Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)

1867-07-24

ANULU ALU UN­SPRE­Z­ECELE VINESCE ȘI VEI POTE: Cap. Dist. Pe aofi...........................lei 128 - 152 le seif lunî................... » 64 — 76 d e treí iuní.................... » 32 — 3S Po­uă lună..................... » 11— — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria................fior. 10 v. a. LUNI și MARȚI 24, 25 IULIU 1867. LUMINEZA­ TE ȘI VEI El -------------­Abonamentele în Bucuresti Pasagiu lu Românu No. 1. — In districte la cores­­pondinții­­ siariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune lad.T.Paleologu A­N­U­N­C 1 ü E 1­­. F. Linia de 30 litere...................... 1 leu. Inserțiunî și reclame, linia....... 5­­ SERVITIU TELEGRAFICU AN­A ROMANVULIJK. PARIS, 2 Augusta. — piariulü la France ifice că întrevederea de la Salzbourg nu va perde ni­­mieni din caracterulu­i ea înaltă, pentru că poli­tica nu va fi mestecată cu mărturile de simpatie ce se vor­ preschimba între suverani. Acela­­șiarifi mai anunț­ă că Principele de Serbia a fost­ primită de Imperatură și a visitată pe domnulul de Moustier. CORFU, 2 Augustă. — Guvernulă elenică s’a­otărîtă a susține insurecțiunea Creteze prin tote miil­locole de cari pute dispune, a ch­ramată re­­servele suptă drapele, a cumperată materiale de resbelă considerabile: 50.000 de puiei și șase ba­terii de munți. Dacă gestiunea Creteze nu va fi resolvată pînă în Septembre, Grecia va declara re­belă Turciei. BELGRAD, 2 Augustă. —• Sultanul, trecîndu pe dinaintea fortăreții, a fost­ salutată de LG1 lovituri de lună. Președintele Consiliului de Mi­niștri serbü, Garașaniu, cerendă audiență Sulta­nului, n’a primită nici una respinsă. (Serviciulu privată al­ Monitorului) PARIS, 28 Iulie.— In Senată, baronul­ Du­­pin a i­isă că Prusia formeza confederați­unea de Nordă ofensivă contra Franciei; el­ constată am­bițiunea perseverantă a Prusiei și nu crede că, după succesele obținute, acestă putere se va opri; elă speră că va sosi momentul­ când­ marile pu­teri, pentru a conjura pericolele viitore, se vor­ reuni spre a impune imperinlur pr­i­ «tonii FLORENZA, 28 iulie.— Ratazzi a cerută a­­utorizație a face ună împrumută de 400 milione (jficendă că noua datorie se va plăti cu bunurile eclesiastice, cereudă și votă de încredere. Camera a acceptată împrumutulă de 400 milione și vo­­tură de încredere cu 255 voturi contra 41. BERLIN, 29 iulie.— In presența sgomotelor­ nelinișcitore, Monitoriul­ declară că guvernul­ nu sa găsesca în presența nici unei cestiuni diplo­matice de natură a modifica relațiunile amicale cu diferitele puteri. Cabinetul­ din Florența a luat­ măsurile cele mai energice spre a protege Roma. Sgomotulă că se va face că nouă taberă nu e adeverată; armata activă se compune numai din patru contigente, 1862­—1865, în locă de șapte. Clasa 1866 va fi încorporată către finele lui Augustă, însă guvernul­ are intenția de a libera în acela­și timpă clasa 1862. Efectivulu cailoră a crescută multă prin cumpărări, dară ministrulă de resbelă o decisă a da agricultoriloră 10.000 cai. Guvernul­ speră că daclarafia făcută va ri­sipi neliniscirile. FLORENZA, 29 Iulie.— Camera a adoptată proiectură relativă la bunurile bisericei cu 204 vonturi contra 58. TRIEST, 30 Iulie.