Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)
1867-06-11
482 wmt este basca societății, ș’avemu datoria de cerei fie a s’aștetta bine, temeinică acestă sântă temelia. ROMANULU 11 IUNIU. anule trecutu și’lu a trimite la camera de acusațiune ca p’unű Griminalui. Aci a fostă citatu ca ună criminale la judecătorulu de instrucțiune. Vine atunci procurorele generale și prin recisitoriulú ce s’a publicată și’n aceste c^iaria , dovedesce pină la evidință că Atanasiade s’a purtata cătă se pare mai legală și cere acitarea acestui demon magistrată. Atunci camera de acusațiune prin decisiunea ce a pronunciata s’a re4uta nevoită a respinge denundarea criminale a secțiunei criminale; ea a declarată pe d. Atanasiade nevinovata și’n delecta și ’n crimă. Daru pe d’altă parte astă cameră de acusațiune 4î’e că dacă Atanasiade nu e criminală, elă însă ar fi comisă să abatere disciplinară. Astă causă disciplinară s’a întățișiază în țihia de 18 Mai, înaintea curtei în secțiuni unite. Precum, vedeme denunciator( adică „acusatori,“ erau totu curtea care judeca. Chiar pentru acesta advocatulu d-lui Atanasiade, precum și procurorele generării), declinară competința curtei în acestă causă și cerură a se respecta drepturile ministeriului publică precumă și art. 14 din Constituțiune care dice că: nimeni nu pate fi sustrasă de la judecătorii sei firesci, și judecătorulucelu firescu ale lui d. Atanasiade este curtea Apelătivă, eră nu curtea de Casațiune. Cu tote aceste curtea „se declară competinte“ și precumü aniii 480 după uă deliberațiune în formă și ’n fondo care, nu sciraf după ce legea ținută trei septemăne, curtea, mulțămită opiniunii publice care, precumă a 4ișt d. Lahovary, cu ocasiunea cercetare! acestui procesö, este „ală douilea judacătoră pe lîngă curte,“ mulțămită ânc’uă dată acestui ală douile judecătoră, mulțumită apoi d-lu procurere generale și d-lui advocată Lahovary, mulțămită și înțelepciunea curtei, ce sein a respecta și p’aceste ala douile judecătoră, curtea l’a ACITATU. Astefel, după mai bine d‘uă jumătate de anii se proclamă, totu de către curtea de Casațiune că domnulű judecătoră Atanasiade n’a arestatu ilegale pe d. Iliescu, și că nu merită nici pedepsa disciplinară. Pentru acesta din urmă otărîre a curții de Casațiune, daca era competinte d’a o da, bucuros ama trece cu vederea și otărîrea secțiunii criminale, prin care l’a găsită „vinovat“ și otărîrea secțiunii civile prin care l’a găsită abătută, dacă aceste otărîri n’ar fi scrise de către cea mai înaltă curte a țerei, și dacă țara ar trebui se fiă tota atătă de lesne ertatare ca noi, indivizi. S’adăugimî însă că curtea de Canațiune s’ar fi găsită abătută pe domnulă Atanasiade într’uă altă causă, cu totul deosebită de causa d-lui Iliescu, într’uă causă care priveșce mumai raporturile d-lui Atanasiade cu d. Primii Președinte Sturza și cu d. Marghiloman. In astă causă se zice că curtea ar fi pronunciata uă mustrare contra domnului Atanasiade. Acestă osîndă, nu ne ocupă ntru nimică, ceva însă ce ne ocupi, ce trebue se ocupe țera întregă și pe d- Ministru ală justiției, care are dreptulu de disciplină în privința Curței de casațiune, sunt a doua cestiuni. Unu, și cea mai mică, ce se face acuma cu d. Iliescu, care se constată că pe dreptă a fostu arestată de d. judecătoriă Atanasiade; a doua, și cea mai mare, ce se face, ce trebue se se facă cu acele insturări ale legii ce se constată legale de cătră Curtea de cacațiune că ilegale sau fostă făcută pîn’aci? Justiția DEM VECHILE MUU ROMANE. (A vede Nr. de la 19, 21, 24 Mai si 7 și 9 Iunifr.) Se mai fiă permisă (deși sum in țara