Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)

1867-06-11

482 wmt este basca societății, ș’avemu da­toria de cerei fie a s’aștetta bine, te­meinică acestă sântă temelia. ROMANULU 11 IUNIU. anule trecutu și’lu a trimite la ca­mera de acusațiune ca p’unű Gri­­minalui. Aci a fostă citatu ca ună cr­i­m­inale la judecător­ulu de ins­trucțiune. Vine atunci procurorele generale și prin recisitoriulú ce s’a publicată și’n aceste c^iaria , dove­­desce pină la evidință că Ata­­nasiade s’a purtata cătă se pare mai legală și cere acitarea acestui dem­on magistrată. Atunci camera de acusațiune prin decisiunea ce­ a pronunciata s’a re4uta nevoită a respinge denund­area criminale a secțiunei criminale; ea a declarată pe d. Atanasiade nevinovata și’n de­­lecta și ’n crimă. Daru pe d’altă parte astă cameră de acusațiune 4î’e că dacă Atana­siade nu e criminală, elă însă ar fi comisă să abatere disciplinar­ă. Astă causă disciplinară s’a întă­­țișiază în țihia de 18 Mai­, înain­tea curtei în secțiuni unite. Pre­cum, vedeme denunciator( adică „acusatori,“ erau totu curtea care judeca. Chiar­ pentru acesta ad­­vocatulu d-lui Atanasiade, precum și procurorele generării), declinară competința curtei în acestă causă și cerură a se respecta drepturile ministeriului publică precumă și art. 14 din Constituțiune care dice că: nimeni nu pate fi sustrasă de la judecătorii sei firesci, și judecăto­rulu­celu firescu ale lui d. Atana­siade este curtea Apelătivă, eră nu curtea de Casațiune. Cu tote a­­ceste curtea „se declară competinte“ și precumü aniii 4­80 după uă de­­liberațiune în formă și ’n fondo care, nu sciraf după ce lege­a ți­nută trei septemăne, curtea, mul­­țămită opiniunii publice care, pre­­cumă a 4ișt d. Lahovary, cu oca­­siunea cercetare! acestui procesö, este „ală douilea judacătoră pe lîngă curte,“ mulțămită ânc’uă dată a­­cestui ală douile judecătoră, mul­­țumită apoi d-lu­ procurere gene­rale și d-lui advocată Lahovary, mulțămită și înțelepciunea curtei, ce sein a respecta și p’aceste ala doui­le judecătoră, curtea l’a ACITATU. Aste­fel, după mai bine d‘uă ju­­mătate de anii se proclamă, totu de către curtea de Casațiune că dom­­nulű judecătoră Atanasiade n’a a­­restatu ilegale pe d. Iliescu, și că nu merită nici pedepsa disciplinară. Pentru acesta din urmă otărîre a curții de Casațiune, daca era compe­­tinte d’a o da, bucuros ama trece cu vederea și otărîrea secțiunii crimi­nale, prin care l’a găsită „vinovat“ și otărîrea secțiunii civile prin care l’a găsită abătută, dacă aceste o­­tărîri n’ar fi scrise de către cea mai înaltă curte a țerei, și dacă țara ar trebui se fiă tota atătă de les­ne ertatare ca noi, indivizi. S’adăugimî însă că curtea de Ca­­națiune s’ar fi găsită abătută pe domnulă Atanasiade înt­r’uă altă causă, cu totul­ deosebită de cau­sa d-lui Iliescu, într’uă causă care priveșce mumai raporturile d-lui Atanasiade cu d. Pr­i­m­­ii­­ Pre­ședinte Sturza și cu d. Marghiloman. In astă causă se zice că curtea ar fi pronunciata uă mustrare contra domnului Atanasiade. Acestă osîn­­dă, nu ne ocupă ntru nimică, cev­a însă ce ne ocupi, ce trebue se o­­cupe țera întregă și pe d- Ministru ală justiției, care are dreptulu de dis­ciplină în privința Curței de casa­­țiune, sunt a doua cestiuni. Unu, și cea mai mică, ce se face acuma cu d. Iliescu, care se constată că pe dreptă a fostu arestată de d. judecătoriă Atanasiade; a doua, și cea mai mare, ce se face, ce tre­­bue se se facă cu acele ins­turări ale legii ce se constată legale de cătră Curtea de cacațiune că ilegale sau fostă făcută pîn’aci? Justiția DEM VECHILE MUU ROMANE. (A vede Nr. de la 19, 21, 24 Mai si 7 și 9 Iunifr.) Se mai fiă