— Imparatesa Charlota și Regina Belgiloră au plecată pentru Vie­na. Presa voesce se scie dacă Imperatură Napoleone va sosi la 7—7 la Ischl, ca se véza pe Fraț Joseph­. Be­­ust și Fuad au avută duóe conferințe asupra co­­misiunei de anchetă în privința Cretei, care a remasă pînă n­eum­ă fără resultată. PARIS, 31 Iulie. — Constituționalului id­ee că, Napolene a exprimată Imperatorului Austriei do­rința de a’i da probe despre simpatia sea, după teribila catastrofa din Mexic. Napoleone și Eugenia, se voră aduce de sicur se petrecă 48 ore la Salzburg, călătorind­ inecquito. București IXS. A<ji, s’a făcuți la Mitropolia servi­­ciulă funebru, de unui ani, pentru Prin­cipele Antoniu de HohenZi­llern, mortü pe cărapului de önore. Mitropolia era tata învestită cu ne­gru, și totulă esprima durere, res­pectă și amare. Cu acestă ocasiune pu­­bli­­ămă mai la vale un dare de sctin despre amănuntele rărirei principelui Antoniu, scrisă în acela momenta, d’unu sergente majore, din compania a 9-a, a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAClULU HOMANI Lo­t. — REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii Bugeu in Carada. D-nu Consule generalii Elenica din Bucuresci a avută marea bună-voință a ne comunica telegrama urmatorie: ATENA, 1 Augusta.— Insurgiații se menținu în Sfakia Din causa lipsei de provisiune Turcii au evacuat o podiștulă Asidio, Sfakia, Retimno, Heraclion sunt­ în deplină insurecțiune. Unu a­­mirale francese cu două bastimente și unu basti­­mentu rusescu au sosi­tu la Pyi­eu cu 1400 femeie, copii și betrănî­ ántâiului regimentu ală gardei regale, ce a fostă mărturii ocular­ă. Protestămă din nou, arătă în inte­­resulă publică cătu și in acelu­ a ală guvernului nostru, contra întărciiărilorf? ce se facă în Austria depeșteseră nós­­tre telegrafice, precumu și contra­reu» lu! servicii poștale. Monitorul­ nostru, a publicată era (4 Augustă), luptă titlu „Serviciă privată ală Monitorului,“ depeșe de la 28 și 29 Iulie, și sții avemă foile străine pînă la 31 Iulie. Astă­felu telegra­fia austriacă a ajunsă a ave uă iuțălă egală cu acea a a poștei. Adl. In 5 Augustă, primimă depe­­șta nostra, dată la biuiculă din Viena la 3 Augustă. Dacă guvernulă austriaco-maghiară, nu va voi se facă a se curma aceste abuzuri, apoi credemă că guvernul­ nostru va face în privința lui, cee­a ce elă face în privința nóströ, îl va servi în tóte cu mesura cu care ne servesce. Set­ele ce ne comunică depeștele de a­ fi, în privința Eladei sunt­, din tote ponturile de privire, însemnate, peșta din Atena, către consulatur­ De- E­­lenă din Bucuresci, ne spune că biru­­ințile lui Omer-Pașta, au fostă, ca totă dauna, nu numai neadeverate, dar au­ as­cunsă ăncă uă biruință a Elenilor”. Stăruința, patriotismulă, eroismulă Creiianiloră, precumu uma afirmată de la începută, este acumă în «jună d’a triumfa. Guvernulă liberei Elade, nu s’a­sfi­tă de nici unu felă de sacrifi­ciu, a înarmată și acă’să acumă prindă măna pe sebră, scoțendu-o jumătate din léca, și dândă guvernului Otomană una ultimatume. Turcia cede-va, celă pușină etrifi­atărui-va Iînt'una­ re­fusă care va face apoi ca Elenii, după ce voră vărsa din nou sângele sorii, se nu se mai mulțămască pe cea­ a ce ceru acumă? Și doi aginți politici din O iinto, cari spună că în România Is­­raeliții sunt­ persecutați pentru religiu­­nea loră, bătuți, puși în lanțuri, jâfuițî, împușcați, înecați, cumă ore nu găsescă în peptură dumneloru unu strigată în fa­vorea Bulgarilor­ și a Cretțanilor­, cari în adevăr, sunt bătuți, arși, împușcați, îne­­­cați? Cumă Israeliții sunt­ apărați, căndă nu suntă în nimică atinși în România, și c­reștinii dați în prada celor­ mai mari crudirai? Și cumă, Europa civi­­lisată, strigă in favorea israeliților­ în România, — unde nimică nu-i atinge ca omeni — și făcu acumă m­ă ană căndă în adeveră fură persecutați în Boemia? Aci ori­cine vede că