unde nu se repară nimică la timpă ci după ce se strica lucrură de tată) se repară o omisiune din ultimul articlu, și încă acestă omisiune nedatoritâ nici tipografului, nici corectorelui, ci......... ci uîtărei mele. Instituțiunea corporațiuniloră de meseriașipre carea mulți o crede o fiică a evului mediană, este cu tóte aceste o instituțiune introdusă cu mulți secli înainte în Dacia Traiană, în multe din inscripțiunile de la Seivert (vețli de esemplu No. 185), se probă în modă peremptoriu acesta. Dacă acesta nu este are probată și fără descripțiuni, prin resturile ce posedămă deja atâte ingente opere, precum băile Erculeene, apaducele, căile, cetățile, etc., și care spună fiăcui că în țara unde se facă asia opere, este mare puterea și importanța meseriiloră ce au concurată la ele? E că încă ce <zice despre acesta Engelă (pag. 2511): „Locuitorii acestoră urbii profesau diverse arte, erau lucrători de mosaică, arhitecți, constructori și echipatori de navi, și, ceea ce este mai memorabile (et quod maxime memorabile est) negotiatores. Acolo unde erau mulți de aceiași meserii, formau corporațiuni (bresle) cu starostii săi. ¥ * ★ Acuma se abordămă întrebarea ce neamű legată a desbate în articlul de astăzi, din — Care este, dară, Constituțiunea, privința Municipiului, ce Dacia Traiană avu, după disbinarea ei de Roma ? Respunsuiu la acestă întrebare ni-lú dă importantulu cronică ală lui Huru, păstrată în traducerea română a lui Petru Ciană. Spune Crooiculescu isvodulă lui Huru că alunei cându se dâte sorie de la împârățiă la toți dregătorii eumeă se risipaseă și se se ardă cetățile și târgurile și satele tote, din Dacia Traiană, și eumeă diregătorii toți cu legiónele și toți moșnenii cu a ioră sei șerbi și populu totă, cu dobitóce și cu banulă Ioră totă sa trecă de tindu Dunărei, în Misia. Gândă aurită eoîoniscui asemene scrie, otărâră se se adune îndată l s Iași, în acé mai mare reședință de legiune a lui Traiană Marele, ca se sfătuescă ce vorö face, parăsi vore 30 nu voră părăsi Dacia, (s) „vetrile ș'a Ioră sei stremoși și părinți osele și ocinele cu a Ioră sei stremoși sângele agonisite unde din bătrine file custâ și hălăduescă Consiliulu acesta ală Coloniștilor, decisă ca se nu părăsescu ei Dacia. Alunei însă, Roma fiindu că-și retrăiese „diregătorii“, simțiră strebunii noștri necesitatea d’a-și da o organisare. Aci insă se presintă prima probă de o influință a organisațiunei municipale sub domnia necontestabile și a oechiului «pirită dacică, «pirită contrariă unitateî Incolae harum urbium, diversas profitebantur arteserant tesserarii, mensores, conductores armamentorum, etc. etc. quod maxime memorabile est, negotiatores. Ubi numeroși erant ejusdem artis periti, Collegia suis patronis provisa efformabant, eqnibus ollegia fabrorum et Dendrophorum omus inscriptioruum Seivertianarum pagina occurunt.“ (3) Tand să scrie deti de la împărăție la diregătorii toți cum eitati și tergurî din Traéna Dulce toată răsăpasa și skrășcisă și sate toate și diregătorii toți cu legiunile și toți moșnenii cu a lorii sei șerbi și popul tot cu dobitoace și cu bunu lorii tot se decinde Dunării cură a primenire se Misiea De atare toti scrie polzuiră cum auzi. Și dea oirga cu o vilă mare blemă toti asă la Iași strângerea in cea mare legioanei curte Traianu Marele ș'acolo iu disenea (înde ei) slimeasca toți înainte de atare primeanire etc.“ p. 5. Fragment istorică, naționali. Carea fu, in adeveru, resultatuiu, din punițile de ?