permisă (deși sum in țara unde nu se repară nimică la timpă ci după ce se strica lucrură de tată) se repară o omisiune din ultimul­ articlu, și încă acestă omisiune nedatoritâ nici tipografului, nici corectorelui, ci......... ci uîtărei mele. Instituțiunea corporațiuniloră de me­seriași­pre carea mulți o crede o fiică a evului­ mediană, este cu tóte aceste o instituțiune introdusă cu mulți secli înainte în Dacia Traiană, în multe din inscripțiunile de la Seivert (vețli de e­­sem­plu No. 185), se probă în modă peremptoriu acesta. Dacă acesta nu este are probată și fără de­­scripțiuni, prin resturile ce posedămă de­ja atâte ingente opere, precum­ băile Erculeene, apaducele, căile, cetățile, etc., și care spună fiăcui că în țara unde se facă asia opere, este mare puterea și im­portanța meseriiloră ce au concurată la ele? E că încă ce <zice despre acesta En­­gelă (pag. 251­1): „Locuitorii acestoră urbii profesau diverse arte, erau lucră­tori de mosaică, arhitecți, constructori și echipatori de navi, și, ceea ce este mai memorabile (et quod maxime me­morabile est) negotiatores. Acolo unde erau mulți de aceiași meserii, formau corporațiuni (bresle) cu starostii săi. ¥ * ★ Acuma se abordămă întrebarea ce ne­amű legată a desbate în articlul­ de astăzi, din — Care este, dară, Constituțiunea, privința Municipiului, ce Dacia Traiană avu, după disbinarea ei de Roma ? Respunsuiu la acestă întrebare ni-lú dă importantulu cronică ală lui Huru, păstrată în traducerea română a lui Petru Ciană. Spune Crooicule­scu isvodulă lui Huru că alunei cându se dâte sorie de la împârățiă la toți dregătorii eumeă se risipaseă și se se ardă cetățile și târgurile și satele tote, din Dacia Tra­iană, și eumeă diregătorii toți cu le­­giónele și toți moșnenii cu a ioră sei șerbi și populu totă, cu dobitóce și cu banulă Ioră totă sa trecă de tindu Dunărei, în Misia. Gândă aurită eoîo­­niscui asemene scrie, otărâră se se a­­dune îndată l s Iași, în acé mai mare reședință de legiune a lui Traiană Ma­rele, ca se sfătuescă ce vorö face, pară­­si vore 30 nu voră părăsi Dacia, (s) „vetrile ș'a Ioră sei stremoși și părinți osele și ocinele cu a Ioră sei stremoși sângele agonisite unde din bătrine file custâ și hălăduescă Consiliulu acesta ală Coloniștilor, decisă ca se nu părăsescu ei Dacia. Alunei însă, Roma fiindu că-și retră­­ie­se „diregătorii“, simțiră strebunii no­ștri necesitatea d’a-și da o organisare. Aci insă se presintă prima probă de o influință a organisațiunei municipale sub domnia necontestabile și a oe­chiului «pirită dacică, «pirită contrariă unitateî Incolae harum urbium, diversas profitebantur artes­­erant tesserarii, mensores, conductores arma­­mentorum, etc. etc. quod maxime memorabile est, ne­gotiatores. Ubi numeroși erant ejusdem artis periti, Collegia suis patronis provisa efformabant, e­qnibus ollegia fabrorum et Dendrophorum omus inscrip­­tioruum­ Seivertianarum pagina occurunt.“ (3) Tand să scrie deti de la împărăție la di­regătorii toți cum eitati și tergurî din Traéna Dulce toată răsăpasa și skrășcisă și sate toate și diregătorii toți cu legiunile și toți moșnenii cu a lorii sei șerbi și popul tot cu dobitoace și cu bunu lorii tot se decinde Dunării cură a primenire se Misiea De atare toti scrie polzuiră cum auzi. Și dea oirga cu o vilă mare blemă toti a­să la Iași strângerea in cea mare legioanei curte Traianu Marele ș'acolo iu disenea (înde ei) slimeasca toți înainte de atare primeanire etc.“ p. 5. Fragment istorică, naționali. Carea fu, in adeveru, resul­­tatuiu, din punițile de ?