Romanulu, iulie 1867 (Anul 11)
1867-07-24
ANULU ALU UNSPREZECELE VINESCE ȘI VEI POTE: Cap. Dist. Pe aofi...........................lei 128 - 152 le seif lunî................... » 64 — 76 d e treí iuní.................... » 32 — 3S Pouă lună..................... » 11— — Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru nr. 20 Pentru Austria................fior. 10 v. a. LUNI și MARȚI 24, 25 IULIU 1867. LUMINEZA TE ȘI VEI El -------------Abonamentele în Bucuresti Pasagiu lu Românu No. 1. — In districte la corespondinții siariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune lad.T.Paleologu ANUNC 1 ü E 1. F. Linia de 30 litere...................... 1 leu. Inserțiunî și reclame, linia....... 5 SERVITIU TELEGRAFICU ANA ROMANVULIJK. PARIS, 2 Augusta. — piariulü la France ifice că întrevederea de la Salzbourg nu va perde nimieni din caracterului ea înaltă, pentru că politica nu va fi mestecată cu mărturile de simpatie ce se vor preschimba între suverani. Acelașiarifi mai anunță că Principele de Serbia a fost primită de Imperatură și a visitată pe domnulul de Moustier. CORFU, 2 Augustă. — Guvernulă elenică s’aotărîtă a susține insurecțiunea Creteze prin tote miillocole de cari pute dispune, a chramată reservele suptă drapele, a cumperată materiale de resbelă considerabile: 50.000 de puiei și șase baterii de munți. Dacă gestiunea Creteze nu va fi resolvată pînă în Septembre, Grecia va declara rebelă Turciei. BELGRAD, 2 Augustă. —• Sultanul, trecîndu pe dinaintea fortăreții, a fost salutată de LG1 lovituri de lună. Președintele Consiliului de Miniștri serbü, Garașaniu, cerendă audiență Sultanului, n’a primită nici una respinsă. (Serviciulu privată al Monitorului) PARIS, 28 Iulie.— In Senată, baronul Dupin a iisă că Prusia formeza confederațiunea de Nordă ofensivă contra Franciei; el constată ambițiunea perseverantă a Prusiei și nu crede că, după succesele obținute, acestă putere se va opri; elă speră că va sosi momentul când marile puteri, pentru a conjura pericolele viitore, se vor reuni spre a impune imperinlur pri «tonii FLORENZA, 28 iulie.— Ratazzi a cerută autorizație a face ună împrumută de 400 milione (jficendă că noua datorie se va plăti cu bunurile eclesiastice, cereudă și votă de încredere. Camera a acceptată împrumutulă de 400 milione și votură de încredere cu 255 voturi contra 41. BERLIN, 29 iulie.— In presența sgomotelor nelinișcitore, Monitoriul declară că guvernul nu sa găsesca în presența nici unei cestiuni diplomatice de natură a modifica relațiunile amicale cu diferitele puteri. Cabinetul din Florența a luat măsurile cele mai energice spre a protege Roma. Sgomotulă că se va face că nouă taberă nu e adeverată; armata activă se compune numai din patru contigente, 1862—1865, în locă de șapte. Clasa 1866 va fi încorporată către finele lui Augustă, însă guvernul are intenția de a libera în același timpă clasa 1862. Efectivulu cailoră a crescută multă prin cumpărări, dară ministrulă de resbelă o decisă a da agricultoriloră 10.000 cai. Guvernul speră că daclarafia făcută va risipi neliniscirile. FLORENZA, 29 Iulie.— Camera a adoptată proiectură relativă la bunurile bisericei cu 204 vonturi contra 58. TRIEST, 30 Iulie.