§de F@ Daționile, ală consiliului sau „slimului“ ceținuți coloniștii asupra organisațiunei ce voră da pământului strebună coloniale, în ijhua cându unitatea politică, centrule dela Roma le lipsi? „Și pusă,lice Huru, respublica cu povața tală și cu direptatea celoru datine betrâne a soră sei Bernieni stremoși.“ ¥ ¥ ★ Dară punândă republica, dându-șî o organisațiune după „betrânile datineu unitatea politică se perdu, căci la ace organisațiune ne putânde participa cu sfatură toți coloniștii și de prin acele părți care mai apoi se numiră Muntenia, Transilvania, etc. urmă d’aci fatala consecință a bucățicei naționale. Ce e dreptulu, Huru constată că și la Munteni (la Severină) și la Ardeleni, se făcu aceiași organisare a respublicei: „Și ca cea tată datină ținuse și Romianii din Galicea și de la Severin cari Muntenescă numeară-se.“ Paguba însă o vede fiă cine, că era, bucăți rea naționale. Acestă bucațire era mare. Deja numai Moldova, de carea în modă speciale se ocupă Huru, o bucățică in trei județe, qua și Staturi, (x) că le păre prin acesta mai ușiară de a priveghia la interesele fiecăreia. (2) Fiecare din aceste 41 de județe, ave uă organisațiune identica: ună mare JUDE (3) cu una în frunte CONSILIU ol SENATU de 12 PRETORI (4) moșneni betrăni colectivi. Tóte cetățile și târgurile din fiecare din aceste trei județe avea și ele, cele de la munți câte una Șoltusă cu ună consiliă de 12 părgari, și la ceie din vale căte unu giude cu consiliulă același, toți electivi, și anume căte pe unu periodu de 5 ani: „și cinci dearendu ani carișî diregătoră, veri mare veri mică se și diregătoria țină și celu cu omenie țenear diregătoriea ani cinei mai hirea mai și la mari diregătoriă.......ile ¥ ★ Către cele aduse mai sus și din Huru, se adăogimnă că se organisară castre stative, (5) în Baia, în Iași și în Osilia] că nu lspiră questorii, tribunii centurioni^ (șutași), prefecții, consulii, campoducii etc. ai vechei Rome, deși póte cu orecare alterațiune în atributele respective. Nici chiar uniformele, cumă le amuzice noi modernii, carii arăta ne ocupsrămă de ele, nu lipsiră a fi regulate la ocasiunea organisațiunei ceamu schițată. Huru arată cu stăruință colorea togelor, deregotocilorü, cu șereteie și nasturii etc., mai tóte amintindu vechile toge strebune. ¥ ¥ * A areta cu deamenuntulu care fură atributele acestoră municipii— căci n’avemă lipsă se probămu mai multă (*) Aceste se întindeu asia: De la Munți pănă la trapa Șiretului, unu giudețâ cu scaunulu fostul giudeții în Romanu, de la trapa Siretului până la trapa Prutului una altu giudețti, cu scaunulu în Berladu Și de la trapa Prutu până la apa Nistrului și Basarabia totS unu alti 3 le giudețu, cu scaunulu în Lăpușna. (a) „Și iușor mai de are hi a suma luarea și răzuirea la mari păsuri..............in mari giudețe trei toată moșiea pusă.“ pag. 6. Nu este aci o vedită aplicațiune a preceptului politicii a lui Aristote, că se administreza cu atâta mai bine o cetate cu cătfie mai mică ? Nu este aci o influență a vechiului spiritü politică dacică? (3) In părțile Munteniei se chiama cu preferință jude ori bană. „Nușiî (Denșiî, Muntenii) cat un Capu mai mare pe scaune tote puseși și numira 1 BAN, cum batrănce)ule numiră-se Capu Legionei de la Severin cetate.