§de F@ Daționile, ală consiliului sau „slimului“ ceținuți coloniștii asupra organisațiunei ce voră da pământului strebună coloniale, în ijhua cându unitatea politică, centrule dela Roma le lipsi? „Și pusă,­­lice Huru, respublica cu povața tală și cu direptatea celoru da­­tine betrâne a soră sei Bernieni stremoși.“ ¥ ¥ ★ Dară punândă republica, dându-șî o organisațiune după „betrânile datineu unitatea politică se perdu, căci la ace organisațiune ne putânde participa cu sfatură toți coloniștii și de prin acele părți care mai apoi se numiră Mun­­tenia, Transilvania, etc. urmă d’aci fa­tala consecință a bucățicei naționale. Ce e dreptulu, Huru constată că și la Munteni (la Severină) și la Ardeleni, se făcu aceiași organisare a respublicei: „Și ca cea tată datină ținuse și Rom­­ianii din Galicea și de la Severin cari Muntenescă numeară-se.“ Paguba însă o vede fiă­ cine, că era, b­u­c­ă­ț­i r­e­a naționale. Acestă bucațire era mare. Deja nu­mai Moldova, de carea în modă spe­ciale se ocupă Huru, o bucățică in trei județe, qua și Staturi, (x) că le păre prin acesta mai ușiară de a pri­­veghia la interesele fie­cărei­a. (2) Fie­care din aceste 41 de județe, ave uă organisațiune identica: ună mare JUDE (3) cu una în frunte CONSILIU ol SENATU de 12 PRETORI (4) moș­neni betrăni colectivi. Tóte cetățile și târgurile din fie­care din aceste trei județe avea și ele, cele de la munți câte una Șoltusă cu ună consiliă de 12 părgari, și la ceie din vale căte unu giude cu consiliulă același, toți e­­lectivi, și anume căte pe unu pe­­riodu de 5 ani: „și cinci dearendu ani cari­șî diregătoră, veri mare veri mică se și diregătoria țină și celu cu omenie țenear diregătoriea ani cinei mai hirea mai și la mari diregătoriă.......il­e ¥ ★ Către cele aduse mai sus și din Huru, se adăogimnă că se organisară castre stative, (5) în Baia, în Iași și în Osilia] că nu lspiră questorii, tribunii centu­rioni^ (șutași), prefecții, consulii, cam­­poducii etc. ai vechei Rome, deși póte cu ore­care alterațiune în atributele respective. Nici chiar­ uniformele, cumă le amu­zice noi modernii, carii arăta ne ocupsrămă de ele, nu lipsiră a fi regulate la ocasiunea organisațiunei ce­amu schițată. Huru arată cu stăruință colorea togelor, deregotocilorü, cu șe­­reteie și nasturii etc., mai tóte amin­­tindu vechile toge strebune. ¥ ¥ * A areta cu deamenuntulu care fură atributele acestoră municipii­­— căci n’avemă lipsă se probămu mai multă (*) Aceste se întindeu asia: De la Munți pănă la trapa Șiretului, unu giudețâ cu scaunulu fos­tul giudeții în Romanu, de la trapa Siretului până la trapa Prutului una altu giudețti, cu scaunulu în Berladu Și de la trapa Prutu până la apa Nistrului și Basarabia totS unu alti 3 le giudețu, cu scaunulu în Lăpușna. (a) „Și iușor mai de are hi a suma luarea și răzuirea la mari păsuri..............in mari giudețe trei toată moșiea pusă.“ pag. 6. Nu este aci o vedită aplicațiune a preceptului politicii a lui Aris­tote, că se administreza cu atâta mai bine o cetate cu cătfi­e mai mică ? Nu este aci o in­­fluență a vechiului spiritü politică dacică? (3) In părțile Munteniei se chiama cu prefe­rință jude ori bană. „Nușiî (Denșiî, Muntenii) cat un Capu mai mare pe scaune tote puseși și numira­ 1 BAN, cum batrănce­­)ule numiră-se Capu Legionei de la Severin cetate.