— Imparatesa Charlota și Regina Belgiloră au plecată pentru Viena. Presa voesce se scie dacă Imperatură Napoleone va sosi la 7—7 la Ischl, ca se véza pe Fraț Joseph. Beust și Fuad au avută duóe conferințe asupra comisiunei de anchetă în privința Cretei, care a remasă pînă neumă fără resultată. PARIS, 31 Iulie. — Constituționalului idee că, Napolene a exprimată Imperatorului Austriei dorința de a’i da probe despre simpatia sea, după teribila catastrofa din Mexic. Napoleone și Eugenia, se voră aduce de sicur se petrecă 48 ore la Salzburg, călătorind inecquito. București IXS. A<ji, s’a făcuți la Mitropolia serviciulă funebru, de unui ani, pentru Principele Antoniu de HohenZillern, mortü pe cărapului de önore. Mitropolia era tata învestită cu negru, și totulă esprima durere, respectă și amare. Cu acestă ocasiune publiămă mai la vale un dare de sctin despre amănuntele rărirei principelui Antoniu, scrisă în acela momenta, d’unu sergente majore, din compania a 9-a, a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAClULU HOMANI Lot. — REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Redactorii respundetorii Bugeu in Carada. D-nu Consule generalii Elenica din Bucuresci a avută marea bună-voință a ne comunica telegrama urmatorie: ATENA, 1 Augusta.— Insurgiații se menținu în Sfakia Din causa lipsei de provisiune Turcii au evacuat o podiștulă Asidio, Sfakia, Retimno, Heraclion sunt în deplină insurecțiune. Unu amirale francese cu două bastimente și unu bastimentu rusescu au sositu la Pyieu cu 1400 femeie, copii și betrănî ántâiului regimentu ală gardei regale, ce a fostă mărturii oculară. Protestămă din nou, arătă în interesulă publică cătu și in acelu a ală guvernului nostru, contra întărciiărilorf? ce se facă în Austria depeșteseră nóstre telegrafice, precumu și contrareu» lu! servicii poștale. Monitorul nostru, a publicată era (4 Augustă), luptă titlu „Serviciă privată ală Monitorului,“ depeșe de la 28 și 29 Iulie, și sții avemă foile străine pînă la 31 Iulie. Astăfelu telegrafia austriacă a ajunsă a ave uă iuțălă egală cu acea a a poștei. Adl. In 5 Augustă, primimă depeșta nostra, dată la biuiculă din Viena la 3 Augustă. Dacă guvernulă austriaco-maghiară, nu va voi se facă a se curma aceste abuzuri, apoi credemă că guvernul nostru va face în privința lui, ceea ce elă face în privința nóströ, îl va servi în tóte cu mesura cu care ne servesce. Setele ce ne comunică depeștele de a fi, în privința Eladei sunt, din tote ponturile de privire, însemnate, peșta din Atena, către consulatur De- Elenă din Bucuresci, ne spune că biruințile lui Omer-Pașta, au fostă, ca totă dauna, nu numai neadeverate, dar au ascunsă ăncă uă biruință a Elenilor”. Stăruința, patriotismulă, eroismulă Creiianiloră, precumu uma afirmată de la începută, este acumă în «jună d’a triumfa. Guvernulă liberei Elade, nu s’asfită de nici unu felă de sacrificiu, a înarmată și acă’să acumă prindă măna pe sebră, scoțendu-o jumătate din léca, și dândă guvernului Otomană una ultimatume. Turcia cede-va, celă pușină etrifiatărui-va Iînt'una refusă care va face apoi ca Elenii, după ce voră vărsa din nou sângele sorii, se nu se mai mulțămască pe cea a ce ceru acumă? Și doi aginți politici din O iinto, cari spună că în România Israeliții sunt persecutați pentru religiunea loră, bătuți, puși în lanțuri, jâfuițî, împușcați, înecați, cumă ore nu găsescă în peptură dumneloru unu strigată în favorea Bulgarilor și a Cretțanilor, cari în adevăr, sunt bătuți, arși, împușcați, înecați? Cumă Israeliții sunt apărați, căndă nu suntă în nimică atinși în România, și creștinii dați în prada celor mai mari crudirai? Și cumă, Europa civilisată, strigă in favorea israeliților în România, — unde nimică nu-i atinge ca omeni — și făcu acumă mă ană căndă în adeveră fură persecutați în Boemia? Aci oricine