu noi!... — la așia era, cică, domnii cei vechi, flecăi, zice unii betrănu... — Sédé și popa la masă cu vodă, adăogi altulel... Și ura! și ura! și ura săteniloru acoperia pe a mesașiloru. La piciorele crucii care spune lurael ce póte face ună domnă mare cu inima și cu mintea, chiară și ’o fruntea unui poporă mică, a căte-va mii de ostași, s’aă băută tóste pentru M. S. Domnulă țerei ce înjghebasă Mihai, și din carea numai lipsesce adl de cătu ardealură, pentru că este locuincă de uă cruce sub chioșculu de la Calugereni, pe care se scrie venitorulă. Ceea ce vitrege timpuri și infama trădare a fostă despărțită din țara lui Michaiu bravură, lea reîntrupată Carolă I. După prăznă, la orele 9, M. Lea mulțămindă d-lui Prefectu Aricescu și membrilorăcons. comunale și județiane, porni spre Bucuresci, condusă cu escortele de Dorobanți și cu facle, ceea ce făcu ună speraclu în adeveră fantastică și admirabile. . . La Copăceni d. prefectă de Ilfovă a pregătită ună superbă arcă de de flori, și uă descente, o ca uă bombonieră, plină de flori și de lumină. U. Măria Sea domnitorulă, după uă călătorie fericită, era, Sâmbâtă la 11 ore din nopțe, însoțită de D. ministru de externe, a sosită în deplină sănătate, în capitală, instalându-se în palatul Măriei Sale de vară de la Cotroceni. La bariera Șerbanu-Vodă, Măria Sea a fost întâmpinată de D. prefects alu capitalei, escortată de escadronulu de gendarmi și do D. comandantu alu ănteiei divisiuni teritoriale ( Monitoriulu). FOSTIA ROMANULUI. MEDICULU SATULUI. 1) Acea căsiuță albă își schimbă dinții în a fi înfăcioși area; mulțime de die cu flori împodobiră în curândă goliciunea pereți lorö. Uă grădiniță de flori fu plantată din p antea casei; aleele, curățite de buruna, fură risipite, și nesco perdele albe că zăpada luceau căndu sdrele bătea în ferestre. Intr’uă ții în fine uă trăsură de poștă trecu prin satü și se opri dinaintea casei celei albe. Cine erau acei străini ? Acesta nu scia nimeni, însă toți voiau s’o scie în satu. Multă timpu nu se scia nimica în afară despre cea-a ce se petrecea în acea locuință, se vedeau numai trandafirii înflorindu și brazdele în verdindă. Ce de mai comentarie se făcură asupra acestui misteriu ! Unii fiiceau c’acolo se tăinuiseră nesce aventurieri; alții că era una tîneră și cu metresa lui; se ghici totulü în fine, afară decătu adeverulu. Adeverulu e atătu de simplu, încătă mulți nu cugetă totodeuna la dinsu; vădată ce spiritul fie în mișcare, elu căută în drepta, în stînga, și 1) A vedea No. din 6 și 7 Maiu, nu se găndesce a se uita dreptu din’aintea lui. Ea nu ’mi prebăteamă capul, pentru a afla cine erau acei ce locuiau casa cea albă.— Ori cine ar fî acolo, îmi cheama, trebue se fiă ameni, așia daru nu voru sta multă fără se sufere și voiu fi chiamatü de ei. Asceptari cu răbdare. In adeveru, într’uă dimenață, cine va veni de ’mi spusă că d. William Meredith me ruga d’a merge la dumnialui. Mai ântéiu me gatiia câtu putuiu mai bine, și, căutându a’mî dauă gravitate analogă cu posițiunea mea, trecuiu prin totu satulu, nu făr’a me simți pucina camu mândru de importanția mea. Făcură mulți invidioși în acea zii! Locuitorii eșiră pe pragula ușei soră pentru a mă vedea trecându. „Merge la casa cea albă“ se și optia; și că, făr’a mĕ grăbi, prefăcându-mă că despreciuiescu uă curiositate vulgară, mergeamu încetă, salutându pe vecinii mei țeranil, dlcendu-le: „La revedere, amicii mei, la revedere mai tîrziiu, astă dimenuță suntă