“ (4) Praetores urbani. (5) „Pusa și piatra povara ostil trei mari scaune. Unu scaunu în tergu în Baia pusă și ceala­ la consulii numi. Și consu cap legionér hirea și so­­cotetoră și capii parcalabilor si și capitaniloră a cetăți dele munți pă la trapa Sireatului și Baia­­șilor di la Băi Socotitor. Și un scaunu in Iași pusal și ceala-1 Prefenc­u numiră cap legeonului și pârcălabilor și căpitanilor dila cetățî dila trapa Sareatu pă la trapa Prutu. Și un mare scaun in Kiliea pusă și cealal Campoduci numiră și cap legeonului și Parcalabiloră și căpitaniloru dila citați și questorilor dea vaselor armași “ (p. 7) că Șoltuzii ori­giniț­i cu părgarii (*) soră constituiă autoritățile municipale ale fie­cărui orașiă ori cetate—), care ,h­ema, fură atributele Ioră, noi n’amă pute lămuri cu precisiune. Totuși din căte­va linii fie lui Huru, dacă nu și după numele Romane conservate: con­sulilor, tribunilor­, pretoriloru, și ques­­torilor etc. — noi vomă înțelege și ne vomă convinge că acele atribute erau mai în totul­ aceleași care le avuseră municipiele-colonii altă dată avânduși centrală politică la Roma. Se orga­­nisă țera în județe și cetățile etc., cu Șoltusii,­­jlie Hura, ca mai cu ușiurință se ftă l a seamă luarea și răzuirea la „mari păsuri și posade și în cale a­­„lalte treburi punere și dardeloră la „b­elșugă stringere și dijma pominea­­„celoră pământului (Praefectus annonae) „și hărșiilor la jigniță, care se moș­nenii de a nintra treaba alor numite „legione și printra diregătorilor și ar­­„mașilor de nămală simbrica, și pin - „Iru a seamă luarea alor moșneani și „popul (Patriei și plebei) pârele (cau­­„sele, procesele) tandă (cândă) înde „sene dosedă și dodaeală ave­ar de „veri ce lucru, care șoltuzii și păr­­„garii veri juțjii de văi nu resfirare ar „pută și nu în oale, pe veri care spre „paciul pune-ai....“ Gora pareze-se atributele ce resultă din aceste rânduri pentru soltuzi, părgari etc., cu acele ce amu aretată că erau atributele autoritățiloră municipiului ro­mană și ale coloniilor, și fiă­ cine se va convinge că Municipiulă romană transformată abia în unele părți sub influința tradițiunei și a spiritului da­cică, — continuă, o cemă, ^răși, a fi baza Statului, și deca pe do­uă parte elă va fi germenele fatale ale bucățiței naționale în zec' 8* ® 1­­ec' de mici staluri, atăte mai cate muni­cipii, — Iotă elă va fi și germenele măntuitoră ale unificărei, de ’ndată ce municipiile vor fi strinse în brațe, ca ale Asanescilor mai antei, apoi ca ale lui Radu Negru, Dragoși, Mircea, Ștefan, Mihai, și MANÎ ca ale.... Nu­ se vom numi ..............Dumnez eă l’a însemnată și Ștefană a ț^isi că Dumnezeu va tri­mite salvatorulă Românismului............. Nu să vomă numi, căci cine nu scie care e Domnulu care are la faptele «ale de apururea ajutorulă lui Dumneșieăl (Va urma.) V­ ași fi desemnată pentru postură acesta, de opiniunea publică și de partitulâ mea, prin urmare voiă avea datorie de împlinită. — Pentru mine dară una din cele mai sacre, din aceste datorie, este d’a me sili se facă totă pentru ca se ajungă se desființezii Concordatulu. Poți se’mi da­ speranțe în acestă sensu?“ Dupe multă găndire d. de Beust a res­­punsă în sfârșită, că s’ar putea do­bêndi ceva. Dară d. Herbat nu s'a pu­tută mulțămi c’uă promisiune arătă de seca ș’arătă de vagă. „Peste uă lună, a adnosu elu, voiă fi discreditată, perdută în opiniunea pu­blica. Sciă că mulți din colegii mei ceru cu stăruință se doă concursulă meă guvernului; el îmi pună înaintea ochiloră, nobilulă esemplă alu lui Cur­­tiasă: dară este dă osebire fórte no­tabile între mine, și între eroicnlă Ro­mană: elă era sigură că asverlindu-se în prepastiă, acea prepastiă se va în­chide peste densula, căndă că suntu convinsă de contrariulă. Transacțiunea ce aui făcută cu Ungaria n­ o se fie du­rabile. Conflictulu va renasce de nu pe terămură politic, de sicură pe terămul economic, financiariă și comerciale, ș’a­­tunci nu va mai românea altă de făcută de cătă se tăiați pénza In­done; cele doue bucăți voră românea pete unite, printr’ună firă ve­ să veți numi, unirea personale, daru acestă firă va ține cătă pate dăinui unu asemene firă. Credo dară că este mai înțeleptă se me­nes­­treză pentru epoca acea’a căndă voiă avea putința se facă țerei mele ade­­verate servicii.