vede că nu este decâtă uă cestiune politică, în prevederea alianțțelor, ce se facă încercări a se închiria; și de aceaa, prevedere pentru prevedere, dicemu națiunii o di, cea a cei dicemu necontenită de la 1859. Armăză te, s'armeze-te curéndu, căci ți s’a spusă că misiunea to este se fii aci bulevardulu occidintelui; armăză-te curéndu căci cine nu-șî împlinesce misiunea se declară însuși că nu mai este. Principele Serbiei este în Paris: dară pentru ce are Sultanulu n’a primită pe președintele cabinetului, pe inteligintele patriotă și bărbați) politică, pe d. Garaschianiu ? Și la ce resultate póte conduce oă politică greșită și aspră din partea Turciei în privința Serbilor ș’a Bulgarilor? Spacială lipsindu-ne a di, ne oprimă asupra acestei întrebări. „feritele specie de libertăți, éle trebue „a fi condusű nu după voința sea absolută ci după voința unui guvernă părintesec.“ ș. c. I. S’a ’isti că suntű două morale; una pentru viață privată s’alta pentru cea publică; la noi s’l facutu unu pasul mai multu și s’a $i«<i, chiarö în Cameră, că suntu mai multe morale. Cându daru admiserămai mai multe morale chiar și între deputați de ce și d. D. N. Preda se admiră mai multe specie de libertăți? Suntu însă autorii ți mai mari de cât ale tutuloru și cari se numesc o solință, bunuil simpl* și mărturirea omenirii întregi; și tóte aceste dovedesc că omulQ are intrânsură simplimentul demnităței sale, din care decurge morala, justiția, libertatea.[1) „Omulű, <^ice religiunea, este facutu după chipuriî și asemenarea lui Dumnegleö.“ Ce are este acea asemănare decâtă demnitatea personale, rădicată pînă la Reificare? Principiulu demnității personale este acelaa ce și d. Cousiu, îlu dă moralei, și t^ice apoi omului: — „Ființă liberă, remâi liberă;“ cea a ce ne arată deja că libertatea nu este decâtună consecință a demnității personale. „Simplimentulu ce me domnesce, țliee d. de Tocqueville, cându mĕ aflu in prezința unei creature omenesci, ori câtu de umile ar fi ea în condițiunea sea sociale, este acelu a alu egalității speciei, și d’acea a me preocupă mai puținu póte a-1 place sau a o servi, până a nu-i ofensa la omului simplimentulu demnității personale, și oricine vede îndată că elű se coborá, devine egalele celoralalte animale. Neputința în care este omul, în societate d’a-și păstra demnitatea sea personale, d’a se respecta pe sine șî, făr’ a respecta aceaași demnitate și ’n semenii sei, ne arată învederată că justiția decurge din acestu simțimentu, formulatu de consciința omenirii în următorea asiomă: „Fă aitui-a cea-a ce vrei se ți se facă ție.“ Bunuru simplu ne arată că demnitatea personale are dreptu massimă, dreptu regulă felicitatea, ce produce prin ea ensași ideia binelui și zeului morale, adică fericirea și durerea. Cen a ce numimu consciință, și care este în fie oare omu, ne dovedesce acestü adevĕrit, prin plăcerea sau durerea ce simptimu în noi enșine la fie-care fapta, bunu séu rea, ceea ce face că „ideia binelui și zeului morale suntu sinonime cu ideia fericirii ș’a durerii.