nu este de­câtă uă cestiune politică, în prevederea ali­­anțțelor, ce se facă încercări a se în­­chiria; și de acea­a, prevedere pentru prevedere, dicemu națiunii o di, cea­ a ce­i dicemu necontenită de la 1859. Armăză te, s'armeze-te curéndu, căci ți s’a spusă că misiunea to este se fii aci bulevardulu occidintelui; armăză-te curéndu căci cine nu-șî împlinesce mi­siunea se dec­lară însu­și că nu mai este. Principele Serbiei este în Paris: dară pentru ce are Sultanulu n’a primită pe președintele cabinetului, pe inteligin­­tele patriotă și bărbați) politică, pe d. Garaschianiu ? Și la ce resultate póte conduce oă politică greșită și aspră din partea Turciei în privința Serbilor­ ș’a Bulgarilor­? Spacială lipsindu-ne a di, ne oprimă asupra acestei întrebări. „feritele specie de libertăți, éle trebue „a fi condusű nu după voința sea a­­bsolută ci după voința unui guvernă pă­­­rintesec.“ ș. c. I. S’a ’isti că suntű două morale; una pentru viață privată s’alta pentru cea publică; la noi s’l facutu unu pasul mai multu și s’a $i«<i, chiarö în Ca­meră, că suntu mai multe morale. Cându daru admiserămai mai multe morale chiar și între deputați de ce și d. D. N. Preda se­­ admiră mai multe specie de libertăți? Suntu însă autorii ți mai mari de cât­ ale tutuloru și cari se numesc o solință, bunui­l simpl­* și mărturirea o­­menirii întregi; și tóte aceste dovedesc­ că omulQ ar­e intrânsură simplimentul­ demnităței sale, din care decurge mo­­rala, justiția, libertatea.[1) „Omulű, <^ice religiunea, este facutu după chipuriî și asemenarea lui Dum­­negleö.“ Ce are este acea asemănare de­câtă demnitatea personale, rădicată pînă la Reificare? Principiulu demnității personale este acela­a ce și d. Cousiu, îlu dă moralei, și t^ice apoi omului: — „Ființă liberă, remâi liberă;“ cea­ a ce ne arată deja că libertatea nu este de­câtu­nă con­secință a demnității personale. „Simplimentulu ce me domnesce, țliee d. de Tocqueville, cându mĕ aflu in prezința unei creature omenesci, ori câtu de umile ar fi ea în condițiunea sea sociale, este acelu­ a alu egalității spe­ciei, și d’acea a me preocupă mai pu­­ținu póte a-1 place sau a o servi, p­â­n­ă a nu-i ofensa la omului simplimentulu demnității personale, și ori­cine vede îndată că elű se coborá, devine egalele celora­­lalte animale. Neputința în care este omul, în societate d’a-și păstra demnitatea sea personale, d’a se respecta pe sine­ șî, făr’ a respecta acea­a­și demnitate și ’n semenii sei, ne arată învederată că justiția decurge din acestu simțimentu, formulatu de consciința omenirii în ur­­mătorea asiomă: „Fă aitui-a cea-a ce vrei se ți se facă ție.“ Bunuru simplu ne arată că demni­tatea personale are dreptu massimă, dreptu regulă felicitatea, ce produce prin ea ensa­și ideia binelui și zeului morale, adică fericirea și durerea. Cen­ a ce numim­u consciință, și care este în fie­ oare omu, ne dovedesce a­­cestü adevĕrit, prin plăcerea sau du­rerea ce simptimu în noi enși­ne la fie-care fapta, bunu séu rea, cee­a ce face că „ideia binelui și zeului morale suntu sinonime cu ideia fericirii ș’a durerii.