“ Se z]ic6 că aceste cuvinte au impre­sionată fórte multă pe d. de Beust, fă­­cându-lu se întrevin­ă lu opera de re­­conciliare ce a întreprins cu’n coragiă, uă energiă și dibfid­ă demne de la solfi greutăți mult­ mai mari de­câtă acele ce-și putuse închipui. La Viena, în cercurile nemțescî nu-și mai ascund a­­cumă că viitorul­ părții germana a As­­triei este cu Germania, și că imperiul­ se va compune numai de grupe ma­ghiare și slave. Pentru că toți au a­­cestă convicțiune se blam­ă ministrul Un­­gură că nu ține m­ă contă îndestulă­­tură de aspirările celor­l­­alte popora­­țiuni din Ungaria. Citima într’uă corespondință din Paris a Independinței Belgice din 10—11 Iunie: „Noutățile ce priimimă din Ungaria probeza c’acolo sunte forte mulțumiți se se facă Încoronarea pentru ca se puta apoi se s’ocupe în sfirșită de nu­­merósele cestiuni politice ce trebue se se resolve. Spiritele sunt­ destul­ de neliniscite, și cu câtă lucrurile mergii mai nainte, cu atătă întrevede cine­va dificultățile cari ne depărtază de scopul e propusă. — Ș’apoi, neîncrede­rea este reciprocă și din țerile din dinc­ol și de dincolo de Leita.— In Aus­tria mulți se temu că transicțiunea ce se încurcă n’o se aibă unü resultate durabile. D. Herbst, elocinteie deputată liberală din Viena care după cumu se scie a refulată portofoliulă de minis­tru ală finanțelor» oferită de d. Beugt, persistă încă în acestă refusă, cu totá insistența amicilor ă sei politici. — A­­cumă în urmă, într’uă convorbire in­timă, ce­a avută cu primul­ ministru, d. Herbst, a esplicată comu în modulă următorii, motivele refusului seu: „De voit­ fi numită ministru al­ îm­păratului a disti elă, causa va fi căci (') D. B. P. Hasdeu, creditura istorică ți iu­­bitului nostru amicű crede (vezi Arch, romană) că organisațiunea m­unicipiale o datorescu Româ­nii Ungurilor si, Sașiloru și Sîrbiloru, judecăndu acesta după numele de șoituzu, părgariii etc. Noi credeam din contra că acele popóre, au luatu de la el, de cându au fostu unile Dómne peste noi soți au avutu o influința mare, amu luatu numele lucrului nostru vechiu, cumű ama ífisű Domnilorű noștri voevoji că te traduce pre Imperator ro­mană etc. D-lui Redactare alu (hanului ROMANULU. Domnule, Fóia ce redactați perta uc frumósá devisă. Datorită spiritului de ecitare, de justiție și libertate ce respiră ln co­­lónele sale mari folose pentru societa­tea nóstre în care mnă trecută dure­­rosu a lăsată urme multă timpă încă neșterse de violențe și arbitrariu. Unu zeu nu este nici uă dată asta de mare cându este divulgată, publiculă de nu’lă va putea suprima, că va combate scu îlă va evita, celă pucină. Cu acestă titlu, ieü libertatea de a solicita, de la arnerea d­v. pentru a­­deverii, pucină spațiu în colónele Ro­mânului. Articolul­ ce amu­mBorea a va anecsa, de nu va avea multa me­rită, va proba celă pucina respectolă ce am către opiniunea publică, și sin­cera dorință ce am de a fi folositorii în ce­va. Bine­voiți d le redactori, a priimi spresiunea simtimenteloră­mele de in­­nalta stimă și considerațiune. Stefan C. Urlățdmi, Fosta judecătoră de instrucțiune alu trib. Ilfov. Destituirile fără motive. Domnule Redactore, Este acuma mai multă de doue lune de căndă am fostă destituită din func­țiunea de judecătoră de instrucțiune alu tribunalului Ilfov din causa afacerei Morț. Acesta trista afacere pare destinată a deveni celebră prin personele ce au luată parte la dânsa. N’am disfi nimică de atunci pînă a­­stăzi. Astă-fală speră că nu mi se va imputa precipitare, nici că am scrisă

Next