“ (4) Praetores urbani. (5) „Pusa și piatra povara ostil trei mari scaune. Unu scaunu în tergu în Baia pusă și ceala la consulii numi. Și consu cap legionér hirea și socotetoră și capii parcalabilor si și capitaniloră a cetăți dele munți pă la trapa Sireatului și Baiașilor di la Băi Socotitor. Și un scaunu in Iași pusal și ceala-1 Prefencu numiră cap legeonului și pârcălabilor și căpitanilor dila cetățî dila trapa Sareatu pă la trapa Prutu. Și un mare scaun in Kiliea pusă și cealal Campoduci numiră și cap legeonului și Parcalabiloră și căpitaniloru dila citați și questorilor dea vaselor armași “ (p. 7) că Șoltuzii originiți cu părgarii (*) soră constituiă autoritățile municipale ale fiecărui orașiă ori cetate—), care ,hema, fură atributele Ioră, noi n’amă pute lămuri cu precisiune. Totuși din căteva linii fie lui Huru, dacă nu și după numele Romane conservate: consulilor, tribunilor, pretoriloru, și questorilor etc. — noi vomă înțelege și ne vomă convinge că acele atribute erau mai în totul aceleași care le avuseră municipiele-colonii altă dată avânduși centrală politică la Roma. Se organisă țera în județe și cetățile etc., cu Șoltusii,jlie Hura, ca mai cu ușiurință se ftă l a seamă luarea și răzuirea la „mari păsuri și posade și în cale a„lalte treburi punere și dardeloră la „belșugă stringere și dijma pominea„celoră pământului (Praefectus annonae) „și hărșiilor la jigniță, care se moșnenii de a nintra treaba alor numite „legione și printra diregătorilor și ar„mașilor de nămală simbrica, și pin - „Iru a seamă luarea alor moșneani și „popul (Patriei și plebei) pârele (cau„sele, procesele) tandă (cândă) înde „sene dosedă și dodaeală avear de „veri ce lucru, care șoltuzii și păr„garii veri juțjii de văi nu resfirare ar „pută și nu în oale, pe veri care spre „paciul pune-ai....“ Gora pareze-se atributele ce resultă din aceste rânduri pentru soltuzi, părgari etc., cu acele ce amu aretată că erau atributele autoritățiloră municipiului romană și ale coloniilor, și fiă cine se va convinge că Municipiulă romană transformată abia în unele părți sub influința tradițiunei și a spiritului dacică, — continuă, o cemă, ^răși, a fi baza Statului, și deca pe două parte elă va fi germenele fatale ale bucățiței naționale în zec' 8* ® 1ec' de mici staluri, atăte mai cate municipii, — Iotă elă va fi și germenele măntuitoră ale unificărei, de ’ndată ce municipiile vor fi strinse în brațe, ca ale Asanescilor mai antei, apoi ca ale lui Radu Negru, Dragoși, Mircea, Ștefan, Mihai, și MANÎ ca ale.... Nu se vom numi ..............Dumnez eă l’a însemnată și Ștefană a ț^isi că Dumnezeu va trimite salvatorulă Românismului............. Nu să vomă numi, căci cine nu scie care e Domnulu care are la faptele «ale de apururea ajutorulă lui Dumneșieăl (Va urma.) V ași fi desemnată pentru postură acesta, de opiniunea publică și de partitulâ mea, prin urmare voiă avea datorie de împlinită. — Pentru mine dară una din cele mai sacre, din aceste datorie, este d’a me sili se facă totă pentru ca se ajungă se desființezii Concordatulu. Poți se’mi da speranțe în acestă sensu?“ Dupe multă găndire d. de Beust a respunsă în sfârșită, că s’ar putea dobêndi ceva. Dară d. Herbat nu s'a putută mulțămi c’uă promisiune arătă de seca ș’arătă de vagă. „Peste uă lună, a adnosu elu, voiă fi discreditată, perdută în opiniunea publica. Sciă că mulți din colegii mei ceru cu stăruință se doă concursulă meă guvernului; el îmi pună înaintea ochiloră, nobilulă esemplă alu lui Curtiasă: dară este dă osebire fórte notabile între mine, și între eroicnlă Romană: elă era sigură că asverlindu-se în prepastiă, acea prepastiă se va închide peste densula, căndă că suntu convinsă de contrariulă. Transacțiunea ce aui făcută cu Ungaria n o se fie durabile. Conflictulu va renasce de nu pe terămură politic, de sicură pe terămul economic, financiariă și comerciale, ș’atunci nu va mai românea altă de făcută de cătă se tăiați pénza Indone; cele doue bucăți voră românea pete unite, printr’ună firă ve să veți numi, unirea personale, daru acestă firă va ține cătă pate dăinui unu asemene firă. Credo dară că este mai înțeleptă se menestreză pentru epoca acea’a căndă voiă avea putința se facă țerei mele adeverate servicii.