“ Negreșitu, c’acestu siroptimentu, de­și naturale, de­și înăscutu în omu, este priinciosu de desvoltare. Insă, ori­câtă de inserinte se fiă omulu simțimântul élű este íntr’ensulu, ș’acesta constată că omulu fiindu deplin stepene pe elű însu­și, avendö demnitatea sea, consciința sea, voința sea, liberulu seu arbitru este neapărată și pe deplină liberă. „Om­ulă, în virtutea rațiunii cu care este înzestrată, are facultatea d’a simți demnitatea sea în persona semenului seu ca ’n propria sea personă, a s’a­­firma de nădată ca individă și ca specie. „Justiția este productul­ acestei fa­cultățî; este respectul­, spontanen sim­țită și reciprocă garantată, ală demni­tății omenesci, în ori­ ce personă și ’n ori­ce împregiurare ea s’ar simpli com­(1) A vedé desvoltarea în „Călindarulu Con­­vențiunii“ 1865, vă studiă suptă titlu de ,,Epis­tolă către Editore," promisă, și la ori­ ce periete­ne ar­e s­­pune apărarea iei. „Din definirea justiției decurge acea­ a a dreptului ș’a datoriei. „Dreptulă este pentru fiă­care fa­cultatea d’a cere de la cei­lalți res­pectulu demnității omenesci în persona sea; — datoria, îndatorirea pentru fiă­­care d’a respecta acea demnitate în cela laltu. „Din identitatea rațiunii între toți ómeniĭ și din simplimentulu de res­pectă ce-i silesce a mănține cu ori­ce prețiu demnitatea lor­ mutuale, de­curge egalitatea naintei justiției, „și jus­tiția și egalitatea nu potă fi fără libertate.“ Aceste legi s’aplică d’uă potrivă la viața privată și publică, și d’acee­a nu este, nu pate fi, de­câtu­nă singură morală, uă singură egalitate, uă sin­gură libertate. Omulű daru, avende întrenjură legea morală, n’are trebuință de nici una stepând. Iisuse ne-a dbsm „împărăția lui Dumnezeu este în voi.“ Gumă dlară și pentru care scopu, în contra na­turei, în contra omenirii ș’a dumne­­zeirii, d. D. N. Preda voiesce se ne ié din nou­ împărăția lui Dumnezeu, și s’o de în mâna guvernală seu „des­­potico-liberale?“ Gumă? Dab­i ne-a spusu-o însu­și și fórte lămuritu. „Poporului, după domnialui, îi place „a remâne în acesta stare de letargiă, „de nesimplîre și de corupțiune; și, „pentr’una astă­ felă de poporă este „necesar să m­ă guvernă despotico-li­­­berale.“ „Non este in eo fantasti — 7­01*1 catolicii și despoții despre poporă. Nu este în elă inteligință, cunostință, con­­sciință, demnitate, voință, <^ico­d. D. N. í’reda; tóte aceste suntă în Paps, seu in despotii, în Vodă-Cuza și ’n tambura d-lui Cogâlnicianu, 7*cea mai­­ b­ună Z' Perseveranța, d. Bratoșianu, nu suntă în stare, adaogă d. N. Preda, „nici „chiarö virtuțile lui, t(ale poporului), „se se rădice singure din gunoiulă so­cietății în care jacu, călcate in pi­­„cióre și trebue se le lovescu cu pi­­ciorulu Vodă-Cuza ca se le scoță din gunoie, trebue biciuiű și tambura gu­vernului „despotico—liberale că se rădice acele virtuți și se le facă se cugete, se vorbască.......................după isonul tamburei, negreșitO, da. Se ’ntrebu mö­are, pe d. D. N. Pre­care virtuți a scosu din gunoiă, guvernule lui Vodă Cuza? Se le in­­trebămu dacă gunoiulă n’aă remasă lipită noiă ? p’acele virtuți făcătdre în gu­ve­lă întrebămă pentru ce calcă și demnitatea individuale și dem­nitatea naționale, dăndă și pe omă și națiunea suptă piciorulă unui des­­potă? Se­lă întrebămă încă curau uă virtute­a putută servi una de­spotă? — căci despotico-liberale d. Preda Zic>e că este ună ideale și noi îi amemă ca este uă glumă rea.— Și cumă des­­potulă ar putea suferi lângă elă uă virtute, uă voință ? Acesta scrmă toți că nu se pate și că virtutea nu se duce, sau căndă se duce despotul, o ’asială, o respinge. Nu. Nu-i vomă face asemene întrebări postenitare, sugrumătore; vomă sta în legile naturii, ne vomă ocupa de principii eterni și constatăndu-i ne­contenită, vomă f>ce omului, popo­rului, acumă ca tot adeuna. — Adu-ți aminte că ai în tine tate condițiunile de virtute și de felicitate, și că prima ta lege este a-ți păstra sufletulu ș’a nu-lț înclina în facia nici unei tam­bure omenesci, căci ,­perderea dem­nității este mortea morale, cea mai rea din tóte morțile !