ocupată,“ și astăfelu ajunseiu acolo suse pe dela. Căndu intraiu în salonulă acelei misterióse case, fusü înveselită de spectaclulu ce se oferi privirei mele: totu era simplu și elegante d’uă dată. Cea mai frumósa podoba a acestei case erau florile, ele erau arătu de artisti cei arangiate, încătu aurul, n’ar fi pututu împodobi mai bine năuntrulul acelei locuințe , perdele de muselină albă la ferestre, percală albă pe foteluri, acesta era totul, însă erau roșă, iasomie, flori de totu felule, ca într’uă grădină. Lumina țlilei era îmblîndită de perdele, aerulă era profumata de bunuri mirosu alți florilore, ș’uă tînâră femeie séüită tîneră lată, albă și frescă ca tofca ce-o ’nconjura, ședea p’uă sofa, și mă primi c’unusurisu pe buze Unu frumosu tíneru, ce ședea p’unu taburetu lîngă dînsa, la sculă, căndu servitorele anunță pe doctorele Bernabe.— Domnule, dise elu p’unu acentu străină forte de însemnată, se vorbesce atătu de multă de sclința dumitale p’aci, încătă m’asceptamu a vedé intrându unu betrăni. — Domnule, îi respunsemü, am făcută studio sericise, suntu pătrunsă de responsabilitatea și de importanța posițiunei mele; puteți ave încredere în mine. — El bine ! îmi ilise ele, recomandă îngrijiriloru dumitale pe femeia mea, acărei situațiune actuale are nevoie de precari consilie și de pre cari precauțiuni. Ea e născută departe d’aci; și-’a părăsită părinții și amicii pentru a mi urma. Eu n’am decătă iubirea mea pentru a o ’ngriji, însă nici nă e speriință. Am încredere în dumniata, domnule; dacă e cu putință apăra d’orice suferință. picêndu sceste cuvinte, tínerulü aținti asupra femeiei lui uă privire atătă de plină d’amoră, încătă ochii cei albaștri ai străinii luciră, plini de lacrime recunoscetóre. Ea lăsă se cadă mica bonetă de coplü pe care o cosea, și amendoue mănele iei strînseră mâna bărbatului seu. Eu îl priviamă, ș’așu fi trebuită se flice că sortea lor era demnă de invidiă; nu ’mi -iseiti acesta. Me simțită tristă; n’aș fi putută flice pentru ce. Eu veiusemu adese plíngêndü ómen! de cari șliceamă . Suntă fericiți ! Acuma vedeamö pe Willliam Meredith și pe femeia lui surîțendă, și eu me putură opri d’a găndi că el trebuiau se aibă vr’uă mâhnire. Me aședată lîngă încântătorea mea bolnavă. Nici vădată n’am vedutu nimica atătă de frumosă ca frumósa iei facă, înconjurată de lungi bucle de peră blondă. — Ce vârstă aveți domnu ? — Șaptesprezece ani, — Acea țâră depărtată unde sunteți născută are uă climă care se deosebesce multă d’a nostra ? — Suntă născută în America, în Noua Orleană. O I sarele e multu mai frumosă decătă aci ! N futârnă, făr’îndouălă, c’a esprimatu uă părere de reă, căci adăugă : — Insă ori ce țâră e frumosă pentru uă femeie căndi e în casa bărbatului seă, lîngă dînsa, și căndă asceptă copilulu. Privirea iei căută p’a lui William Meredith, și, după acesta pronunciă, într’uă limbă pe care n’o ’nțelegă, căte-va cuvinte arătă de dulci, încătă trebuiaă se frănesce cuvinte de amoră. După uă scurte visită eșită promițândă d’a reveni. Revenimi, și, după doua lune, erama mai ma amică pentru acea tîneră gospodărie. D. și d-na Meredith n’aveaö uăeiicire egoistă; eî mai aveau timpă a se găndi și la cei—1—alți. Ei înțeleseră că medicul satului, neavândă altă societate decătre p’a țeraniloră, privia ora căndu aur ia vorbindă limbagiului lumei mai culte, ca uă oră fericită. Ei me atraseră spre dînșii, îmi spuseră călătoria loră, și curăndă, cu acea lesne încredere ce caracteriseră