“ Negreșitu, c’acestu siroptimentu, deși naturale, deși înăscutu în omu, este priinciosu de desvoltare. Insă, oricâtă de inserinte se fiă omulu simțimântul élű este íntr’ensulu, ș’acesta constată că omulu fiindu deplin stepene pe elű însuși, avendö demnitatea sea, consciința sea, voința sea, liberulu seu arbitru este neapărată și pe deplină liberă. „Omulă, în virtutea rațiunii cu care este înzestrată, are facultatea d’a simți demnitatea sea în persona semenului seu ca ’n propria sea personă, a s’afirma de nădată ca individă și ca specie. „Justiția este productul acestei facultățî; este respectul, spontanen simțită și reciprocă garantată, ală demnității omenesci, în ori ce personă și ’n orice împregiurare ea s’ar simpli com(1) A vedé desvoltarea în „Călindarulu Convențiunii“ 1865, vă studiă suptă titlu de ,,Epistolă către Editore," promisă, și la ori ce perietene are spune apărarea iei. „Din definirea justiției decurge acea a a dreptului ș’a datoriei. „Dreptulă este pentru fiăcare facultatea d’a cere de la ceilalți respectulu demnității omenesci în persona sea; — datoria, îndatorirea pentru fiăcare d’a respecta acea demnitate în cela laltu. „Din identitatea rațiunii între toți ómeniĭ și din simplimentulu de respectă ce-i silesce a mănține cu orice prețiu demnitatea lor mutuale, decurge egalitatea naintei justiției, „și justiția și egalitatea nu potă fi fără libertate.“ Aceste legi s’aplică d’uă potrivă la viața privată și publică, și d’aceea nu este, nu pate fi, decâtună singură morală, uă singură egalitate, uă singură libertate. Omulű daru, avende întrenjură legea morală, n’are trebuință de nici una stepând. Iisuse ne-a dbsm „împărăția lui Dumnezeu este în voi.“ Gumă dlară și pentru care scopu, în contra naturei, în contra omenirii ș’a dumnezeirii, d. D. N. Preda voiesce se ne ié din nou împărăția lui Dumnezeu, și s’o de în mâna guvernală seu „despotico-liberale?“ Gumă? Dabi ne-a spusu-o însuși și fórte lămuritu. „Poporului, după domnialui, îi place „a remâne în acesta stare de letargiă, „de nesimplîre și de corupțiune; și, „pentr’una astă felă de poporă este „necesar să mă guvernă despotico-liberale.“ „Non este in eo fantasti — 701*1 catolicii și despoții despre poporă. Nu este în elă inteligință, cunostință, consciință, demnitate, voință, <^icod. D. N. í’reda; tóte aceste suntă în Paps, seu in despotii, în Vodă-Cuza și ’n tambura d-lui Cogâlnicianu, 7*cea mai bună Z' Perseveranța, d. Bratoșianu, nu suntă în stare, adaogă d. N. Preda, „nici „chiarö virtuțile lui, t(ale poporului), „se se rădice singure din gunoiulă societății în care jacu, călcate in pi„cióre și trebue se le lovescu cu piciorulu Vodă-Cuza ca se le scoță din gunoie, trebue biciuiű și tambura guvernului „despotico—liberale că se rădice acele virtuți și se le facă se cugete, se vorbască.......................după isonul tamburei, negreșitO, da. Se ’ntrebu möare, pe d. D. N. Precare virtuți a scosu din gunoiă, guvernule lui Vodă Cuza? Se le intrebămu dacă gunoiulă n’aă remasă lipită noiă ? p’acele virtuți făcătdre în guvelă întrebămă pentru ce calcă și demnitatea individuale și demnitatea naționale, dăndă și pe omă și națiunea suptă piciorulă unui despotă? Selă întrebămă încă curau uă virtutea putută servi una despotă? — căci despotico-liberale d. Preda Zic>e că este ună ideale și noi îi amemă ca este uă glumă rea.— Și cumă despotulă ar putea suferi lângă elă uă virtute, uă voință ? Acesta scrmă toți că nu se pate și că virtutea nu se duce, sau căndă se duce despotul, o ’asială, o respinge. Nu. Nu-i vomă face asemene întrebări postenitare, sugrumătore; vomă sta în legile naturii, ne vomă ocupa de principii eterni și constatăndu-i necontenită, vomă f>ce omului, poporului, acumă ca tot adeuna. — Adu-ți aminte că ai în tine tate condițiunile de virtute și de felicitate, și că prima ta lege este a-ți păstra sufletulu ș’a nu-lț înclina în facia nici unei tambure omenesci, căci ,perderea demnității este mortea morale, cea mai rea din tóte morțile !