“ Scimă bine că avocații ser­itudinil Z’oö, că ’n comu­nitatea sermtudinii nu mai este ne­dreptate; că toți fiind­ egali naintea tamburei, toți fiindă stropiți cu tină nu mai este rușine pentru nimine; dară mai seimă că încă de către Pla­ton s’a constatată că „tirania suferită este personificarea și pedepsa ned­em­­nității publice,“ și că avemă în noi pu­tința d’a ne lumina, d’a voi, ș’a ne curăți, treptată și necontenită, d’acele nedemnități, spre a nu mai merita acea piedepsă a morții celei adeverate, a morții morale pentru indivizii și pentru națiune. Amu Z'se­ ?' ca­re firoc d’* 5­06 nu~­țeleși repetimă, că moravurile, simți— mentulu demnității, justiția, liberulu ar­bitru, de­și că reședința loră în omnă, în conșciința sea, dă însă trebuință de desvoltare, de instrucțiune. Cine însă se ne de acea instruc­țiune? Aci este cestiunea voră Z>ce protivnicii noștriî, partizanii guver­­neméntului „despotico-liberale,“ ș’al re­numitei „tambure“ de la Perseveranța. Poporul, fiindă ne ’nvățată, nu se póte educa elă însu­și. „A pedepsi „corupțiunea și viciul“ ș’a înălța mo­dalitatea și virtutea, n’o pute face de „câtă ună poporă cultă și bine speri­­„mentată, care, după mine, este la „rândulu seu unu altă ideiale.“ Se ne erte d. D. N. Preda, dacă ne silesce, căndă emite asemene prin­cipie, se ne aducemă aminte o’a fostf suptă 2 Masă, redaptorele Regenera­țiunii, căci numai prin acea aduceri aminte putem» înțelege o’asemene blas­­feme și eresie se ésa din pana unui june. Mai ântere vomö aduce aminte d-lui Preda că omulă, fiindă liberă și per­­feptibile, și perfeptibilitatea lui depin­­zêndu de elă însu­și, elă tinde, trebue se tind­ă necontenită la idealele per­­feptibilității. Intr’alta—fele n’ar fi fă­cută, „după chipulă și asemenarea lui Dumnezeu; ‘ íntr’alta - felö „n’ar fi în noi, împerăția lui Dumnezeu,“ ci a renu­mitei „tambure.“ Tindeme dară, spre ideale întotă, cu singura osebire cu o­­menirea s’apropie necontenită și prin libertate de idealele binelui și se des­părteză din ce în ce de idealele sca­­lei d-lui D. N. Preda, de idealele „gu­vernului despotice liberale.“ — „Nu se potă ridica sufletele, Z­ ce de Guizot, de nu vor ă fi libere.“ Nimene nu mai póte nega liberulă arbitru ală omului. De-lă veți nega trebue se suprimațî și legile, și tribu­nalele, și pedepsele și resplatirile. De nu ame liberulă arbitru, de nu suntă deplină stepănă pe mine ensu­mi, pe ce dreptă legile și tribunalele vóstre me pedepsescu căndă facă uă faptă rea și semenii mei me numescă roișieră, trădătoră, ucigașiă, ș. c. t.? Și dacă nu amă voință și putință d’a me scula ensu­mi ș’a eși din gunoiă, dacă vir­tutea mea are trebuință pentru a fi, a o trage de pe ru­măna unui gu­vernă, pe ce teme să se cuvine uă res­­plătire, fiă chiarö uă salutare, virtuții mele? Și n'avemu dreptă aci, pentru luminarea cestiunii, se rugâmO pe d. Preda, și pe toți cei din scala dom­niei séle, se ne spue de nu însuși prin voința lor, ére nu să­mănă „des­­potice—liberale, a scosu virtutea domnie­­loră din gunoiulă societății, adică din po­poră, astă -felă cumă credă dumneloră ?“ Omulă dară se culcă în gunoiă sau se rădică din gunoiă, prin ele én&u și, prin mintea sea, prin consciința sea, prin liberulă seă arbitru, prin liberta­tea sea, prin voința sea. Omul, însă, precumu constatară că are trebuință DESPOTISMÜ ȘI LIBERTATE EESPAIELU Domnului D. N. Preda, n­. (A vede No. de la 20 Iuliu). „On n’éléve pas leaâmes sans Ies affranehir.“ (Guizot, Memoir es). „Pînă ce unii popor” nu va fi în „posițiune de a cunosce ș’a­­ aprețui di­

Next