“ Se z]ic6 că aceste cuvinte au impresionată fórte multă pe d. de Beust, făcându-lu se întrevină lu opera de reconciliare ce a întreprins cu’n coragiă, uă energiă și dibfidă demne de la solfi greutăți mult mai mari decâtă acele ce-și putuse închipui. La Viena, în cercurile nemțescî nu-și mai ascund acumă că viitorul părții germana a Astriei este cu Germania, și că imperiul se va compune numai de grupe maghiare și slave. Pentru că toți au acestă convicțiune se blamă ministrul Ungură că nu ține mă contă îndestulătură de aspirările celorlalte poporațiuni din Ungaria. Citima într’uă corespondință din Paris a Independinței Belgice din 10—11 Iunie: „Noutățile ce priimimă din Ungaria probeza c’acolo sunte forte mulțumiți se se facă Încoronarea pentru ca se puta apoi se s’ocupe în sfirșită de numerósele cestiuni politice ce trebue se se resolve. Spiritele sunt destul de neliniscite, și cu câtă lucrurile mergii mai nainte, cu atătă întrevede cineva dificultățile cari ne depărtază de scopul e propusă. — Ș’apoi, neîncrederea este reciprocă și din țerile din dincol și de dincolo de Leita.— In Austria mulți se temu că transicțiunea ce se încurcă n’o se aibă unü resultate durabile. D. Herbst, elocinteie deputată liberală din Viena care după cumu se scie a refulată portofoliulă de ministru ală finanțelor» oferită de d. Beugt, persistă încă în acestă refusă, cu totá insistența amicilor ă sei politici. — Acumă în urmă, într’uă convorbire intimă, cea avută cu primul ministru, d. Herbst, a esplicată comu în modulă următorii, motivele refusului seu: „De voit fi numită ministru al împăratului a disti elă, causa va fi căci (') D. B. P. Hasdeu, creditura istorică ți iubitului nostru amicű crede (vezi Arch, romană) că organisațiunea municipiale o datorescu Românii Ungurilor si, Sașiloru și Sîrbiloru, judecăndu acesta după numele de șoituzu, părgariii etc. Noi credeam din contra că acele popóre, au luatu de la el, de cându au fostu unile Dómne peste noi soți au avutu o influința mare, amu luatu numele lucrului nostru vechiu, cumű ama ífisű Domnilorű noștri voevoji că te traduce pre Imperator romană etc. D-lui Redactare alu (hanului ROMANULU. Domnule, Fóia ce redactați perta uc frumósá devisă. Datorită spiritului de ecitare, de justiție și libertate ce respiră ln colónele sale mari folose pentru societatea nóstre în care mnă trecută durerosu a lăsată urme multă timpă încă neșterse de violențe și arbitrariu. Unu zeu nu este nici uă dată asta de mare cându este divulgată, publiculă de nu’lă va putea suprima, că va combate scu îlă va evita, celă pucină. Cu acestă titlu, ieü libertatea de a solicita, de la arnerea dv. pentru adeverii, pucină spațiu în colónele Românului. Articolul ce amumBorea a va anecsa, de nu va avea multa merită, va proba celă pucina respectolă ce am către opiniunea publică, și sincera dorință ce am de a fi folositorii în ceva. Binevoiți d le redactori, a priimi spresiunea simtimentelorămele de innalta stimă și considerațiune. Stefan C. Urlățdmi, Fosta judecătoră de instrucțiune alu trib. Ilfov. Destituirile fără motive. Domnule Redactore, Este acuma mai multă de doue lune de căndă am fostă destituită din funcțiunea de judecătoră de instrucțiune alu tribunalului Ilfov din causa afacerei Morț. Acesta trista afacere pare destinată a deveni celebră prin personele ce au luată parte la dânsa. N’am disfi nimică de atunci pînă astăzi. Astă-fală speră că nu mi se va imputa precipitare, nici că am scrisă