“ Scimă bine că avocații seritudinil Z’oö, că ’n comunitatea sermtudinii nu mai este nedreptate; că toți fiind egali naintea tamburei, toți fiindă stropiți cu tină nu mai este rușine pentru nimine; dară mai seimă că încă de către Platon s’a constatată că „tirania suferită este personificarea și pedepsa nedemnității publice,“ și că avemă în noi putința d’a ne lumina, d’a voi, ș’a ne curăți, treptată și necontenită, d’acele nedemnități, spre a nu mai merita acea piedepsă a morții celei adeverate, a morții morale pentru indivizii și pentru națiune. Amu Z'se ?' care firoc d’* 506 nu~țeleși repetimă, că moravurile, simți— mentulu demnității, justiția, liberulu arbitru, deși că reședința loră în omnă, în conșciința sea, dă însă trebuință de desvoltare, de instrucțiune. Cine însă se ne de acea instrucțiune? Aci este cestiunea voră Z>ce protivnicii noștriî, partizanii guverneméntului „despotico-liberale,“ ș’al renumitei „tambure“ de la Perseveranța. Poporul, fiindă ne ’nvățată, nu se póte educa elă însuși. „A pedepsi „corupțiunea și viciul“ ș’a înălța modalitatea și virtutea, n’o pute face de „câtă ună poporă cultă și bine speri„mentată, care, după mine, este la „rândulu seu unu altă ideiale.“ Se ne erte d. D. N. Preda, dacă ne silesce, căndă emite asemene principie, se ne aducemă aminte o’a fostf suptă 2 Masă, redaptorele Regenerațiunii, căci numai prin acea aduceri aminte putem» înțelege o’asemene blasfeme și eresie se ésa din pana unui june. Mai ântere vomö aduce aminte d-lui Preda că omulă, fiindă liberă și perfeptibile, și perfeptibilitatea lui depinzêndu de elă însuși, elă tinde, trebue se tindă necontenită la idealele perfeptibilității. Intr’alta—fele n’ar fi făcută, „după chipulă și asemenarea lui Dumnezeu; ‘ íntr’alta - felö „n’ar fi în noi, împerăția lui Dumnezeu,“ ci a renumitei „tambure.“ Tindeme dară, spre ideale întotă, cu singura osebire cu omenirea s’apropie necontenită și prin libertate de idealele binelui și se despărteză din ce în ce de idealele scalei d-lui D. N. Preda, de idealele „guvernului despotice liberale.“ — „Nu se potă ridica sufletele, Z ce de Guizot, de nu vor ă fi libere.“ Nimene nu mai póte nega liberulă arbitru ală omului. De-lă veți nega trebue se suprimațî și legile, și tribunalele, și pedepsele și resplatirile. De nu ame liberulă arbitru, de nu suntă deplină stepănă pe mine ensumi, pe ce dreptă legile și tribunalele vóstre me pedepsescu căndă facă uă faptă rea și semenii mei me numescă roișieră, trădătoră, ucigașiă, ș. c. t.? Și dacă nu amă voință și putință d’a me scula ensumi ș’a eși din gunoiă, dacă virtutea mea are trebuință pentru a fi, a o trage de pe rumăna unui guvernă, pe ce teme să se cuvine uă resplătire, fiă chiarö uă salutare, virtuții mele? Și n'avemu dreptă aci, pentru luminarea cestiunii, se rugâmO pe d. Preda, și pe toți cei din scala domniei séle, se ne spue de nu însuși prin voința lor, ére nu sămănă „despotice—liberale, a scosu virtutea domnieloră din gunoiulă societății, adică din poporă, astă -felă cumă credă dumneloră ?“ Omulă dară se culcă în gunoiă sau se rădică din gunoiă, prin ele én&u și, prin mintea sea, prin consciința sea, prin liberulă seă arbitru, prin libertatea sea, prin voința sea. Omul, însă, precumu constatară că are trebuință DESPOTISMÜ ȘI LIBERTATE EESPAIELU Domnului D. N. Preda, n. (A vede No. de la 20 Iuliu). „On n’éléve pas leaâmes sans Ies affranehir.“ (Guizot, Memoir es). „Pînă ce unii popor” nu va fi în „posițiune de a cunosce ș’a aprețui di